Hernia de disc

Definiție
Hernia de disc reprezintă o afecțiune neurologică caracterizată prin degenerarea
inelului fibros (discului intervertebral), care exercită presiune asupra măduvei spinării și
rădăcinilor nervoase din canalul spinal (figura 11).

O hernie de disc apare printr-o fisură a peretelui discului, atunci când interiorul
discului este impins în exterior1.

În cele mai multe cazuri, durerea apare prin compresie, atunci când discul apasă pe
nervi. În cazul în care discul nu apasă pe nici un nerv, unele persoane nu resimt durerea
asociată cu o hernie de disc. Hernia de disc afectează 85% din populația globului2.

Figura 11

Cauze
Odată cu vârsta discurile devin mai predispuse la degradare, deoarece pierd o parte
din conținutul de apă prin deshidratare, iar acest lucru duce la pierderea supleții prin
reducerea fluxului. De cele mai multe ori în urma unor mișcări vicioase repetate, în timp,
apare ruperea discului și uzură simplă. Problema la un disc intervertebral apare în momentul
în care se răsucește corpul, atunci când se ridică un element greu sau se ridică anumite
obiecte fără a îndoii genunchii, expunerea prelungită la vibrații sau accidente la sport.

1
„Tratament chiropractic pentru hernie de disc”, Chiromedica health and wellness center;
2
„Lumbar disc hermination”, Philip R, Neubauer MD, David B, Cohen MD
Poate avea cauze multiple apariția herniei de disc, cum ar fi:

 traumatisme care determină leziuni ale inelului fibros la nivelul coloanei

vertebrale;
 deshidratarea discului intervertebral;
 expunerea prelungită la vibrații;
 activitate fizică intensă, poziție incorectă;
 malformații congenitale ale canalului rahidian și ale coloanei;
 procesul de îmbătrânire prin degenerarea discului care devine mai vulnerabil
la șocuri sau leziuni și își pierde flexibilitatea;
 stil de viață sedentar, obezitate;

Hernia de disc poate să apară la orice vârstă fiind însoțită de factori de risc, cum ar fi:
 apare mai frecvent la bărbați decât la femei;
 vârstă înaintată;
 operații la nivel lombar;
 obezitatea – excesul de greutate cauzează o sarcină crescută asupra discurilor
lombare;
 fumatul – nicotina și alte toxine cresc posibilitatea de distrugere a discurilor,
prin deteriorarea capacității discurilor intervertebrale de a absorbii substanțele
nutritive necesare din sânge;
 ocupația sau alte activități care presupun ridicarea de obiecte grele, aplecări
frecvente sau răsuciri, vibrații constante sau mișcări repetitive, poziția șezând
pentru o perioadă lungă de timp, exerciții fizice grele;
 efectuarea pe o perioadă lungă de timp a exercițiilor care presupun o
încordare crescută sau exerciții executate neregulat;
 tusea frecventă care crește presiunea la nivelul coloanei vertebrale și care
solicită musculatura abdominală și pelvină;

Simptome
 Hernia de disc lombară este localizată la nivelul vertebrelor L4 – L5 și la nivelul lui
L5 – S1, fiind cel mai frecvent tip de hernie.

Principalul simptom este durerea, fiind localizat în strânsă legătură cu discul herniat și
poate să iradieze în general în fese, coapse sau în talpă pe traectul nervului sciatic. În
teritoriul afectat poate să apară atrofia sau hipotrofia musculară, contractură musculară la
nivelul mușchilor paravertebrali, parestezii și la nivelul membrului inferior alte tulburări
senzitive.

În regiunea lombară, inervată de nervul afectat, poate să apară furnicături și

amorțeală, precum și slăbiciune, provocând oboseală când se merge pe jos, iar muschiul poate
deveni mai slab dacă este inervat de către nervul afectat54.

Stadializarea herniei de disc lombare

Faza I

Este faza de instabilitate discală, determinând dureri lombare cronice intermitente, de

tip postural, și au o ușoară laxitate a nucleului pulpos în inelul fibros. Pentru a reapare în
condiții variate de solicitare a segmentului lombar, de cele mai multe ori, aceste dureri dispar
la încetarea efortului și la repaus.

Faza II

Faza de leziune a discului, determinând un lumbago acut sau subacut de tip discogen,
cu ruperea inelului fibros și cu protruzia postero-centrală a nucleului pulpos.

Faza III

Faza radiculată care va intercepta în calea sa o rădăcină nervoasă și care apare prin
protruzia postero-laterală a discului herniat. Din acest motiv va aparea unilaterală
simptomatologia.

Faza IV

Faza modificată de tip degenerativ cu apariția după vârsta de 40 de ani a artrozei și

dicartrozei interapofizare. Nucleul pulpos se ratatinează, devine friabil și își pierde imbibația
normală cu apă, odată cu vârsta. În urma repetatelor solicitări mecanice, la care a fost supus,
inelul fibros suferă și el modificări importante.
Investigații paraclinice
Dacă tratamentul nechirurgical nu a dat roade, sunt necesare testele imagistice care
vor ajuta la confirmarea diagnosticului de hernie de disc.

Examenul radiologic

Nu furnizează nici un semn direct de hernie de disc radiografia standard de coloană

lombară.

Principalele semne clasice indirecte sunt:

 scolioza lombară;
 pensarea spațiului discal;
 rectitudinea coloanei lombare;

Tomografia computerizată (CT) se poate folosi pentru determinarea severitații și

localizării, precum și pentru confirmarea diagnosticului unei hernii de disc. CT-ul arată
imagini detaliate ale structurilor osoase ale coloanei vertebrale, care ajută la determinarea
altor probleme la nivelul coloanei vertebrale.

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) se poate folosii pentru a se determina dacă

există o boală aociată, cum ar fi o tumoră sau o infecție, precum și pentru confirmarea
severitații herniei de disc, localizarea și diagnosticul.

Discografia este un tip de investigație directă a discului intervertebral prin injectarea

unei substanțe de contrast.

Mielografia cu substanță de contrast oferă date mai multe privind sediul și

dimensiunea herniei de disc și care se realizeză prin introducerea unor substanțe hidrosolubile
pe bază de iod în canalul intervertebral, care vor opacifia conturul canalului. Substanța de
contrast ocolește nodul herniat, când hernia este mai mică, sau în cazul unei hernii masive se
oprește la nivelul la care discul prolabează în canal.

Electromiografia, în hernia de disc, este asociată cu suferințele radiculare și se poate

dovedi foarte utilă, atât pentru evaluarea în dinamică a progresiei sau regresiei modificărilor
fiziopatologice, cât și pentru stabilirea cu certitudine a teritoriului afectat.

Pentru a exclude alte condiții medicale se pot realiza alte analize de genul testărilor de
sânge.
 Examinarea fizică

Se poate realiza prin teste specifice care determină curburi fiziologice ale coloanei
vertebrale în zona afectată, precum și posturi anormale.

Anamneza

Vom pune pacientul intrebări referitoare la localizarea durerii, accentuarea durerii la

anumite mișcări sau activități (stat în poziție verticală pe timp îndelungat, rotație si flexie),
nivelului de iradiere (fesă, coapsă, genunchi, gambă, picior), prezența tulburărilor senzitive.

Tratament
Principalele obiective ale tratamentului herniei de disc sunt:

 înlăturarea durerii;
 înlăturarea amorțelii la nivelul piciorului, cauzată de afectarea anumitor
rădăcini nervoase;
 înlăturarea slăbiciunii musculare;
 lupta împotriva contracturilor musculare;
 reducerea dizabilității dată de durere și prevenirea recurenței afectării
coloanei;
 revenirea pacientului la activitățile zilnice;

Aceste obiective pot fi obținute prin tratament fiziokinetoterapeutic, tratament

medicamentos cu antiinflamatoare și analgezice (mai puțin utilizate), tratament printr-o
terapie non-invazivă chiropractică, dar și prin tratament chirurgical. La majoritatea
pacienților cu hernie de disc simptomele dispar prin chiropractică, prin urmarea exactă a
exercițiilor recomandate de către chiropractor și prin evitarea de mișcare care declașează
durerea.

Își revin în decurs de o lună circa 50% din pacienții suferinzi de hernie de disc, iar
dupa 6 luni majoritatea fiind refăcuți în întregime, deoarece inflamația se vindecă cu trecerea
timpului. Prezintă simptome severe dupa 6 luni, doar 10% din pacientii suferinzi de hernie de
disc, astfel încât intervenția chirurgicală este necesară.
 Este necesar urmarea unui tratament nechirurgical înaintea considerării unei
intervenții chirurgicale. Resorbția reprezintă absorbția de către organism a componentelor
fragmentate ale unui disc herniat. Simptomele vor fi diminuate cu un tratament corect, cu
toate că hernia de disc poate fi incredibil de dureroasă. În funcție de gravitatea afecțiunii,
tratamentul presupune aproximativ 5-6 ședințe.

Tratament chirurgical

Pentru pacienții care au dureri severe și au urmat un tratament nechirurgical fără

succes, metoda chirurgicală poate fi cea mai eficientă. Înlăturarea chirurgicală a fragmentelor
din discul herniat, rupt sau protruzionat, care lezează una din rădăcinile nervoase, reprezintă
cea mai eficientă metodă cunoscută sub denumirea de discectonie.

Pentru a ameliora compresia nervoasă sau stenoza spinală se folosește laminectomia.

Cu scopul de a dizolva substanța gelatinoasă care răspunde de apariția simptomelor, se
injectează o enzimă în interiorul discului, această procedură poartă denumirea de
chemonucleoliză.

După tratamentul chirurgical, medicul recomandă un program de reabilitatre, în unele

cazuri, program ce constă în exerciții și fizioterapie. Există cazuri în care unii pacienți au
nevoie de o a doua intervenție chirurgicală. Se refac fară operație persoanele cu simptome de
intensitate medie3.

3
„Aparatu locomotor”, Baciu Clemen, Editura medicală 1981