Fostul cartier evreiesc din Bucuresti

23/12/2010 Unknown Bucharest 0 comentarii Postat de: Cristina Iosif

Calea Vacaresti (cartierul evreiesc), sec.XIX Ar fi dificil de ghicit in zilele noastre ca evreii formau candva cea mai numeroasa comunitate minoritara din Bucuresti- aproape 11% din populatia orasului in perioada interbelica. Cartierul evreiesc alcatuia o zona de locuire compacta pe malul stang al Dambovitei, avand ca ax central Calea Vacaresti si inceputul Caii Dudesti. Cartierul evreiesc a fost una dintre cele mai afectate zone ale orasului in urma demolarilor masive din perioada anilor 80. Nu doar casele au fost distruse ci si trama stradala asa cum se alcatuise ea de-a lungul veacurilor a fost modificata. Locurile sunt de nerecunoscut pentru un fost locuitor, strazi intregi au disparut iar altele sunt ramasite cu nume schimbate. (Strazile Sf. Ioan Nou, Banu Maracine, Sf. Nicolaie Jitnita, Adam Goldfaden nu mai exista; fosta Strada Macin se cheama acum Negru Voda- iar fosta Strada Negru Voda, care era mai la sud nu mai exista; actuala Strada Macin este o portiune din fosta Labirint, iar vechea Cauzasi nu mai exista):

Harta zonei in 1939;

Harta de la sfarsitul anilor 60 cu vechea configuratie a strazilor (Mitropolit Ghenadie este numele anterior al Str. Labirint);

Harta actuala a zonei cu dramaticele modificari asupra configuratiei strazilor; Bd. Unirii se suprapune aproximativ pe fostele strazi Cauzasi, Adam Goldfaden si inceputul Caii Dudesti. Mica istorie Desi in numar redus, evrei in Bucuresti se cunosc inca de timpuriu (de exemplu ca medici la curtea domneasca, sec.XVI). Veniti de la sud de Dunare, mai ales de la Constantinopol, se numeau zi Sefarzi sau spanioli deoarece proveneau din Spania, fugiti datorita persecutiilor religioase de acolo. Ei s-au asezat in mahalaua Jignitei, la Sud de Sf. Gheorghe Vechi, nu departe de Curtea Domneasca, in jurul strazilor Sf. Ioan-Nou si Negru Voda si erau mai ales zarafi (la concurenta cu grecii; condica brancoveana ne spune ca cei mai multi zarafi erau evrei) si creditori pe langa Domnie sau boieri. Odata cu schimbarile de la inceputul secolului XIX care au marcat sfarsitul predominantei orientale (turcesti si grecesti) si au deschis calea occidentalizarii (epoca Regulamentului Organic) in Bucuresti au inceput sa soseasca din ce in ce mai multi evrei coborati din targurile Moldovei. Acestia erau evrei Askenazi, numiti si galitieni (lehi) pentru ca proveneau din partile Poloniei. Imigratia masiva catre Bucuresti s-a produs mai cu seama dupa Unirea Principatelor. Noii veniti s-au asezat in majoritate in jurul zonei locuite de conationalii de rit spaniol pe Strazile Sf. Vineri, Vacaresti, Udricani, Mircea Voda, Anton Pann, inceputul Caii Dudesti.

Asezaminte si locuinte evreiesti pe Planul Hiottu, 1871 (cursul Dambovitei nu era inca indreptat);

Prezenta lor a jucat un rol important in viata bucuresteana a sec.XIX si inceputul sec.XX.Ei au reprezentat aportul necesar de spirit citadin si burghez intr-un oras cu o civilizatie traditional rurala (prof. Anca Aurelia Ciuciu). Au fost primii care au practicat comertul ambulant si vanzarea en-gros precum si mestesugurile bazate pe prelucrarea fierului si metalelor (tinichigerie, alamarie). Cu priceperea, staruinta si spiritul intreprinzator specifice, facand orice fel de comert, evreii au patruns treptat pe Gabroveni si Lipscani, apoi si pe alte strazi din centrul comercial: Carol, Selari, Smardan, luand locul negustorilor bulgari, greci sau romani, la inceput inchiriind si apoi reusind sa devina proprietari pe multe din spatiile comerciale. Un curent de opinie ostil s-a creat in jurul evreilor:

Felul in care erau priviti evreii- desen din Ilustratiunea evreiasca, 5 martie 1895 (http://www.culture-pass.ro) Evreii mai saraci aveau ca ocupatie samsarlacul si meseriile, cu preponderenta croitoria, tinichigeria, vopsitoria. Altii erau cizmari, curelari, tapiteri, geamgii, frizeri. Cartierul Vacaresti era (in afara zonelor locuite de evreii sefarzi) unul din cele mai sarace, cunoscut mai ales prin negustorii de haine vechi si Targul de vechituri de o celebritate dubioasa in epoca. Celebra Hala de vechituri a fost demolata in 1930 (foto 1920):

Pentru vanzarea hainelor vechi exista Taica Lazar pe stradela Lazar (azi Str. Baia de Fier) aflata intre Vacaresti si Sf. Vineri. La Taica Lazar evreii formau atat majoritatea vanzatorilor cat si a cumparatorilor. Aici evreii platesc ceea ce cumpara, in timp ce tiganii fac schimb contra obiectelor de menaj (F. Dame);

Caracteristice erau ceainariile care dupa ora sase seara indiferent de vremea de afara erau pline si unde se asculta la gramofon cantece religioase evreiesti. Existau si multe laptarii si macelarii traditionale (unde se vindea carne kuser). Strazile locuite de evreii saraci aveau case lipite unele de altele, toate cu mici pravalii, cu o populatie numeroasa inghesuita in apartamente ieftine. Seara, o viata intensa domnea pe aceste

strazi. Frederic Dame, vorbind despre strazile din Bucuresti, acorda o atentie speciala cartierului evreiesc pe care il considera foarte aparte: Inghesuiti in case stramte, traiesc fara spatiu si fara aer, lucrand in jurul unei lampi afumate, muncind cu staruinta si avizi de a-si castiga putina bunastare. Seara, dupa inchiderea birourilor si magazinelor unde marea lor majoritate sunt ocupati, cartierul lor devine foarte insufletit, toata aceasta populatie se raspandeste pe strazi, femei, copii si batrani() traind unii cu altii, impartind aceeasi soarta, se cunosc intre ei ceea ce da caracterul special de intimitate (). Cel al carui drum se intampla sa treaca seara mai tarziu prin aceste cartiere este foarte surprins sa vada, la ora la care restul orasului este aproape atipit, viata inca intensa din acest colt de oras.

Greutatile zilnice- scumpirea alimentelor (Ilustratiunea evreiasca nr.4/1930) Alte strazi ale cartierului: Sf. Ioan-Nou, Str. Israelita, Str. Spaniola, Negru Voda (Strazile Israelita si Spaniola erau chiar pe locul unde este azi magazinul Unirea), cele locuite de evreii sefarzi, formau un cartier diferit; casele cu gradina si curte, fara magazine, formau cartierul aristocratiei israelite si spaniole, imbogatita prin mici samsarlacuri cinstite, doua trei falimente binecuvantate, afaceri de bancasi bursa(H. Stahl) iar cateva din zidirile lor sunt vestite prin stilul lor maret (I. Barasch). Prin bogatia si cultura superioara, evreii spanioli au reprezentat intotdeauna elemente de cultura si rafinament in mijlocul conationalilor lor (C. Giurescu). Sinagogi si temple Sinagoga sefarda Cahal Grande, ridicata in 1818 in Vacaresti (pe Negru Voda) era cel mai frumos templu din Romania si chiar din Europa de Est, un adevarat monument de arta sefarda (va fi incendiat in 1941, in timpul rebeliunii legionare).

In a doua jumatate a secolului XIX s-au ridicat multe sinagogi ajungand pana la cateva zeci, majoritatea in jurul Caii Vacaresti. Numai pe strada Mamulari, in afara de Templul Unirea Sfanta existent si astazi mai erau Templul Fraterna si mai multe sinagogi mici aflate in casele unor rabini (tot pe Strada Mamulari era baia rituala Mikva). Incendiate in timpul rebeliunii legionare in 1941, cazute la cutremurul din 1977 sau demolate in anii 80 in regimul comunist, sinagogile au disparut aproape in totalitate.

Templul Beth Hamidras ce se afla pe Calea Mosilor in apropierea Bisericii Sf. Gheorghe, incendiat de legionari in 1941;

Templul mic spaniol Caal Cicu 1846;

Sinagoga Mare Poloneza (1847) din Bucuresti, situata pe Str. Vasile Adamachi, fosta Str. Sinagogii (foto dec.2009). Se numeste asa pentru ca a fost multa vreme cea mai mare sinagoga din Bucuresti. Avariata de mai multe ori, infatisarea de azi se datoreaza remodelarii intreprinse in 1903. In 1987 in fata ei s-a construit un bloc inalt de opt etaje (sinagoga a fost restaurata in anii din urma si adaposteste Muzeul Holocaustului).

Sinagoga Malbim (1848), adevarat centru spiritual al evreilor din Romania (cea mai mare sinagoga ortodoxa) se afla pe Strada Bravilor nr.4 langa fosta Piata Cauzasi. A fost demolata odata cu restul cartierului in anii 80.

Templul Unirea Sfanta (1850), pe Strada Mamulari (foto martie 2010), facut de breasla croitorilor pe locul unei sinagogi mai vechi; este Muzeu de istorie al evreilor din Romania inca din 1978.

Templul Coral (1867), construit de catre o obste de origine predominant germano-austriaca (arhitectura, pastrata neschimbata pana astazi, copia modelul devenit canon al Templului din Viena construit cu putini ani inainte). Si acest templu, ca si celelalte, a trecut prin repetate vandalizari si distrugeri.

Templul Coral, foto septembrie 2010; lucrarile de restaurare par avansate. In perioada 1977- 1989 sub regimul lui Ceausescu au fost distruse peste 60 de sinagogi si temple iudaice (alaturi de zeci de biserici crestine). In Bucuresti au mai ramas Sinagoga Mare, Templul Coral, Templul Unirea Sfanta (toate in zona Strazii Sf. Vineri) sinagoga Yeshua Tova pe Str. Take Ionescu si inca una sau doua; Ele sunt reminiscentele puternicei comunitati israelite a carei contributie importanta la devenirea orasului modern este greu de evaluat. Fostul cartier evreiesc in Bucurestiul de azi

Din Strada Mamulari a mai ramas in picioare latura sud-estica (cea din dreapta in imagine); pe stanga, blocuri ale noului centru civic.

Intre bloculetele si vilele de perioada interbelica de pe portiunea nedemolata a Strazii Mamulari este si aceasta veche si modesta pravalioara.

Casa de la inceputul anilor 1920 pe Strada Iuliu Barasch, intre Biserica Udricani si Teatrul Evreiesc. [UPDATE 13 oct. 2010]

Trecand pe Strada I. Filibiu (care este in zona disparutului cartier evreiesc) am observat ceea ce pare a fi fost dupa forma un mic templu evreiesc. Se afla intr-o curte ce mai cuprinde alte corpuri de cladiri mai mari. In prezent casa este folosita de un minister (?!), judecand dupa tablita stearsa de pe gard. Nu figureaza in lista monumentelor istorice si nici alte informatii nu am gasit, de aceea daca cineva poate oferi lamuriri este binevenit.

Surse:

Bucurestii din punct de vedere antropogeografic si etnografic, Vintila Mihailescu;> Bucurestiul in 1906, Frederic Dam; http://www.romanianjewish.org/ro/realitatea_evreiasca_03_04.html, Prof. Anca Aurelia Ciuciu, Colegiul National Iulia Hasdeu Ing. Izhac Guttman Ben-Zvi, Evreii bucuresteni) vezi si: Martori tacuti: Strazi, sinagogi si magazine din Bucuresti, prof. Anca Aurelia Ciuciu