Seminar 6.

Calcul diferenţial pentru funcţii de mai

multe variabile reale. Derivate parţiale.

November 7, 2019

1 Noţiuni teoretice
Fie A ⊆ R2 o mulţime nevidă, (x0 , y0 ) un punct din interiorul mulţimii A şi
f : A → R.
Spunem că f este derivabilă parţial ı̂n raport cu variabila x, ı̂n punctul
(x0 , y0 ), dacă
f (x, y0 ) − f (x0 , y0 )
lim
x→x0 x − x0
există şi este finită. Această limită se numeşte derivata parţială a lui f ı̂n
raport cu x ı̂n punctul (x0 , y0 ) şi se notează cu fx0 (x0 , y0 ) sau ∂f
∂x (x0 , y0 ).
Spunem că f este derivabilă parţial ı̂n raport cu variabila y, ı̂n punctul
(x0 , y0 ), dacă
f (x0 , y) − f (x0 , y0 )
lim
y→y0 y − y0
există şi este finită. Această limită se numeşte derivata parţială a lui f ı̂n
raport cu y ı̂n punctul (x0 , y0 ) şi se notează cu fy0 (x0 , y0 ) sau ∂f
∂y (x0 , y0 ).
Derivatele parţiale de ordinul al doilea se definesc prin

∂2f
 
00 0 0 ∂ ∂f
fxy = (fx )y sau = ;
∂y∂x ∂y ∂x

∂2f
 
∂ ∂f
fx002 = (fx0 )0x sau 2
= ;
∂x ∂x ∂x

1
 ∂2f
 
∂ ∂f
fy002 = (fy0 )0y sau 2
= .
∂y ∂y ∂y
În general, pentru α = (α1 , . . . , αp ) ∈ Np se definesc inductiv derivatele
parţiale de ordinul |α|, unde |α| = α1 + α2 + · · · + αp :

|α| ∂ |α| f
fα α sau α .
x1 1 ...xp p ∂xα1 1 . . . ∂xp p

Dacă funcţia ı̂ndeplineşte anumite condiţii, atunci ordinea ı̂n care se

efectueaza derivarea nu modifică valoarea derivatelor parţiale de ordin su-
perior. Are loc:

Teoremă 1 (Schwarz) Fie A ⊆ R2 o mulţime deschisă şi f : A → R o

00 (a) = f 00 (a),
funcţie de clasa C 2 (A) atunci fxy ∀a ∈ A.
yx

2 Exerciţii şi probleme

Ex. 1 Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I ı̂ntr-un punct arbitrar,
pentru funcţiile f : D → R (D ⊂ R2 sau D ⊂ R3 ).

1. f (x, y) = x4 y 2 + 2x2 y 2 − xy + 6y + 2;
p
2. f (x, y) = arctg x2 + y 2 ;

3. f (x, y, z) = x ln(1 + xy + z 2 );
√
4. f (x, y) = x − y sin xy ;

5. f (x, y) = exy + xy + y x ;
2
6. f (x, y, z) = y x−3z .

Ex. 2 Ex. 3 Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ı̂ntr-un punct

arbitrar, pentru funcţiile f : D → R (D ⊂ R2 sau D ⊂ R3 ).

1. f (x, y) = x3 y 2 + 5x2 y 2 − xy + 6;
xy
2. f (x, y) = x2 −y 2
;

2
 3. f (x, y) = xy ;

4. f (x, y, z) = exyz ;
y
5. f (x, y) = 2 ln(x2 + y 2 ) − x arctan xy .

Ex. 4 Să se arate că:

a) xfx0 (x, y) + yfy0 (x, y) = 2 unde

f (x, y) = ln(x2 + xy + y 2 );

b) xfx0 (x, y) + yfy0 (x, y) = xy + f (x, y) unde

y
f (x, y) = xy + xe x , x 6= 0;

c) fx0 (x, y, z) + fy0 (x, y, z) + fz0 (x, y, z) = 1 unde

x−y
f (x, y, z) = x + , y 6= z;
y−z

d) fx0 (x, y, z) · sin 2x + fy0 (x, y, z) · sin 2y + fz0 (x, y, x) · sin 2z = 2 unde

f (x, y, z) = ln(tgx + tgy + tgz);

e) xfx0 (x, y) + yfy0 (x, y) = f (x, y) − xy unde

(2y + x)2
f (x, y) = − xy, x 6= 0;
2x

f ) yzfx0 (x, y, z) + yfy0 (x, y, z) + zfz0 (x, y, z) = 0 unde

2xy 2xz
f (x, y, z) = y 2 + z 2 − − , y 6= 0, z 6= 0.
z y

Ex. 5 a) Fie K ⊆ Rn o mulţime nevidă şi deschisă cu proprietatea că pentru

orice x ∈ K şi orice t > 0 avem tx ∈ K. Fie de asemenea f : K → R o
funcţie omogenă de gradul p, p ∈ R, adică având proprietatea

f (tx) = tp f (x)

3
pentru orice x ∈ K şi orice t > 0.
Să se arate că dacă f ∈ C 1 (K), atunci

∂f ∂f
(2.1) x1 (x) + · · · + xn (x) = pf (x), ∀ x = (x1 , . . . , xn ) ∈ K.
∂x1 ∂xn

(Identitatea lui Euler pentru funcţii omogene.)

b) Reciproc, să se arate că dacă f ∈ C 1 (K) satisface relaţia (2.1) pentru
orice x ∈ K, atunci f este omogenă de gradul p.
c) Să se arate că funcţiile următoare sunt omogene şi apoi sa se verifice
identitatea lui Euler:
√ √ p
i) f (x, y) = x y + y x + x3 + y 3 ;

ii) f (x, y) = xy arctan xy ;

y
iii) f (x, y) = e x (x2 − y 2 );
√ √ √
iv) f (x, y, z) = x y + z + y x + z + z 3x + 2y;
2
 
v) f (x, y) = yx · h 2x y 1
y 4x , h ∈ C .
,

3 Indicaţii şi răspunsuri

Solutie Ex. 1 Se calculează derivatele parţiale de ordinul I.

Solutie Ex. 2 Se calculează derivatele parţiale de ordinul I si II.

2x+y x+2y
Solutie Ex. 3 a) fx0 (x, y) = x2 +xy+y 2
, fy0 (x, y) = x2 +xy+y 2
,

y y y
b) fx0 (x, y) = y + e x − xy e x ,fy0 (x, y) = x + e x ,

x−y
c) fx0 (x, y, z) = 1 + 1
y−z , fy0 (x, y, z) = z−x
(y−z)2
, fz0 (x, y, z) = (y−z)2
.

d) fx0 (x, y, z) = tgx+tgy+tgz

1
· cos12 x , fy0 (x, y, z) = 1 1
tgx+tgy+tgz · cos2 y , fz0 (x, y, z) =
1 1
tgx+tgy+tgz · cos2 z .

4
 e) fx0 (x, y) = 1 − 4( xy )2 − y, fy0 (x, y) = 4 xy + 2 − x.

f ) fx0 (x, y, z) = − 2y
z −
2z
y , fy0 (x, y, z) = 2y − 2x
z + 2xz
y2
, fz0 (x, y, z) = 2z +
2xy 2x
z2
− y .

Solutie Ex. 4 a) Derivând relaţia

f ( tx1 , tx2 , . . . , txn ) = tp f (x), x = (x1 , . . . , xn ) ∈ K,
|{z} |{z} |{z}
u1 u2 un

ı̂n raport cu t obţinem

∂f du1 ∂f dun
(tx) + ··· + (tx) = ptp−1 f (x)
∂u1 dt ∂un dt
sau
∂f ∂f
x1 (tx) + · · · + xn (tx) = ptp−1 f (x).
∂u1 ∂un
Punând ı̂n ultima relaţie t = 1 obţinem
∂f ∂f
x1 (x) + · · · + xn (x) = pf (x).
∂x1 ∂xn

b) Fie x = (x1 , . . . , xn ) ∈ K fixat. Considerăm funcţia ϕ : (0, ∞) → R

definită prin
f (tx1 , tx2 , . . . , txn )
ϕ(t) = , ∀ t ∈ (0, ∞).
tp
Demonstrăm că ϕ0 (t) = 0, pentru orice t ∈ (0, ∞). Fie u1 = tx1 , . . . ,
un = txn . Avem
(fu0 1 (tx)u01 + · · · + fu0 n (tx)u0n ) · tp − f (tx) · ptp−1
ϕ0 (t) = =
t2p
(f 0 (tx)x1 + · · · + fu0 n (tx)xn ) · t − pf (tx)
= u1 =
tp+1
u1 fu0 1 (tx) + · · · + un fu0 n (tx) − pf (tx)
= = 0.
tp+1
Cum ϕ0 (t) = 0 pentru orice t ∈ (0, ∞), rezultă că ϕ este constantă,
deci ϕ(t) = ϕ(1), ceea ce este echivalent cu f (tx) = tp f (x). Cum x
este arbitrar, rezultă că f este omogenă de gradul p.

5
 3
c) i) Se vede că f (tx, ty) = t 2 ·f (x, y) deci funcţia este omogenă de gradul
3
2 . Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntai sunt

√ y 3x2 √ x 3y 2
fx0 = y+ √ + p fx0 = x + √ + p ,
2 x 2 x3 + y 3 2 y 2 x3 + y 3

de unde rezulă că xfx0 (x, y) + yfy (x, y) = 3

2 · f (x, y).
ii) Funcţia este omogenă de gradul 2.
iii) Funcţia este omogenă de gradul 2.
iv) Funcţia este omogenă de gradul 32 .
2
v) Se vede că f (tx, ty) = t yx · h( 2x y
y , 4x ) deci funcţia este omogenă
y
de gradul 1. Notând u(x, y) = 2xy , v(x, y) = 4x , derivatele parţiale de
ordinul ı̂ntai sunt
y2 2y 0 y3 0
fx0 = − h(u, v) + h (u, v) − h (u, v)
x2 x u 4x3 v
2y y2
fy0 = h(u, v) − 2h0u (u, v) + 2 h0v (u, v),
x 4x

y2 y
de unde rezulă că xfx0 (x, y) + yfy (x, y) = x · h( 2x
y , 4x ).