7. Omul e nemulțumit întotdeauna de prezent, de aceea e un animal progresiv.

8. Netoleranța este o stare de suflet alcătuită din tot ce este mai josnic în om. Ea presupune
brutalitate de sentiment și inferioritate de gândire. Netoleranța este ură și lipsă de simpatie
intelectuală. Netoleranța este strâns legată de pornirea bestială de agresiune. Netoleranța este
atitudinea gorilei feroce care a parvenit să vorbească.
Toleranța este produsul cel mai înalt al culturii sufletești. Ea e semnul adevăratei civilizații. Orice
aspect mai înalt al vieții morale are la bază toleranța. Progresul omenirii este progresul toleranței.
Libertatea de gândire, accesul celor mici în viața de stat, îndreptățirea femeilor, principiul
naționalităților, totul se întemeiază în fond pe progresul toleranței, pe tot mai multă toleranță.
Omul tolerant ține fruntea sus, are privirea senină. E echilibrat. Netolerantul are înfățișarea
animalului rău, care vrea să împungă. Omul tolerant e obiectiv, are concepția evolutivă a istoriei.
Netolerantul e eternul judecător mâniat și mărginit.
9. Numai naturile tari sunt în elementul lor în natura forte.
10. Din punctul de vedere al perceperii realității, oamenii se pot împărți în două categorii. Unii percep
mai ales raporturile dintre lucruri, cauzalitatea. Pe alții îi interesează în primul rând lucrurile, ceea ce
este individual. Dintre aceștia din urmă se recrutează mai ales artiștii; dintre ceilalți, mai ales
cugetătorii.
11. ...un suflet niciodată nu e curat individual, căci orice om este o celulă a organismului numit
societate.
12. Copiii nu acționează ca oamenii mari, nu merg pe făgașuri cunoscute, determinate de idei, de
presiunea socială, de norme, de morală și de „sociologie. Viața copilului e spontaneitate,
neprevăzut.
Adultul continuă. Copilul începe mereu; acțiunea lui e mereu creație nouă, din nou. Așadar, în viața
copilului nu poate fi vorba de evenimente, ci numai de întâmplări, nu poate fi vorba de intrigă, de
conflicte, de peripeții, de înnodare și deznodământ. Acțiunea e fără cauzalitate evidentă și obișnuită,
fără finalilate cu scadență îndepărtată.
13. În adevăr, când disprețuiești profund pe oameni, nu te simți obligat să fii sincer cu ei, să le faci,
de pildă, onoarea de a-ți susține părerile față de dânșii -- când știi, mai ales, că sinceritatea ți-ar
aduce dezagremente.
14. Subiectivismul începe numai atunci când apare atitudinea afectivă față cu propriu-ți suflet.
15. Omul întâi privește în afară și mult mai târziu se întoarce asupra lui însuși. [...] Deci analiza e
posterioară observației.
16. Un lucru nu-l poate face nimene: să fie mai inteligent decât este, să creeze o inteligență
superioară inteligenței sale.
17. Domnișoara care se plimbă printr-o grădină, e firesc să se extazieze înaintea trandafirului
mareșal și să nu bage-n seamă vâzdoaga și chiar bujorul. Botanistul care face ca dânsa ar fi un
dobitoc.
18. ... orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandreți pentru puii de om (și, prin derivație, de
animal, de plante și chiar pentru miniaturile de obiecte).
19. E senin ca un zeu când are totul, ori a renunțat la toate. 20. Am auzit oameni plângându-se de
toate defectele, dar n-am auzit pe nimeni plângându-se că e prost.