De când se scrie româneşte?

Instituţionalizarea limbii române

ca limbă culturală (sec. XVI-XVII)
 Interogaţii
• De când s-a scris româneşte?
• În ce context cultural s-a produs adoptarea limbii
române ca limbă culturală?
• Care este rolul umanismului şi Reformei în acest
proces?
• Care sunt primele scrieri în limba română, unde au
fost redactate şi de către cine?
• În ce relaţie se află începuturile scrierii în limba
română cu formarea limbii literare şi cu limba
naţională?
 Cadrul teoretic
• Limba culturală:
• -epoca medievală: slavonismul cultural
• -epoca modernă timpurie: limba
vernaculară/naţională – limba română
• - limba literară
• - limba politică/oficială
 Slavonismul cultural
• Curent cultural prezent în spaţiul românesc
din sec. X pâna la sâfrşitul sec. XVII:
– Limba bisericească (liturghia slavonă)
– Limba cancelariei domneşti
– Limba culturii medievale la români: literatură
religioasă, imnuri, hagiografii, istoriografie,
literatură parenetică, juridică
• Cultura slavonă la români n-a fost un
fenomen etnic, ci un fenomen social.
 Tipologie
• Europa Occidentală: autoritatea politică
determină limba naţională
• Europa Centrală: limba literară iniţiază şi
devine un simbol al unităţii naţionale
• Elveţia: “democraţie lingvistică”
 Contextul instituţionalizării limbii
române
• Contextul general:
– Umanismul tardiv
– Reforma religioasă
Contextul particular:
- rolul cultural al boierimii
 De când s-a scris româneşte?
Opinii istoriografice
• Teoriile infulenţelor străine:
– husită
– luterană
– catolică
• Teoriile autohtone:
– factori sociali
– transformări în cadrul bisericii ortodoxe
 Ce sunt textele rotacizante?
• Particularitate lingvistică prin care “n” intervocalic se
transformă în “r” sau “nr”.
• Codicele Voroneţean: Mănăstirea Voroneţ, cuprinde
Apostolul şi Epistolele, copiat între 1563-1583.
• Psaltirea Scheiană: provine din biblioteca lui Sturdza
Scheianu, cuprinde Psaltirea urmată de cantări
scriptuare şi Simbolul Credinţei, copiată între 1573-1578.
• Psaltirea Voronoţeană: cuprinde Psaltirea, în text
paralel slav şi românesc, copiată între 1551-1558.
• Psaltirea Hurmuzaki: provine din biblioteca lui Eudoxiu
Hurmuzaki, cuprinde psalmii, copiată în primul deceniu al
secolului al XVI-lea.
 Tipăriturile coresiene
• Catehismul (Braşov, 1560)
• Tetraevanghelul (1561)
• Pravila (1560-1562)
• Apostolul (1563)
• Cazanie –Tâlcul Evangheliilor, (1564)
• Cazanie – Evanghelie cu învăţătură, (1581)
• Psaltirea (1568, 1570,1577)
• Liturghierul (1570)
 Secolul al XVII-lea: de la privat la
public
• Umanismul tardiv: virtuţile limbii comune:
– Limba română – limbă nobilă/ cultivarea limbii
– Începuturile lexicografice (Dicţionarul latin-
român al lui Mihail Halici-tatăl, al lui Teodor
Corbea şi “Lexicon Marsilium”
• Reforma:
– Impunerea limbii române în biserică
– A stimulat spiritul critic şi polemic, a contribuit
la afirmarea raţionalismului ortodox
 Observaţii
• Limba literară prezintă în secolele XVI şi
XVII variante literare/dialecte literare.
• Graiul muntean se generalizează prin tipar
la mijlocul secolului al XVIII-lea.
• Ion Eliade Rădulescu desăvârşeşte
procesul de impunere a graiului muntean
ca limbă literară.
 Bibliografie selectivă
• V.Cândea, Raţiunea dominantă, Cluj-Napoca, 1979.
• A.Duţu, Sinteză şi originalitate în cultura română, Bucureşti, 1972.
• A.Mareş, I.Gheţie, Originile scrierii în limba română, Bucureşti, 1982.
• A.Mareş, I.Gheţie, De când se scrie româneşte?, Bucureşti, 2002.
• A.Mareş, I.Gheţie, Diaconul Coresi şi izbânda scrierii în limba română,
Bucureşti, 1994.
• P.P.Panaitescu, Inceputurile şi izbânda scrisului în limba română,
Bucureşti, 1965.
• D.Radosav, Cultură şi umanism în Banat, Timişoara, 2003.
• I.Révesz, La Réforme et les roumains de Transylvanie, Budapest, 1937.