Patrimoniu 303 345 Mailpdf

Volker Wollmann 303
de la sitele din primul rând. Pe sitele mobile co-

nurile de hamei stau tot cca. 2 ore, după care se
scot din camera de uscare (o).
Împreună cu sitele şi se transportă la locul de
depozitare, în uscătorie cu ajutorul unei mese
mobile (m). Aici sita mobilă se goleşte prin răs-
turnarea plasei de sârmă din interiorul ei, astfel
încât conurile de hamei cad de la sine pe podul
de depozitare (Fig. 339).
339). Aceste uscătorii sistem
Linhart sau Boemia erau de mai multe mărimi,
şi anume cu suprafaţa de uscare de 4, 6, 9, 12
şi 16 mp., fiind concepute pentru cărbune sau
cocs.. Conurile de hamei uscate şi condiţionate
cocs
s-au ambalat iniţial în saci cu un diametru de
0,70-0,75 m şi lungimea de 2-2.5 m, în care în- Fig. 340. Saschiz (jud. Mureş). Presă
cap 80 – 120 kg. conuri. Pentru această operaţie manuală de ambalat de ambalat sacii cu
hamei (Foto: 2006)
se folosea iniţial o presă manuală ( Fig. 340).
340). Mai
târziu s-au folosit prese hidraulice, cu ajutorul cărora s-au obţinut baloturi perfect cilin-
drice, de dimensiuni ceva mai mici faţă de sacii ambalaţi cu presa manuală.
La ora actuală în Saschiz mai există doar două astfel de uscătorii cu calorifer, des-
completate sau primind o folosinţă secundă (transformată în bucătărie de vară) (Fig. 341
a – b).
La Sighişoara, extravilan, pe Valea Rohrau s-a păstrat, într-o stare jalnică, uscătoria
familiei cultivatorilor de hamei Abraham, al cărei reprezentant cel mai de seama a fost
Fig. 341 a-b. Saschiz (jud. Mureş). a) uscătorie de
hamei a lui Johann Schaser dotată cu calorifer ;
b) primul rând de site mobile pentru
pentru uscat (Foto:
1993)
b.
a.
304 Patrimoniu preindustrial și industrial în România
Români a
Fig. 342 a-b. , Sighişoara. Fosta uscătorie tip Linhart a familiei de cultivatori de hamei Abraham
dinValea Rohrau (Foto: 2012)
Ludwig Abraham (1861-1917) care din anul 1885 s-a îngrijit de calificarea şi îndrumarea
cultivatorilor de hamei (Fig.
(Fig. 342 a-b).
a-b). Lăsată în seama nimănui, adică dobândită de un
om de afaceri din alt colţ al ţării, inconştient de importanţa acestei construcţii cu carac-
ter de unicat naţional, care surprinde tocmai momentul trecerii de la preindustrial la
industrial, ea are puţine şanse de a mai sta în picioare în următorii ani. uburile spiralate
de încălzire împreună cu sitele şi celelalte echipamente au dispărut de mult. Nici con-
strucţia în sine n-ar mai exista, dacă n-ar fi locuită la ora actuală.
Acest sistem, perfecţionat se foloseşte şi azi în ţinutul Holledau din Bavaria Inferi-
oară, cea mai renumită regiune în ce priveşte cultura hameiului, unde există şi Muzeul
German al Hameiului, la Wolnzach.
Dar au dispărut sau au fost abandonate în ultimii ani şi marile uscătorii sistematice,
cu aer încălzit, care au fost construite la Sighişoara sau la Dumbrăveni în anii 1953-1955
sau la alte ferme care au luat fiinţă între 1970 şi 1990, la Albeşti, Acăţari, Zau de Câmpie,
Şura Mică, Slimnic, Rupea, Simeria, Aiud, Gherla, Huedin, dintre care unele ar fi meritat
să se fi păstrat pentru arhitectura lor industrială, specifică şi originală într-un fel.
4.2. Fabricile de bere – monumente unice

u nice de arhitectură
arhitect ură industrială
indust rială
4.2.1 Scurt istoric despre producerea berii în România

Cine parcurge cele două volume „Berea la Români – pagini de istorie” (V. Diaconu
2009) ar putea rămâne cu impresia că berea a fost o băutură naţională la români, lucru
care nu este tocmai aşa. Adevărul este că producerea şi consumul acestei băuturi are o
vechime apreciabilă, fiind tot mai mai mult preferată
preferată altor băuturi.
băuturi. Prima atestare documen-
tară a unui berar (braxator) întâlnită până în prezent, datează din 13 decembrie 1362,
când este menţionat Iacob berarul din Cluj, care participă la o răzmeriţă în Floreşti, când
i s-a tăiat capul lui Pavel, fiul lui Chuey.
Români a
Fig. 342 a-b. , Sighişoara. Fosta uscătorie tip Linhart a familiei de cultivatori de hamei Abraham
dinValea Rohrau (Foto: 2012)
Ludwig Abraham (1861-1917) care din anul 1885 s-a îngrijit de calificarea şi îndrumarea
cultivatorilor de hamei (Fig.
(Fig. 342 a-b).
a-b). Lăsată în seama nimănui, adică dobândită de un
om de afaceri din alt colţ al ţării, inconştient de importanţa acestei construcţii cu carac-
ter de unicat naţional, care surprinde tocmai momentul trecerii de la preindustrial la
industrial, ea are puţine şanse de a mai sta în picioare în următorii ani. uburile spiralate
de încălzire împreună cu sitele şi celelalte echipamente au dispărut de mult. Nici con-
strucţia în sine n-ar mai exista, dacă n-ar fi locuită la ora actuală.
Acest sistem, perfecţionat se foloseşte şi azi în ţinutul Holledau din Bavaria Inferi-
oară, cea mai renumită regiune în ce priveşte cultura hameiului, unde există şi Muzeul
German al Hameiului, la Wolnzach.
Dar au dispărut sau au fost abandonate în ultimii ani şi marile uscătorii sistematice,
cu aer încălzit, care au fost construite la Sighişoara sau la Dumbrăveni în anii 1953-1955
sau la alte ferme care au luat fiinţă între 1970 şi 1990, la Albeşti, Acăţari, Zau de Câmpie,
Şura Mică, Slimnic, Rupea, Simeria, Aiud, Gherla, Huedin, dintre care unele ar fi meritat
să se fi păstrat pentru arhitectura lor industrială, specifică şi originală într-un fel.
4.2. Fabricile de bere – monumente unice

u nice de arhitectură
arhitect ură industrială
indust rială
4.2.1 Scurt istoric despre producerea berii în România

Cine parcurge cele două volume „Berea la Români – pagini de istorie” (V. Diaconu
2009) ar putea rămâne cu impresia că berea a fost o băutură naţională la români, lucru
care nu este tocmai aşa. Adevărul este că producerea şi consumul acestei băuturi are o
vechime apreciabilă, fiind tot mai mai mult preferată
preferată altor băuturi.
băuturi. Prima atestare documen-
tară a unui berar (braxator) întâlnită până în prezent, datează din 13 decembrie 1362,
când este menţionat Iacob berarul din Cluj, care participă la o răzmeriţă în Floreşti, când
i s-a tăiat capul lui Pavel, fiul lui Chuey.
Volker Wollmann 305
Documentele referitoare la producerea berii în Ţările Române nu sunt prea nume-

roase. Cele mai multe dintre ele vorbesc despre sladniţe (mălţării) – adică instalaţii des-
tul de rudimentare pentru producerea sladului (malţului), care este materia prima pen-
tru bere, oferind deci informaţii indirecte despre procesul producerii berii. Constantin
C. Giurescu afirmă că la Baia, capitala Moldovei, ar fi existat o „sladniţă” deja în secolul
al XIV-lea, întrucât berea ar fi fost băutura tradiţională a saşilor stabiliţi aici înainte de
anul 1241. Despre o moară de slad, donată mănăstirii Moldoviţa unde se măcina orzul
încolţit şi uscat, se aminteşte într-un document din 1402. La Suceava este atestat un
„brazeator” în anul 1407 şi o „sladniţă” în 1522, pentru care Alexandru Lăpuşneanu cere
bistriţenilor, în 20 august 1567, să-i trimită doi meşteri berari. Berea a rămas în Moldova
multă vreme o băutură de lux, care se consuma mai mult la curtea domnească, cum re-
latează şi călătorul Paul de Alep, invitatul lui Vasile Lupu în 1650. În Ţara Românească
berea se aducea în timpul domnitorului Radu de Afumaţi din Braşov, după cum reiese
dintr-un document din 1522. Prima sau una dintre primele berării, ca loc de producerea
a acestei băuturi (nu în sensul folosit mai târziu ca loc de consumat) este menţionată în
anul 1627, dăruită de voievodul Miron Barnovschi mănăstirii Hangu, în ârgu Neamţ.
Chiar dacă pe lângă aceasta au mai existat şi alte berării particulare cu caracter manufac-
turier în Moldova, nu avem suficiente motive ca să subscriem afirmaţiei autorului celor
două volume amintite mai sus: „Aşadar, la acea vreme, consumul de bere era oarecum
generalizat”, pentru că ea se contrazice cu următoarea constatare „Impunerea ei faţă de
băuturile tradiţionale, vinul, miedul şi rachiul, s-a făcut destul de anevoios”.
Relativizând afirmaţia lui N. Ior-
ga, potrivit căreia cei dintâi băutori de
bere fuseseră ofiţerii şi soldaţii arma-
telor străine de ocupaţie (în secolul al
XVIII-lea) ea se bazează totuşi pe fapte
istorice reale. Primele fabrici de bere
din faza preindustrială fireşte, au apă-
rut în preajma marilor garnizoane aus-
triece după ocuparea Banatului, şi încă
destul de timpuriu. Astfel, berării s-au
înfiinţat la sud-est Cetatea imişoa-
rei în anul 1718, la Caransebeş în anul
1726, în apropierea nemijlocită a cetă-
ţii (Fig.
(Fig. 343),
343), la Orşova (1726), Oradea
(1727), Arad (1729).
Fig. 343. Harta Cetăţii Caransebeş din anul 1740:
Şi pentru regimentele grănicereşti „Nr. 12: Kaise(rliches) BREIHAUS” (Biblioteca
Năsăud sau Orlat s-au construit fabrici Naţională Brno, Cota. Moll-0090-900
Moll-0090-900))
Români a
de bere. Altele au apărut în mari-

le centre miniere sau unde exis-
tau topitorii înfiinţate în veacul al
XVIII-lea în Banat, ransilvania şi
Maramureş, dar şi în alte regiuni
ocupate de austrieci, cum ar fi Bu-
covina. Pentru marele centru in-
dustrial Zlatna, unde se afla sediul
Direcţiunii Miniere, s-a construit
o fierbătorie de bere la Galaţi (jud.
Fig. 344. Planul fierbătoarei din Galaţi (jud. Alba) Alba). Aceasta este menţionată în
(Arhivele Naţionale. Serviciul Judeţean Cluj, numeroase documente din a doua
ezaurariatul Minier, cota: 685)
jumătate a veacului al XVIII-lea,
printre care există şi o schiţă (plan
( plan orizontal) din anul 1783. De aici rezultă că fierbătoria
avea un uscător propriu de malţ (turn de uscare), trei cazane de fiert şi instalaţii anexe
(Fig. 344).
344). O reprezentare detaliată şi fidelă a unei fierbătorii cu trei cazane se găseşte în
enciclopedia lui Diderot şi D’Alembert Enciclopédie ou Dictionainaire raisonné du d u sci-
entes, des arts et des métiers. Se ridică întrebarea, dacă pentru procesul de fierbere n-ar fi
ajuns un singur cazan, dar probabil că ele se foloseau şi pentru plămădire şi fermentare
(N. N.) (Fig. 345).
345). Fierbătoria de la Ciclova, din Banatul Montan, datează din anul 1728,
şi acoperea consumul localităţilor miniere grupate în jurul centrului Oraviţa. În timpul
administraţiei austriece s-a construit o astfel de fierbătorie şi la Rădăuţ în anul 1799. Po-
trivit unei statistici din anul 1841 a geografului Elek Fényes
F ényes din totalul de 81 de fabrici de
bere din ransilvania, 38 se aflau in zona graniţelor militare; în 1851 în aceiaşi provincie
istorică existau 130, dintre care 102 aveau regim industrial, iar 28 funcţionau ca anexe
ale unor unităţi agricole.
Deşi anevoios, apar noi fierbătorii de bere şi în provinciile ocupate de otomani. O
fierbătorie de bere a fost construită la Roman în anul 1788, iar o altă fierbătorie cu statut
de fabrică ar fi funcţionat între 1809-1821 la Bucureşti. S-au mai construit astfel de uni-
tăţi preindustriale la ârgu Neamţ în anul 1832 şi la Dorohoi în anul 1833. Din era ma-
şinismului, care de fapt în acest sector începe ceva mai târziu, datează fabrica lui Marcu
Schein la Galaţi (1842), una la Floreşti-Stângaciu (Vaslui) din anul 1861 unde se foloseşte
deja munca salariată, un indiciu pentru începuturile industrializării în acest sector, ca şi
la alte câteva fabrici din judeţul Neamţ. La unele, printre care se număra şi o fabrică din
Bacău se folosea ca forţă motrice aburul, ca rezultat direct al revoluţiei industriale care
câştigă supremaţie în tot mai multe sectoare economice.
Producerea berii cunoaşte un avânt după Unirea Principatelor Române în anul 1859,
câştigarea independenţei faţă de Poarta Otomană şi după proclamarea Regatului Româ-
Volker Wollmann 307
Fig. 345. Reprezentarea unei fierbătorii de bere cu trei cazane la Diderot şi D’Alembert. Enci-
clopédie ou Dictionainaire raisonné du scientes, des arts et des métiers, Pl. II: Brasserie.
niei. Regele Carol I nu numai că a adus specialişti din Bavaria, dar a şi încurajat importul
hameiului. Dar abia după ce a intrat în vigoare legea pentru încurajarea industriei din
1887 s-au făcut primii paşi în direcţia dezvoltării unei industrii a berii. În statistica elabo-
rată cu prilejul a 40 de ani de domnie al Regelui Carol I şi 25 de ani de la Înfiinţarea Re-
gatului României, existau în anul 1906, 12 fabrici de bere (care o să fie amintite mai jos).
După formarea Statului Naţional Român în anul 1918, în urma căruia s-a alipit ran-
silvania, (incl. Banatul şi Bucovina) a crescut producţia de bere a României la 1 milion hl/
pe an. Până la Marea Unire, necesităţile pieţei berii din Ardeal şi Banat au fost acoperite
de către fabricile de bere din Ungaria, foarte bine organizate şi dotate chiar şi cu vagoane
proprii frigorifere. După anul 1918, cele 19 fabrici de bere din Banat şi Ardeal au acoperit
în mare, cererea de bere.
La nivel de România au funcţionat potrivit unor statistici o perioadă mai lungă sau
mai scurtă un număr de 215 fabrici de bere (inclusiv cele 24 de fabrici din Basarabia şi
Bucovina) repartizate în 117 localităţi.
Situaţia favorabilă a industriei berii se datorează şi faptului că materia primă, în cea
mai mare parte, mai ales orzul, se procura din ţară. În schimb hameiul, fără care berea
n-ar fi ajuns „Regina băuturilor”, era importat în România, deşi era o ţară eminamente
agrară. În timp ce Regatul României a importat între 1880-1899 hamei de la bursele din
Germania, în ransilvania, s-a început cultivarea lui în împrejurimile Clujului pe la 1860,
în jurul anului 1870 în împrejurimile oraşului Sighişoara, cultura hameiului ocupând
înaintea Primului Război Mondial aprox. 500 ha. Abia începând cu anul 1898 Domeniul
Coroanei a introdus cultura hameiului, în mod raţional, pe două moşii: Gherghiţa şi Co-
cioc. Ferma de la Cocioc, de lângă gara Periş, constituia la acea dată un model în ce pri-
veşte cultura, recoltarea şi uscarea hameiului. După al Doilea Război Mondial s-a redus
suprafaţa la 10 ha, ca după 1965 cultura hameiului să ocupe 700 ha, amenajându-se us-
cătorii mari în special la fermele din Sighişoara, Saschiz şi Dumbrăveni (vezi, infra, p. ..).
4.2.2. Materii prime şi procesul tehnologic

Materiile prime folosite de o bună vreme încoace pentru fabricarea berii sunt orzul,
hameiul, apa şi drojdia de bere. Pentru al face solubil orzul trebuie transformat în preala-
bil în malţ, operaţie care se poate realiza pe cale biologică prin germinarea lui în condiţii
de temperatură şi umiditate strict controlate. Odată atins acest scop, operaţiunea este
brusc oprită prin uscarea rapidă a orzului germinat; ceea ce se obţine se numeşte malţ.
În funcţie de temperatura la care a fost uscat orzul germinat, se obţine malţ blond folosit
pentru fabricarea tipurilor de bere pils sau malţ brun destinat altor tipuri de brune sau
negre.
Cum s-a arătat mai sus hameiul este o materie primă indispensabilă în procesul fa-
bricării berii, conţinând componente chimice care conferă berii gustul plăcut amar şi
aroma specifică, plus că are şi proprietăţi conservante. Singura parte a plantei care se
utilizează la fabricarea berii este inflorescentă feminină, adică conurile de hamei.
Apa este cea de treia materie primă, deoarece prin compoziţia ei chimică determină
în mare măsură calitatea berii. De altfel cea mai renumită bere din lume, berea Pilsen,
îşi datorează faima calităţii apei captate din puţurile proprii ale fabricii. Dacă la sfârşitul
secolului al XIX-lea fermentarea a fost declanşată de microflora spontană din atmosferă,
astăzi se folosesc exclusiv şuşe de drojdii selecţionate şi verificate în producţie. Fiecare
fabrică îşi are propria tulpină de drojdie adaptată la compoziţia mustului fabricat, aceas-
ta determinând în mod hotărâtor caracteristicile organoleptice ale berii fabricate.
Procesul de fabricare a berii comportă trei etape mai importante: obţinerea mustului
de bere, fermentarea acestuia şi maturizarea berii tinere. Pentru obţinerea mustului de
bere, malţul în prealabil măcinat este amestecat cu apă, rezultând plămada. Prin încăl-
zirea treptată a temperaturii în cazanele de fierbere se urmăreşte transformarea cât mai
completă a amidonului din malţ în dextrine şi zaharuri fermentabile. Odată plămada
zaharificată ea este pompată în cazanul de filtrare unde partea lichidă – mustul de bere
– este separat de partea solidă rămasă – borhotul – un deşeu valoros pentru furajarea
vacilor de lapte. Mustul de bere este apoi fiert cu hamei, răcit la 6° C şi însemânţat cu
drojdie bere.
Urmează etapa a doua a procesului tehnologic, procesul de fermentare prin care se
obţine berea tânără care are în compoziţie un rest de extract rămas nefermentat, alcool,
bioxid de carbon şi multă apă. Deoarece acest proces este însoţit de o puternică degajare
de căldură, berea trebuie răcită tot timpul. La sfârşit, berea se limpezeşte, iar drojdia se
Volker Wollmann 309
Fig. 346. Schema tehnologică a fabricării berii (după F. Teiss, Berea)
depune pe fundul linului, refolosindu-se pentru un nou ciclu de fermentare. Cea de a

treia etapă a procesului tehnologic constă în introducerea berii tinere în rezervoare me-
talice închise ermetic, numite tancuri de maturare, pentru maturarea gustului, proces
care durează 4-6 săptămâni, la o temperatură cât mai apropiată de zero grade. De acuma
berea este aptă de a fi filtrată şi îmbuteliată (Fig. 346 a – b). Pentru a se putea păstra
produsul îmbuteliat un timp cât mai îndelungat până la consumare, berea poate fi pas-
teurizată. Acest proces îşi trage numele de la Loius Pasteur, care a efectuat prima dată
această operaţie în anul 1874.
Procesul tehnologic clasic descris mai sus a evoluat în timp, în sensul că se aplică
metode de fermentare şi maturare rapidă prin folosirea unor preparate enzimice care
permit prelucrarea directă a orzului sau a altor cereale cu conţinut ridicat de amidon,
fără a mai fi necesară malţificarea lor prealabilă. În Germania, Elveţia şi Norvegia astfel
de procese sunt interzise de legea purităţii din anul 1516 (Reinheitsgebot), care interzice
folosirea altor materii prima în afară de orz, hamei şi apa.
Pentru obţinerea a 100 l bere (adică a unui hectolitru = hl, unitate de măsură folosită
în industria berii. N. N.) este nevoie de 28 kg. de orz (sau 20 kg. de malţ), 0.2 kg hamei,
½ litru de drojdie terci, 1 mc de apă; iar consumul de energie se ridică la 15 KW energie
electrică şi de 40-50 Kcal energie termică.
4.2.3. Fabrici de bere din România, cu valoare de monument istoric

În prezentarea fabricilor de bere ne-am bazat pe informaţiile ce se găsesc în primul
repertoriu complet care s-a întocmit pentru această categorii de unităţi industriale, pu-
blicat în Germania de medicul raian Popescu în cinci ediţii (I 1986, II, 1988, III, 1995,
IV, 2011, V, 2012), sub titlul „ Brauerei-Verzeichnis – Rumänien” . Repertoriul, fără
pretenţii de exhaustivitate, cuprinde pe lângă denumirea sub care au funcţionat fabricile
de bere şi forma de administraţie, volumul producţiei anuale, numele sorturilor de bere,
reclamele promoţionale, şi în măsura în care au fost accesibile izvoare mai mult sau mai
puţin credibile, perioadele în care au funcţionat aceste manufacturi, respectiv fabrici de
bere.
O să selectăm în continuare din acest inventar, în ordinea alfabetică a localităţilor,
fabricile care se remarcă prin tradiţia lor, cele pentru care există material ilustrativ şi
informaţii suplimentare cu caracter istoric şi tehnic.
Aita Mare (jud. Covasna): Fabrica Barta János (1876-1882);
Alba Iulia (jud. Alba): Fabrica de bere a Episcopiei Romano-Catolice (1870-1882)
„Püspöki Sörfözöház”;
Fabrica de Bere Ionas Rezsö (1924-1925);
Arad (jud. Arad): Fabrica lui Sigmind Lovaß (înfiinţată în 1752)
„Brauerei W. Friedmann & Söhne” (1870-1880);
Bierbrauerei Josef Gisuing (1870-1885);
Gräfliche Zselensky’sche Brauerei care a funcţionat în Aradul Nou fabrica baronului
Ladislaus Zselénsky (1892-1893) care funcţiona în Aradul Nou ( Fig 347 a-b).
Fosta fabrică de bere din Aradul Nou este cea mai veche clădire industrială a oraşu-
lui. Marea majoritate a instalaţiilor au fost aduse în 1827 din Germania. Faţada în stil
barock a clădirii a fost placată cu cărămizi ornamentale, păstrând până azi forma iniţială
a acoperişului.
a. b.
Fig. 347 a-b. Aradul Nou (cartier al Municipiului Arad). Clădirea fostei fabrici de bere (a. carte
poştală ilustrată din 1902 b. fotografie din jurul anului 1910) (Arhiva: raian Popescu)
Volker Wollmann 311
Fig. 348 a-b. Aradul Nou. Noua fabrică de bere a baronesei Nopcea Matilda, modernizată în mai
multe etape (Foto: 2011)
Fabrica de bere a funcţionat sub diferite nume până în anul 1930, când a fost cumpă-
rată de Fabrica de Bere Dreher-Haggenmacher S. A. din Oradea şi transformată pentru
un an în mălţărie, după care a fost închisă. Fabrica de bere a văduvei contelui Alexius
Nopsa din Aradul Nou „Báro Nopca Elekné uradalmi sörfözöháza” a funcţionat până în
anul 1918, când şi-a schimbat titulatura în Fabrica de bere Baroneasa Nopcea Matilda
văduva (1918-1930). Berea „Bika Sör” fabricată aici, a fost foarte căutată şi apreciată.
Baronesa Nopcea Matilda, născută Mathilde Zelensky, cunoscută pentru actele sale de
caritate, a construit o fabrică nouă, modernă pentru vremea respectivă, a cărei clădire
mai există şi azi în Aradul Nou, cunoscând mici modificări după ce a primit o nouă des-
tinaţie, ca depozit de materiale. Aceste transformări constau printre altele în înlocuirea
vechilor geamuri şi în recompartimentarea spaţiilor interioare (Fig. 348 a-b).
Azuga (jud. Prahova). Este o fabrică cu renume, fondată în anul 1899 de Eduard
Grund, specialist în fabricarea berii, şi Petre Rădulescu, doctor în chimie, reprezentanţii
unei Societăţi Anonime constituită în acest scop din capital autohton. Aceştia instalează
un singur cazan, cu o capacitate de 9.000-10.000 litri, marca „Riedinger” având calorifere
directe, cu care se puteau obţine 50.000 litri bere în 10 zile. Fabrica avea 20 de linuri
pentru fermentarea mustului, cu o capacitate de câte 3.000 litri: depozite cu o capacitate
cu 100 de zăcători pentru conservarea berii având o capacitate aproximativă de 5.000 l.
Pentru răcirea extractului de malţ şi hamei, precum şi a berii puse în consumaţie existau
aparate frigorifice moderne pentru vremea respectivă. Între anii 1900 – 1927 fabrica a
Fig. 349 a-b. Azuga (jud. Prahova). Fabrica de bere reprezentată în cărţi poştale ilustrate din anii
1906 şi 1920 (Arhiva: raian Popescu)
funcţionat ca Societate Anonimă cu numele de Fabrica de Bere „Azuga” S.A. comp. p.

a., având un capital social de 750.000 lei (Fig. 349 a – b). În anul 1906 fabrica producea
14.000 hl de bere, ca în anul 1935 producţia crească la 140.000 hl. La data respectivă forţa
motrice reprezenta 255 CP iar numărul lucrătorilor ajunsese la cifra 178. Sortimentul cel
mai căutat, produs la Fabrica de Bere Azuga S A. R. care şi-a schimbat numele în anul
1940, era berea Caraiman à la Pilsen,, Coroana, Excelsior şi Monopol.
Bacău (jud. Bacău). În anul 1895 intră în funcţiune Fabrica de Bere „Felix Grivel”
care, se pare, a funcţionat până în anul 1924. În perioada anilor 1924-1925 se menţi-
onează fabrica de bere „Rădulescu & Haas”, în 1927 fabrica de bere „WALLY” Osiasa
Herscovici, iar între anii 1931-1932 fabrica de bere „Mihail Anton Fodor”, fără a putea
stabili până acuma o continuitate între acestea.
Baia Mare (jud. Maramureş). Cu toate că este greu de imaginat ca în acest oraş cu
exploatări miniere şi topitorii importante să nu se fi produs bere din secolul al XVIII-lea,
nu cunoaştem nici o fabrică din perioada respectivă. Prima unitate de acest fel, despre
care deţinem informaţii, este o Bräuhaus menţionată la 1833 şi Fabrica de bere şi de spirt
a oraşului Baia Mare, care a funcţionat între anii 1862-1875.
Baia Sprie (jud. Maramureş). Începuturile producţiei de bere în acest centru minier
înfloritor se leagă de existenţa unui Bräuhaus, care este menţionată între anii 1785 şi
1833, interval de timp care rămâne deschis în ambele direcţii.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au existat aici două fabrici de bere: cea oră-
şenească (1878 – 1885), şi una înfiinţată de industriaşul Johann Hafner, despre care se
ştie că a funcţionat până în anul 1896
Baraolt (jud. Covasna). Aici au existat între anii 1877-1895 fabrica de bere: „Becsazy
János” şi între 1878-1885, fabrica de bere „Gábor Zuaturetzky”. Până în anul 1905 a func-
ţionat şi fabrica lui Vilmos Köper.
Bârlad (jud. Vaslui). Cel puţin între anii 1892-1893 se aflau aici în concurenţă cele
două fabrici de bere: „J. V. Boroda” şi „Sterian Dimitriu”.
Volker Wollmann 313
Beclean (jud. Bistriţa-Năsăud). Aici a funcţionat între anii 1902-1910 fabrica de bere

„Alfred Haurik” cu o producţie de bere anuală de numai 320-339 hl.
Bistriţa (jud. Bistriţa-Năsăud). Cele mai vechi fabrici de bere au fost: cea orăşeneas-
că, arendată între anii 1862-1880 lui Schiffbeiner, şi a lui Anton Hüttner, care a func-
ţionat între anii 1862-1870, preluată în 1870 de către Andreas Habermann, iar în 1885
devine „Rohrlich Süsse és Brechner Dávid sörgyára”, funcţionând până în anul 1918.
Berea produsă se numea „Besterczei Korona-Sör”.
Bocşa Montană (jud. Caraş-Severin). Între anii 1878-1893 este documentar menţio-
nată fabrica de bere „Panajoth Franziska”. Ceva mai târziu între anii 1900-1917, propri-
etarul fabricii este Michael Panajoth, când se înregistrează o producţie anuală crescândă
de la 620 hl/1902 la 3320 hl/1913.
Botoşani (jud. Botoşani). Prima fabrică de bere a fost cea a lui Ovanes Brăteanu, care
a funcţionat cel puţin începând cu anul 1892 şi care în anul 1905 devine fabrica Fabrica
de Bere „Anton Brăileanu”. În anul 1895 se pune în funcţiune Fabrica de Bere „August
Hartenstein”. Între anii 1931 şi 1936 funcţiona în cătunul Cişmea (com. Păpăuţ) Fabrica
de Bere „Cişmea” Leon şi Samuel Spodheim.
Brăila (jud. Brăila). După câte se ştie, cea mai veche fabrică de bere a fost cea fondată
de Ulrich Waibl, în anul 1861. În anul 1871 ia fiinţă „Fabrica de bere Müller” înregistrată
sub numele H. Müller & Co., care a funcţionat până după anul 1940 (Fig. 350). Fabrica
livra sortimentele Bavareză, Duba de export . Între 1890-1900 se mai producea bere şi la
fabrica lui Radu Nanu.
Braşov (jud. Braşov). Ca şi în alte oraşe transilvănene, şi la Braşov prima fabrică de
bere a fost cea orăşenească („Städtisches Bierbrauereihaus”), aflată în producţie în anul
1857. Între anii 1862-1865 fabrica a fost arendată lui Eisler, ani în care a mai funcţi-
onat şi fabrica de bere Schmidt. Între 1862 şi 1890 a mai existat la Braşov şi fabrica
de bere Josef Prohaska. Nu se
cunoaşte în schimb data la
care a început producţia fa-
brica „Josef & Hajek”, care îşi
încetează activitatea în anul
1900. La fel, nu se ştie data
înfiinţării fabricii de bere a lui
Johann Habermann, preluată
în anul 1898 de Firma Czell
(„Erste Dampf-Bierbraurei
Friedrich Zell & Söhne”).
Concernul Friedrich Zell & Fig. 350. Etichetă de bere a „Fabricii de Bere Müller din
Fiii. a fost fondat în anul 1855, Brăila” din jurul anului 1937 (Arhiva: raian Popescu)
a.
b. Fig. 351 a-b. Braşov (Dârste). a) fabrica de bere
„Friedrich Zell & Söhne” (carte poştală ilustrată
din anul 1900); b) etichetă cu reprezentarea an-
samblului industrial (Arhiva: raian Popescu
având iniţial ca obiect de activitate expor-

tul de lână de oaie spre Anglia. Mai târziu
s-a abandonat această activitate în favoa-
rea fabricării şi comercializării spirtului,
scop pentru care s-a construit fabrica de la
Cristian. Din acest motiv s-au depus efor-
turi susţinute pentru introducerea cultu-
rii cartofului în Ţara Bârsei. În anul 1892
„Czell & Fii” achiziţionează şi fabrica de
spirt din Dârste, şi construieşte aici, o nouă
fabrică cu o capacitate de 20.000 hl în anul
1896 (Fig. 351 a-b). La început personalul
fabricii consta din numai 40 de lucrători,
ca în anul 1922 să crească la 130 şi produc-
ţia de bere la 40.000 hl. În urma distruge-
Fig. 352. Braşov (Dârste). Distrugerile suferite
de Fabrica de bere „Czell & Fiii” în anul 1916 rilor suferite în anul de război 1916 (Fig.
(Fotografie din albumul unui militar din 1916) 352). Fabrica din Dârste a fost reconstruită
(Arhiva: raian Popescu)
în anii 1917-1918. În decursul timpului fa-
brica a suferit mai multe modificări: în 1911-1912 a fost construită secţia de malţ, cu o
capacitate zilnică de prelucrare de 8.000 kg orz; în 1923 au fost construite 17 linuri de
fermentaţie din beton armat, cu un volum de 3.800 hl; în anul 1930 o nouă casă de fierbe-
re (descrisă mai jos), cu o capacitate de prelucrare de 5.000 kg măciniş, ce însemna până
la patru fierberi în 24 de ore. În anul 1930 se construieşte fabrica de gheaţă artificială iar
în 1935 se instalează tancuri de oţel smălţuit, cu un volum de 4.950 hl.
Volker Wollmann 315
Cele mai importante sectoare ale fabricii erau:

orzăria şi fabrica de malţ şi secţia de fierbere am-
plasată lângă secţia malţ. Orzăria avea trei pâlnii de
descărcare din beton. Fabricarea malţului se făcea
în două instalaţii pneumatice cu tobe de germina-
re, una tip GALLAND-FREUND, din anul 1894 şi
cealaltă, sistem OPF, din anul 1911 cu mai multe
vase de înmuiat şi tobe de germinare.
Secţia pentru fierbere a fost construită din
beton armat în anul 1930 şi avea cinci etaje. Ea
includea rezervoarele de apă (110 mc), silozuri
tampon pentru malţ, mori de măcinare pentru
malţ (cu şase valţuri) şi pentru porumb cu patru
valţuri. Instalaţiile propriu-zise de fierbere con- Fig. 353. Braşov (Dârste). Fabrica de
stau din patru cazane, pentru plămădit şi fiert Bere „Czell & Fiii” (Foto Oskar Neto-
liczka, în jurul anului 1935, Arhivele de
plămada, filtrarea mustului de bere şi un extrac- Stat Freiburg)
tor de hamei.
Răcirea se făcea în complexul maşinilor-compresoare, care se afla în continuarea
secţiei de orzărie, având la parter compresoare cu amoniac, o maşină cu aburi, compre-
soare de aer, răcitoarele pentru apă, la etajul I răcitorul de bere şi magazia de hamei, iar
la etajul II tava dublă de răcire, instalată tot în anul 1930. În sala cazanelor se aflau două
cazane tip „CORNWALL” de 184 mp suprafaţă de încălzire. Complexul fermentaţiei,
depozitare bere şi gheţar avea la subsol opt sectoare de depozitare a berii şi la parter două
sectoare pentru fermentarea berii în linuri, din beton, şi una de fermentare cu tancuri
din oţel emailat. Alipită de acest complex se afla hala de spălat-umplut butoaie cu o in-
stalaţie de spălat şi smolit, una pentru umplut berea în butoaie şi câte una pentru filtrat
berea şi spălat masa de filtrare. Spălarea şi umplerea sticlelor se făcea într-o secţie dotată
cu două linii automate de spălat, umplut şi
capsulat sticle bere (Fig. 353).
Începând cu 1937 şi până la naţiona-
lizare fabrica se va numi Fabrica de Bere
„Czell”, S.A.R. iar produsul se numea Czell
spezial sau riumf în sticle prevăzute cu
dopuri din ceramică, care se aplicau la gâ-
tul buteliilor cu un dispozitiv din sârmă.
La începuturi berea se livra în butoaie de
lemn de stejar (de 50, 100 şi 200 l), confec- Fig. 354. Braşov (Dârste). Fabrica de bere „Czell
& Fiii”. Dogăria veche, (Fotografie din jurul anu-
ţionate într-o dogărie proprie (Fig. 354). lui 1950)
Berea îmbuteliată în sticle se livra în lăzi din lemn necompartimentate, în care 15 se

aşezau normal şi 9 cu gura în jos.
Din 1948 de la naţionalizarea, fabrica de bere şi lichior Dârste a luat denumirea „Au-
rora”.
Bucureşti. Prima fabrică de bere din Bucureşti, ce a funcţionat între anii 1809-1821,
a fost a lui Johann impel, zis neamţul. La moartea lui afacerea a fost preluată de An-
drei Kube, originar tot din Prusia, care de fapt începe să producă bere numai din anul
1825. Pe piaţa de bere bucureşteană îşi fac apariţia şi produsele altor fabrici, care au luat
fiinţă în deceniile cinci-şapte ale socolului al XIX-lea, cum ar fi berea „Skalka”, „Roth”,
„Kübler”, „Dominger”, Hirsch” (Frenkel), „Czyzyk” şi „Ziepzer” (Czipser). Un moment
important în istoria fabricării berii, a fost introducerea puterii aburului, lucru petrecut la
fabrica lui Wilhelm Höflich („Oppler” fiind originar din Oppeln, Silezia de Sus) în anul
1870, situată la data aceea pe strada Izvor. Pe aceeaşi stradă a luat fiinţă în anul 1916
fabrica lui J. Haug. Se constată un sistem quasi oligarhic în această branşă berăriei, în ce
priveşte schimbarea proprietarilor: Fabrica lui Dominger din Zalhana, a fost cumpărată
de către Sura lui Israil Hirsch, devenită soţia lui Israil Frenkel, care, în 1867, trece în po-
sesia lui Czyszyk, care l-a luat pe Erhardt Luther, berar din Bavaria, ca asociat. Fabrica de
bere Erhardt Luther a funcţionat între anii 1869-1894, fiind modernizată în anul 1885,
când se introduce forţa aburului în fabricaţie, de unde şi numele ei „ Fabrica de Bere şi
Malţ cu aburi Erhardt Luther”. Ea era cunoscută prin sortimentele, bere de Pilsner,
bere de martie şi bere Bavareză. La moartea lui Erhardt Luther, în anul 1890, fabrica
rămâne soţiei sale, care în anul 1894 se căsătoreşte cu D. M. Bragadiru. Dar după divor-
ţul intervenit în anul 1905, Sofia Luther vinde fabrica fraţilor Czell din Braşov. Între anii
1905 -1911 noii proprietari modernizează fabrica, introducând maşini şi cazane cu aburi
şi alte instalaţi. În anul 1912 firma „J. A.opf & Söhne” din Erfurt construieşte mălţăria
cu o capacitate zilnică de 1,5 vagoane de malţ. În 1919 se reconstruieşte orzăria, distrusă
în timpul Primului Război Mondial. De acuma înainte, până la naţionalizare, societatea
poartă numele „Fabrica de Bere Luther –Succesori Fraţii Czell”. Sortimentele noi de
bere fabricate fiind Pilsen şi Jubileu. Conform inventarului de maşini, aparate şi instalaţii
ale fabricii, care avea sediul pe Şoseaua Basarab, întocmit în anul 1948, în anul 1912 au
fost construire de firmele „Weigel Werke” şi „Gebrüder Seck” fierberea, moara de malţ şi
pivniţa de hamei, reconstruite în 1923. În 1925 firma „J. A. opf & Söhne” construieşte o
nouă curăţătorie de orz şi silozurile. După acest inventar ne putem da seama, că fabrica
a fost compatimentată şi organizată ca şi „sora” ei din Braşov.
În 4 aprilie şi în 7 mai 1944 fabrica a fost bombardată şi o parte din clădiri, în special
orzăria veche, şi instalaţiile au fost distruse sau avariate. În orzăria veche se afla depozi-
tată şi linia nouă de fierbere, de fabricaţie „Weigel-Werle – Neisse”, comandate în anul
1941 şi livrate în 1943.
Volker Wollmann 317
Între 1931-1948, fabrica purta denumirea Fabrica de Bere „Luther”. S.A. producând
pe lângă bere şi malţ şi gheaţă. Datele statistice pentru anul 1935 arată: 120.000.000 lei
capital social, 246.000.000 capital investit; 1.030 CP forţa motrice, 389 salariaţi şi capaci-
tatea maximă de producţie 300.000 hl.
După 1948 fabrica a fost numită Fabrica de Bere „Griviţa” şi a produs sortimentele de
bere Bucureşti, Cazinou, Griviţa, Porter.
De un renume deosebit s-a bucurat Fabrica de Bere Dumitru Marinescu Bragadiru
(Fabrică de Spirt rafinat, Romuri, Liqueruri, etc. Prima Fabrică sistematică de Drojdii
comprimate), înfiinţată în 1893 pe Calea Rahovei, dotată la început cu două cazane şi 40
de căzi de fermentare cu o capacitate de 4.000 litri fiecare, iar pivniţa avea instalaţii de
refrigerare (Fig. 355 a - c). În 1895 producţia s-a ridicat la ca. 10.000 hl, berea regăsindu-
se în sortimentele Bragadiru Berea de Martie, Sleeping-Car, Specială, Rahova.
Din momentul în care devine asociat fiul lui Bragadiru, în anul 1902, fabrica îşi
schimbă numele în „Fabrica de Bere şi Drojdie presată D. M. „Bragadiru” şi Fiu (Rafi-
nerie şi Spirt Alcool absolut). Fabrica se modernizează în două etape. Între 1909-1913,
a.
b.
Fig. 355 a-c. Bucureşti Fabrica de Bere Dumitru Marinescu Bragadiru, a-b) cărţi poştale care au
circulat în jurul anului 1910 (Arhiva: raian Popescu);
c. când s-au montat pe lângă cazanul

cu aburi, motoare Diesel pentru
asigurarea energiei electrice şi in-
stalaţii pentru fabricarea malţului
şi între anii 1924-1928, când sec-
ţia de fierbere este completată cu
şase cazane, secţia de fierbere cu
utilaje noi, mărindu-se în acelaşi
timp şi capacitatea de depozitare,
prin procurarea unor tancuri de
Fig. 355 c.) starea de degradare a corpului principal al
fabricii (Foto: 2012) beton şi de aluminiu. Potrivit sta-
tisticii din 1935, citată şi la Fabrica
„Luther”, fabrica avea la data respectivă: capital social 120.000.000 lei, capital investit
333.000.000, forţa motrice 2.800 CP, personal 392 salariaţi şi capacitatea maximă de
producţie 240.000 hl de bere, 340 vagoane de malţ, 600 vagoane de gheaţă şi 150 de tone
de acid carbonic. După naţionalizare a devenit Fabrica de bere „Rahova”, care producea,
începând cu anul 1950, sortimentele Bucureşti şi Caramel. Corpul principal al fabricii
folosit în aceşti ani, mai există şi azi, dar în stare de paragină. În fotografia (Fig. 355 c),
făcută în noiembrie 2012 dinspre Calea Rahovei, se poate vedea ce a mai rămas dintr-una
din cele mai renumite fabrici de bere din România.
Printre fabricile de bere cu tradiţie din Bucureşti mai amintim „Les Grandes Brasse-
ries de Bucarest”, cu sediul la Bruxelles, care a funcţionat în Bucureştii Noi între 1909-
1914, cunoscută prin berea riumf (Fig. 356). ot în Bucureştii Noi este menţionată în
anul 1909 fabrica de bere „ Bazilescu” fără a se cunoaşte încă exact durata funcţionării
aceste fabrici.
Buzău (jud. Buzău). La începutul secolului al XX-lea, pe la 1900 se înfiinţează două
fabrici de bere, aflate una în proprietatea lui Dumitru Michăescu până la 1905 şi alta în
proprietatea lui Filip Dumitrescu, ce a mai supravieţuit cinci ani în plus.
Calafat ( jud. Dolj). Prima
fabrică de bere, menţiona-
tă în anul 1898 este cea a lui
E. Schest, fără a se cunoaşte
amănunte despre durata exis-
tenţei ei. În anul 1915 este în-
Fig. 356. Bucureşti. Fabrica de

bere „Les Grandes Brasseries de
Bucarest” (Foto: 1911: Arhiva
raian Popescu)
Volker Wollmann 319
registrată Fabrica de Bere „Constantinescu & Co.” care între 1924 şi 1939 are numele de
firmă Fabrica de Bere „Aurora” Gh. Constantinescu, iar mai târziu, în 1948, Fabrica de
Bere „Aurora-Gambrinus”,
Călăraşi (jud. Călăraşi). În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea au funcţionat în
paralel Fabrica de Bere Nicolae Dinulescu şi Fabrica de Bere Gheorghe H. Perieţeanu.
Nu cunoaştem motivele pentru care aici ca şi în alte oraşe din Fostul Regat al României,
s-au închis multe fabrici de bere în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea şi începutul
secolului următor.
Caransebeş (jud. Caraş-Severin). Cum s-a arătat în partea introductivă a acestui sub-
capitol, producerea berii are tradiţie în anumite centre importante industriale mai vechi
unde se practica mineritul, metalurgia sau producţia de sticlă (ca de ex. la Beliu, jud.
Arad) sau în oraşe de garnizoană, printre care se numără Caransebeşul de la începutul
secolului al XVIII-lea. Referitor la Fabrica de Bere orăşenească, care era erarială, adică
ţinea de camera aulică din Viena, se cunosc, cu mici excepţii arendaşii din anii 1722-
1738. Această „Bräuhaus” se afla situată în afara fortificaţiei, aşa cum apare într-o hartă
din 1740 (vezi, Fig. 346).
Din ultima decadă a secolului al XIX-lea sunt cunoscute din Caransebeş, fabricile
de bere ale proprietarilor C. Homolka (1870-1885), Johann Schmidt (1870-1895), Carl
Niesner jun. (1890) şi a lui Wilhelm Mayer. Pentru nici una nu deţinem date referitoare
la capacitatea lor de producţie, care precis nu era prea mare, menirea acestor fabrici fiind
acoperirea nevoile locale.
Carei (jud. Satu Mare). Între anii 1862-1894 a funcţionat pe domeniul nobiliar făbri-
cuţa „Gróf Károlyi György Serözdéje”.
Chişinău-Criş (jud. Arad). ot pe un domeniul nobiliar au deschis aici o fabrică de
bere urmaşii arhiducelui Iosif, despre care se ştie că a funcţionat între 1870-1882.
Ciacova (jud. imiş). Pare a fi un fenomen destul de neobişnuit, cum într-o comună,
adevărat una dintre cele mai bogate din Banatul de Câmpie să fi existat două fabrici de
bere: „Beogradacz Lukkó Sörfözdéje” care a funcţionat între 1862-1882 sub acest nume
şi până in 1892 ca firma „Beogradacu & Co.” Cam în aceeaşi perioda (1870-1895) este
cunoscută şi Fabrica de Bere „Peter Seller & Co.”.
Ciclova Montană (jud. Caraş - Severin). Una dintre primele fabrici de bere din Ro-
mânia, după cea din imişoara, a fost cea din Ciclova Montană, localitate situată le ca.
3 km de Oraviţa, unde se afla de la începutul veacului al XVIII-lea centrul administrativ
al districtelor miniere din Banatul austriac. Despre preocupările Camerei aulice de la
Viena, de a înfiinţa fabrici de bere în preajma marilor centre miniere şi metalurgice în
provinciile de coroană s-a vorbit şi în alt loc. Primele lucrări au debutat în 1726, iar în
1728 fabrica începe să producă bere, având în general o capacitate anuală de 17.000 hl.
imp de aproape un secol, activitatea acestei fabrici a fost destul de modestă. Un rol
foarte important l-a jucat, la începutul secolului al XIX-lea, farmacistul şi botanistul Karl
August Knoblauch care a studiat şi compoziţia chimică a izvoarelor de la Ciclova, de la
poalele mănăstirii, comparate cu cele de la Pilsen. Rezultatul investigaţiilor sale a fost
deschiderea unei fabrici de bere în anul 1818, pe care a vândut-o în 1821 a vândut-o ba-
varezului Johann Fischer, cu care se va inaugura o perioadă fructuoasă de peste un secol
pentru fabrică de peste un secol, adică până în anul 1936. Fiul lui Johann Fischer Michael
Georg (1822-1878) a reconstruit fabrica şi a extins toate amenajările. Cel mai mare depo-
zit, construit în anul 1864, se afla la poalele dealului, săpat direct în stâncă. Pivniţele erau
răcite la temperatura dorită cu blocuri de gheaţă naturală tăiate iarna din pârâul Ciclova.
Fermentarea ingredientelor reci era naturală, ca la vin, adică fără drojdie. În principiu,
berea nu era filtrată, limpezirea ei făcându-se prin decantare. Dacă materia tulbure nu
se agita în timpul transportului, butoaiele erau transportate la consumatori cu un fel de
sanie, atât vara cât şi iarna. Această firmă condusă de cinci generaţii ai familiei Fischer
a purtat următoarele denumiri: „Gebrüder Fischer” (1870-1890), asociaţi din 1882 cu
Robert Bähr, Cornelius Fischer (1895), M. G. Fischers Nachfolger (1896-1918) (Fig. 357
a-b). După 1918 şi până la 1936 s-a numit Fabrica de Bere Ciclova. Volumul producţie
varia între 17.000 hl în anul 1896 şi 21.400 hl în 1917. Sortimentele foarte căutate au
fost: Bayerisches Bier, Bock-Bier, Ciclo-
vaer braunes Export-Bier, Doppelmär-
zen, Märzen. După încheierea Primului
Război Mondial, Fabrica de bere Ciclova,
Fig. 357 a-b. Ciclova Montană (jud. Caraş-

Severin). Fabrica de bere în cărţi poştale ilust-
rate din 1905 şi în preajma anului 1918
Volker Wollmann 321
cum se intitula în acea perioadă, a decăzut din nou. Piaţa tradiţională de desfacere, care
ţinea de Banatul Montan până spre Biserica Albă, în Serbia, s-a redus din cauza noilor
graniţe, taxele vamale făcând exportul de bere nerentabil. După câţiva ani a survenit şi
criza economică din 1929-1933, care a lovit puternic şi această unitate. În Anuarul Ro-
mâniei din 1930 nici nu mai era menţionată, producţia sa fiind absolut neglijată. Numai
Robert Fischer era consemnat ca simplu birtaş sau cârciumar. În 1936, producţia scăzuse
la 1.200 hl. Aşadar şi după încheierea crizei, fabrica îşi revenea foarte greu. Situaţia sa
financiară era precară, fapt care a determinat proprietarul din acel moment, respectiv
Casa de Păstrate S.A. din Oraviţa, să o vândă fabricii de bere din imişoara.
După ce timp de aproape 40 de ani clădirile fostei fabrici au stat nefolosite, în anul
1974 au început lucrările de reclădite şi punere în funcţiune a fabricii, ca o secţie a Între-
prinderii de Bere din imişoara, care asigura şi materia primă. Ar fi de evidenţiat faptul
că la această fabrică s-a instalat prima fierbere de construcţie românească, cu un tip de
cazan omologat în iunie 1975.
Cisnădie (jud. Sibiu). Numărul apreciabil de patru fabrici de bere in Cisnădie care au
luat fiinţă în Cisnădie până la Primul Război Mondial, se explică în parte şi prin impor-
tanţa acestui centru, cu multe fabrici textile, care în a doua jumătate a secolului al XIX-
lea au trecut de la faza manufacturieră la cea industriala. Aceste fabrici de bere se aflau în
proprietatea lui Peter Nekel, G.B.Bindau, Johann Kasper şi August rausch.
Cluj-Napoca (jud. Cluj). Printre oraşele devenite cunoscute în România pentru o
bere de bună calitate, se număra după Azuga, imişoara şi Bucureşti necontestat şi ora-
şul Cluj. Dacă începuturile fabricării berii datează din evul mediu, obţinerea acestei bău-
turi pe scară industrială se poate urmări din deceniile şapte şi opt al secolului al XIX-lea,
când au luat fiinţă fabrica de bere orăşenească „Városi Sörfözöház” (1862), cea „dom-
nească” (seniorială) „Uradalmi Söfözde” (1870) şi cea comunală (1890), arendată fraţilor
Sigmond, care devin în 1895 proprietarii ei şi care o vor exploata până în anul 1904.
Nu se cunoaşte data la care a luat fiinţă fabrica de bere din Cluj-Mănăştur, viitoa-
rea fabrică „Ursus”, dar afirmaţia potrivit căreia, ea ar fi opera călugărilor iezuiţi nu are
suport. Un indiciu, dar încă nu dovada, că fabrica de bere a funcţionat deja în deceniul
patru al secolului al XIX-lea poate fi placa de asigurare a clădirii „Assicurazioni rieste –
1837”, care se afla pe frontonul fabricii . În realitate, anul 1837 este data când această fir-
mă de asigurări şi credit a deschis o filiala în ransilvania (N.N.). Marca de bere „Ursus”
apare de fapt numai după 1918, iar ca emblemă grafică după ce a fuzionat cu fabrica de
bere din urda. În anul 1902, fabrica a fost cumpărată de firma „Friedrich Czell & Söh-
ne” purtând numele „Czell Frigyes és Fiai sörfözde”. În anii următori, 1909, 1910 şi 1912
fabrica a fost mărită în mai multe etape, producând berea Maláta Sör. După anul 1927
îşi schimbă numele în Fabrica de Bere „Ursus”, iar în anul 1929 a fuzionat cu Fabrica
Bere urdeană sub numele de Ursus Fabricile de Bere Unite din Cluj şi urda S.A. Până
a. b.
Fig. 358 a-b. Cluj-Napoca (jud. Cluj) . Fabrica de bere, a) secţia de îmbuteliat sticle; b) transporul
butoaielor de bere cu cai (Foto: 1920: Arhiva raian Popescu)
în anul 1929 se fabricau sortimentele de bere Ursus, Ursus extra şi cel de bere nutritivă
Hercules, ca poi să se producă sortimentul Gloria şi Koloszvári Világos.
Comparând capitalul social, capitalul investit, forţa motrice (cu numai 353 CP),
numărul lucrătorilor (44) şi capacitatea de producţie: 55.000 hl, trecut în statistica din
1935, cu alte fabrici de bere reiese că fabrica era relativ mică faţă de cele din Bucureşti
sau cea a fraţilor Czell din Braşov (Fig. 358 a-b). Fabrica avea o dogărie proprie, care
mai funcţiona în anii 60-70 ai secolului trecut ( Fig. 359 a-b). Nici celelalte secţii n-au
cunoscut o extindere în anii de după naţionalizarea fabricii, când, între 1948-1962, purta
numele „Înainte” şi după aceia „Ursus”, până în anul 1993, când a fost elaborat un pro-
gram de modernizare în colaborare cu acţionarul majoritar „Brau und Brunnen GmbH”
din Dortmund.
Fig. 359 a-b. Cluj-Napoca (jud. Cluj). Fabrica de bere „Înainte” (fostă „Ursus”) (Fotografii din preaj-
ma anului 1955)
Volker Wollmann 323
Din repertoriul „Brauereiverzeichnis” – sursa bibliogarfică de bază pentru această

temă – cităm şi în continuare numai primele fabrici, din localităţile cuprinse, respectiv
cele care au luat fiinţă până la naţionalizarea mijloacelor de producţie din iunie 1948.
Datorită carenţei izvoarelor, informaţiile de epocă sunt sporadice astfel, pentru unele
localităţi, din păcate este menţionat doar un şi denumirea fabricii.
Codlea (jud. Braşov) Restaurantul şi Fabrica de Bere „Zum Südpol” (1860), arendată
lui Johann Danhammer
Comloşu Mare (jud. imiş) Fabrica lui Derenczi Mór (1892)
Constanţa (jud. Constanţa). În cartierul Palas din Constanţa a funcţionat fabrica de
bere „C. Schmidt” iar în cartierul Anadolchioi Fabrica de Bere „Julius Gruber”, ce a func-
ţionat între 1888-1932, iar în perioada 1920-1930 a purtat numele de Fabrica de Bere
„Fraţii Gruber”, fiind proprietatea lui Otto şi Julius Gruber. Greutăţi financiare şi con-
curenţa berii din Capitală au cauzat închiderea fabricii, care a fost preluată mai de parte
de către creditori, supravieţuind până în anul 1935 sub denumirea „Creditul industrial”
Constanţa. Între anii 1900-1905 a funcţionat aiici şi Fabrica de Bere „Alexa Stoica”.
Craiova (jud. Dolj). Una dintre cele mai vechi fabrici de bere craiovene, sau poate
chiar prima, a fost înfiinţată de întreprinzătorii Hers şi Alter, care funcţiona cu siguranţă
în anul 1852. Mai târziu, în anul 1900, erau în funcţiune cel puţin trei fabrici de bere: Fa-
brica de Bere „G. Andronescu”, care în 1905 devine Fabrica de Bere „Andronescu & Co.”
care funcţionează până în 1910; între 1898 şi 1910 figura printre producătorii de bere
din Craiova şi Louis Bömches; Fabrica de Bere a lui N. Lăzărescu, înfiinţată în anul 1900.
Ultima fabrică din perioada interbelică, cu care s-a stins tradiţia producerii berii în capi-
tala Olteniei, a fost Fabrica de Bere „Rovine” S. A. care a funcţionat între anii 1931-1935.
Deva (jud. Hunedoara). Ca şi în alte oraşe transilvănene, care ţineau să producă bere
pe plan local, a existat şi la Deva o fabrică care a funcţionat între anii 1878-1892. Pro-
prietarul ei se numea Andreas Pietsch, iar firma evident „Pietsch András Serfözdéje”.
Scurtă vreme mai este atestată la Deva, între anii 1924-1925, fabrica de bere a lui Adolf
Nussbaum.
Drobeta-Turnu Severin (jud. Mehedinţi). În acest oraş de pe Dunăre, cu mare trafic
comercial, istoria berii a fost scrisă până la naţionalizarea din 1948, cu excepţia primei
fabrici, înfiinţată de Louis de Bie în anul 1892, de producătorul Rudolf Aurelian Arth-
ner, care a început producţia de bere în anul 1906. Până în 1925, fabrica purta numele
Rudolf Aurelian Arthner, ca din anul 1930 până la naţionalizare să-şi desfacă produsele
cu numele Fabrica de Bere „raian”, Rudolf de Artner. Este de remarcat că în anul 1914,
fabrica ajunsese să producă deja 10.210 hl de bere.
Dumbrăveni (jud. Sibiu). Chiar şi regiuni viticole, cum ar fi regiunea ârnavelor, sau
nu întâmplător tocmai acolo, au fost înfiinţate fabrici de bere încă destul de timpuriu.
Dăm ca exemplu târgul Dumbrăveni (azi oraş) unde a funcţionat între anii 1878-1885
Fig. 360 a-b. Feldioara (jud. Braşov). Pri-

ma Fabrică de Bere cu Aburi din Ţara
Bârsei (Cărţi poştale ilustrate din anul
1905 şi 1912: Arhiva raian Popescu)
fabrica lui Iszak Masvilagi. Este regre-

tabil faptul, că pentru astfel de fabrici
mai mici sau mai mari, nu se găsesc
fotografii istorice, pentru a ne putea
face o imagine măcar despre aspec-
tul lor exterior, din care s-ar putea
deduce eventual şi capacitatea lor de
producţie ca să nu mai vorbim despre
dotarea lor tehnică.
Printre fabricile de bere care ur-
mează în ordine alfabetică la litera „F” în repertoriul după care ne-am ghidat în aceas-
tă prezentare, care figurează cu fabrici de bere alături de: Făget (jud. Alba), Făget (jud.
imiş), Fălticeni (jud. Suceava), dorim să scoatem în evidenţă cea de la: Feldioara (jud.
Braşov). Bazele ei le-a pus industriaşul Edurad Grund în anul 1888, pentru ca în anul
1890 să devină prima fabrică de bere cu aburi din Ţara Bârsei, aparţinând lui Franz i-
chy („Első barczaszági gözsörfözde ichy Ferencz”), cu o producţie respectabilă, care a
crescut de la 7.200 hl în anul 1912 la 11.350 hl în anul 1915 (Fig. 360 a – b).
Folea (jud. imiş). În anul 1883 este menţionată aici o fabrică de bere.
Galaţi (jud. Galaţi). Producţia de bere din Galaţi se afla până la Primul Război Mon-
dial în mâna a doua familii de întreprinzători: Maracus Schein, care înfiinţează o fabrică
deja în anul 1842, şi Josef Ploll, a cărui fabrică lucra cu abur, începând din anul 1885 sub
denumirea „Josef Ploll – Dampfbrauerei – Galatz”. Produsul acestei fabrici se numea Pil-
sen de Salon. O altă fabrică de Bere şi Malz cu abur din Galaţi care producea bere Pilsen
se numea „Carolina” (S. Petrina). Pe eticheta produsului scrie „Fondat 1842”, scoţându-
Volker Wollmann 325
se în evidenţă tradiţia berăritului la Galaţi. În primele decenii ale secolului al XX-lea, de

la 1900-1920), respectiv până în anul 1925 s-a produs bere şi la Fabricile „Suré & Co.” şi
„Sirdaru”.
Gheorgheni (jud. Harghita).Între anii 1890-1902 este atestată aici activitatea fabricii
de bere a lui János Romfeld.
Giurgiu (jud. Giurgiu). În jurul anului 1900 a funcţionat numai fabrica de bere Ed-
monf opper, care a fost înfiinţată de fapt în anul 1897 şi a produs bere până în preajma
Primului Război Mondial. Sigur este că între 1914 şi 1922 şi-a întrerupt producţia, fiind
repusă în funcţiune după 1922 de Lt. Comandor h. Maxim, apoi reutilată de A. Maxim
& Co sub numele de Fabrică de Bere „Poarta Dunării”. Ea a fost trecută sub ocrotirea
legii (LMI, cod 265: GR-II-m-B-14881).
Hălchiu (jud. Braşov). În Hălciu a existat pe lângă cele două fabrici de bere, cea a lui
Franz Schimdt, care a funcţionat între anii 1878 şi 1886, şi a lui Franz ichy, şi o fabrică
de malţ, care aparţinea de fabrica „rei Stejari“ Sibiu.
Hunedoara (jud. Hunedoara). Deşi centru metalurgic important de mai multe secole
industria berii la Hunedoara a fost mai mult efemeră. Aici a funcţionat între 1888-1898
Fabrica de bere „Vajda Hunyad – Glasbrenner“.
Huşi (jud. Vaslui). Cele două fabrici de bere care cunoscute din Huşi, au fost constru-
ite la sfârşitul secolului al XIX-lea, au avut o perioadă scurtă de funcţionare. Aceste au
aparţinut familiei Herbert şi Adalbert akobek
Iaşi ( jud. Iaşi). După unele surse bibliografice, au existat în anul 1845 în Iaşi cinci
producători de bere, în 1875 trei, iar între anii 1890 şi 1921 a funcţionat o singură fabrică
de bere, fosta fabrică de bere Johan(n) Zweck, devenită „Zimbru“, aflată în proprietatea
lui Nicu Nanu. Începând cu 1892, Nicu Nanu măreşte beciurile, reface clădirile, aduce
maşini, o uzină electrică şi schimbă reţetele. Desfacerea berii se făcea şi direct în grădina
amenajată în curtea fabricii, luminată electric la 8 mai 1896, înaintea oraşului. La Iaşi
funcţionase deja Fabrica de Bere Herletz Gerach, sub dealul Muntenimii de Sus „de la
vale de cişmeaua lui Păcurar“, între anii 1786-1793. Alta fabrică care producea bere până
în anul 1832, avea trei proprietari: udora Mihailovna Müller (Miller), Ignaţ Schultz şi
Natan Steiner. Cea a lui Schultz a a fost preluată în 1845 de Johann Zweck, care producea
sortimentele „Beri di acé di rînd” şi „Bere di Bavaria”. S-a arătat deja că fabrica lui Johan
Zweck a fost preluată în anul 1892 de Nicu Nanu, ce va purta numele „Zimbru“. Între
1905-1914 se înregistrează o producţie anuală ce varia între 3181,25 şi 4643 hl. În anul
1918 proprietarii, Marcu Casap (Caţap) şi Avram Beniaminovici, trec în scurt timp la
modernizarea şi măririi capacităţii fabricii. Se aduc pentru centrala electrică trei motoa-
re proprii şi unul împrumutat de la direcţia tramvaie, un elevator sistem „pater noster“,
două ciuruitoare: una pentru orzoaică şi alta pentru malţ, o zdrobitoare Nowak et Fritz,
din Praga. Din dotarea tehnică a fabricii mai făceau parte: o fierbătoare cu capacitatea de
Fig 361 a-c. Iaşi (jud. Iaşi). Fosta Fabrică de Bere „Zim-

bru” a) . . . b) . . . c) (CD. L. Chiriţa-I, 1622, 1639, 1631)
80 hl de la firma Rickenhofen, un zaharometru,

răcitor întins, sistem românesc, 22 decantoare
a 17 hl fiecare, 114 butoaie din lemn de stejar a
176-456 l, o maşină de spălat sticle, o maşină de
umplut butoaie şi una pentru umplut sticle marca Rickhofen, o maşină de înmuiat mal-
ţul, un cazan pentru fiert bere, o instalaţie pentru apă gazoasă şi două aparate de umplut
sifoane, fabricate la Malmadier-Köln ş. a.. Personalul angajat în fabrică în anul 1920 era
de 40 de oameni, din care 35 muncitori conduşi de un maistru berar, Rudolf Giller, adus
din Germania. În ianuarie 1937, Avram Beniaminovici devine singurul proprietar, până
la 11 iunie 1948. După ce s-a construit, între anii 1973-1974, o altă fabrică de bere în Iaşi,
vechea fabrică „Zimbru“ a devenit Secţia a II-a, care a mai supravieţuit după privatizare
până în anul 2003. Ca atare, a început demolarea unor hale industriale, care, înainte de
a se întîmpla acest lucru, au fost documentate de specialişti-muzeologi de la Muzeul Şti-
inţei şi ehnicii „Ştefan Procopiu“ din Iaşi. Astfel există şi o documentaţie foto cu prin-
cipalele hale de producţie a sectorului de fierbere, clădirea cu turn, un depozit (=beci
1), gheţăria, moara cu patru valţuri, marca „Cehia“, şi diferite agregate, sita plană de la
moară, tancuri vechi, vase de păstrare a drojdiei ş.a. (Fig. 361 a – c).
Lipova (jud. Arad). În anul 1896 funcţiona la Lipova fabrica de bere „Poppovits &
Párten“, doi ani mai târziu fabrica îşi schimbă proprietarii şi devine „Lippai serfözde
Bondy és arsa“, care înainte de a se închide în anul 1910, mai exact în anul a atins pro-
ducţia de 5.000 hl (Fig. 362). În 1910 ? devine „Szent György“ sörfözde r.t. preluată de
„emesvarer Bürgerliche Bierbrauerei AG“ – care aparţinea de Banca Comercială din
imişoara -, producând berea marca „St. Georg” până în anul 1918. Sub administraţie
românească fabrica şi-a reluat activitatea cu numele de firmă ”Sfântul Gheorghe” S. A.,
până în 1931 când a fost închisă.
Volker Wollmann 327
Lovrin (jud. imiş). Între anii 1878-1884

este atestată o fabrică de bere „domnească”
aparţinând baronului Liptai Anton. În mono-
grafia comunei apărută în 1979 (în Germania)
se spune că fabrica de bere domnească („herr-
schafliche Bierbrauerei” din Strada Nouă,
exista în anul 1846, fiind închisă deja în ulti-
mii ani ai secolul al XIX-lea.
Lugoj (jud. imiş). Fabricarea berii este
atestată documentar în anul 1752 alături de
ferberea ţuicii din prune, din cereale şi din
cartofi. Fig. 362. Lipova (jud. Arad). Fabrica de bere
Marghita (jud. Bihor). În această localitate (Carte poştală ilustrată în preajma anului
1901: Arhiva raian Popescu)
baronul eleki deţinea cel puţin din anul 1862
o fabrică de bere şi de spirt. După anul 1885 se pare că a fost preluată până în anul 1892,
când s-a închis, de János Zach.
În judeţul Harghita au existat mai multe fabrici mai mici, ca de exemplu la Mereşti,
sau chiar şi la Odorheiul Secuiesc, dar ne limităm în prezentarea noastră la cea din:
Miercurea Ciuc (jud. Harghita). Una dintre primele fabrici de bere a fost cea a lui Felix
Romfeld („Romfeld Elek sörfözde“), care a funcţionat sub conducerea lui între anii 1888-
1896, iar după moartea lui, din anul 1905, de văduva Romfeld („Romfeld Félixné sörföz-
de“). În anul 1908 intră în funcţiune prima fabrică de bere cu aburi din fostul comitat
Ciuc „Első csikmegyei gözsorfözdéje Gal Ferenc“, care producea în anul 1908 cantitatea
de 2.000 hl de bere, ajungând în anul 1912 la 4.400 hl de bere pe an. Prin anul 1915 o
preia Franz Gal junior, în timpul căruia producţia de bere a rămas constantă. În 1930
intră în proprietatea familei Czell, numindu-se
Fabrica de Bere „Frederic Czell şi Fiii. Grupa
Carol Czell“, rămând aşa până când, în 1935,
apare cu numele: „Szentgyörgy Czell Sörgyár
R. . Din anul 1974 fabrica se numea: I.B.S.A.
„Harghita“: Intreprinderea de Bere, Spirt, Ami-
don, Glucoză şi Dextrină“, funcţionând până în
anul 1990. După privatizarea ei s-a aplicat pe
turnul de apă din nou numele GÁL FERENCZ
(Fig 363).
Fig. 363. Miercurea Ciuc (jud. Harghita). urnul
de apă dezafectat a fostei fabrici de bere Czell apoi
„Hargita” denumită după 1990 GÁL Ferencz, (Foto:
2011)
Năsăud (jud. Bistriţa-Năsăud). Devenit sediu al Regimentului II Românesc de Grani-

ţă, la Năsăud se amplasează a fabrică de bere şi spirt, în anul 1765. O altă fabrică de bere,
a lui Franz Gruber, a fost înfiinţată 1878 şi care a funcţionat până în 1886. În acelaşi an
intră în funcţiune fabrica de bere şi de spirt a lui Friedrich Goldschmidt („Goldschmidt
Frigyes, serfözde- és szeszgyár tulajdonos“), condusă de urmaşii şi alţi membrii ai famili-
ei: Johann, Friedrich, până în anul 1918. Între anii 1903-1916 fabrica apare sub numele
„Goldschmidt & Ulrich”, şi în ultimii doi ani sub numele Goldschmidt şi urmaşii. Fabrica
a ajuns în proprietatea lui Iulian Marţian (1866 – 1937), apare înregistrată ca „Fabri-
ca de bere Marţian & Comp” fost ofiţer al armatei cezaro-crăieşti, bibliofil, colecţionar
de documente şi arheolog amator, în urma căsătoriei cu Ida Goldschmidt, una dintre
moştenitoarele firmei. Amplasată pe malul canalului morii, fabrica năsăudeană şi încetat
producţia la sfârşitul celui de-al doilea Răuboi Mondial.
Olteniţa (jud. Călăraşi). Înainte de a se construi Fabrica de Baere Luther în Bucu-
reşti, berarul E. Luther a avut o mică fabrică de bere în Olteniţa. În 1870 se căsătoreşte
cu Sofia (născ. Kaltmayer) şi cu capitalul dobândit reuşeşte să termine Fabrica de Bere
din Bucureşti, începută în 1869.
Oradea (jud. Bihor). Existenţa unei „fierbătorii” de bere pe teritoriul oraşului Ora-
dea este atestată din 24 iunie 1717, care se afla în apropierea Cetăţii, fiind proprietatea
oraşului şi a Capitlului, În anul 1727 se menţionează în documente o altă fierbătorie de
bere Braxa Dominalis, dincolo de pârâul Peţa, în localitatea limitrofă Seleuş, în partea
de sud-est a oraşului, ce aparţinea Episcopiei romano- catolice. Producţia industrială de
bere începe după anul 1850, prin înfiinţarea unei fabrici la Seleuş, posibil în locul sau în
imediata apropiere a fierbătoriei de bere înfiinţate în 1727. În anul 1873 se construieşte
o fabrică de malţ, care a funcţionat până la închiderea fabricii de bere, şi ceva mai târziu
cu o fabrică de ghiaţă. În anul 1895 ia fiinţă fabrica de bere cu aburi „Nagyvárad-Szöllösi
Göz-Sörgyár” din Seleuş care funcţionat cu acest nume între anii 1895-1900. La sfârşitul
secolului al XIX-lea îşi face simţită prezenţa concurenţa, prin berea marca Dreher care
cucereşte piaţa orădeană. În repertoriul fabricilor de bere „Brauereiverzeichnis” este
menţionată Fierbătoria de bere şi fabrica de malţ „Hungaria” S. A. care funcţionează
până în 1909. ot aici apare informaţia că între 1902-1908 a funcţionat la Oradea Fabrica
de Bere şi Gheaţă Béla Krausz. După 1908 fabrica ia forma unei Societăţi în Nume Colec-
tiv până în 1913, ca apoi să devină Societate în Comandit până în anul 1918.
În anul 1918 fabrica se transformă în societate pe acţiuni, primind numele „Fabrica
de Bere din Oradea Mare” S. A. Fabrica de Bere „Dreher Haggenmacher” achiziţionează
de la Banca Autohtonă din Budapesta, acţiunile Fabricii de Bere din Oradea, tranzacţie
care se încheie în anul 1922 (Fig. 364 a). Din acest moment începe modernizarea fabricii
de bere din Seleuş după modelul fabricii Dreher-Haggenmacher din Budapesta, ajun-
gând astfel la o producţie de 165.000 hl, prin care firma se situa printre primele cinci
Volker Wollmann 329
a. b.
c. d.
Fig. 364 a-d. Seleuş (jud, Bihor). a) vedere generală a e.

Fabricii de Bere Dreher-Hagenmacher (Foto: 1942); b)
cazan de plămădeală sau fermentare model 1922; c)
cazan de filtrare; d) baterie pentru scurgerea mustului
(după: R. Hochhauser, Contribuţii la o istorie a indus-
triei); e) ???.
fabrici de bere din România. În cadrul procesului

de modernizare fabrica a fost dotată cu un cazan
de plămădeală sau fermentare model 1910, livrat de firma „Göggl & Sohn” (Fig. 364 b),
un cazan de zaharificare livrat de aceeaşi firmă tot în anul 1910 (Fig. 364 c), un cazan
de filtrare (Fig. 364 d) şi o baterie cu 12 robineţi pentru scurgerea mustului (Fig. 364 e).
Şi aceste instalaţii au fost livrate de aceeaşi firmă din München. Adunarea generală ex-
traordinară din 5 martie 1923 ia decizia schimbării denumirii fabricii în Fabrica de Bere
„Dreher-Haggenmacher” SA., care închiriază în acelaşi an şi Fabrica de bere „Nopcsa”
din Aradul Nou. Din statistica mai des citată din 1935 rezultă următoarele date: capital
social 40.000.ooo lei, capital investit 81.200.000 lei, forţa motrice 330 CP, personal de
conducere şi lucrători 85 de oameni, capacitatea maximă 200.000 hl de bere şi 6.000 t
de ghiaţă artificială. Sortimentele de bere ale fabricii au fost: Bak, Dacia, Herkules, Szent
Lászlo, urul Barna Sör, Dreher-Haggenmacher.
Orăştie (jud. Hunedoara). Din acest oraş se cunosc numai două farici de bere, a căror
durată de funcţionare era între 1862-1880 avându-i ca proprietari pe M. Danninger şi
Gestalter.
Orlat (jud. Sibiu). Cam în aceaşi periodă (1862-1882) au fost în producţie şi cele
două fabrici de bere in Orlat, unde, după cum s-a mai sus, presupunem că a funcţionat o
fabrică deja în secolul al XVIII-lea.
Orşova (jud. Mehedinţi). În acest oraş de port şi de ganizoană, a funcţionat într-ade-
văr o fierbătoare de bere orşenească între anii 1727 – 1737. Din 1856 intră în funcţiune
fabrica „Jovanovici“, apoi în 1878 cea a lui S. Reichel, al cărui urmaş, Alexander Raichl
(Reichel) modernizează fabrica, întroducând aburii. Fabrica care a funcţionat până în
1925 a atins până în anul 1917, producţia maximă de 2.807 hl în anii de război 1915 -
1916.
Pâncota (jud. Arad). Ducele Schukowsky a înfiiţat aici în anul 1862 o fabrică de spirt
şi de bere, care a funcţionat până în 1875, care a rămas profilată în continuare numai pe
bere până ân anul 1882. Pe lângă această fabrica mai exista în Pâncota şi cea a lui Anton
Waller („Voller Antal sörgyar“) (1878-1896).
Piatra Neamţ (jud Neamţ). Prima fabrică de bere este atestată în acest oraş în 1890,
fiind vorba despre Fabrica „H. Ivil”, care a funcţionat doar până prin 1893. În acelaşi an,
proprietarul funciar Nicu Brădescu înfiinţează o fabrică de amidon înregistrată „Prima
fabrică de scrobeală” (vezi infra, p. ). Fabrica a fost cumpărată de industriaşii Christian
Cioma şi Moritz Rosman, care în 1922 înscriu firma „Fabricile de Amidon, Glucoză şi
Bere Zimbru şi Carpaţi” (Fig. 365). În scurt timp fabrica devine „Societatea anonimă
pe acţiuni „Zimca”, care în 1926 face un împrumut de bani de la firma S.A. „Ripiceni”
şi ca urmare a nerambursării
datoriei în termen, scoate S.
A. „Zimca” la licitaţie. În anul
1942 fabricile „Zimca” (= de la
Zimbru Carpaţi) au fost vân-
dute de S. A. Ripiceni S. A. fir-
mei „Dorneşti” Suceava, unde
a funcţionat în continuare cu
o activitate sezonieră şi sub
capacitate până la naţionali-
zare (1948).
Fig. 365. Piatra Neamţ (jud. Neamţ) Fabrica de bere „Zimca” Piteşti (jud. Argeş). Pro-
(Fotografie din preajma anului 1923: Arhiva raian Popescu) ducţia de bere a început în
Volker Wollmann 331
acest oraş în anul 1866, la Fabrica de Bere Carolina Fuchs, care a funcţionat cel puţin
până în anul 1910. În anul 1914 industriaşul F. J. Schwarz înfiinţează Fabrica de Bere,
Malţ şi Derivate „rivalea“ care a funcţionat până în anul 1925.
Rădăuţi (jud. Suceava). După unele surse bibliografice, în acest important centru
economic şi administrativ al Bucovinei, exista o fierbătorie de bere deja în anul 1775,
aparţinând Administraţiei Domeniale Rădăuţ. În anul 1789 s-a înfiinţat o fabrică, care
sub conducerea arendaşilor Mechulem Koffler şi Mechel Rudich a funcţionat până în
anul 1890. (Fig. 366) În acest an Ministerul Agriculturii vinde fabrica Fondului Bisericesc
greco-ortodox, având arendaşii Michael Dudich & Co., iar în anul 1897 a vândut-o lui M.
Rudich, de la care a preluat-o urmaşul său Solomon Rudich. Acesta o va moderniza în
anul 1911, întroducând în procesul tehnologic forţa aburului, mărind capacitatea de la
8.000 hl la 20.000 hl de bere anual. Până la 1918 fabrica purta denumirea „Erste Bukowi-
naer Dampfbrauerei, S. Rudich“, arendată la rândul ei. În urma distrugerilor provocate
de acţiunile militare ale Primului Război Mondial, fabrica a trebuit refăcută de Erwin,
fiul lui Salomon Rudich şi utilajele reparate Dotarea tehnică a fabricii în anul 1922 era
următoarea: pentru producerea forţei motrice existau două maşini cu vapori, de 120 şi
150 CP, trei cazane de vapori cu o suprafaţă de încălzire de 90 mp, 110 mp şi 250 mp.
şi presiune de opt atmosfere, un generator de curent continuu de 68 kW şi 220 V, opt
motoare electrice de 54 CP. Instalaţiile pentru prepararea mustului primitiv aveau o
capacitate de 100 vagoane de malţ; pentru prepararea mustului se folsoseau un concasor,
un cazan de fiert, un cazan pentru bere, două pompe de apă, un filtru de apă şi maşini
pentru curăţat, sortat orzul şi malţul. Alte maşini şi agregate serveau pentru procesul de
Fig. 366. Rădăuţi (jud. Suceava) Fabrica de bere, (Foto: 1935: Arhiva raian Popescu)
răcire (producerea ghieţii), îmbutelierea şi spălarea butoaielor. Fabrica avea o dogărie

proprie, care avea în inventarul ei şi un aparat pentru ungerea butoailor cu păcură. Cea
mai mare producţie a înregistrat fabrica, în care lucrau 30 de funcţionari şi 95 de lucră-
tori în anul 1926 cu 60.000 hl bere.
Râşnov (jud. Braşov). Aici au existat două fabrici de bere: Fabrica care a funcţionat
între 1867-1869 a lui Julius Zichardt şi cea a lui Joseph Peutsch, producând bere între
1878-1902, dintre care probabil cea de-a doua a fost nevoită să-si înceteze activitatea din
cauza concurenţei „concernului“ Czell.
Reghin (jud. Mureş). Oraşul Reghin, care o să devină foarte cunoscut printr-un sor-
timent foarte mare de bere de bună calitate are o tradiţie în producerea acestei băuturi.
Între 1870-1885 funcţiona aici fabrica lui P. Dürr; până în anul 1896 fabrica lui Schi-
ffbäumer & Co. iar cea a lui Georg Kosch până în 1908; fabrica de bere orăşenească între
1870-1882. Renumita Întreprindere de Bere Reghin a luat fiinţă în anul 1974, devenind
după privatizare S. C. Silva Reghin S. A.
Reşiţa (jud. Caraş-Severin). Cea mai veche şi singura fabrică de bere din acest mare
centru industrial până în anul 1992 era cea a lui Anton Fessler, despre care se ştie că a
funcţionat de la 1878-1892.
Roman (jud. Neamţ). Dintre cele patru fabrici bere care au existat la Roman, trei au
o vechime apreciabilă, dar cu o perioadă scurtă de funcţionare: fabrica lui Constantinh
Pertradi este amintită la 1814, fabrica de bere a episcopului Gherasim pe la 1816 împre-
ună cu cea a lui Alexandu Dos tot la 1816. În anul 1892 a fost pusă în funcţiune Fabrica
de Bere Simon Cramer care a funcţionat probabil până în anul 1905.
Săcele (jud. Braşov). Se poate presupune că şi aici, ca şi în alte localităţi din Ţara
Bârsei unele fabrici de bere care au luat fiinţă în ultimele trei-patru decenii ale secolului
al XIX-lea n-au rezistat. Fabrica de bere a lui Johann P. von Jekel, a funcţionat între anii
1862-1876 şi a fost urmată de fabrica de bere a lui H. Jekelius închisă în anul 1880 şi fa-
brica lui Ernst Jilk „Jilk Ernő sörfözde“ atestată între 1890-1902.
Sadu (jud. Sibiu). Începuturile fabricii de bere datează din anul 1892, când homas
Binder împreună cu Peter Simonis a cumpărat la Sadu o fabrică de spirt şi de pături. La
moartea lui Peter Simonis în anul 1909, homas Binder devenise singurul proprietar,
construind în anul 1912 şi o fabrică, care purta numele „Fabrica de Bere homas Binder
şi Fii”. S-a ales acest loc pentru noua fabrică de bere în primul rând datorită calităţii
izvoarelor de apă din apropierea nimijlocită. Personalul calificat a fost adus din Boemia.
S-au importat cazane de plămădire şi fermentare tip „Rostock”, s-au construit tancuri
din beton şi oţel emailat cu o capacitate de 150 şi 250 hl. Pentru procesul de răcire s-au
instalat compresoare cu amoniac, în timp ce întreaga pivniţă s-a izolat cu plută. Fabrica
a început cu o producţie anuală de 10.000 hl, ca în anul 1928 să ajungă la 21.000 hl. Ca-
pacitatea maximă a fabricii putea fi de 36.000 hl. S-a produs bere blondă „Rex” şi bere
Volker Wollmann 333
Fig. 367 a-b. Sadu (jud. Sibiu). Fabrica de

bere „Tomas Binder şi Fii”, a) fotografie din
preajma anului 1930 din „Industrie-
Zeitung” 10, 1931); b) curtea fabricii părăsite
(fotografie din preajma anul 1950).
neagră marca „Bock”. Reconstruită în urma distrugerilor pe care le-a suferit în anul de
război 1916 fabrica a dobândit în anul 1917 şi fabrica de bere Habermann, care s-a folosit
în continuare numai pentru producerea malţului. Potrivit statisticii din 1935, capitalul
investit a fabrici reprezenta 7.760.000 lei, forţa motrice 106 CP, iar personalul consta în
total din numai 19 lucrători. (Fig. 367 a – b). Fabrica şi-a reluat activitatea, în anul 1945
funcţionând cu denumirea „Fabrica de Bere Sadu” S. A. până în anul 2007.
Sânnicolaul Mare (jud. imiş). Una dintre fabricile cele mai imporante de bere din
Banat, după cea din imişoara, Ciclova şi Arad era cea „seniorială” a baronului Nako Kolo-
man, înfiinţată în anul 1870. Înainte de 1902 până în anul 1918 ea a funcţionat sub numele
„Groß-St.-Nikolauer Bierbrauerei und Malzfabrik A. G. / Nagyszentmiklosi sörfözde- és
malátgar r. t.”, periodă din care ne-a parvenit o carte postală ilustrată (Fig. 368 a – b) din
care ne putem da seama că în decursul anilor, fabrica nu şi-a schimbat aspectul exterior,
deşi în anii industrializării socialiste, a primit alte destinaţii, servind şi ca abator.
a. b.
Fig. 368 a-d. Sânnicolaul Mare (jud. imiş). Fabrica de Bere şi Malţ , a-b) reprezentări din cărţi
poştale ilustrate din preajma anului 1910 (Arhiva raian Popescu);
c. d.
Fig. 368 c-d) stadiul actual de păstrare (Foto: 2010)
De la data înfiinţării a producţia de bere a crescut de la 8.000 hl la 13.000 hl, în anii

1915-1916. Începând cu anul 1918 a funcţionat sub numele de „Fabrica de Bere Sânnico-
laul Mare” ca de la 1921 să poartă numele „Fabrica de Bere şi Malţ” S.A. În prezent, adică
în anul 2010, încă nu se ştia ce se v-a întîmpla cu ea (Fig. 368 c – d).
Satu Mare (jud. Satu Mare). Printre oraşele, în care producţia bere n-a avut tradiţie
în perioada industrializării producţiei agro-alimnetare şi de băuturi alcoolice, şi în care
au apărut fabrici de bere mult mai târziu, se numără şi Satu Mare, unde între anii 1862-
1895 a funcţionat doar Fabrica de bere orăşenească „Városi Sörfözde Szatmár“.
Sfântu Gheorghe (jud. Covasna). Producţia de bere a acestui oraş se afla din 1878
până în 1902 în proprietatea familie Johann Wellenreiter, transformată apoi în Societa-
tea Secuiască de Bere pe acţiuni „Székely Sörgyár Részvénytaársaság“ care a existat până
în anul 1904.
Sibiu ( jud. Sibiu). O fierbătorie de bere a funcţionat la Sibiu începând cu anul 1717,
dar de o producţie industrială se poate vorbi eventual din anul 1862, când a luat fiinţă
fabrica lui Johann Seiler, cu o scurtă perioadă de funcţionare (până în anul 1868) ca de al-
tfel şi fabrica de bere cunoscută sub numele „Edy”, sau cea a Societăţii „Hermannstädter
Bierbrauereigesellschaft“. Una din cele mai mari, a fost renumita Fabrică de Bere Johann
Habermann care a funcţionat între 1862-1895), prima care a fost şi prima care a lucrat
cu maşini cu aburi, numită de urmaşii lui Johann Habermann „Erste Siebenbürgische
Dampfbierbrauerei der Johann Habermann’s Erben“ cei care au hotărât destinele fabri-
cii până în anul 1916, după ce în anul 1905 luase numele „Bierbrauerei Rudolf Haber-
mann – Habermann Rezsö sörgyára“. Producţia maximă înregistrată de fabrica Rudolf
Habermann a fost de 12.804 hl în perioada 1915-1916 era relativ mică în comparaţie
cu cea înregistrată de antecesorii lui, în anul 1896 producţia fabricii era de 14.000 hl de
bere. Sortimentele produse până în 1905 erau Hermannstädter Bier, Salvator-Bockbier,
ranssylvaniabräu, iar în anii următori, până în 1916 s-a trecut la fabricarea berii, mar-
ca Karpathenbräu şi Urbräu. Cum s-a arătat la prezentarea fabricii de bere din Sadu,
Volker Wollmann 335
Fig. 369. Sibiu (jud. Sibiu). Corpul central

al fabricii de bere Habermann părăsit
(Foto: 1987)
Habermann a fost preluat de fabrica de

bere „rei Stejari” şi omas Binder, ca pri-
ma să devină în anul 1928 proprietar unic.
Clădirea fabricii folosită în continuare ca
mălţărie, a mai existat până în anul 2004
când a fost demolată, ca să se construiască
un complex pe terenul respectiv (Fig. 369).
Fabrica „Trei Stejari, care a devenit
emblematică pentru berea de Sibiu, până şi
pentru generaţiile mai tinere de consuma-
tori ai „reginei băuturilor” a fost înfiinţată
în anul 1887 die Friedrich Jikeli şi Joha-
nn Haber (Fig. 370). După Primul Război
Mondial fabrica s-a extins foarte mult fiind
dotată cu aparatură modernă (compresoa-
re) pentru sala frigorifică, cu o capacitate
de 120.000 calorii pe oră, care producea
pe zi un vagon de ghiaţă. Instalaţia a fost
Fig. 370. Fabrica de Bere „rei Stejari”din Sibiu, reprezentată într-un desen din anul 1889 de A.
Sporner
alimentată cu apă adusă dintr-o fântână arteziană cu o adâncime de 87 m. În sala caza-

nelor existau pentru producerea forţei motrice două cazane: unul tip Cornwall cu tub
de flacără având suprafaţa de încălzire de 82 mp şi unul şi un cu ţevi fierbătoare, marca
ischbein, cu o suprafaţă de încălzire de 72 mp. În sala de maşini se aflau o maşină cu
vapori cu un cilndru de 120 CP şi o maşină cu vapori cu doi cilindri, a câte 50 CP, mar-
caatzel-ropau, care erau cuplate cu două compresoare de amoniac, amintite mai sus.
Mai existau în total 21 de motoare electrice, care însumau 85 CP, alimentate de la uzina
electrică locală. În sala pentru prepararea malţului funcţiona o maşină pentru curăţat şi
sortat orzul, una pentru curăţat malţul, un concasator pentru măcinat malţ, o presă de
malţ, iar în sala de fierbere funcţiona un cazan din oţel Martin de 110 hl, un cazan de
plămădeală sau fermentare de 80 hl; în antrepozitul frigorific exista o navă frigorifică
din fier forjat pentru 90-100 hl plămădeală şi diferite filtre şi instalaţii de evaporare. În
pivniţa de fermentaţie – cu cinci compartimente – se găseau 12 ciubere din lemn cu o
capacitate a 40 hl fiecare şi alte 42, de numai 30 de hl. Pivniţa-depozit avea în dotare 204
butoaie din lemn cu capacitatea totală de
4930 hl, achiziţioante în anul 1926 şi trei
tancuri de aluminiu a 200 hl fiecare. Deci
capacitatea de depozitare era în total de
5530 hl. ot în anul 1926 fabrica de bere
a cumpărat de la firma „Enzinger-Werke
A. G.” in Worms (Germania) o maşină
automată de umplut butoaie şi o linie du-
blă de umplut sticle, tip „Igel” (Fig. 371).
Fig. 371. Fabrica de Bere „rei Stejari”din Sibiu,
înfăţişată pe o etichetă de bere din anul 1910 De reţinut, că L. A. Enzinger a inventat în
(Arhiva raian Popescu) anul 1878 filtrul de bere.
În incinta fabricii a mai funcţionat şi
o spălătorie de butoie din lemn, o dogărie, şi mai multe ateliere de întreţinere. În incinta
fabricii mai exista în anul 1999 şi vechiul hambar pentru orz şi hamei, construit în anul
1902, o construcţie impunătoare de acest gen, cu un pod uriaş prevăzut cu multe luca-
rene de aerisire. În ciuda apelului lansat în „Hermannstädter Zeitung“ (10 septembrie
1999) în care se propunea clasarea acestei construcţii cu ccracter de unicat ca monu-
ment istoric, el a fost demolat în întregime (Fig. 372 a - b).
În anul 1935 când fabrica producea bere rei Stejari şi Victoria special, datele statis-
tice au consemnat: un capital investit de 13.888.000 lei, forţa motrice 263 CP, personal
de conducere şi lucrători 45 oameni şi capacitatea maximă de
producţie 25.000 hl ânregistrată de fapt în anul 1933. În anii ei de existenţă fabri-
ca a funcţionat sub denumirile „Drei Eichenbrauerei“ (1887-1912), apoi „Drei-Eichen-
Brauerei. Dr. Friedrich Jikeli’s Nachf(olger)“ (1913-1918), „Fabrica de Bere „rei Stejari“,
Volker Wollmann 337
Fig. 372 a-b. Sibiu (jud. Sibiu). Hambarul fabricii de bere „rei Stejari” în anul 2000 înainte de de-
molare (Foto: H. Balthes); b) Locul unde se afla hambarul (Foto: A. Olănescu, 2012)
Friedrich Jikeli succ.“ După 1918, până 1932, şi de atunci până la naţionalizare figura sub
numele”Fabrica de Bere rei Stejari S.i.n.c. Gebrüder Jikeli“.
Fabrica de bere „rei Stejari” din Sibiu a construit o fabrică de malţ la Hălchiu, pe
considerentul că în regiunea respectivă se cultiva mult orz. Capacitatea ei de producţie
era de 30-40 vagoane de malţ pe an.
Cu o producţie modestă de bere, de 4050 hl şi-a început în anul 1911activitatea Fa-
brica de Bere Johann Hager din Sibiu, care a funcţionat cinci ani sub denumirea „Bier-
braurei Gebr. Hager / Hager testvérek sörfözdéje“, cunoscută apoi între anii 1918-1925
sub numele „Fabrica de Bere Fraţii Hager“. Nu se ştie motivul pentru care ea s-a închis
în anul 1932, cu toate că berea produsă aici Helles Lager şi Bockbier era foarte căutată şi
vândută la un preţ convenabil. Berea a fost desfăcută ca şi în alte oraşe unde se încetăţe-
nise acest obicei, într-o grădină de vară, amenajată în incinta fabricii (Fig. 373).
Fig. 373. Fabrica de Bere Johann Haber din Sibiu cu grădina de vară (Foto: Emil Fischer, 1917)
Sighetu Marmaţiei (jud. Maramureş). Singura fabrică de bere atestată între anii
1895-1898 aparţinea proprietarilor M. Samuel Kahn & Nathan Samuel Kahn.
Sighişoara (jud. Mureş). În ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea, nenvoile
locale de bere ale oraşului au fost acoperite da fabrica de bere orăşenească, care a fost
arendată între anii 1870-1976 lui Josef eutsch & Co. Mai târziu, până în 1896 lui August
Pfuhl, ca în 1896 să fie preluată de Friedrich Czell & Fiii, care de altfel se aprovizionau cu
hamei la fermele care au fost înfiinţate aici de Ludwig Abrahan. (vezi, supra … p. …). În
1902 este menţionată şi fabrica de bere a lui Robert Götz.
Şimleul Silvaniei (jud. Sălaj). Fabrica de bere „Ludwig Roscher“, singura din această
localitate a funcţionat fără întrerupere între anii 1862-1895.
Siret (jud. Suceava). În Siret a existat una din cele mai vechi fabrici de bere din Buco-
vina, înfiinţată în anul 1795 de Menard Beill. În anul 1862 îşi schimbă numele în „Bier-
brauerei Gustav Beill’s Erben“. Din anul 1908 fabrica de bere „Lagerbierbrauerei Julius
Beil” se afla în proprietatea văduvei Ines Beill, preluată fiind de Oskar Beill, a cărui aren-
daşi Dihm & Chwastek o administează până în anul 1918. Din acest an până la sfărşitul
celui de-al Doilea Război Mondial fabrica funcţiona sub numele „Prima Fabrică Buco-
vineană Julius Beill. Producţia de bere a crescut de la 749 hl în anul 1913, la 12.250 hl.
în anul 1917. În 1922 fabrica deţinea o maşină cu aburi stabilă de 12 CP cu un cazan de
30 mp suprafaţă de încălzire. Din dotarea tehnică mai făcea o instalaţie completă pentru
prepararea malţului, un cazan de fiert dublu, cu o capacitate de 60 hl o pivniţa de fer-
mentat şi una pentru depozitat 2.500 hl, diferite filtre, un aparat de umplut botoaie, un
aparat de umplu sticle ş.a.
A doua fabrică de bere din Siret, aflată în producţie între 1898-1905 era în proprieta-
tea lui Josef Kwiatkowsky.
Solca (jud. Suceava). Fabrica de bere din Solca a fost înfiinţată în anul 1810 în cadrul
fostei mănăstiri de călugări, construită de omşa Vodă între anii 1615-1623. Cu admi-
nistrarea ei s-a ocupat Fondul Bisericesc greco-ortodox al Bucovinei, care a arendat-o
în anul 1896 lui Ferdinand Schaffer & Co. apoi în 1905. lui Anton Pressner & Co. Între
1908-1918 fabrica de bere funcţionează sub numele „Solka”, arendată de data aceasta lui
Aron Pressner jun. & Chaim Zwecker. Aceştia au rămas arendaşii fabricii şi în timpul ad-
ministraţiei româneşti, între anii 1918 – 1925, când aceasta funcţiona sub numele „Fabri-
ca de Bere a Fondului Bisericesc Ortotox Român al Bucovinei de Sud”. Producţia fabricii
a crescut treptat, ajungând la 8.500 hl în 1913 şi 10.000 hl în 1915. Arendaşii s-au mai
schimbat o dată până la naţionalizare după ce după cel de-al Doilea Război Mondial şi-a
lărgit sortimentele produse, numindu-se doi ani încă „Fabrica de Bere, Spirt şi Lichior
Margulies et Comp. s.i.n.c.”. Lichiorul purta numele arendaşului Josef Margulies. După
cum rezultă din statistica fabricilor de bere din anul 1922, fabrica era dotată rudimentar,
neavând maşini de forţă motrică. Ca inventar avea o instalaţie simplă pentru prepararea
Volker Wollmann 339
malţului, o instalaţie pentru fierbere şi zaharificare, cu o capacitate de numai 30 hl în 24

de ore, o pivniţă pentru fermentare pentru 300 hl şi un beci de depozitare pentru 1400
hl. Producţia înregistrată a fost de cca. 3.000 hl, deşi ar fi putut produce până la 10.000 hl
pe an. La naţionalizare a devenit Fabrica de Bere „Constantin Dobrogeanu Gherea”. La 1
decembrie 1952, trece în administraţia Fabricii de Bere Rădăuţi, devenind astfel o secţie
de producţie a acesteia. Au loc procese de mofernizare a fabricii, în trei etape (1954,
1965 şi 1966), cu rezultate în creşterea producţiei de bere de la 3.000 hl/an la 40.000 hl/
an. În 1973 se construieşte un nou sediu administrativ, iar în 1983 se înfiinţează un mic
muzeu al berii. În 1984 fabrica beneficiază de o instalaţie de îmbuteliere a sticlelor cu o
capacitate de 8.000-9.000 de sticle pe oră. Fabrica a funcţionat până în anul 1997 şi deşi
reprezintă un monument istoric şi un obiectiv de patrimoniu înscris în LMI, cod 427 :
SV-II-m-B-05646, a fost demolată iar utilajele valorificate la fier vechi, în anul 2004.
Suceava (jud. Suceava). În satul Areni (care a devenit un cartier al municipiului Su-
ceava) a funcţionat între anii 1723-1778 fierbătoria de bere a lui Georg Meixner. Acelaşi
Georg Meixner înfiinţează apoi în Iţcani (azi tot cartier al municipiului Suceava) o fa-
brică de bere, care a funcţionat între anii 1783 şi 1790. Mai sunt atestate în anul 1802 o
fabrică care avea ca proprietari pe Abraham Sachter, Aron Barber şi Bauer, iar în 1862
Fabrica de Bere a lui Markus Wischoffer. Din aceste fabrici mai mici sau mai mari se
v-a impune din cele din urmă Fabrica lui Moses Schwerberg, care se afla în producţie
zeci ani fără întrerupere. În 1895 ia fiinţă prima fabrică care producea bere Lager (adică
o bere preparată din malţ şi orz la temperaturi scăzute) sub numele „Erste Suczawaer
Lagerbierbrauerei Menfel Schwerberg & Leib Breier”, trecută în proprietatea urmaşilor
acestor întreprinzători, cărora s-au asociat în anul 1908 şi fraţii Hellmann.
Târgovişte (jud. Dâmboviţa). Încă înainte de 1900 este atestată în ârgovişte fabrica
de bere „Andrei Alenadrescu, devenită în 1904 Fabrica de Bere „Anton şi Ana”. În 1910
s-a înfiinţat Fabrica de Bere „Fraţii Pitiş”, iar în 1931 Fabrica de Bere „Ioan Weseley”,
care era în funcţiune în anul 1932.
Târgu Jiu (jud. Gorj). Fabri-
ca de Bere Josef Wisner a pro-
dus bere între anii 1901 – 1918.
După cum se poate deduce din-
tr-o fotografie istorică din anul
1911 fabrica avea şi un atelier
propriu de dogărie (Fig. 374).
Târgu Mureş ( jud. Mureş).
În anul 1862 este atestată pri-
ma fabrică de bere „Seibriger & Fig. 374. Dogarii fabricii de Bere „Josef Wisner” din ârgu Jiu
Roth”, în cadrul căreia funcţi- (Foto: 1911: Arhiva raian Popescu)
ona şi o distilerie de spirt. Fabrica

de bere Carl Krafft „Krafft Károly
Serfözdéje“ înfiinţată în 1890 cu-
noscuta mai târziu fabrică de bere
Bürger, după întreprinzătorul Al-
bert Bürger (1861-1938), care în
1924 se transformă într-o societate
comercială. Fabrica de Bere avea
înainte de Primul Război Mondial
Fig. 375 a – b. Fabrica de Bere „Bürger”, ârgu-Mureş
un număr de 199 de angajaţi şi o
(jud. Mureş) (Carte poştală ilustrată din preajma anului putere instalată de 120 CP. În 1904
1900) au fost efectuate lucrări de extinde-
re, fiind amenajate nişte răcitoare şi pivniţa-depozit (Fig. 375). Fabrica dispunea de o uzină
electrică proprie, patru cazane pentru fierbere, Din 1921 funcţiona şi fabrica de butoaie
înzestrată cu şapte maşini electrice cu o putere instalată de 56 CP, cu o producţie anuală
de 379 tone de butoaie. Statistica din 1935 a consemnat următoarele date: capital social
15.000.000 lei, cu toate că iniţial el consta din 30.000.000 lei, capital investit 26.232.000
lei, forţa motrice 428 CP, personal de conducere şi lucrători 33 de oameni, capacitatea
maximă 150.000 hl, realizată în anul 1924. În anul 1936 când a încetat producţia berii, ea
reprezenta doar 4000 hl. Fabrica producea şi malţ.
Târgu Secuiesc (jud. Covasna). În acest oraş au funcţionat din deceniul opt al se-
colului al XIX-lea până în perioada interbelică şapte fabrici de bere. În 1878 a început
să producă fabrica intreprinzătorilor Nagy & Kober preluată în 1892 de Nagy Dénes, în
1905 de Nagy Dyonis & Szöcs Károly, trecând apoi în anul 1908 în mîinile altor doi in-
treprinzători: Nagy & Jancso. ot în anul 1878 s-au dat în folosinţă fabrica de bere a lui
Gaspar Feil (în funcţiune până în anul 1892), a Josefinei Kovács, a lui Jozsef Csiszár, şi a
lui Georg Wellnreiter care deţinea prima fabrică de bere cu aburi „Első gözsörfözdéjéböl
Wellnreiter György“ cu o producţie continuă până în anul 1904. Cel mai căutat sor-
timent de bere a fost Korona Sör din care s-a produs în anul 1902-3 3250 hl. Johann
Wellenreiter care a preluat fabrica a reuşit să mărească producţia la 7900 hl în anul 1917.
Începând cu 1918 îşi românizează numele fabricii în „Fabrica de Bere „Ioan Wellreiter”,
administrând-o până în anul 1935.
Cea de-a şase fabrică a fost înfiinţată de Károly Szöcs în anul 1892, preluată în anul
1902 de Samuel örok jun.. Între 1910-1918 fabrica funcţionează sub numele „örök és
Szöcs sörgyara“ şi din 1924 - 1935 cu numele bilingv de firmă „Fabrica de Bere örök
Sörgyár – ârgu Sacuesc – Kézdivasárhely“. Cea din urmă fabrică de bere din cele şapte
care existau la ärgu Secuiesc, aparţinea fraţilor Zisman & Co. „Zisman testvérek és tár-
saság Sörgyara“. Durata ei de funcţionare a fost din 1925 până în 1930.
Volker Wollmann 341
Timişoara (jud. imiş). După unele surse bibliografice, primul document care atestă
existenţa unei fierbătorii de bere din imişoara datează din anul 1718. Pe de altă, parte se
ştie, că erariul, a acordat prima dată privilegiul fabricării berii şi pentru distilarea alcoo-
lului, prin Comisia de organizării a Ţării Banatului („Banater Landes-Einrichtungskom-
mission”), în 4 noiembrie 1717 pe bază de contract întreprinzătorului Abraham Keppis-
ch din Bratislava, urmând să producă bere după metoda din Boemia „auf böhmische
Art“. Cererea de bere era atât de mare, că până în anul 1733 vor fi înfiinţate unităţi
similare la Oraviţa şi Aradul Nou. În anul 1727 fabricile de bere din Banat ajungeau în
arenda lui Philip Bauer, iar în anul 1733, pentru suma anuală de 20.000 florini, în arenda
comună a primarului Peter Soldner şi a meşterului dulgher Nikolaus Widmesser. Din
1748 fabrica a fost arendată negustorului Rosendorf, apoi Magistraturii oraşului. În 1774
figurează ca arendaş V. Viechner, iar în 1776 oma de omeian.
În anul 1779 ia fiinţă fierbătoria de bere a oraşului „emesvarer Bierbrauerei”. La
1868 controlul asupra Fabricii de Bere trecuse în mâna unei Societăţi pe acţiuni, numită
„Részvény Gyáruvár – Fabrikshof Bierbrauerei“, formată din familiile cele mai înstărite
din imişoara. În urma pierderilor mari pe care societatea le suferă în anul 1873, fa-
brica trece în posesia Primei Case de Economii din imişoara, fiind arendată în anul
1875 unui grup format din Anton Vilsmeier, Johann Riedl şi Franz Gerhauser. Fabrica de
bere, reoganizată în anul 1883 de negustorul Deutsch Ignác din Budapesta care a func-
ţionat sub denumirea emesvarer „Fabrikshof“ Brauerei A. G. între 1883-1911, ajunge
cea mai puternică intreprindere din rândul unităţilor similare din Ungaria. În anul 1908
atinsese deja producţia de 42.600 hl. Sortimentele produse au fost: Bajor, Bok, Duppla
Márcziusi, Export Märzen, Korona, Maria. Berea de imişoara, renumită prin calitatea
ei, a obţinut medalia de bronz la expoziţia de la Arad în anul 1890, o medalie de argint
cu ocazia expoziţiei agro-industriale de la imişoara 1891, iar în 1908 un „Grand Prix”,
tot cu ocazia unei expoziţii la imişora. Cea mai veche imagine cunoscută a fabricii de
bere din imişoara, datează din anul 1900 (Fig. 376). Se distinge bine complexul secţiilor
Fig. 376. Fabrica de Bere din imişoara (Carte poştală ilustrată din anul 1900)
de producţie malţ cu depozi-

tul de orz în formă de cruce,
fierberea precum şi actua-
lul pavilion administrativ. Se
poate vedea vechea poartă de
intrare în fabrică precum şi
şinele tramvaiului tras la înce-
put de cai, apoi din 1899 elec-
tric, tramvai ce lega depozitul
de orz cu gara de cale ferată
din cartierul Fabric. Între anii
1900-1920 a avut loc înlocu-
Fig. 377. Reclamă pentru berea „imişoreana” (pe reversul irea majorităţii utilajelor de
unui plic oficial al fabricii, care a circulat în preajma anului
1928) (Colecţia Dan . Demeter) fabricare a malţului şi a berii.
S-a înlocuit frigul natural (cu
ghiaţă) cu compresoare de amoniac tip Linde cu o capacitate de 500.000 kcal/oră, cu o
producţie de 30 t pe zi. Pentru actionarea atât a acestor compresoare cât şi a unui gene-
rator electric, fabrica a fost dotată cu o maşină cu aburi de tip Compound cu o capacitate
energetică de 350 CP alimentată de două generatoare de aburi de tip Steinmüller care lu-
cra pe cărbuni. ot în 1900 s-a construit şi un nou uscător de malţ cu două grătare, dând
randament până în anul 1982. În anul 1925 instalaţia de fierbere a fost completată cu un
filtru pentru plămădeală, întroducându-se concomitent 49 de tancuri emailate din oţel,
livrate de firma Pflauder şi opt tancuri de beton smolite în interior cu o masă bituminoa-
să specială. Între timp, adică în anul 1918 „emesvarer Bürgerliche Bierbrauerei A. G.
şi-a schimbat numele în „Fabrica de Bere Civilă S. A”, devenind în anul 1922 Fabrica de
Bere „imişoreana” S. A. Sortimente produse în această perioadă au fost Casino, Corvin
a la München, English Porter, Extra, de Martie, Record (Fig 377).
Nu s-au făcut alte investiţii până în 1942, când se instalează prima linie modernă de
îmbuteliere Enzinger, cu o capacitate de 4500 sticle/oră, nivelul producţiei menţinându-
se la ca. 100.000 hl până la naţionalizare, cu excepţia anilor de război când a urcat chiar
până la 148.hl/an. Şi după cel de-al Doilea Război Mondial transportul berii se făcea cu
mijloace hipo, cu 12 atelaje. Livrarea se făcea în lăzi a câte 40 de sticle împachetate în
paie sau în butoaie de 1/8, 1/4 , 1/2, 1 şi 2 hl. (Fig. 378).
Ansamblul fabricii de bere, care figurează în LMI cod 139 (M-m-A-06167.01) este
compus din mai multe corpuri, între care trei, dezvoltate pe parter şi un etaj ocupă fron-
turile stradale şi altele cu mai multe nivele sunt dispuse în incinta fabricii. Volumele
dinspre stradă sunt acoperite în două ape, au pinioane tratate fie în trepte, fie cu arcaturi
ce marchează cornişa, sau faţadele ritmate de lezene şi ferestre rectangulare, cu ancadra-
Volker Wollmann 343
Fig. 378 imişoara (jud. imiş). Aspectul actual al fostei Fabrici de Bere „imişoreana”, (Foto:
2010).
mente uşor profilate. Parte din aceste clădiri cu ziduri masive din cărămidă, păstrează
sistemul de boltire la nivelul parterului.
Între corpurile din incintă, cel mai spectaculos este hala amplasată central (Fig. 378
...?) tratată cu un acoperiş înalt şi cu verticalitatea accentuată de lezene, construcţie în a
cărei rezolvare se recunosc elemente de detaliu specifice arhitecturii secession.
Turda (jud. Cluj). În monografia oraşului urda orda város és környéke (Budapes-
ta, 1889) a lui Orbán Balázs scrie, că pe malul stâng al podului peste Arieş a existat în
mijlocul unei grădini plăcute o fabrică de bere a oraşului, cu o inscripţie în piatră pe
fronton: AN(n)O DOMNI (M + I în ligatură) /1756, FIERI /CVRAVI/SE-PHANVS
ORÖK/NOB: OP Oei [cititit de Orbán: DE] VJ/ORDA DUCOR /PRIMARIVS (Fig.
379). Cândva, probabil cu ocazia ter-
minării clădirii principale a fabricii
de bere a lui Lazar (Simon) Mendel
în anul 1911, această inscripţie a fost
incastrată în faţada noii fabrici, pe
considerentul că provine de la vechea
fabrică aflată în acelaşi loc, plus că
era prevăzută şi cu un decor original.
Acest decor nu conţine şi nu putea să
conţină un simbol legat de bere sau
Fig. 379. urda (jud. Cluj). Inscripţia din anul 1756 de
de băuturi în general. Inscripţia ates- pe faţada fabricii de bere (azi dispărută) (Foto: 1986)
Fig. 380 a-b. urda (jud. Cluj) Vechiul pod peste Arieş, (Cărţi poştale ilustrate în preajma anul 1908,
colecţia P. Suciu)
tă un (con)ductor primarius, adică un edil al oraşului urda, care s-a îngrijit mai mult
ca sigur de construirea podului peste Arieş, o realizare spectaculoasă pentru mijlocul
veacului al XVIII-lea (Fig. 380 a –b). Din cauza acestei erori de mai multe ori această
inscrpţie s-a pus în legătură cu începuturile producţiei de bere în oraşul urda. Eroarea
s-a ivit poate şi din motivul, că pe clădirea fostei fabrici de bere se afla după Orbán Balázs
încă o inscripţie ce nu s-a păstrat, scrisă în limba maghiară, pe care istoricul Secuimii a
consemnat-o, cum spune el însuşi, din cauza originalităţii ei. În traducere ar suna în felul
următor: „ Această fierbătorie de bere a fost reconstruită pentru folosinţa publică a
împrejurimilor oraşului Turda în timpul administraţiei locotenentul major Ostro-
vitzi József şi inginerul şi Vermesi Dániel, MDCCCXIV, pe când Bachus a purtat pe
capul înclinat spre stânga, fără chef, o coroană de orz fără ciorchini”. Din acest text
s-ar putea deduce că în anul 1814 a fost reconstruită vechea fierbătorie de bere orăşe-
nească, preluată, probabil în anul 1890 de întreprinzătorii Székely & Co. După unele
informaţii fabrica a mai fost renovată în anul 1880. Cum s-a mai spus clădirea principală
a fost terminată abia în anul 1911, când fabrica de bere se numea „Méndel Lázár Fiai
Serfözdeje“, ca între 1912-1918 să poartă numele de Societate Comercială de Acţiuni
„Mendel Sörfözöde és Kereskedelmi Részvénytársaság“, pe care îl românizează în 1924
în „Fabrica de Bere „Mendel“ şi Societate Comercială pe acţiuni „urda“ (Fig. 381 a – b).
În 1927 avea 90 de angajaţi şi producea 50.000 hl bere. Între 1939 şi 1940 apare sub
numele „Fabricile Unite de Bere din Cluj şi urda „Ursus“ S. A. La începutul anilor ´40
Fabrica de Bere a fost cumpărată de turdeanul Hermann Ausländer, apoi închisă în tim-
pul celui de-al Doilea Război Mondial. După naţionalizare a mai funcţionat un timp
oarecare ca o secţie a fabricii de bere „Înainte“ din Cluj (adică Ursus), dar numai pentru
fabricarea malţului.
Fabrica figurează pe Lista Monumentelor Istorice (cod 1300: CJ-II-m-B-07787), şi a
reuşit să-şi păstreze mulţi ani aspectul ei originar, ca o construcţie impresionantă de tip
industrial, plasată pe o poziţie dominantă între urda Veche şi urda Nouă. În 2006 în-

Patrimoniu 303 345 Mailpdf

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patrimoniu 303 345 Mailpdf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Volker Wollmann 303

de la sitele din primul rând. Pe sitele mobile co-

4.2. Fabricile de bere – monumente unice

4.2.1 Scurt istoric despre producerea berii în România

4.2. Fabricile de bere – monumente unice

4.2.1 Scurt istoric despre producerea berii în România

Documentele referitoare la producerea berii în Ţările Române nu sunt prea nume-

de bere. Altele au apărut în mari-

4.2.2. Materii prime şi procesul tehnologic

Fig. 346. Schema tehnologică a fabricării berii (după F. Teiss, Berea)

depune pe fundul linului, refolosindu-se pentru un nou ciclu de fermentare. Cea de a

4.2.3. Fabrici de bere din România, cu valoare de monument istoric

funcţionat ca Societate Anonimă cu numele de Fabrica de Bere „Azuga” S.A. comp. p.

Beclean (jud. Bistriţa-Năsăud). Aici a funcţionat între anii 1902-1910 fabrica de bere

având iniţial ca obiect de activitate expor-

Cele mai importante sectoare ale fabricii erau:

Berea îmbuteliată în sticle se livra în lăzi din lemn necompartimentate, în care 15 se

c. când s-au montat pe lângă cazanul

Fig. 356. Bucureşti. Fabrica de

Fig. 357 a-b. Ciclova Montană (jud. Caraş-

Din repertoriul „Brauereiverzeichnis” – sursa bibliogarfică de bază pentru această

Fig. 360 a-b. Feldioara (jud. Braşov). Pri-

fabrica lui Iszak Masvilagi. Este regre-

se în evidenţă tradiţia berăritului la Galaţi. În primele decenii ale secolului al XX-lea, de

Fig 361 a-c. Iaşi (jud. Iaşi). Fosta Fabrică de Bere „Zim-

80 hl de la firma Rickenhofen, un zaharometru,

Lovrin (jud. imiş). Între anii 1878-1884

Năsăud (jud. Bistriţa-Năsăud). Devenit sediu al Regimentului II Românesc de Grani-

Fig. 364 a-d. Seleuş (jud, Bihor). a) vedere generală a e.

fabrici de bere din România. În cadrul procesului

răcire (producerea ghieţii), îmbutelierea şi spălarea butoaielor. Fabrica avea o dogărie

Fig. 367 a-b. Sadu (jud. Sibiu). Fabrica de

Fig. 368 c-d) stadiul actual de păstrare (Foto: 2010)

De la data înfiinţării a producţia de bere a crescut de la 8.000 hl la 13.000 hl, în anii

Fig. 369. Sibiu (jud. Sibiu). Corpul central

Habermann a fost preluat de fabrica de

alimentată cu apă adusă dintr-o fântână arteziană cu o adâncime de 87 m. În sala caza-

malţului, o instalaţie pentru fierbere şi zaharificare, cu o capacitate de numai 30 hl în 24

ona şi o distilerie de spirt. Fabrica

de producţie malţ cu depozi-

S-ar putea să vă placă și