Flaviu Luchian Comănescu Balla

Pasajul Evreilor din Carei

Cuvântul pasaj în limbajul curent desemnează un loc cu funcție de trecere iar Pasajul
Evreilor, practic cartierul evreiesc, este locul trecerii evreilor prin Carei, care marchează
fundamental și fondator înființarea și modernizarea orașului.
În Carei, un oraș mic aproape de Satu Mare și aproape de granița actuală cu Ungaria, au
trăit împreuna locuitori de diverse etnii și credințe religioase. Regăsim aici români, maghiari, evrei,
șvabi și ruteni, și protestanți - reformați luterani evanghelici, greco-catolici, creștin-ortodoxi,
catolici, precum și o comunitate iudaică hasidistă și ulterior o comunitate iudaică neologă. Orașul
cu destin medieval strâns legat de cel al familiei Károlyi, are parte de o istorie tumultoasă, pâna în
anul 1711, când Pacea de la Satu Mare, care încheie Răscoala lui Fracisc Rákóczi împotriva
Habsburgilor, aduce o perioadă de stabilitate. Momentul marchează începutul comunității evreiești
în Carei. În 1712 familia Károlyi obține titlul de conte și demarează un efort de sporire a numărului
locuitorilor.
Pe lângă evreii care trăiau deja în oraș, sosesc și primele 12 familii de evrei în Carei între
1720 şi 1740, la chemarea contelui Alexandru (Sándor) Károlyi. În acest context, proaspătul conte
(groful) Károlyi donează evreilor din Carei 50 de locuri de casă foarte aproape de domeniul
castelului, fapt care va duce la închegarea comunității evreiești în partea de oraș numită de acum
încolo Pasajul Evreilor.
Relativa apropiere a Galiției de Carei duce la așezarea în majoritate a evreilor galițieni și
introducerea hasidismului, astfel încât sub protecția grofului sosește primul rabin în anul 1724.
Cartierul evreiesc înflorește odată cu orașul, evreii din Carei având ca preocupări mai ales
comerțul, marochinăria, construirea de unelte, tâmplarie și materialele de construcție, iar în Pasajul
Evreilor se construiește prima școală evreiască în 1785, un spital o baie publică și mai multe case
de rugăciune. Ca dovadă a înfloririi Pasajului Evreilor în secolele 18 și 19, în 1883 se înființează
o yeshivah, pentru studenții evrei. Se consemnează existența a cel puțin două cimitire evreiești în
Carei.
În plan social-politic în cartierul evreiesc regăsim consemnată existența în 1919 a mai multe
grupuri sioniste, care își încep activitatea.
Se începe construcția a două singagogi: Sinagoga Mică și mai ales Sinagoga Mare, punct
central al Pasajului Evreilor și al comunității evreiești. Sinagoga Mică, construită între anii 1852-
1858, este folosită de evreii ortodocși aproape un secol și funcționează până în 1940, când este
transformată în fabrică de covoare, apoi grădiniță, apoi desființată în 1970 și folosită ca spațiu
locativ.
 Construirea Sinagogii Mari în anul 1866, este terminată definitiv în 1890 când comunitatea
neologă (desprinsă de ortodoxismul conseravator iudaic și cu principii de integrare și modernizare)
o renovează şi o modifică puțin. Sinagoga, în centrul vieții comunității, cu intrarea în partea
centrală a fațadei, are interiorul cu trei nave proiectat cu mare atenție și finețe. “Sinagoga, are trei
nave, realizate în stil romantic şi maur. Nava centrală, ca dimensiune, nu depăşeşte cu mult navele
secundare. Două dintre coloanele ce încadrează faţada navei principale sunt mai înalte decât restul
coloanelor, amintind de templul lui Solomon. Închiderea faţadelor drepte este decorată cu cornişe
arcuite, iar pietrele profilate amplasate pe ele, reprezintă tablele celor Zece Porunci. […] Deasupra
ferestrelor, cornişa este decorată cu motivul repetat al Stelei lui David.” 1
În fața Sinagogii Mari se ridică în 1987 un monument în forma unui obelisc de marmurã neagră
cu litere aurite în memoria victimelor Holocaustului.
Cartierul evreiesc este și în centrul vremurilor tulburi ale celui de-al doilea Război
Mondial, mai ales după ocuparea Transilvaniei și intrarea Careiului sub autoritatea maghiară, când
încep și persecuțiile evreilor din comunitate. Primul val de persecuție are loc imediat după ocupația
maghiară (1940-1941), urmare a Dictatului de la Viena, când o mică parte din evreii din cartierul
evreiesc din Carei sunt deportați la Kamenets-Podolski, unde sunt executați de trupele maghiare.
Al doilea val de deportare are loc în 1944 și este organizat local din Satu Mare. Inițial anumite
străzi din Carei, și foarte probabil din Pasajul Evreilor sunt folosite drept centru de concentrare
pentru evreii care locuiau acolo și în comunitățile învecinate. Totuși la scurt timp “evreii din
ghetoul de la Carei, condus de un Consiliu Evreiesc alcãtuit din István Antal, Jenö Pfefferman,
Ernö Deutsch si Lajos Jakobovics, sunt transferati în ghetoul din Satu Mare.”2 Numărul locuitorilor
cartierului se reduce de la 2255 în 1944 la 590 în 1947. Au fost aici și fapte de compasiune, de
exemplu este consemnat un anume Alexandru Ritoc, țăran din Carei, care o adăpostește pe evreica
Helena Gun și fiica ei.
După război, cei reîntorși în Carei, emigrează majoritatea în Israel. În 1969 se consemnează
doar 40 de evrei în Carei, iar în 1977 mai sunt doar 20 și chiar și mai puțini la începutului secolului
21, când comunitatea abia mai funcționează (12 membri în 1992, responsabilul obștei în 2007 fiind
domnul Frederic Roth). Spațiile istorice, care au aparținut comunității, sunt parțial părăsite sau
folosite în alte scopuri, cel mai ilustrativ exemplu fiind cel al Sinagogii Mici.
Pasajul Evreilor se identifică cu comunitatea evreiească, și a însoțit și îmbogățit istoria
Careiului ca oraș, încă de la înființarea sa, rămânând în memoria evreilor careieni din lumea
întreagă.

1
http://www.szatmarilegendak.hu/latnivalok/nagykaroly_rom.htm

2
Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România: Raport final, Iași Polirom p. 274
Bibliografie:
Ciubăcan, Vasile T, Ganea, Maria I, Ranca, Ion V: Drumul Holocaustului. Calvarul evreilor din nord-
vestul Transilvaniei sub ocupația Ungariei. 5 IX 1940 – 25 X 1944, Editura Ciubăcan, Cluj Napoca, 1995.
Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România; președinte comisie: Elie Wiesel; ed.
Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu.: Raport final; Iași: Polirom, 2004 (http://www.inshr-
ew.ro/ro/files/Raport%20Final/Raport_final.pdf.pdf)
https://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=4169
http://cjsm.ro/administratie/carei/
http://e-castellum.eu/url/Istoria-oraului-Carei
http://www.jewish-romania.ro/monumente.php/lacasuri/
http://www.jewishvirtuallibrary.org/carei
https://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Holocaust/Romania/eleven.pdf
http://www.muzeusm.ro/expozitii/civiliyatie-identitate-multiculturalitate/sala-v/
http://www.szatmarilegendak.hu/latnivalok/nagykaroly_rom.htm
http://www.welcometoromania.ro/DN1f_Urziceni_Zalau/DN1f_Urziceni_Zalau_Carei_Sinagoga_r.htm
http://www.yadvashem.org/yv/pdf-drupal/en/download/remembrance/country/ROMANIA.pdf
http://www.yadvashem.org/yv/pdf-drupal/solidarity_and_rescue.pdf
http://www.yadvashem.org/odot_pdf/Microsoft%20Word%20-%207459.pdf