Sunteți pe pagina 1din 3

Adevarul este amar doar atunci cind violeaza granita confortului nostru, granita care este

fundamentata pe principiul existentei unui microunivers in noi. Problema creste atunci


cind noi cautam confortul,adica acest "Eden pierdut" in minte,in simturi, pe cind el se afla
undeva prin increngaturile putrezi ale inimii. Si inima de ar fi mai rationala uneori,
probabil ca adevarul ar avea un alt gust decit amar ,iar "Edenul" nu ar avea statutul de
"pierdut ".
Alarma suna mai devreme de ora 6. Capul ratacit in perna mototolita de visuri,
implora sa mai stea un pic ,doar un pic. Inca 5 minute aminate . Si inca 5 . Parca au fost
o secunda . Alarma insista sa functioneze corect si urla in capul lui ,determinindu—l sa
deschida fortat ochii . Incretit si incleiat de somn, se desprinse de patul dulce si se
indrepta spre chiuveta. Apa rece ii aminti de ce se trezi atit de dimineata. Trebuia sa
plece la un seminar ,organizat intr-o localitate mare si pitoreasca de pe malul Prutului.
"Cine mai organizeaza parade de astea intr-o zi de vineri ?" se revolta in sinea lui.
Aroma cafelei gata pregatita absorbi monotonia diminetii , era inca intuneric si avea sa
ramina asa inca ceva timp. Nu iubea diminetile, dar pe asta aproape ca o ura. Sorbi
lacom din lichidul amar , puse coatele pe masa si se pierdu in geamul negru ,incercind
sa distinga macar vreo lumina sau forma de viata. Parca il lovise cu ceva in cap, isi
aminti de visul de aseara . "Ce-o mai fi insemnind si visul asta ? Duca-se cu noaptea".
Dar noaptea inca nu trecu.
Zorii treptat isi faceau loc pe cerul inghesuit de intunericul noptii . Parca era o lupta
dintre culori. Incepuse a singera orizontul , iar cocosii interpretau ode . Dimineata are
farmecul ei , e o senzatie unica sa prinzi zorii zilei ,probabil din ideea ca ,spre deosebire
de apus,rasaritul il prinzi foarte rar. Mergea grabit cu fata incretita de somn,dar furat de
cresterea luminii din dreapta sa. Daca apusul e melancolic , atunci rasaritul e inaltator si
un bun antidepresiv, inspirindu-i incredere in ziua cel asteapta inainte.
Si totusi, sa o visezi cum te trage confident de mina si te impinge strain in gol..." Atit de
real ,puteam sa jur ca nu era vis". O silueta palida se ivi pe cale ,cu un pas marunt si
grabit. Sigura pe ea , persoana nu privi deloc in urma . Aparuse de pe strada Ei ,parea
ca incetineste . Ea se opri brusc, intoarse capul... O recunoscu . Inima incepu sa bata ca
nebuna .Cafeaua sau privirea ei isi facea efectul. Parca-l luase caldurile in dimineata
asta rece si neobisnuita.
—Buna dimineata domnule profesor ! rasuna cu dulceata in glas .
—Buna dimineata,incotro asa devreme ?
—La capitala , astazi soseste scumpul meu prieten din Marea Britanie si vreau sa—l
intimpin la aeroport.
—Scumpul tau prieten ? E britanic ?
—M-ati inteles gresit, prietenul ,adica iubitul ,revine in tara dupa 2 luni muncite in
strainatate.Vreau sa—l intimpin cum se cuvine .
Se intrista la auzul acestor vorbe. O iubea in taina de ceva vreme. Inca se lupta cu
sentimentele, incerca sa le sugrume , pentru ca realizase ca nu prea are sanse sa i se
raspunda la ele. Pe de o parte ,era impacat in mintea sa,dar gindul ca apartine altuia
aceasta faptura de linga el, ii descompunea inima in depresie
—Am inteles. Zimbea chinuit si fortat .
Ea ii prinse falsitatea din zimbet,capul agitat si miinele aproape tremurinde.Dar nu a
inteles nimic.
—Dumneavoastra unde mergeti ,va simtiti bine?
—Da,desigur, m—a cam luat frigul . Plec la un seminar ,e o zi metodica. Ne adunam toti
profesorii si pierdem timpul.
—Am inteles. Faceti des asta ?
—Din fericire,nu ,o data—doua ori pe an.
— Eu demult ma gindeam sa va intreb, dar nu am avut ocazia inca; spuneti—mi , cum e
sa fii tinar profesor,va place ,ati face asta toata viata?
—Of, nici nustiu cum sa—ti raspund. Astfel de intrebari ,de obicei, nu se dau dimineata
pe stomacul gol,caci risti sa—ti strici pofta de viata pe toata ziua inainte. Totodata esti
atit de draguta ca intrebi asta,numai ca eu nu sunt pregatit sa—ti raspund. Probabil ca
din toate intrebarile care le poate adresa un elev,asta e cea mai grea.
Ea zimbi indraznet , aprobind din cap ca intelege .
—Domnule profesor, raspunsurile pe nepregatite sunt cele mai sincere,iar eu asta
astept. Inteleg ca totul devine neplacut si greu cu o asa conducere,chiar si functia de
profesor care e prost remunerata.
—Hmm, e chiar o bataie de joc. Pina si tu ca eleva ai prins ca ceva nu merge bine sus si
ai intuit raspunsul meu. Eu spun altfel, conducerea e perfecta pentru noi— " dupa sac—
si petec" ,parca asa se spune,nu? . Suntem in asteptarea permanenta ca altcineva sa ne
rezolve problemele. Mereu aruncam vina pe altii ,preferabil pe cei care stau cu fundul in
capul nostru.
—Pai, oare nu e asa ? Nu toate problemele sunt din cauza guvernarii ?
—Ei... si da si nu. Sa nu uitam cum ajung o mina de oameni la conducere—tot noi ii
alegem . Da,suntem prostiti mereu de ei , dar asta e din cauza ca noi permitem—ne
place . Constiinta comuna e de vina sau ,mai bine zis, lipsa ei . Avem nevoie de o trezire
interioara ,dormim realitatea transformabila din jurul nostru. E pacat.
Ea fu patrunsa de consistenta vorbelor si ii da dreptate, totusi fu mirata de claritatea si
fluiditatea raspunsului ,care nu fu afectata de dimineata rece.
—Nu ma simt implinit inca, nu imi este deloc usor,ba chiar foarte greu. Zilnic ma
ciocnesc de chestii banale si foarte neimportante,dar care sunt cerute in permanenta.
Fel de fel de foi,hirtii de completat, statistici,metode,tehnici,asistente la ore si multe alte
batai de cap. Citeodata stau si ma intreb care e rostul profesorului, sa completeze
fise,cataloage ? Cum ramane cu educatia tinerii generatii ? O lasam pe seama foilor
completate ? Eu zic ca e lipsa de modele adevarate care sa ne ghideze . Si asta e
aproape in fiecare domeniu. Ni se da de inteles ca aceste activitati de "secretariat" ,
asigura dezvoltarea elevilor. Daca e asa , atunci de ce se simte pe an ce trece o
degradare in educatia copiilor, o scadere vizibila a calitatii educatiei. Daca e sa calculezi
, majoritatea timpului e ocupat de formalitati care—ti fura din placerea de a preda o
lectie. Nu—i interesant...Personal,mi—am imaginat altfel munca de profesor .
—Va inteleg, multumesc de sinceritate, m—a convins sa evit si mai mult aceasta
profesie pe care parintii mi—o tot propun.
—Hmm, cit de mult te inteleg... Si eu am trecut prin asta. Sunt profesor pentru ca nu am
fost invatat sa aleg ceea ce pot face cu placere, eram confuz si fricos,nu aveam
incredere in fortele proprii.
—Si ce anume trebuia sa alegeti ?
—Arte plastice.Acum stiu sigur ca asta ar fi trebuit sa fie alegerea mea atunci.
—Interesant, am observat ca aveti niste lucrari destul de bune si uneori ma intrebam ce
cautati in pedagogie,cu toate ca faceti o treaba foarte buna la lectii— eu in sfirsit am
reusit sa inteleg geografie,iar asta e datorita dvs.
—Multumesc mult de apreciere ,inseamna mult pentru mine cuvintele tale .
—Eu sunt sincera, iar pe viitor am sa fiu mai atenta cu alegerea profesiei. Uite si rutiera
mea. Multumesc pentru discutie, a fost placut si util. Am sentimentul ca dvs ma puteti
intelege corect, nustiu sigur de ce, poate ca sunteti tinar si nu e mare diferenta de virsta.
—Deasemenea, a fost repede, aveam atitea sa—ti mai spun, dar probabil cu alta
ocazie.
—Si eu ,domnule profesor ,v—as mai intreba mai multe, e interesanta discutia cu dvs.
Sa stiti ca sunteti profesorul meu preferat .
Zimbi larg si—i lumina chipul pentru toata ziua.
—O, imi pare bine sa aud asta. Chiar multumesc,esti foarte draguta . O zi frumoasa sa
ai .
—La revedere.