Calea Mosilor Vechi – articole internet – notite

“Calea Mosilor (sau Podul Targului din Afara) a fost unul din cele mai importante drumuri din Bucuresti
inca de la inceputurile sale, de fapt a fost premergator intemeierii orasului. Podul Targului din Afara se prelungea
cu marea cale comerciala care facea legatura spre rasarit cu Moldova si mai departe spre Lvov (Liov), dar si cu vechile
porturi Galati si Braila.
Podul Targului de Afara incepea de langa Curtea Domneasca, din locul cunoscut ca Piata Sf. Anton, ca toate
celelalte poduri domnesti, si facea legatura-dupa cum o arata si numele-cu targul din afara, targul sau oborul de
animale al Bucurestilor care trebuia sa fie dincolo de bariera orasului. Cum targul s-a tot mutat (de langa Biserica
Sfintilor in locul din preajma Bisericii Oborul Vechi (langa Foisorul de Foc)- al carei nume aminteste tocmai acest
lucru- iar in fine in zona cunoscuta azi a Oborului), Calea Mosilor s-a prelungit mereu catre Est. .
Importanta Caii Mosilor este sugerata de faptul ca a fost primul drum pavat cu piatra (in 1825– fiind intrebuintata
piatra de rau, intentia fiind a se utiliza „piatra cea mai tare aflata in muntii Tarii Romanesti, asa ca sa fie acest
caldaram mai bun decat acel care este facut la cetatea Brasovului”).
Calea Mosilor porneste azi de undeva din spatele magazinului Cocor, trece pe langa fostul magazin „La
Vulturul de mare cu pestele in gheare”, primul „magazin universal” din Bucuresti, cu etaj, fost intai la Piata de Flori
inainte de a se fi mutat aici (azi sediu de banca), prin dreptul Bisericii Sf. Gheorghe Vechi, ctitorie a boierilor
Balaceni de secol XV (distrusa la Marele Foc din 1847 si ulterior refacuta in forma pe care o vedem) care se
intrezareste pe dreapta printre doua case…
Trebuie stiut ca fosta mahala Sf Gheorghe Vechi ale carei ulicioare au fost taiate de prelungirea Bulevardului
Coltei spre Piata Mare in anii ’40 este cea mai veche vatra a orasului, aici la o mare raspantie de drumuri unde
Calea care unea Targul Dinlauntru cu Targul din Afara se incrucisa cu prelungirea Ulitei celei Mari
(Lipscani) trebuiesc cautate urmele satului ciobanului Bucur.
Intersectia Calea Mosilor cu Sf. Vineri este azi o rascruce cu terenuri virane si o parcare ce nu mai spune nimic despre
importanta acestor vechi locuri legate de istoria si evolutia orasului.”

De citit: G.I. Ionnescu – Gion scrie - ”Istoria Bucurescilor”

“ Calea Moşilor este una dintre cele mai vechi artere bucureştene fiind cunoscută cândva drept Podul
Târgului de Afară. G.I. Ionnescu – Gion scrie în ”Istoria Bucurescilor” că Podul Târgului de Afară a apărut cam în
aceeaşi perioadă cu Podul Târgoviştei, menţionat în timpul domnitorului Şerban Vodă Cantacuzino (1640 – 1688).
Drumul care unea centrul oraşului, undeva din vecinătatea Bisericii Sf. Gheorghe Vechi, cu acest nou târg
apărut a fost numit Podul Târgului de Afară.
„Acest drum, mai târziu podit, şi, deci, acest pod nu începea ca astăzi (sfârşitul secolului al XIX-lea), tocmai
din gura pieţei, de la Bazaca, ci de sus, de pe colina, de la biserica Sfântului Gheorghe – Vechi, deoarece portiunea
Căii Moşilor de astăzi cuprinsă între Piaţa Sfântului Anton şi uliţele Decebal şi Sfânta Vineri era ocupată de locurile
de jos ale Curţii Domneşti, de Puşcăria Domnească, de gardul Viei Domneşti […]
Mergând tot spre Obor, Podul Târgului de Afară trecea pe lângă gardul vitelor, proprietate a mânastirii
Spătarului Stelea (…), ajungea la uliţa care ducea spre Pescăria Veche […] şi la alta care, pe lângă râuleţul
Bucurescioara ducea spre biserica Domniţei Ancuţa, adică aVergului. […], apoi mergea înainte şi
întâlnea mahalaua Sibilelor „, scrie Ionnescu – Gion în Istoria Bucurescilor.”
Numele de astăzi, Calea Moşilor este legat de existenţa altui târg , mai vechi decât cel De Afară, Târgul
Moşilor. Acesta se deschidea primăvara în sâmbăta Rusaliilor când se făcea pomenirea morţilor, notată în calendarul
bisericesc cu Sâmbăta Moşilor. Târgul Moşilor a fost imortalizat de acuarelele lui Amadeo Preziosi din 1867. La
mijlocul sec. al XIX-lea cele două târguri se unifică pe moşia domnitorului Grigore Ghica din zona Colentina.
De la începuturile sale Podul Târgului de Afară a fost animat de o lume pestriţă, de cârciumi şi cârciumioare
mereu pline de clienţi, negustori şi mahalagii. Este motivul pentru care devenise locul predilect de unde se
propagau veştile în oraş. Condamnaţii la moarte şi alţi răufăcători erau obligaţi să străbată întreg Podul călare invers
pe un măgar, purtând atârnată de gât sentinţa scrisă. Astfel ajungeau sub blamul public la capul Podului ( Obor) unde
era spânzurătoarea.
Este evidentă importanţa oferită acestui drum comercial, din moment ce Calea Moşilor va deveni prima
stradă pietruită din Bucureşti ( 1825), iar în 1906 va fi considerată cea mai lungă arteră a capitalei, măsurând 2830 m.
Activitatea sa comercială se reflectă în progresul care înlocuieşte carul cu boi în doar 100 de ani cu tramvaiul electric
( 1899 )….
” Bucurestii nu merg, ci aleargă pe calea progresului. Devisa lor : tot inainte !” ( 1899)
În anii care au urmat Calea Moşilor şi-a păstrat aspectul comercial, locuinţele alăturându-se magazinelor şi
atelierelor care treptat au înlocuit hanuri, cârciumi şi prăvălii.
 În anii 1988-1989 Calea Moşilor şi zona adiacentă a fost supusă unui plan de sistematizare.
Un studiu efectuat de o echipă a Muzeului Municipiului Bucureşti asupra porţiunii din Calea Moşilor cuprinsă
între numerele 65 şi 117 ( considerată ca fiind cea mai veche parte a acestei artere), de la intersecţia acesteia cu
Hristo Botev până spre intersecţia cu Carol I, nu a reuşit să identifice construcţii mai vechi de anul 1902, dar acestea
au existat cu siguranţă.
O parte din aceste construcţii mai poartă amprenta negustorească cu care ne vom reobişnui astăzi să privim
Calea Moşilor, alături de camere şi dependinţe existănd prăvăliile de la parter.
La numărul 79 se află Biserica cu Sfinţi, odinioară o biserică din lemn a cărei ctitorie este contemporană cu
naşterea Podului Târgului De Afară şi care a dat numele mahalalei vecine cândva cu “ Podul Armenilor, cum
glasuiesce un document din 1772 şi se întinde puţin la stânga Podului Târgului-de-Afară. Acestă mahala, spune
tradiţiunea, era bariera Bucurescilor în vremea lui Matei Bassarab.”
Alături de casele în exclusivitate locuinţe, spre numerele 113-117 se află blocuri interbelice construite în
perioada 1934-1938-1940, cel de la 113 fiind destinat italienilor care lucrau la rafinăria Prahova.

PLANSA STUDIU ISTORIC

Calea Mosilor (sau Podul Targului din Afara) a fost inca de la inceputurile sale unul din cele mai importante
drumuri din Bucuresti, fiind chiar premergator intemeierii orasului. Podul Targului din Afara se prelungea cu marea
cale comerciala care facea legatura spre rasarit.
Importanta Caii Mosilor este sugerata de faptul ca a fost primul drum pavat cu piatra (1825), fiind intrebuintata
piatra de rau.
In vremuri vechi, in zona locuiau personalitati importante, Calea Mosilor fiind vazuta ca o “zona buna” in care multi
isi doreau sa traiasca datorita pozitionarii centrale in oras.