8 Martie în galerii subterane.

Ziua de 8 martie m-a trezit cu un ropot vesel de ploaie, şi un cer mohorat, cu tendinţe de
fulguială, care până la urma a devenit din ce în ce mai deasă şi chiar a reuşit să pună un strat frumos
de zăpadă prin pădurile cu tentă de primăvară. O ultimă Babă foarte schimbătoare.

La ora stabilită m-am întâlnit cu cei de la BEDELEU ADVENTURE, şi apoi dacă tot am
fost invitată din partea drumliber.ro am purces la drum spre Peştera Valea Cetăţii, de lângă Râşnov,
acolo unde urma să ne întâlnim cu tinerii doritori de aventuri subterane.
Nu am să vă spun nimic despre peşteră, fiindcă v-aş răpi posibilitatea de a o descoperi
personal.
Din start, mi-a plăcut foarte mult modul de abordare al celor de la BEDELEU
ADVENTURE, în sensul că a lipsit cu desavârşire formalismul.
O nouă abordare surprinzătoare, faţă de orice alt team-bulding la care am participat. Am
trăit senzaţia că sunt prietenii mei cei mai buni, care mă învaţă cum să îmi pun hamul şi casca, şi
apoi – fiindcă am prins repede – i-am instruit şi pe ceilalţi, transmiţându-mi nota de încredere
deplină. Ne-am ajutat unii pe alţii., până la urmă asta e menirea: să avem încredere unii în alţii.
Deşi vremea nu a fost de partea noastră, fulgii amestecându-se cu apa şi tempertura cam
scăzută, au reuşit să facă un instructaj rapid, apoi, cu echipamentul adecvat pe noi, (ham de
alpinism, lonje, cască, frontale - pentru că vor urma nişte urcări şi coborâri, de câteva ori folosind o
via ferrata subterană -) am intrat în măruntaiele pământului.
Mi-am amintit de vorba aceea care spune că dacă vrei să ieşi la suprafaţă este necesar să
atingi fundul, ca să te poţi împinge cu putere spre suprafaţă. Este primăvară, anotimpul reînvierii 
Ghizii-alpinişti de la peşteră, fete tinere şi cochete, minione, slăbuţe, dar profesioniste, ne-
au îndrumat paşii, întâi în Camera Mare a peşterii, unde ne-au povestit despre istoricul formării ei şi
câteva date tehnice, dar toate aceste informaţii le veţi găsi cu siguranţă şi pe internet.
Apoi s-a stins lumina şi am rămas cu liniştea şi bătăile inimii accelerate şi simţurile
ascuţite la maxim... ascultând poveşti din vremuri apuse. Picurii ce cădeau şi care în timp vor
transforma peştera, o vor schimba pe parcursul veacurilor, oferind un peisaj nou celor ce ne vor
urma, aveau un ecou, parcă erau bătăile inimii peşterii.
În întunericul deplin, unii dintre noi îşi descoperă limitele şi hotărăsc să ne părăsească.
Cu toate acestea, spiritul de echipă îşi face datoria, şi totul este privit prin prisma umorului,
iar tura de speologie începe în forţă. Peştera are aproape 1 kilometru, 958 de metri, pe care îi vom
parcurte cătinel cătinel.
Nu este un traseu destinat oricui. În primul rând este necesar să fim imuni la claustrofobie,
întrucât sunt zone înguste de traversat care nu-i avantajează în nici un caz nici pe supraponderali.
Este o peşteră „divă”.
Traseul din peşteră este foarte frumos şi bine întreţinut, l-am parcurs în câteva ore, cât în
picioare, cât în mersul piticului, timp în care am avut vreme să mai şi povestim de unele de altele, să
ne descoperim unii pe alţii, dar permanent asiguraţi şi supravegheaţi de echipa de la BEDELEU şi
ghizii noaştrii, care ne îndrumau la propriu paşii atunci când nu mai ştiai pe ce bolovan să te sprijini
ca să treci de un prag sau să cobori o scară.
 Partea interesantă la ascensiunea şi coborârea din peşteră, este faptul că nu vezi înălţimea,
doar o simţi sau o percepi undeva în mintea ta, fiindcă frontala bate câţiva metri, şi poţi doar să îţi
imaginezi hăul de sub tine.
Am ieşit târâş din Peşteră, cu o senzaţie plăcută a faptului că s-au mai depăşit nişte limite şi
senzaţia că totul a fost făcut în familie. Fiecare apreciind apoi bunele şi relele care ne-au însoţit
aventura. Lucrurile bune au triumfat şi de data aceasta.

După urcări, coborâri, târâri, emoţii de toate felurile, a urmat o bine meritată masă la o
pensiune din apropiere, unde cei de la Bedeleu Adventure şi-au prezentat mai în amănunt genul de
activităţi pe care le desfăşoară, vorbind şi despre peşterile active, care oferă o altă abordare, o
„joacă” cu apa, dar în acelaşi stil, grijuliu, familial. Si bineînţeles că au punctat ziua de 8 Martie, cu
o floare pentru fiecare femeie din grup. Un gest simplu, dar atât de frumos, acolo în vârf de munte.
Si ca totul să fie aproape de perfecţiune, ne mai aştepta o surpriză: concertul Cvartetului
Filarmonicii din Braşov, susţinut în Sala Mare a Peşterii.
Ce să vă zic? Fiecare trăieşte muzica în felul său. Au fost 40 de minute de magie: vals,
tango, şi altele. O muzică pe care unii chiar au dansat pe pasarela îngustă, parcă special făcută
pentru tangoul argentinian, atât de intim. O atmosferă de basm. Dar ca orice basm are un final, şi
acesta a venit cu paşi prea repezi parcă.

Ceea ce fac cei de la BEDELEU este diferit cu mult faţă de ceea ce am vazut până acum.
Personalizează foarte mult întâlnirea.... Vii pregătit pentru o întâlnire de „afaceri”, şi pleci
prieteni.... Este lipsă de formalism total, şi totuşi profesionalismul este prezent la cote maxime,
chiar dacă totul se desfăşoară ca într-o reuniune defamilie.... Superb.... O abordare care m-a uns pe
suflet şi pe care aş vrea să o mai repet încâ şi încă odată, ca o placă de vinil stricată.