CRONICILE DINASTIEI JOSEON

• Cronicile Dinastiei Joseon cunoscute si drept Adevăratele Înregistrări

din Dinastia Joseon sunt înregistrările anuale ale Regatului Marelui Joseon.
Cronicile cuprind 888 de cărți, 1893 de volume, 133.968 de pagini și
189.867.695 de caractere, acoperind o perioadă de 472 de ani, între 1413 și
1865. Lucrarea cuprinde cea mai lungă perioadă de timp dintre toate
scrierile istorice ale dinastiilor lumii, întinzându-se pe parcursul domniilor a
25 de regi de la Taejo la Cheoljong. Cu excepția a două părți alcătuite în
timpul perioadei coloniale, aceste cronici au fost desemnate a o sută
cincizeci și una comoară națională a Coreei și au fost recunoscute
de UNESCO ca parte a patrimoniului mondial.

• Începând cu anul 2006, cronicile au fost digitalizate de către Institutul

Coreean pentru Istorie și sunt disponibile pe internet .În ianuarie 2012,
institutul a anunțat că va traduce cronicele în engleză până în anul 2033.
Lucrările au început în anul 2014 cu bugetul inițial 500.000.000 ₩, dar se
estimează că pentru a termina întreaga traducere și adaptare este necesar un
buget de 40.000.000.000₩.
 COMPILATIA

• În Coreea, în timpul domniei unui rege, istoriografi profesioniști realizau înregistrări detaliate în legătură cu
problemele naționale și activitățile statului.Acestia colectau zilnic informații despre problemele statului,
activitățile diplomatice, economie, religie, artă, viața de zi cu zi a oamenilor și alte lucruri. Aceste
înregistrări zilnice deveneau sacho (proiect istoric). S-a pus mult accent pe neutralitatea istoriografilor.
Independența acestora era protejată de lege. Nimeni nu putea citi Sacho, nici măcar regele. Dacă un
istoriograf divulga sau modifica conținutul acestor proiecte istorice, el era pedepsit prin decapitare.
Reglementările stricte după care erau realizate și păstrate conferă acestor cronici o mare credibilitate., Cu
toate aceste a existat un rege care a citit cronicile. Acesta a fost tiranul Yeonsangun care, după citirea
cronicilor a demarat Prima Epurare a Literaților (1498). Un istoriograf și alte cinci persoane au fost
executate cu cruzime din cauza a ceea ce scriseseră într-un Sacho. Acest incident a dus la sporirea
securității astfel în cât nici un rege să nu mai aibă acces la proiectele Sacho. În perioada târzie a dinastiei
Joseon, când luptele dintre facțiuni s-au intensificat, diversele facțiuni rivale au încercat să revizuiască sau
să rescrie cronicile, dar acele cronici au fost identificate. Cronicile au rămas păstrate în varianta originală.
• Cronicile primilor trei regi: Taejo (1392-1398), Jeongjong (1399-1400), și Taejong (1401-
1418) au fost scrise de mână. Începând cu domnia regelui Sejong (1418-1450), cronicile au
fost tipărite cu caractere tipografice din metal sau lemn ceea ce la face diferite de cele
chinezești sau japoneze care sunt scrise în totalitate manual. Cronicile erau păstrate în
patru exemplare.
• Pentru a stoca cronicile s-au stabilit patru locuri de arhivare: Chunchugwan, județul
Chungju, județul Jeonju și județul Seongju. În fiecare locație a fost depozitat câte un
exemplar al cronicilor. Cele trei exemplare din Chunchugwan, județul Chungju și județul
Seongju au ars în timpul Războiului Imjin. După război, au fost realizate alte cinci copii
pentru a fi păstrate în Chunchugwan și în munții Myohyang-san, Taebaek-san, Odae-san,
respectiv Mani-san. Copia din Chunchugwan a fost pierdută în 1624 din cauza trădării
lui Yi Gwal. O parte din copia depozitată la Mani-san s-a pierdut în timpul invaziei
manciuriene din 1636, iar volumele ce au supraviețuit au fost mutate la Jeongjok-san în
1678. Copia din Myohyang-san fusese mutată la Jeokseong în 1633.
 SACHO
• În versiunea inițială a unui Sacho erau înregistrate toate cuvintele și
gesturile regelui, dar nu toate detaliile de acest gen rămâneau în
variata finală. De exemplu, regele Taejong a căzut într-o zi de pe
cal și a spus imediat celor din jurul său să nu scrie despre căderea
sa. Un istoriograf a scris nu doar că regele a căzut de pe cal ci și că
a spus să nu fie înregistrat. Într-un alt caz, regele Taejong a fost
înregistrat plângându-se de un istoriograf care trăgea tot timpul cu
urechea la el de după ușă și îl urmărea deghizat la vânătoare. La
moartea unui rege și urcarea pe tron a succesorului său, se înființa
un birou numit Sillokcheong (Oficiul pentru Compilarea Cronicilor)
care aduna toate proiectele Sacho pentru a alcătui cronicile domniei
acelui rege.
REGELE TAEJONG
(1367-1422)
SCRIERE DIN CRONICILE STEAGUL DINASTIEI JOSEON
DINASTIEI JOSEON
 CRONICILE EXCLUSE DIN COLECTIE

• Cronicile ultimilor doi conducători ai Joseon-ului, împărații Gojong și Sunjong, au fost

excluse din colecția Cronicile Dinastiei Joseon. Gojong Sillok și Sunjong Sillok, care
au fost scrise în timpul ocupației japoneze, sunt considerate „documente nesigure”
de către cadrele universitare coreene, deoarece oficialii japonezi au influențat
compilarea lor și au falsificat anumite evenimente istorice. Cu toate că cele două
cronici au fost traduse în coreeana modernă de către Institutul Național Coreean de
Istorie, ca și ,,Cronicile Ultimilor doi Împărați ai Dinastiei Joseon”, ele nu sunt
considerate ca făcând parte din Cronicile Dinastiei Joseon, Patrimoniul Național al
Coreei de Sud sau Patrimoniul Mondial UNESCO.