Proiect: Originea limbii

- Originea si latinitatea poporului roman

romane

- Influente ale ideii de latinitate in cultura romana

- Romanitate si Dacism in Literatura
 1. ORIGINEA SI
LATINITATEA
POPORULUI ROMAN
 Formarea limbii romane se impleteste cu formarea
poporului. De aceea, procesul de formare a limbii
corespunde cu procesul de formare a poporului. Astfel, in
secolele 1-6, caracterizate din punct de vedere al limbii
prin latina daco-romana, are loc formarea populatiei
daco-romane. Iar in secolele 7-10 ca urmare a
convietuirii populatiei daco-romane cu slaviii, s-au format
limba romana si poporul roman.
 CUM S-A DEZVOLTAT LIMBA
ROMANA DIN LIMBA LATINA ?
Evolutia limbii romane nu se face la intamplare ci dupa anumite reguli.
Una din ele arata ca ori de cate ori in forma de baza din limba Latina
exista l trebuie sa treaca in romaneste la r , de exemplu:
lat. filum-> fir; lat. palus-> par;
lat. gula-> gura; lat. solem-> soare;

Intorcandu-ne si mai mult in trecut, dam in scrierile vechi peste forme care, desi romanesti,
nu sunt totusi chiar cele invatate de noi.
Una din ele este feace .Ea inseamna in limba veche facu.
In decursul timpului,limba romana s-a schimbat atat de mult,incat nimeni nu mai poate
sa o foloseasca acum exact asa cum era in urma cu cateva sute de ani.
Ea a mers mereu inainte.Aceasta miscare fara intoarcere o numim evolutia sau
dezvoltarea limbii.
 Daca l nu era simplu, ci dublu, si nu era
pronuntat aspru, el nu trecea la r .Astfel, ll din
callis s-a pastrat in cuvantul cale , ca si in cuvantul
oala care vine din cuvantul olla, iar l din filius
atrecut mai intai la l( l pronuntat mai moale), apoi
la i ,deci fillius->filiu->fiu .
Alta regula arata ca orice m ,n ,s ,t din forma
de baza disparea ori de cate ori se gasea la sfarsitulk
unui cuvant sau al uneia dintre formele lui
gramaticale,de exemplu:
filum-> filu-> fir-> fir ;
Alta regula arata ca b intre doua vocale dispare
in trecerea treptata de la forma Latina de baza la cea
romaneasca,de exemplu:
caballus-> caballu-> calu-> cal ;
sebum-> sebu-> seu ;
tibi-> tie.
INFLUENTA SLAVA ASUPRA LIMBII ROMANE
Cea mai importanta influenta asupra limbii romane incepe cu mijlocul
secolului al 6-lea odata cu migratia slavilor pe teritoriile de la sud de Dunare si pe
cele de la nordul fluviului, convietuind cu populatia daco-romana si treptat fiind
asimilati.
Procesul, deosebit de active intre secolele al 7-lea si al 10-lea prelungindu-se
pana catre secolul al 13-lea ,are drept consecinte majore bilingvinsmul slavo-
roman,reorganizarea Bisericii si oficierea slujbei in slavona,reorganizarea statala in
cnezate si voievodate.
Ulterior secolului al 13-lea ,in diferite etape istorice, limba
romana a recurs la imprumuturi slave, prin intermediul limbilor
vecine: bulgara, sarbo-croata, ucraineana, rusa.
 Lexicul de provenienta slava contine mai multe
substantive commune,care privesc:
omul si familia (baba, gat, glezna, nevasta ),
casa ,
obiectele de uz casnic si uneltele (ciocan, coasa, grajd, lopata, ograda, pivnita, sat, ulita ),
flora si fauna (hrean, ovaz, bivol, rac, cocos),
elemente ale naturii (crang, deal, iaz, izvor, lunca),
termini bisericesti (mucenic, monah, pomana, schit, sfant, slava ) ,
notiuni abstracte (duh, mila, munca, noroc, nevoie, sila ) ;
substantive proprii,
nume de persoane(Bogdan, Dan, Carstea, Neagu, Radu )
de locuri (Comarnic, Cozia, Ialomita, Ilfov, Prahova ).
De asemenea sunt de provenienta slava
unele verbe (citi, cladi, darui, hrani, iubi, logodi, munci, plati, pomeni),
adjective (drag, lacom, mandru, prost, scump, viteaz, voinic, zdravan, vesel ),
ca si multe dintre sufixe (-ac, -alnic, -anie, -as, -c, -ean).
2. Influente ale ideii
de latinitate in
cultura romana
 Originea i dezvoltarea limbii romne

Lingvisti romni si straini de prestigiu, istorici, arheologi, au pus in

evidenta, n decursul timpului, date si documente de limba care statueaza originea
limbii romane, originea ai caracterul ei.
n urma rzboaielor dintre daci si romani, Dacia a fost transformata n
provincie romana, si va ramane stapanita timp de 165 de ani (106-271) de romani.
Romanizarea populatiei bastinase s-a desfasurat relativ rapid si usor.
Peste 2600 de inscripii scrise n latinete i descoperite pe teritoriul rii noastre
arat limpede acest lucru. n afar msurilor cu caracter administrativ, printre factorii
ce au contribuit la romanizare pot fi enumerai:
a) serviciul militar n care tinerii daci se nrolau

b) cstoriile ntre soldaii veterani romani i femeile dace, copiii nscui beneficiind de avantajele ceteniei
romane

c) cretinismul rspndit n limba latin; drept dovad stau cuvintele de baza ale credinei cretine, care se
regsesc n romn, prin motenirea direct a unor termeni din latin: Dumnezeu (din domine deus),
cretin (din christianus),
biseric (din basilica),
botez (din baptism),
rugciune (din rogationem),
preot (din presbiterius),
cruce (din crucem),
pcat (din pecatum),
nger (din duiangelus), etc.
 Dupa traducerile facute sub influenta Reformei un rol
important l-a avut tipografia si tipariturile efectuate.
Asa s-a tiparit ,,Cahetismul luteran la Sibiu
(1544), sunt bine cunoscute tipariturile lui Coresi la
Targoviste si Brasov, apoi tipariturile unor mitropoliti
Varlaam, ,,Cartea romaneasca de invatatura sau
,,Cazamia
Traducerea Noului Testament de catre
mitropolitul Transilvaniei Simion Stefan, cunoscut si sub
numele de Noul Testament de la Belgrad;apoi la
Bucuresti mitropolitul Antim Ivirneanu tipareste o carte
de invataturi intitulata ,,Didahi.
Mitropolitul Moldovei, Dosoftei tipareste
,,Psaltirea in versuri.O carte de mare importanta este
,,Biblia de la Bucuresti(1688), tiparita pe timpul lui
Serban Cantacuzino, urmata apoi de ,,Biblia de la Blaj.

O opera importanta in limba Latina apartine umanistului roman Nicolaus Olahus, autorul
volumului,,Hungaria.Limba greaca a fost folosita mai putin, in schimb limba slavona, patrunde la noi prin
intermediul organizarii bisericesti.Datorita influentei pe care biserica o exercita asupra conducerii
administrative, slavona este adoptata in tarile romane, nu numai ca limba a culturii ortodoxe ci si ca limba
oficiala de In secolul al XII-lea si al XIII-lea a fost introdus alfabetul slav in cancelaria domneasca, limba
romana fiind scrisa cu caractere chirice. Insa in 1860 se instituie intrebuintarea alfabetului latin.
Dezvoltarea literaturii ca arta, dezvoltarea stiintelor prin ce au adus ele mai bun in formularea ideilor si
sentimentelor noastre o putem numi cultivarea limbii nationale.
 Grigore Ureche (aproximativ 1590-1647) e primul cronicar moldovean de seama, a carui opera a
infruntat timpurile, ajungind pana la noi. Cronicarul de mai tirziu a invatat carte la Lvov, unde a studiat istoria,
geografia, limbile clasice latina si greaca, retorica si poetica. In vremea domniei lui Vasile Lupu a fost unul din
sfetnicii apropiati ai acestuia, mare spatar, iar din anul 1642, a ajuns mare vornic al Tarii de Jos. A murit in
anul 1647 si a fost inmormantat intr-o cripta de la manastirea Bistrita din Moldova.
Spre sfarsitul vietii, Grigore Ureche a inceput sa scrie "Letopisetului Tarii Moldovei", la care a muncit
intre anii 1642-1647.
Miron Costin(1633-1691) este cronicar de seama, mare patriot si umanist, inalt dregator si iscusit
diplomat, filozof si poet, primul nostru scriitor de autentica valoare, reprezentant de frunte al culturii
medievale din Moldova. Autor al mai multor scrieri in proza si in versuri ca "Letopisetul Tarii Moldovei de la
Aron Voda incoace de unde este parasit de Ureche vornicul din "fara de Gios", cuprinzind o perioada de
aproape sapte decenii (1595-1661),poemul filozofic Viata lumii" (primul din literatura nationala), " Istoria
in versuri polone despre Tara Moldovei si Munteniei" Ocupa functiile de mare dregator si diplomat, iar mai
tirziu si mare logofat influientind substantial viata politica a Moldovei.
Rechemat in tara (1685) de catre Constantin Cantemir. In final urmeaza deznodamindul tragic -
decapitarea marelui carturar al aceslei epoci zbuciumate.

Ion Neculce(1672-1745), acest cronicar de seama a neamului, a fost

dregator, om politic, ocupand succesiv functiile de postelnic, vataf de aprozi,
de vel aga si vel spatar. Iar in vremea domniei lui Dimitrie Cantemir a ajuns
hatman al Moldovei. A fost numit vornic al Tarii de Sus, apoi judecator de
divan. La 73 de ani, dupa o viata zbuciumata a decedat rapus de batrinete.
Ne-a lasat drept mostenire "Letopisetul "Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina
la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat", inceput aproximativ din anul
1733, ca o continuare a operei ilustrului inaintas Miron Costin. Letopisetul este
precedat de celebrele "0 sama de cuvinte", patruzeci si doua de legende
istorice, in care sunt evocate intr-o aleasa si dulce limba intimplari din viata
unor domnitori al Moldovei si indeosebi din cea a lui Stefan cel Mare. Aceste
legende, constituie in fond prima culegere de folclor autohton
 Operele cronicarilor

Cronicile realizeaza cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. Mai intai
au aparut in limba oficiala, pe atunci slovona, iar mai tarziu incepand cu secolul al
XVII-lea, in limba nationala, acestea fiind primele scrieri originale de mare intindere.
In Muntenia s-au redactat :
Letopisetul cantacuzinesc si
Letopisetul Balenilor
cuprinzand intervalul 1290-1688,
Istoriile domnilor Tarii Romanesti de Radu Popescu si Cronica anonima
despre Brancoveanu.
In seria moldoveneasca intra Letopisetul Tarii Moldovei scris in ordine
de Grigore Ureche de la 1359 la 1594, Miron Costin de la 1594 la 1661, Ion Neculce
de la 1661 la 1743, si continuat de alti cronicari de mica valoare.

Toate aceste scrieri apartin in mod normal stilului stiintific, dar intalnim si elemente ale
stilului artistic, justificate prin doua motive. Primul este nivelul pe care-l atinsese
stiinta istoriei in epoca: stilul stiintific trebuie sa fie total obiectiv, or istoricii din Evul
Mediu isi spun si propriile pareri despre evenimentele si personalitatile la care se
refereau.
Se produce astfel literaturizarea faptului istoric. In al doilea rand, prezenta
subiectivismului se justifica prin aceea ca toti cronicarii presara nenumarate interjectii
si fraze exclamative.

In operele lor, cronicarii folosesc toate modalitatile de expunere.

Prin intermediul naratiunii acestia prezinta intamplarile, prin intermediul
portretului, ca marca a descrierii, realizeaza figura personajelor, iar dialogul
este folosit de toti cronicarii pentru a da autenticitate celor relatate.
3. Romanitate si
Dacism in Literatura
 Romanitate
Termenul denumeste
1.ansamblul tarilor si al popoarelor romanizate
2.caracterul specific al unui popor,decurgand din descendenta sa romana(sau Latina)

Dacism
Alaturi de originea romana este pusa in
discutie si originea dacica
Ipoteza dacica devine o cale de recuperare
poetica a mitologiei geto-dacilor si a
inceputurilor istorice ale poporului
roman.Gheorghe Asachi,Alecu
Russo,Dimitrie Bolintineanu , Vasile
Alecsandri incearca in mod pragmatic sa
construiasca o mitologie romaneasca
,folosindu-se de traditia populara.
 Originile romanilor au fost considerate de-a lungul timpului romane sau dacice

-cronicarii moldoveni din sec al XVIII lea au afirmat si au argumentat originea romana.
- Reprezentantii Scolii Ardelene la sfarsitul sec al XVIII lea au insistat asupra originii pur romane pana la
idea puritatii,dar s-au referit si la dubla origine.
-generatia pasoptista, la mijlocul secolului al XIX lea reia idea originii romane,dar isi asuma si originea
dacica.
-filosofii si istoricii din secolul XX in contextual recunoasterii generale a latinitatii limbii romane si a
romanitatii poporului roman ,revendica substratul tracic si componenta nelatina dacica.
In perioada contemporana,ideea dublei origini este impartasita si de cercetatori.

La inceputul secolului 18, Dimitrie Cantemir

redacteaza departe de tara, la Petersburg,
lucrarea Hronicul vechimei romano-moldo-
vlahilor(1719-1722), ce reia problema
controversata a etnogenezei romanesti.
La frumusee i la minte
Nici o giun-i samana,
Vrednic de-a ei printe;
De Decebal, ea era.
Dar cnd Dacia-au mpilat-o
Fiul Romei cel mrit,
Gheorghe Asachi a prefigurat Pre cel care-ar fi scapat-o,
mitul etnogenezei romanilor si De-a iubi a giuruit.
balada Dochia si Traian Traian vede ast zn;
Dei e nvingtor,
Frumuseei ei se-nchin,
Se subgiug de amor.
 Una din variante este varianta mitului "Traian i Dochia" despre care celebrul critic
literar George CliMitul "Dochia si Traian" reprezinta o alta varianta a legendei legate de
numele Dochiei. Dupa cum spunea renumitul critic literar George Calinescu, acest mit
este "rezultatul unei intregi experiente de o viata a poporului roman". "Dochia si Traian"
povesteste despre formarea poporului roman: unirea dacilor cu romanii. In aceasta
legenda, Dochia este frumoasa fata a conducatorului dacilor, Decebal. Dupa ce romanii
au cucerit Dacia, Traian a dorit sa o ia de sotie pe fata regelui dac pentru ca dorea ca
exemplul sau sa fie urmat de cat mai multi romani, asigurandu-se in felul acesta
asimilarea populatiei dacice. Nefiind de acord cu propunerea liderului romanilor, Dochia
s-a refugiat in munti. Pentru ca Traian nu s-a resemnat si a urmarit-o, fata a cerut ajutorul
zeului dacilor Zamolxis, rugandu-l sa o transforme mai degraba in stana de piatra decat
sa ajunga pe mana cotropitorilor. Zeul i-a indeplinit dorinta si a transformat-o in stana de
piatra impreuna cu turma de oi care o insotea.

Pastoritul reprezinta o parte importanta a vietii romanilor, din cele mai vechi timpuri si pana in
prezent. Majoritatea produselor facute pe baza de lapte sunt provenite de la oi. Lana se toarce si se fac
din ea haine, paturi si carpete. Mielul este mancarea traditionala de Paste a romanilor. Modul de viata al
pastorilor este surprins intr-un alt mit al poporului roman: "Miorita". nescu spunea c este "rezultatul
unei ntregi experiene de via a poporului romn". Se spune c Dochia ar fi fost fiica regelui dac
Decebal, de care s-a ndrgostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmrit fiind de trupele lui Traian, aceasta
se ascunde pe muntele sacru, Ceahlu, mpreun cu oile. Este ajutat de Maica Domnului, care o
transform mpreun cu turma sa ntr-un complex de stnci.
 Gheorge Asachi a prefigurat mitul etnogenezei romnilor si n poezia La patrie, integrata volumului
Poesie, unde, scriitorul i prezinta pe romni ca mostenitorii Romei si ai Daciei.

Alecu Russo evoca Dacia paradisiaca si pe Decebal,conducatorul ei, in

amplul poem in proza intitulat Cantarea Romaniei.

Sub aspect literar, tendinta de dacism culmineaza in a 2a

jumatate a secolului XIX prin scrierile lui Mihai Eminescu
.Tema dacica se regaseste atat in marile poeme Memento
Mori, Rugaciunea unui dac,Sarmis cat si in proiectele
dramatice.
n poezia Memento Mori, Eminescu realizeaza o evocare a
civilizatiilor de la origini. Aici viziunea eminesciana asupra
Daciei este paradisiaca, scriitorul refacnd imaginea unui
popor apus.
Marin Sorescu se remarca printr-o lirica de necontestata
originalitate. n remarcabila sa poezie patriotica Barbatii,
eternizeaza n versuri-simbol mari conducatori ai tarii: Mircea cel
Batran, Alexandru cel Bun, dar, peste toti, ca un rege al regilor,
straluceste Decebal.

George Cosbuc este un rapsod al istoriei nationale,

deoarece a ilustrat in poezia sa momente cheie din
lupta poporului roman pentru libertate. Evenimentele
evocate incep cu indepartatele vremuri dacice si sunt
urmarite cronologic pana in contemporaneitatea
poetului. Demnitatea, dragostea de tara a dacilor,
conceptia lor despre viata si moarte constituie tema
poeziei Decebal catre popor.
Vasile Prvan s-a preocupat ndeosebi de arheologie,
preistorie i istoria civilizaiei greco-romane. Pe baza
rezultatelor pariale ale spturilor a scris "Getica" (1926), o
vast sintez istorico-arheologic, prin care a readus n prim
planul cercetrii istorice rolul politic i cultural al daco-
geilor; unele lipsuri i exagerri (printre care accentuarea
rolului sciilor i al celilor n dezvoltarea culturii geto-dace)
nu tirbesc valoarea acestei lucrri.
 i ali scriitori au venit n sprijinul acestora, demonstrnd,
prin lucrrile lor originea poporului romn, scriitori precum
Andrei Mureanu, care a scris Un rsunet, devenit ulterior
imn naional; Vasile Alecsandri n poezia Santinela roman
prezint limba roman reprezentata de santinel,
aprtoarea romnei, iar n Cntecul gintei latine, aa cum
el nsui susine, demonstreaz nrudirea romnei cu celelelte
limbi romanice : Am scris-o pentru a prezenta un specimen
de limb romneasc, spre a se constata nc o dat nrudirea
noastr cu ramurile gintei latine.
n a doua jumatate a secolului al XIX lea , Bogdan
Petriceicu Hasdeu public n volumul Poesie, Podul lui
Traian, n care sprijin ideea unirii romnilor.
 Sfarsit.