Razele Gamma

Marin Daniel
Scarlat Alexandru
Cristescu Serban
 Descoperirea
• Razele gamma au fost descoperite in anul 1900 de catre Paul
Villard (1860-1934), fizician si chimist francez, in timp ce studia la
Paris comportamentul Uraniului si Radiului. Numele acestui tip de
radiatie a fost dat de catre Ernest Rutherford in 1903. Cu ocazia
primelor cercetari privind dezintegrarea radioactiva – emisiile
rezultante au fost clasificate in trei tipuri – raze alfa, beta si gamma.
De fapt numai tipul gamma reprezinta radiatie electromagnetica
propriu-zisa, celelalte tipuri reprezinta o radiatie de particule.
• Undele gamma mai sunt produse de un numar de procese
astronomice, in care electronii de inalta energie sunt produsi, astfel
de electroni produc la randul lor unde gamma. O mare parte din
unde sunt blocate de atmosfera Pamantului si trebuie detectate cu
satelitii din spatiu.
• Sursele notabile de unde gamma din spatiu sunt: Soarele si alte
stele (in special atunci cand se produc eruptii solare), stelele
neutronice, pulsarii, quasarii si magnetarii.
 Proprietatile razelor gamma
• Radiatia sau razele gamma („gamma” de la litera grecească γ) sunt unde
electromagnetice cu frecvente foarte mari (respectiv lungimi de unda mici,
sub 0,005 Ä) produse de interactiuni intre particule subatomice, (cum ar fi in
dezintegrarile radioactive sau la ciocnirea si anihilarea unei perechi electron
– pozitron), fiind purtatoare de energie ridicata si deci foarte penetrante, in
consecinta foarte periculoase pentru sanatatea omului.
• Razele γ pot strabate cu usurinta grosimi considerabile din tesuturi animale
si vegetale, substanţe usoare si chiar cativa centimetri din substante dense
– cum ar fi de exemplu plumbul.
In urma interactiunii dintre aceste radiatii si organismele vii, apar fenomene
fizice (ionizari, excitari atomice) care determina consecinte biochimice
(alterari ale macromoleculelor si ale sistemelor enzimatice – ruperi de
legaturi chimice, aparitia de radicali liber, recombinari nedorite).
Cele mai importante efecte se observa la celulele germinale (sexuale). In
urma interactiunii dintre radiatii si celulele germinale se observa o alterare a
cromozomilor si a codului genetic – ADN/ARN. Gravitatea acestor efecte
este amplificata de transmiterea mutatiilor la descendenţi.
• Protectia contra razelor gamma se asigura prin pereti de beton,
otel sau plumb – ultimul fiind cel mai eficace.
Detectarea radiaţiilor gamma se poate face pe mai multe căi:
• – datorită efectului de ionizare, pot fi detectate cu electrometre
sensibile; pe acest principiu funcţionează detectorul Geiger-
Müller;
– prin înnegrirea unei plăci fotografice;
– cu ajutorul camerei cu ceaţă.
• Aplicatiile razelor gamma sunt asemanatoare razelor X:
– sterilizarea alimentelor, a instrumentelor medicale, etc
– controlul radiologic al imbinarilor metalice de grosimi mari;
– distrugerea tumorilor canceroase;
– experimente stiintifice de varf – multe in domenii de pionierat;
– Gamma Knife (sau radio chirurgie stereotactica ) – o metoda
neinvaziva de reducere a tumorilor si malformatiilor arterio-venoase
cerebrale sau de stopare a cresterii lor (existenta si in tara noastra).
 Efectele radiatiilor gamma
• Consecintele expunerii la radiatii gamma depind de doza primita, practic
traim cu o sabie cosmica deasupra capului, numai distantele uriase din
Univers fac improbabila o expunere mortala generata de un cataclism
cosmic de tip supernova sau gaura negra !
Oamenii de stiinta banuiesc ca o expunere la o emisie exploziva de radiatii
gama ne-a afectat deja planeta in urma cu 440 milioane de ani, la sfarsitul
perioadei Ordovicianului, distrugerea stratului de ozon al Pamantului
avand ca si consecinta disparitia a 2/3 din vietuitoare !
• In fapt, suportam zilnic doze mici de radiatie gamma provenind din spatiul
cosmic, din minereuri, gaze radioactive provenind din subsol, izotopi slab
radioactivi aflati in componenta diverselor substante industrializate, radiatii
generate in apropierea centralelor nucleare, ba chiar si din apa pe care o
bem. In functie de dozele suportate si de rezistenta noastra naturala, am
putea sau nu suferi imbolnaviri si/sau am putea transmite defecte genetice
urmasilor.
De mentionat ca atunci cand zburam cu avionul suportam doze crescute
de radiatii gamma, dar cei mai expusi sunt cosmonautii.
• Pentru a cuantifica riscul biologic global (cumulat) de iradiere
ionizanta (raze X+raze γ), se foloseşte o unitate de măsură numită
Sievert, care exprimă doza medie absorbită de diferite ţesuturi
umane. Doza de radiaţie ionizantă „naturală” se situează în jurul
valorii de 2,5 mSv/an !
• Cuantificarea dozelor medii absorbite de corpul uman in urma unor
activitati obisnuite:
–o explorare radiologică pulmonară – 0,5 mSv
–o călătorie cu avionul timp de câteva ore – 0,03 mSv
–un week-end petrecut la o altitudine de 1.500 de metri – 0,01 mSv
• Conform recomandărilor acceptate, limita maximă de iradiere din
surse artificiale este de 1 mSv/an în populaţia generală şi 20
mSv/an pentru cei care lucrează în domeniul nuclear.
Statistic, totalul expunerii radioactive medii pentru un adult pe an,
se repartizeaza intre urmatoarele cauze:
–38% iradierea externă telurică
–30% iradierea medicală
–19% iradierea internă naturală
–12% radiaţiile cosmice
–3% depunerile radioactive
–1% expunere profesională
• Razele gamma din Univers
Cele mai puternice surse de raze gamma sunt:  Soarele (in special
atunci cand se produc eruptii solare), stelele neutronice, pulsarii,
quasarii, magnetarii.