Scarlat Alexandru Florin

X-B

Holocaust

Holocaust (din greacă ὁλόκαυστον (holókauston): holos, „complet” și kaustos, „ars”;

în ebraică: Hașoa ‫השואה‬, în idiș: Hurben ‫)חורבן‬, este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a
aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare
a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de
colaboratorii acestuia.[1] Între victime, s-au numărat 1.5 milioane de copii⁠(d), iar totalul lor a
reprezentat circa două treimi din cei nouă milioane de evrei care trăiau anterior în Europa
continentală. O definiție mai largă a Holocaustului cuprinde și victimele care nu erau evrei, cum ar
fi romii, polonezii⁠(d), alte grupuri etnice slave, și pacienți ai Action T4⁠(d) uciși deoarece erau bolnavi
mintal sau aveau handicap fizic. O definiție și mai largă include cetățeni sovietici⁠(d), prizonieri de
război⁠(d), homosexuali⁠(d), martori ai lui Iehova, negri⁠(d), adversari politici ai naziștilor, și membri ai
altor grupuri mai mici.
Între 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid, parte a unui eveniment mai
mare care a cuprins persecuția și uciderea altor popoare europene. Sub coordonarea SS, cu
îndrumări din partea conducerii Partidului Nazist, toate ramurile birocrației de stat a Germaniei au
fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei crime în masă. Uciderile au fost comise
în toată Europa ocupată de germani⁠(d), precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în teritoriile
controlate de aliații acesteia. Circa 42.500 de centre de detenție au fost utilizate la concentrarea
victimelor în scopul comiterii de încălcări flagrante ale drepturilor omului. Peste 200.000 de oameni
se estimează că au comis crime asociate Holocaustului⁠(d).
Originea și prima expresie a antisemitismului lui Hitler rămân subiect de dezbateri.[100] Ideea
centrală a filosofiei lui Hitler era expansiunea și lebensraum (spațiul vital) pentru Germania.[101] Hitler
își arăta deschis ura față de evrei și subscria majorității stereotipurilor antisemite.[102] De la începutul
anilor 1920, Hitler punea semnul egal între evrei și microbi și susținea că trebuie tratați exact la fel.
Hitler considera marxismul o doctrină evreiască și proclama că luptă împotriva „marxismului
evreiesc”. El credea că evreii creaseră comunismul în cadrul unei conspirații ce viza distrugerea
Germaniei.[103] În anii 1920, ziaristul Joseph Hell susținea că atunci când l-a întrebat pe Hitler ce va
face evreilor odată ajuns la putere, el a răspuns că „prima și cea dintâi sarcină va fi anihilarea
evreilor”.[104]
SS a utilizat deținuții lagărelor de concentrare și exterminare drept cobai în experimente
medicale. Deținuți evrei, dar și neevrei, au fost utilizați în diverse experimente.[315] Cel mai celebru
dintre acești medici a fost Josef Mengele, care a lucrat la Auschwitz. Printre experimentele lui se
numărau punerea subiecților în camere de presiune, testare de medicamente pe ei, înghețarea lor,
încercarea de a le schimba culoarea ochilor prin injectarea de substanțe în ochii copiilor, amputări și
alte operații.[316][j]Alte experimente s-au făcut la Buchenwald,
Dachau, Natzweiler⁠(d), Neuengamme, Ravensbrück, Sachsenhausen, și altundeva. Unele dintre
experimente implicau sterilizarea bărbaților și femeilor, tratarea de răni din război, căutarea de
moduri de a contracara armele chimice, cercetarea de vaccinuri și medicamente și supraviețuirea în
condiții grele. Aceste experimente au încălcat normele ce impuneau consimțământul subiecților și au
fost efectuate fără a ține cont de etica medicală. Cel puțin 7000 de deținuți au fost supuși acestor
experimente, iar majoritatea au murit în timpul lor sau imediat după.[318]
Scarlat Alexandru Florin
X-B
Primul lagăr mare, Lagărul de exterminare Majdanek, a fost descoperit de sovietici la 23 iulie
1944. Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Roșie la 27 ianuarie 1945; Buchenwald - de americani
la 11 aprilie; Bergen-Belsen - de britanici la 15 aprilie; Dachau - de americani la 29 aprilie;
Ravensbrück - de sovietici în aceeași zi; Mauthausen⁠(d) - de americani la 5 mai; și Theresienstadt de
sovietici - la 8 mai.[341] Treblinka, Sobibór, și Bełżec nu au fost niciodată eliberate, deoarece fuseseră
distruse de naziști în 1943. Colonelul William W. Quinn din Armata a Șaptea americană a spus
despre Dachau: „Acolo trupele noastre au găsit imagini, sunete și miasme mai oribile ca orice
imaginație, cruzimi atât de enorme, că sunt de neînțeles pentru mintea normală”.[342]

Am auzit o voce strigând repetat aceleași cuvinte în engleză și germană: „Alo, alo. Sunteți liberi.

“ Suntem soldați britanici și am venit să vă eliberăm”. Cuvintele acestea încă le mai aud în urechi.

— Hadassah Rosensaft, deținut la Bergen

În majoritatea lagărelor descoperite de sovietici, cei mai mulți deținuți fuseseră evacuați, rămânând
abandonați doar câteva mii în viață. De exemplu, 7.000 de deținuți au fost găsiți la Auschwitz-
Birkenau, inclusiv 180 de copii pe care medicii făcuseră experimente.[344] Divizia a 11-a blindată
britanică a găsit circa 60.000 de deținuți în lagărul de la Bergen-Belsen,[345], 13.000 de cadavre erau
neîngropate. Dintre supraviețuitorii găsiți au murit, în următoarele câteva săptămâni, de tifos sau
malnutriție circa zece mii.[346] Britanicii au forțat gardienii SS rămași în lagăr să adune cadavrele și
să le îngroape în gropi comune.[347]