Scrierea în Hanmun şi problemele ridicate

- Începuturile literaturii scrise -

Lipsită de un sistem de scriere specific coreean, literatura de dinaintea inventării

alfabetului Hangŭl s-a bazat în mare parte pe transmiterea textelor pe cale orală sau scrierea în
chineza clasică. Scrierea chinezească a fost importantă în perioada 108 î.e.n.-313 e.n., când
Peninsula Coreeană era stat vasal Chinei. Coreea a împrumutat multe cuvinte din limba
chineză, iar unele caractere chinezeşti au primit sunete coreene sau chiar s-au inventat noi
caractere.
Scrierea Hanmun (chi. 漢文: 漢 – ideograma Imperiului Chinez şi 文- ideogramă,
scriere) folosea întru totul limba chineză ( vocabular, gramatică, fonetică), motiv pentru care
oamenilor de rând le era greu să înveţe să scrie şi să citească. Prin urmare, doar clasa
aristocrată, învăţaţii de la curte, angajaţii de la curte, femeile gisaeng, familia regelui şi regele
însuşi erau educaţi.
După Dinastia Sillei Unificate, Peninsula Coreeană a devenit mai puţin influenţată de
China, şi astfel învăţaţii coreeni au inventat un sistem fonetic de scriere folosind caracterele
chinezeşti pentru a transcrie sunetele coreene ( Sistemul IDU1 folosit pentru a compune
poemele Hyangga).
La sfârşitul Dinastiei Goryŏ şi începutul Dinastiei Josŏn, literatura tradiţională coreeană
era bogată, insă influenţa învăţaţilor ce studiau în China era aşa de puternică încât foarte
puţină a fost cosiderată demnă de păstrat, pierzându-se astfel multe scrieri preţioase.
Deoarece caracterele chinezeşti nu erau potrivite pentru limba coreeană scrisă,
deasemenea erau prea grele pentru oamenii obişnuiţi şi nu reflectau ceea ce voiau ca aceştia să
spună, un nou sistem de scriere a fost inventat în anul 1443 de către Regele Sejong cel Mare.
(cel de-al patrulea rege al Dinastiei Josŏn)

Inventarea alfabetului coreean Hangŭl

Unele aflabete au evoluat de-a lungul a mai multor decenii sau au fost inspirate de către
alte sisteme de scriere deja existentela vremea respectivă. Prin urmare, nu este corect să
considerăm că au fost inventate. Pe de altă parte, nici nu se specifică nicăieri unde si de ce s-
au inventat.
În schimb, conform „Analelor Regelui Sejong2”, alfabetul coreean Hangŭl a fost inventat
în anul 1443 de către Regele Sejong şi promulgat trei ani mai târziu. Documentul precizează
faptul că alfabetul a fost creat de către regele însuşi: „Până în această lună, regele a terminat
creearea alfabetului de 28 de caractere pentru oamenii de rând. Forma fiecărui caracter
imită vechile Tenji. Fiecare caracter este compus dintr-o consoană principală, o vocală de
mijloc şi altă consoană finală. Pot reprezenta orice în scris, incluzând termeni nedefiniţi.
Caracterele arată simple şi concise, dar pot reprezenta practic orice sunet. Alfabetul a fost
numit Hunminjŏngŭm (Altfel spus: Sunetele corecte pentru instruirea poporului).”3
Mult timp după aceea, învăţaţii au insistat că alfabetul a fost creat de Sejong asistat de
cărturarii acestuia, în ciuda a tot ce spun analele. Această afirmaţie se bazează pe faptul că
regele era mai tot timpul ocupat cu problemele statului şi nu dispunea de timpul necesar
1
Sistemul IDU era folosit în administraţie. Fratele său, Sistemul Hyangch’al era folosit în literatură şi urmărea
aceeaşi structură.
2
Document important scris în timpul Dinastiei Josŏn
3
Analele Dinastiei Josŏn, frază de la sfârşitul secţiunii din data Decembrie 1443 (anul 25 de domnie a Regelui
Sejong)

1
pentru un astfel de proiect amplu, însă afirmaţia învăţaţilor coreeni nu se bazează pe dovezi
care sa ateste aceste vorbe. Trei ani mai târziu, în anul 1446, după finalizarea procesului de
creare al alfabetului, apare cartea Hunminjŏngŭm Haerye 4 ce explică cum se utilizează noul
sistem de scriere.
Ce l-a făcut pe rege să creeze un alt alfabet de scriere pentru poporul coreean când deja
exista o scriere? Răspunsul stă la baza cărtii Hunminjŏngŭm Haerye , în care stă scris:
„Deoarece modalitatatea de vorbire din această ţară diferă de cel din China, [limba vorbită]
nu se potriveşte cu caracterele [chinezeşti]. Prin urmare, chiar dacă omul de rând ar dori să
comunice, în final, majoritatea dintre ei nu îşi pot exprima preocupările. Întristat de acest
fapt, eu am creeat 28 de caracere noi. Este dorinţa mea ca fiecare om să poată învăţa uşor
aceste litere şi ca [aceştia] să fie în stare să le folosească în viaţa de zi cu zi.”. Un alt motiv
important ce a stat la baza creării noului sistem de scriere a fost soluţionarea problemei de
confuzie a coreenilor în exprimarea scrisă cu caractere chinezeşti a ideilor.
Chiar şi dupa inventarea noului alfabet, coreenii care ştiau să scrie folosind noua scriere
inventată au continuat să folosească cele două sisteme (Hyangchal şi IDU). În secolele XIX
şi XX s-a folosit un sistem de scriere mixt, ce combina ideogramele chinezeşti cu cele
coreene. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial au început a scrie numai în Hangŭl.

Cine este Sejong?

Sejong s-a născut la data de 15 mai 1397, ca fiu al Reginei Wongyŏng şi al Regelui
Taejong (al treilea rege Josŏn). Sejong a urcat pe tron înainte de moartea tatălui său, în 1418.
În timpul domniei sale, Sejong a dezvoltat şi promulgat Hangŭl, ştiinţa, tehnologia, cultura şi
arta, afacerile militare, diplomaţia, agricultura şi credinţele de bază a oamenilor. Sejong a
domnit între 1418-1450 şi a fost singurul monarh ce a primit numele de „ Daewang” (rege
măreţ).
Regele Sejng a fost un strateg militar foarte eficient. În mai 1419, sub sfatul şi
îndrumarea tatălui său, s-a îmbarcat în Expediţia Gihae, ţelul final fiind scăparea de piraţii
japonezi care opreau în afara Tsushimei. A fost, de asemenea, foarte apropiat de oamenii de
rând şi a încercat să îi ajute prin scutirea de taxe, promulgarea de legi în favoarea lor, invenţii
şi scrieri. Cum ţara se baza pe agricultură, în 1429, Sejong a scris o carte ( Nongsa Chiksol )
cu informatii tehnice adunate de oameni de ştiinţă din întreaga ţară, informaţii despre cum se
cultivă, cum se recoltează şi cum se îngrijeşte solul pentru producţii mai bogate.
Sejong este creditat cu invenţii tehnologice în timpul domniei sale. S-au inventat ceasul
de apă (Borugak Jagŏngnu), sfere armilare şi ceasuri solare, dar şi un calendar bazat pe
latitudinea capitalei Coreei, Seul. Acest sistem nou a permis astronomilor să prezică destul de
precis eclipsele solare sau de lună.
Sejong a murit în anul 1450, în urma unor complicaţii de diabet, la vârsta de 54 de ani şi
a fost îngropat în Mausoleumul Yŏng, oraşul Yŏju, provincia Gyŏnggi.

Reacţia clasei aristocrate

Nobilimea a refuzat să accepte noul alfabet din moment ce erau îndoctrinaţi cu ideea că
centrul lumii era China, şi erau de părere că educaţia îi diferenţia de oamenii de rând. Hangŭl
nu a intrat imediat în viguare deoarece Yangbanii au continuat să scrie în limba chineză
pentru a-şi menţine statutul social şi puterea asupra ţărănimii.

4
.Cartea a fost descoperită în 1940, în Andong, şi este ţinută în Seul la Galeria de Artă Gangsong din Sŏngbuk-
dong.

2
 Mulţi contemporani de-ai regelui, oameni importanţi de ştiinţă, au spus că noul alfabet e
prea simplu şi lipsit de valoare, de aceea l-au numit „alfabetul femeilor” sau „alfabetul
vulgar”. Până în anul 1912, alfabetul coreean a purtat denumirea de „alfabet vulgar” până
când cercetătorul Ju Sikyŏng a inventat denumirea de „Hangŭl” (scriere măreaţă).
Yangbanii erau atât de nemulţumiti de introducerea noului sistem de scriere, încât , în
anul 1444au făcut o petiţie împotriva promulgării Hangŭl. Ministrul Educaţiei, Choe Man-ri,
împreună cu alţi învăţaţi confucianişti, au semnat un document în care şi-au scris
nemulţumirile legate de inventarea noului alfabet. Choe Man-ri şi ceilalţi au fost aspur
mustraţi, iar regele a continuat cu planul său de a-i ajuta pe oamenii de rând să devină mai
educaţi.

Literatura de după inventarea alfabetului Hangŭl

Noul alfabet nu a fost bine primit de către clasa nobililor, însă femeile yangban au
preluat Hangŭl şi, astfel, au apărut poemele şi jurnalele personale ale acestora. Scrierile erau
singurele căi de eliberare a sufletului lor şi astfel se simţeau libere să îşi exprime trăirile.
Scrisorile în Hangŭl s-au răspândit între femeile care făceau parte din aceeaşi famile, astfel
noul alfabet a devenit o cale de comunicare importantă în rândul femeilor din acea perioadă.
Nici femeile de la palat nu au ignorat acest nou sistem de scriere, multe dintre ele alegând să
îşi scrie jurnalele intime, scrisori sau poeme în Hangŭl.
În secolul XX, adoptarea folosirii alfabetului Hangŭl de către poporul coreean a făcut
posibilă răspândirea educaţiei în rândul oamenilor în diferite domenii de activitate: medicină,
agricultură, astrologie, ştiinţă, gastronomie ş.a.m.d. Unii autori au început să scrie romane în
Hangŭl ajutând la promovarea alfabetul, astfel în secolul XVIII exista deja un număr mare
de coreeni ce ştiau să scrie şi să citească în Hangŭl, de la oficiali de rang înalt până la femei,
servitori sau sclavi.
Pentru a testa noul sistem de scriere, Regele Sejong a ordonat scrierea Cântecelor
Dragonilor care Zboaraă spre Cer (co. 용비어천가), care se vrea a sărbători întemeierea
Dinastiei Josŏn şi asocierea puterii acesteia ca şi stat cu cea a Chinei. Acest poem nu numai că
este primul document scris în Hangŭl, dar este şi o dovadă istorică a politicilor Dinastiei Yi şi
o manifestare a principiilor acestora confucianiste. În acelaşi an, 1446, a apărut şi manualul
cu instrucţiuni pentru noul sistem de scriere, 훈민정음 해례. S-au scris poeme sijo şi kasa.
În afară de acestea, regele a mai gravat şi monezi cu fraza: 효뎨례의 (pietate filială, iubire
frăţească, priprietate, dreptate). S-au scris: 워린천강 지곡 (1447, Cântecul Lunii Reflectate
în 1000 de Râuri), 서보 상절 (1447, Episoade Detaliate din Viaţa de Sakyamuni), 동국
전운 (1448, Sunetele Corecte ale Ţării Estice), 오대산 상원사 중창 권선문 (1464,
documente scrise de mână in Hangŭl, ce constau în corespondenţa dintre fiul lui Sejong şi un
călugăr budist), 구그빵 (1466, lucrare despre medicina orientală), 내훈 (1475, lucrare
educaţională pentru femei şi copii), 악학괴범 (1493, un rezumat al muzicii clasice coreene).

Conţinând povestiri eroice, mituri fondatoare, credinţe vechi şi profeţii, această

literatură marchează începuturile literaturii locale naţionale. Din moment ce compunerea
versurilor în chineză era încă o calificare pentru oficiul politic, folosirea pe scară largă a
formei literare locale a trebuit să aştepte naşterea mişcării reformiste timp de două secole.

3
Bibliografie:
1. Korea Foundation, Hangeul – Korea’s Unique Alphabet, Seoul
Selection, 201
2. Zong-su, Kim, The History and Future of Korea. Korea’s Indigenous
Script, traducere în limba engleză de Ross King, Global Oriental,
2005
3. Young-Key, Kim-Renaud (ed.), The Korean Alphabet. It’s History
and Structure, Univeristy of Hawai’I Press Honolulu, 1997
4. Yoon-bo, Kim, Basic Stucture of Hangeul în Korea Journal, vol. 3,
Nr.7 Iulie, 1963, pp. 8-10