Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Fiecare merităm sau ne oferim un răsfăț atunci când avem o reușită - la fel și în
cazul copiilor”
Treptat! 🙂 În primul rând, îl ajutam să descopere literele, ideal pe la 5-6 ani, în joacă.
Atunci avem timp, nu ne presează programa școlară, și ne putem juca cu litere și
cuvinte scurte. Apoi, când deja leagă sunetele și cuvintele, îl încurajăm investind în cărți
tipărite, cu caractere mari, cu puțin text pe pagină și povești scurte și atractive. Și, poate
cel mai important, ar trebui să îi oferim un exemplu personal. Adică ar trebui să citim și
noi, adulții. Să îi citim copilului - nu renunțăm la povestea de seara - și să citim și noi
cărțile noastre de "oameni mari".
Câte din dorințele copilului trebuie îndeplinite, când spunem stop (dacă trebuie
să spunem și STOP) Îi cumpărăm telefon de 1.000 de euro sau 100 de jucării pe
luna dacă ne permitem sau așa îi facem rău copilului?
Aici ne întoarcem cumva la ideea aceea de recompense și cadouri. Nu cred că trebuie
să îi facem toate poftele, fără nicio limită sau justificare. Dar nici nu trebuie să cădem în
extrema în care îi luăm copilului ceva doar de ziua lui și eventual de Crăciun, dacă nu
cumva suntem adepții noului curent conform căruia Moșu vine - dacă vine - doar cu
două portocale. De fapt, în tot ce am discutat noi azi cheia este echilibrul. La fel și când
vorbim de poftele copilului. Cred că trebuie să avem o măsură a echilibrului, chiar și
atunci când ne permitem să luăm oricând orice. Nu sunt nici de principiul "nu-i mai luăm
jucării că are destule și i-am luat și tabletă", dar nici "dăm oricât pentru că vrea copilul,
chiar dacă ne împrumutăm". Și mai cred că poftele acestea sunt legate indirect de ideea
de "premiere", dar și de un context de educație financiară. Fiecare merităm sau ne
oferim un răsfăț atunci când avem o reușită - la fel și în cazul copiilor. Dar suntem
cumpătați în achiziția respectivă - nu dăm toți banii pe care îi avem și nici nu dăm bani,
indiferent de valoare, mică sau mare, pe ceva de care nu avem tocmai nevoie sau care
nu merită prețul respectiv. Și că tot suntem la capitolul bani și cumpărături, evaluăm un
produs printr-o "monedă de schimb" familiară copilului (ex: jucăria x costă cât 50 de ouă
Kinder, cât tot raftul ăsta de biscuiți etc) și nu spunem "nu avem atâția bani" (ca să nu
creăm în sufletul copilului complexul de inferioritate, de sărăcie), ci "nu merită atâția
bani" (problema nu e la noi, ci la jucăria aceea care nu face nimic dar costă 250 lei).
Aș vrea să discutăm puțin și despre răceli/viroze. Cum ne ferim de ele? Ce facem
să ne protejăm micuțul, îi punem căciuliță vara, nu-i punem? Îl călim iarna
lăsându-l afară în pantaloni scurți?
Dorința aceasta de protecție maximă va duce probabil la crearea unor bule vidate
pentru creșterea copiilor. Glumesc, dar unii părinți par că și-ar dori așa ceva. O răceala
nu mi se pare un sfârșit de lume, dacă vorbim de o viroză sezonieră, de care oricum ne
molipsim toți, mai ales cu toate schimbările de climă, că aproape ne este greu să mai
vorbim de patru anotimpuri și când începe și se termină unul sau altul. Eu cred că cel
mai bun indicator pentru cum îmbrăcăm sau cât ținem afară un copil suntem chiar noi
adulții. Ba chiar aș spune că cei mici sunt mai tari decât noi - în primul rând, să nu uităm
că temperatura normală a corpului unui copil mic este mai ridicată decât cea a unui
adult. Prin urmare, dacă tu ca părinte ieși afară în tricou cu mânecă scurtă, și poate te
mai știi și mai friguros din fire, în niciun caz nu o să iei copilul cu tine înfofolit cu hanorac
îmblănit și căciulă groasă. Dar nici nu-l lași doar în pampers în zăpadă. Indiferent ce
exemple oferă cei din țările nordice. S-a demonstrat că există o legătură între structura
genetică și mediul de viață și este foarte posibil ca fără o moștenire genetică de
rezistență la frig, copilul să nu fie totuși cel mai bun prieten al gerului.
Suntem încă în perioada în care virozele sunt foarte frecvente. Vremea se schimbă
brusc, cu diferențe și de 10 grade de la o zi la alta, iar organismul se adaptează mai
greu și este deci mai vulnerabil. Cele mai frecvente probleme în această perioadă sunt
reprezentate de tuse și nas înfundat. Dacă nu sunt și alte semne alarmante, ar fi bine
să nu intrăm în panică. Oricât de mult ne dorim să ne protejăm copiii și să nu îi atingă
niciun virus niciodată, acest lucru e mai greu de obținut. Dar putem să îi ajutăm să
treacă mai ușor peste astfel de momente, fără să îi speriem și să le adâncim astfel
disconfortul pe care îl simt deja. Hidratarea este foarte importantă în această perioadă,
întărirea imunității printr-o alimentație bogată în vitamine, minerale și proteine, daca
este nevoie și doar cu suportul medicului, puteți apela și la suplimente de vitamine și
minerale, siropuri de tuse și spray-uri nazale. Noi ne-am împăcat bine, spre exemplu, cu
produsele Sterimar, pe bază de apă de mare, în gamă existând produse diferențiate
pentru copii mici, pentru nas înfundat, alergii și infecții.