:

,.
1 ,.

CONSTANTIN. C. GIURESCU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURETI 4-

i ,
-...

--. ;
.A

i N LEGATURA CU
«ISTORIA ROMA\ ILOR»
14. , , 4

RASPUNS RECENZIEI D-LUI N. IORGA

4,
'Cei Ts,
4

Nos

r
. 7fr

L - 1,

, . .

M. 0., IMPRIMERIA NATIONALA

BUCURESTI I r

I "9 3 6 .t
.

www.dacoromanica.ro
. t., - - .
1

..1 I
'1 41, 1,
1,. 1, ' .. ..
' Z"..tg -;. . *
EXTRAS DIN c REVISTA ISTORICA ROMANA. VOL. V (1935)

www.dacoromanica.ro
 CONSTANTIN C. GIURESCU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURE5TI

iN LEGATURA CU
«ISTORIA ROMANILOR»

RASPUNS RECENZIEI D-LUI N. IORGA

M. 0., 1MPRIMERIA NATIONALA

BUCURESTI
1936

www.dacoromanica.ro
 IN LEGATURA CU « ISTORIA ROMA.NILOR >
RASPUNS RECENZIEI D-LUI N. IORGA

Aparitia lucrarii mele « Istoria Romanilor », editata de « Fundatia

pentru literature si arta Regele Carol II » si primita cu simpatie, a
iritat profund pe d. Neculai Iorga. A considerat, se vede, acest fapt ca
o nesocotire a drepturilor pe care le are in domeniul istoriografiei na-
tionale, ca o desconsiderare adusa stiintei ei prestigiului sau, mai mult
chiar, ca o amenintare pentru viitor. .5i de aceea s'a hotarit sa reactio-
neze: cu toata energia, prin toate mijloacele.
Mai intai a dat ordin sa se inceapa o campanie vehementa in ziarul
al carui « director politic » este. Dela 31 Mai si pane la 2 Octomvrie,
in fiecare zi, «Neaniul Romanesca mi-a consacrat unul, cite °data chiar
doua articole. Vehementa acestor articole nu e egalata decal de desii-
varsita for rea credinta, mergand pans la falsificarea tex-tului men,
de vulgaritatea si de incoherenta lor. E un caz ureic in ziaristica roma-
neasca, aceasta campanie de luni de zile, intr'un ziar politic si la rubrica
impotriva unei lucrari de stiinta. Ea dovedeste un singur lucru :
cat e de mare supararea si exasperarea d-lui Iorga, cat singe eau i-a
provocat lucrarea mea. La firile despotice, autocrate, la marii egoisti,
asemenea reactiuni sunt inevitabile. Evident, campania « Neamului
Romanesc » a fost inspirata, alimentata si dirijata de d. Iorga. Ca
directorul administrativ al ziarului si-a luat-o asupra-si, nu poate insela
pe nimeni si nu dovedeste nimic: sunt notorii doar cunostintele pe care
le are acest interpus al « directorului politic >>. A-si inchipui cineva ea d.
Neculai Georgescu ar putea cunoaste amanuntele istoriei universale si
nationale, paleografia latina, biografiile imparatilor romani, editiile de
documente rornanesti si alte chestiuni speciale, tehnice, inseamna sa
paraseasca domeniul realitatilor. De aceea, stiind ca in dosul directorului
administrativ se ascundea cel politic, am Si raspuns prin patru articole,
tot in ziare 1, campaniei din « Neamul Romanesc ».
1 Vezi Facla cu data 5 Iunie 1935 (reprodus §i in Porunca Vremii cu data
is Iunie 1935); Porunca Vremii cu data 26 Iunie 1935; Facla cu data 5 Iulie
1935; Porunca Vreniii cu data 20 Lille 1935.

www.dacoromanica.ro
4 CARACTRRUI, RECENZIRI D-I,UI IORGA

Socotind insa insuficienta aceasta campanie prin interpusi dan-

du-si se vede seama de slabiciunea si ridicolul ei d. Iorga s'a hotarit
sä intervina si pe fat5., direct. Si de aceea a publicat sub proprie semna-
tura in o Revista Istorica. * din Aprilie-Iulie 1935 o recenzie asupra
lucrO.rii mele. In acelasi timp a anuntat ca va scrie si el o « Istorie a Ro-
manilor *, in zece volume 1, pentru care a solicitat sprijinul moral al
Academiei, sub forma unei sume de 1000 lei de fiecare volum.
E interesant si semnificativ ca d. Iorga s'a hotarit sa scrie aceasta
lucrare numai dupa ce a ap5.rut a mea. Ma bucur deci ca am putut sa
determin o asemenea initiative care altfel nu s'ar fi produs. Mai ramane
ca sä se bucure si cititorii viitoarei opere 4 d-lui Iorga. Deocamdat5.,
sa -mi fie ingaduit 55. ma ocup de cititorii lucrarii mele. Se poate intampla
ca unii dintre ei sä fi citit recenzia din o Revista Istorica » si sit' fie
surprinsi ca n'au observat grozavele erori de fapte, lipsa complete de,
idei », forma o neliterara », « plagiatele » si toate celelalte mari sc5.deri
pe care mi le atribue cu o miscatoare generozitate d. Neculai Iorga.
Stint dator deci sa-i lamuresc, raspunzand recenzentului meu.
Tin din capul locului sa relev ca nu cunosc din toata activitatea
critics a d-lui Iorga mai mult chiar, din toata activitatea critics
privind intreaga istoriografia romaneasca o recenzie mai patimasa,
mai plink' de venin, de perfidie si de ur5.. Patina e asa de violenta,,
dorinta de a discredita lucrarea mea asa de coplesitoare, meat ea face
pe d. Iorga sa comita adearate falsilicdri ale textului meu, sa-mi atribue
afirmatii pe care nu le-am rostit niciodata ; ea it face apoi sa uite nu
numai ceea ce spun izvoarele istorice, dar chiar si ceea ce a sustinut
insusi mai inainte, in lucrdri de specialitate ; it face in sfarsit sa formuleze
judecati istorice care sunt o adevarata negate a evidentei.
Voiu imparti deci criticele d-lui Iorga pe categorii, dupa natura lor;
mai inainte insa de a le analiza, voiu raspunde la cateva afirmatii de
caracter general care se af15.1a inceputul si la sfarsitul recenziei. Doua din
aceste afirmatii se refers la activitatea mea stiintifica anterioara si la
felul in care am fost numit profesor de istoria Rornanilor la Universitate,,
privesc, cu alte cuvinte, pe anima lucrarii recenzate ; alte patru sunt
in legatura directs cu lucrarea insasi. Asi putea sa ma limitez numai la
acestea din urns ; nu vreau insa ca cititorul sa aiba un moment macar
impresia ca celelalte doua ar putea fi, chiar numai in parte, adevarate..
Incep deci cu acestea si anume, cu cea dintai in ordine cronologica.
Ea cuprinde o insinuate in lega.tura cu numirea mea ea profesor,

1 Vezi Neantul Romanesc cu data 15 Iunie 1935, p. 2 ; cf. interview-ul din

Adevarul cu data Vineri 11 Octomyrie 1935, p. 5.

www.dacoromanica.ro
 A citaiCA EU D-r, roitaA. = Atr, INSUS.TA 5

o Autorulspune d. Iorga a fost chemat, nu voiu spune de cine §i in

ce conditii, la principala catedra de Istoria Romanilor la varsta cand,cu
multa smerenie, omul invata ». (Rev. 1st., p. 140). Insinuarea e evidenta:
o nu. voiu spune de cine si in ce conditii » dä a intelege ca, pe de o parte,
datoresc numirea mea ca profesor bunavointei d-lui Iorga, pe de alts
parte ca aceasta numire s'a facut in « conditii » speciale sau curioase ;
cititorul e in drept sa-si inchipuie eh am cautat, poate, sa ma sustrag
dela examenele prevazute de legi, ca am evitat concursul, ca in sfarsit
am intrebuintat cine tie ce mijloace. Poftesc prin urmare pe d. Iorga
sa declare pe fatal, fare insinuari, o de cine si in ce conditii » am fost
numit, dupa moartea lui Ion Ursu, profesor o la principala catedra de
Istoria Romanilor » (de fapt, la singura catedra: nu exists decal una la
Universitatea din Bucuresti!). I,si va aminti poate cu acest prilej ca,
pe cand treceain concursul' de agregatie I la Bucuresti, in fata comisiei
prezidate de Vasile- Paryan, domnia sa se afla la Paris.
.A doua afirmatie priveste critica pe care am publicat-o acum patru
ani sub titlul 0 noud sinatezd. a trecutului nostril asupra lucrarii
d-lui Iorga o Istoria Romanilor si a civilisatiei for ». Aceasta critica este,
dupa parerea dumisale « o regretabila carte de insulte » (Rev. 1st., p.
LtIo)._Afirmatia e o patents inexactitate. Desfid sa se &eased in critica
amintita nu o insulte », dar un singur cuvdnt macar de insulta. B adevarat
insa ca pentru d. Iorga, a critica parerile sale inseamna a-1 insulta. A
nu fi de acord cu afirmatiile sale in istorie, in literature, in arta dra-
matics, etc., etc. si mai ales a avea indrasneala se/ qi scrii ca nu esti de
acord, dovedindu-i culmea indrasnelii ca a gresit, este a-1 insulta
in chipul cel mai gray. Am devenit prin urmare o insulator *, deoarece
mi-am ingaduit sa nu accept o serie de concluzii ale sale privind istoria
nationals si sa arat motivele care ma indreptatesc s'o fac.
i acum, sa trecem la observatiile generale care privesc direct cartea.
Cea mai grave si care incearch dela inceputul recenziei sa arunce
discreditul asupra lucrarii ,mere este aceea in care se afirma ca
s adesea reproducerea inaintasilor merge pana la plagiat ». (Rev.
1st., p. 12o).

1 Inainte de acest concurs, am trecut examenele de docentd in *Istoria

Romanilor u, de doctorat In filosofie si litere, specialitatea a Istoria Romanilor n,
precum si examenul de capacitate pentru invatamantul secundar, la doul spe-
cialitati principale, istoria yi geografia, fiind numit profesor secundar la Foc-
sani (Septemvrie I923). Asupra rezultatului acestor examene, finite in fata
atator profesori de specialitate, oricine se poate informa la Ministerul Instruc-
tiunii. Doreste d-1 Iorga sa public referatele, notele 31 concluziile comisiilor
amintite?

www.dacoromanica.ro
6 DESPRE OPERILE ISTORICE e DEFINITIVE

Nu am cuvinte destul de tan spre a-mi exprima indignarea impotriva

acestei odioase calomnii. Inteadevar, nu numai ea eu nu ascund intre-
buintarea lucrarilor predecesorilor si contemporanilor mei, dar o arat
categoric si in repetate randuri. Mai intai, in prefata ; la pagina X, se
poate citi urmatorul pasagiu caracteristic : < Asi fi nedrept insa daces
n'asi exprima acestor inaintasi adanca mea recunostinta pentru toata
munca ce au depus in luminarea trecutului nostru. Para ea, lucrarea de
fata n'ar fi fost cu putinta. Sa-mi fie ingaduit prin urmare sa amintesc,
dintre cei care au trecut dincolo de hotarul vietii, mai ales numele lui
Bogdan Petriceicu Hasdeu, al lui Alexandru Xenopol, al lui Ion Bogdan,
al lui Dimitrie Onciul, al lui Vasile Parvan si al parintelui meu Constantin
Giurescu *. Autorii de cari m'am folosit sunt citati adeseaori chiar in
iextul lucrarii, iar operile for sunt amintite la bibliografie. Numele lui
l'asile Pdrvan revine nu mai putin de cinci on in textul lucrarii (vezi
I storia Romcinilor, la p. 20, 32, 35, 39, 58) ; tot in text se gasesc numele
lui Alexandru Xenopol (de doua on la p. 101, °data la p. 423), Ovid
Densusianu (p. 211) si Hasdeu (p. 423). (<Getica» celui dintai este citata
cdata in text si de trei on la bibliografie ; « Histoire de la langue roumaine *
a d-lui Ovid Densusianu si « Originile Principatelor Romcine», lucrarea
regretAului meu profesor Dimitrie Onciul, se afla de asemenea citate la
bibliografie. Iata, prin urmare, cum am inteles eu sa plagiez pe prede-
cesori : pomenindu-le numele, cu recunostinta, in prefata carpi, citandu-i
apoi in text si indicand operile lor la bibliografie. Dela inceput, cititorul
isi poate da seama de spiritul in care e scrisa recenzia d-lui Iorga, de
huna credinta ce-1 insufleteste.
A doua critics de caracter general care se aduce lucrarii mele este
Ca ea s'ar fi infatisand «cu pretentii de a fi definitiva ». Nu mi-a trecut
niciodata prin gand un asemenea lucru. Nu m'am considerat niciodata
infailibil las aceasta pretentie d-lui Iorga si nici nu mi-am inchipuit
ca poate exista vreo lucrare istorica e definitiva ». Definitive nu sunt
ele nici rezultatele stiintelor matematice, necum acelea ale istoriei.
Cine stie cite greutati comports alcatuirea unei lucrari de sinteza,
imbratisand, cum e cazul cu primul volum din * Istoria Romanilor *, o
epoca de aproape douci mii de ani, cine se gandeste ca in chip fatal -o
asemenea lucrare nu se poate alcatui numai dupes izvoare, ci implica,
foarte adeseori, utilizarea a o sums de monografii dintre care unele sunt
departe de perfectiune sunt sigur ca aci d. Iorga nu ma va contrazice
cine, in sfarsit, cunoaste toate contingentele, rezultand din natura si
prezentarea materialului documentar, care determine munca istoricului,
acela isi va da imediat seama Ca n'am putut avea nici eu (si niciun
om cu mintea sanatoasa) pretentia absurda de a prezenta o lucrare

www.dacoromanica.ro
 N. IORGA DESPRE EIMAI VITEAZUI, I CAROI, I 7

definitiva ». Dimpotriva, imi dau seama ca s'au strecurat si in « Istoria

Romanilor » unele greseli ei inadvertente, ca unele chestiuni vor avea
nevoie sa fie adancite, ea pentru altele n'am Inca o solutie satisfacatoare.
Cred insa ca., in general, lucrarea mea reprezinta lin progres Ltd de cele-
lalte similare, chiar dac5 n'ar fi decal numai faptul c5. a pus la contri-
butie ultimele cercetari si descoperiri referitoare la trecutul nostru. Sa nu
Ini se atribuie prin urmare intentii si pretentii care n'au existat niciodata.
Un alt cusur al lucrarii mele rezulta, dupa d. Iorga, din faptul c5.
cunt « lipsit de poezie », « fara darul de a reconstitui » ei ca-mi interzic
« orice caracterisare literary )). Recunosc inteadevar, ea in materie de
expunere istorica, eu am o norma care difera esential de aceea a domniei
sale. Eu ma multumesc sa incerc a restabili faptele istorice, in desvoltarea
for cronologica sa explic legatitrile for cauzale. Poezia, pentru mine,
se cuprinde in insasi restabilirea cdt mai exacta, cdt mai adevciratd a fap-
telor inaintasilor nostri. Nu socotesc necesar sa adaog acestor fapte si
elemente poetice exterioare. Las pe altii s'o faca si declar solemn ea nu
voiu Incerca niciodata reconstituiri poetice gi «caracterisari literate*
ale trecutului romanesc, multumindu-ma sa admir pe acelea atat de
reunite $i de consecvente ale d-lui Iorga. Pot sä asigur insa pe cititor ca
in lucrarile mele nu va gasi niciodata pe Mihai Viteazul prezentat ca un
condotier » 2, nici nu va intalni pasagii in care sa se afirme despre
Regele Carol I ca era de o e vulgara vanitate » pi ca avea «dorinta necon-
tenita a unei creatiuni, fie ea si numai aparenta, usoara, inutile, ba
chiar stricatoare » 3.

' Astfel, luandu-ma dupa N. Iorga, Istoria poporului romanesc, I, p. 48,

am afirmat ca Decebal, atunci cancl a cerut pace lui Traian, la sfarsitul pri-
mului razboiu, a ingenunchiat in fata acestuia; ulterior am constatat ca acest
-rapt n'a avut loc niciodata. (Vezi Em. Panaitescu, II ritratto di Dectbalo, in
Ephemeris Dacoroniana, I (1923 P. 394. Tot asa, luandu-ma dupa N. Iorga,
Geschichte des osmaniselun Reiches, I, (vezi, de pilda, p. 35o, 352, 353), am scris
numele eronicarului bizantin in felul acesta: Halcocondylas, cu terininatia as,
pe cand in realitate trehue Halcocondyles sau, romaneste, Ilalcocondil. Ceea
ce-i mai nostim, e eh d. Iorga mil invata, in recenzie la p. 139: » Nu se poate
e Halcocondylas o faril sa-si aduca aminte cä a intrehuintat o form's avand
aceeasi terminatie (» Chalkokondylas s nu numai in Geschichte des osmanischen
Reiches, lucrare mai veche, dar chiar si in recenta Byzance apre3s Ry,,ance, apa-
ruta in 1934 (p. 111 , uncle insil, spre a da o noug dovada de admirabila sa con-
secventa, mai are, pe Ling& aceasta, si formele « Chalcocondyle's r p. i6) si
Chalcocondyle » p. tot si 193 . Peccavi.. Dar asa imi trebuie, fiindca m'ant
ivat dupa d. Iorga. Pe viitor, se intelege, si eu si altii vom fi mai prudenti.
2 N. Torga, Schip din literatura ronidnd, vol. I, Iasi, f. a., p. 146 si 149.
3 N. Iorga, Romdnia contemporana dela 1904 la 1930. .supi trei regi. Istorie
a unei duple pentru un ideal moral 5i national, ed. .2-a, Bucuresti, 1932, p. 7 si 9.

www.dacoromanica.ro
8 Dgsprut 11,VSTRATII

In sfarsit, o ultima critics de caracter general, privind ilustrafiilp

lucrarii mele: Ele sunt « numeroase » spune d. Iorga, dar o adesea
rau alese » i o semanate la intamplare : aproape nicairi nu se potrivesc
cu textul ». (Rev. 1st., p. 140). Ca sunt a rau alese », ramane ca d. Iorga
s'o gi dovedeasca, nu numai s'o afirme. Eu am dat reproduceri fotogra-
fice deci exacte dupa piese autentice i in legatura directci cu ex-
punerea, precum 1i fotografii ale locurilor istorice pomenite. M'am ferit
de desenuri 1 pentru care d. Iorga are o vadita preferinta: vezi de
pilda Histoire des Roumains et de leur civilisation, ed. 2-a, wide nu exists
altfel de reproduceri sau Istoria poporului romdnesc, unde ele formeaza
majoritatea deoarece desenurile nu redau fide/ chipul sau obiectul
respectiv. Distribuirea reproducerilor am facut-o nu a la intamplare »,
ci in ordine cronologicd, dela preistorie pans la domniile lui Mircea 1i
Alexandru. a
Iorga o putea observa, parcurgand « lista figurilor » dela
p. 577-580. Iar fiindca pentru unele epoci, cum este aceea a dominatiei
romane in Dacia sau epoca preistorica, reproducerile erau numeroase,
in timp ce pentru altele de pilda epoca navalirilor ele se aflau
in numar restrans, ceea ce ar fi dus la o ingrdmddire de cli§ee intr'o anumitd
la absenta for in alta 2, am preferat o repartitie egala,
parte a 61,12..1 ei
punand o reproducere cam la trei-patru pagini. Pentru orientarea citi-
torului, am adaogat insa, pretutindeni, in text, trimiteri la reproducerile
respective. Asa 'Meat, cititorul &este cu usurinta cliseul de care are
nevoie.

Dupa ce am vazut temeinicia criticelor de caracter general, sa trecem

acuma la acelea speciale, privind un singur fapt sau o singura afirmatie.
Evident, nu pot fi luate in considerare criticele care se intemeiaza pe o
simpla impresie, iar nu pe argumente. Impresiile, prin natura for su-
biectiva, nu pot constitui o dovada in istorie. E vorba asa dar numai de
criticile pentru care d. Iorga argumenteaza, citeala fapte gf documente,
Eau care, prin felul prezentarii lor, ar parea evidente. Cititorul isi va da
Eeama de valoarea acestor critici, de starea de spirit a aceluia care le-a
scris si de scopul pe care 1-a urmarit, afland ca ele se pot imparti asa
cum am amintit si mai inainte in urmatoarele categorii:
1 Din 137 ilustra}ii cite cuprinde « Istoria Romanilor «, 122 sunt fotografii
5i numai 15 desenuri. Acestea din urma reprezinta aproape toate rnonete (vezi
fig. 21-26, 116, 121, 128-130 §i 135), care, dupa cum se stie, nu dau clisee
fotografice dare.
2 Cum i se intampla d-lui Iorga in Istoria poporului romknesc, vol. I, Bu.
curesti, 1922, unde 'ease din cele zece reproduceri se afla la paginile 40-47
ale cartii, alte dona la p. 18o-131, iar pentru tot restul de 313 pagini suntnu-
tnai . 2 (cloud) reproduceri.

www.dacoromanica.ro
 CATEGORII CONCLUDENTE
9

I. Critici prin care d. Iorga imi atribuie alinnajii inexistente.

II. Critici din care se vede felul cum se informeaza d. Iorga, cum
cunoaqte izvoarele qi studiile privind chestiunile in discutie.
III. Critici care dovedesc ca d. Iorga e in contrazicere nu numai cu
izvoarele i cercetarile speciale, dar i cu sine insu§i.
IV. Critici care arata calitatea judecatilor istorice ale d-lui Iorga.

www.dacoromanica.ro
 I
1. 4 Albina e socotit ca un cuvant slay » spune d. Iorga (Rev. Ist.,
p. 126) si pentru ca cititorul sä poata controla el insusi, indica si
pagina (171) din lucrarea mea la care s'ar gasi aceasta grave eroare.
Invit, la randul meu, pe cititor sä deschida « Istoria Romanilor » la
pagina aratata. : va gasi exact contrariul, albina fiind trecut printre
cuvintele de origine latind ale limbii noastre. « *i in apiculture
spun eu termenii fundamentali au aceeasi origine: albinci (*albina)
oniere (*mele > mel), ceard (cera), fagicre (favulus > favus) si ficisturci*,
Prin urmare d. Iorga imi atribue exact contrariul celor afirmate de
mine. Sa fie oare aceasta, consecinta felului superficial in care a citit
textul meu? Daca ar exista numai un singur caz, s'ar putea admite,
la rigoare, si o asemenea explicatie. N'ar fi in definitiv prima eroare
de acest fel a d-sale 1. Nu e insa singurul caz, ci unul dintr'o numeroasa
serie, dupe cum urmeaza. i atunci sunt in drept sa ma intreb : De ce
mistifica recenzentul pe cititor?
2. Al doilea caz in care d. Iorga imi atribue iarasi exact contrariul
celor afirmate de mine este acela privind geografia pamantului romanesc
-« marginita sustine d-sa strict la Dacia si deci rupand caracterul
larg al romanitatii orientale din care venim ». (Rev. 1st., p. 12o). Invit
la randul meu iarasi pe cititor sa deschida 4 Istoria Romanilor »; va
gasi la pagina 1 urmatorul pasaj : « Istoria poporului nostru s'a des-
fasurat pe o arie foarte intinsa. Stramosii Daci sau Geti au ajuns, in
vremea for de expansiune maxima, spre miazazi pang la muntii Balcani,
trecand si dincolo de ei, spre Rhodope si Valea Maritei, ba chiar si in
Asia Mica, spre miazanoapte pang la mlastinile Pripetului, Vistula
inferioara si Oderul mijlociu, spre Apus pads la cadrilaterul boem si
ramificatiile fasaritene ale Alpilor, spre rasarit pans dincolo de Bug,
spre cataractele Niprului. Mai tarziu, populatia romanica din rasaritul

1 Vezi o serie intreaga de erori similare pe care le relev in lucrarea 0 noud

sinteth a trecultslui rostra, p. 56; cf. p. 118.

www.dacoromanica.ro
 1.TND A FOST CAUCALAND? II

Europei, populatie ai carei urmasi suntem not Romanii, s'a intins de

asemenea mult peste hotarele Daciei Traiane, atat spre apus cat si spre
miazazi. In veacul al XIII-lea, intalneai plugari si pastori roman din
Pind si pans in Moravia si de pe tarmurile Adriaticei papa in Podolia.
In sfarsit, chiar astazi, poporul nostru traieste si dincolo de hotarele
statului nostru, pe tarmul drept al Dundrii, in valea Timocului, in Ma-
cedonia, in campia Tisei si dincolo de Nistru ».
Asa dar nu numai ea nu ma marginesc « strict la Dacia », atunci cand
e vorba de « pamantul romanesc », dar, dimpotriva, arat eu insumi ca
istoria neamului nostru s'a desfasurat pe o arie foarte intinsa » si ca
0 suntem urmasii populatiei romanice din rasaritul Europei » deci
aproape insesi cuvintele d-lui Iorga populatie care s'a intins « mult
peste hotarele Daciei Traiane ». Dupa ce stabilesc acest lucru, ad aog la
pagina 2 : « Miezul insa al acestui intins teritoriu, centrul din care a
radiat poporul nostru in toate directiile a fost tinutul cuprins intre
Bunke, Tisa, Nistru si Marea Neagra. Aci au stapanit Buerebista si
Decebal, aci a fost Capitala Daciei Traiane, aci s'au inchegat voevodatele
i cnezatele cele mai insemnate din care au iesit apoi 'raffle Romfinesti,
aci an trait si au luptat Basarabii, Musatinii si Corvinestii, aci in sfarsit
poporul nostru a ajuns sa realizeze Statul National ». Prin urmare,
pentru a doua oars arat ca tinutul dintre Tisa, Nistru, Dunare si Mare
nu este decat « centrul » teritoriului pe care s'a desfasurat istoria poporului
nostru. $i totusi d. Iorga afirma ea ma limitez o strict la Dacia ! * Intreb
acum iarasi pe oamenii de buns credinta: ar putea cineva, citind re-
cenzia d-lui Iorga, sa banuiasca o clips macar ce este in realitate in
lucrarea mea? Si cum trebue calificat criticul care prin asemenea pro-
cedee urmareste sa dea cititorilor o imagine falsa, complet deformata, a
cartii pe care pretinde ca o recenzeaza ?
3. De ce ar fi Caucalandul « la Chiojdul mic »? se intreaba d. Iorga,
citand intre ghilimele numele satului si lasand chiar prin aceasta pe
cititor sa creada ca eu am identificat astfel locul de retragere al Vizi-
gotilor urmariti de Huni. (Rev. Ist., p. 124). Invit iarasi pe oricine s
deschida « Istoria Romanilor » la paginele 81 si 188 citate de d. Iorga
si sa vada ce spun eu in realitate. La p. 81 va gasi urmatorul pasaj :
1...daca tinutul unde s'au retras Gotii lui Atanarich, fugind dinaintea
Hunilor, anume Caucalandensis locus, se admite a fi in rasaritul Mun-
teniei si anume, luandu-ne dupa descoperirile dela Istrita si dela Chiojdul
mic, in partile Buzaului...». Iar la p. 188: « Asa dar, in judetul Buzau
se constata ca au fost odinioara nearnuri germanice. Se poate deci ca
aici sa fi fost Caucalandul in care s'au retras Vizigotii ». Prin urmare
eu identific locul de retragere nu cu un sat, Chiojdul mic, cum afirma

www.dacoromanica.ro
 2 ENORKTATI IMAGINAR

d. Iorga, ci cu un judefintreg, ceea ce e cu totul altceva. Pe de alts parte

nu prezint identificarea ca o certitudine, ci ca o ipoteza, fapt pe care
e obligat §i recenzentul sal -1 recunoasca. 1. Intreb atunci din non: De ce
mistifica d. Iorga pe cititor?
4. In « Istoria Romanilor * la p. io, ar fi existand, clupa d. Iorga, un
pasaj « despre incapacitatea de a ne ridica mai sus in cultural pentruca
la noi « carul avea dotia.oi§ti ». (Rev. 1st., p. 120-121). Acest pasa,j-
exista numai in imaginatia criticului ; eu afirm in realitate cu totul
altceva §i anume: «Imprejurarea ca am stat mai tot timpul in calea
navalitorilor a avut consecinte insemnate §i a lasat urme adanci in
gospodaria §i in sufletul nostru. In timp ce altii, la adapost, sau in orice
caz, mai feriti, cladeau catedrale minunate §i palate impunatoare,
noi ridicam din barn §i din pamo.'nt, pe locul celor arse sau daramate,
alte biserici modeste §i alte bordeie. Era zadarnic sal construe§ti in mare
§i sal faci planuri pe termen lung: a doua zi putea sal vie iara§i prapa.'dul.
Carul cu doua of ti, gata oricand sal porneasca pe cane bejeniei, ramane
un simbol elocvent §i dureros al imprejurarilor in care traiau stramo§ii »
(p, I°)-
Ideea pe care o sustin, este, cred, limpede exprimata: ifam, putut
sal realizam mai mult nu « pentruca la noi carul avea doua oi§ti » cum
rezuma inexact §i perfid d. Iorga, lasand pe cititor sal creada ca as fi
scris o asemenea enormitate, ci din pricina imprejurarii ca am fost
mereu in calea navalitorilor, «in calea rautatilor * cum spune a§a de
nimerit cronicarul. Tot una este? i acest fel de a reda un text tipdrit
nu califica el oare buna credinta a criticului?
5. « Nu vad pe Turci izbind la Nistru ca Tatarii » spune d. Iorga
(Rev. Ist., p. 120), lasand a se intelege ca eu a§ fi afirmat-o.
Desfid sal se gaseasca o asemenea enormitatea in lucrarea mea.
Eu am sustinut numai ca ne aflam la marginea din spre rasa.'rit a
Europei, Nistrul despartind nu doua taxi, ci potrivit ultimelor teorii,
doua continente. i am adaogat: « mai bine de o mie de ani, pans la
intemeierea Principatelor am stat... in calea navalitorilor barbari al
caror drum spre sudul civilizat §i cald trecea pe la noi. i chiar dupa
intemeierea Principatelor tot in noi au izbit de atatea on Turcii Si Ta-
tarii, 'inainte de a trece mai departe ». Intreb: Unde este fraza ca Turcii
au izbit la Nistru? Unde a gasit d. Iorga o asemenea afirmare in textul

1 Reu. Ist., p. 124. 8i aici insa d. Iorga are prilejul sal dovedeasea super-
ficialitatea cu care a citit textul ineu deoarece cuvintele «0 ipoteza (sic) pro-
babila* despre care crede ca se refers la Caucaland, privesc in realitate tribul
dac al Caucoensilor (p. 81).

www.dacoromanica.ro
 D-I, N. IORGA 81 DECI,INAREAGRECEASCA 13

meu? Si cum se numeste procedeul prin care pui in seama cuiva neade-
varuri ca sa le poti apoi -critica ?
6. o Autorul crede in cei 800.000 de soldati pe 600 de corabii ai lui
Dariu » spline d. Iorga (Rev. Ist., p. 122). Ca §i in cazurile de mai sus,
si aici avem de a face cu o falsificare a textului meu. Era dela sine inteles
ca nu "putam vorbi de o 800.000 de soldati pe 600 de corabii » deoarece
aceasta ar fi ihsemnat sä admit existenta in antichitate a unei armate
uriase transportata toatii pe corabii (fiecare corabie ar fi trebuit sa clued
peste 130o de soldati). Eu am, in realitate, numai atat: 4 Se spine
ca erau vrOo 800.000 de soldati cifra fantastica pentru vremea aceea ;
flota numara 600 de corabii ». Prin urmare nici vorba de imbarcarea
numdrului acela uria§ de soldati pe cele 600 de corabii: aceasta exists
numai in imaginatia criticului. Pe de alts parte nici nu dau cifra
.ostasilor ca o certitudine. Cuvintele 4 se spun» prin care incepe fraza
.ca si adjectivul o fantastic » sunt, in privinta aceasta, semnificative.
7. o Aici Tyras isi capata un s de care n'a beneficiat pans acum »
afirma d. Iorga, facand deci pe cititor sa creada ca am scris pans la o
anumita paging numele orasului Tyras fara s final, iar dupa aceea cu s.
(Rev. Ist., p. 123). In realitate, eu scriu pretutindeni Tyras, cu s final,
cum se poate convinge oricine, cercetand lucrarea. Forma fara s, pe
care a observat-o d. Iorga, nu se g5seste in textul meu, ci in legenda
monetelor din Tyras Si e o lormei corectd, deoarece pe monete, potrivit
regulii, numele orasului se scrie la genetiv. Iar genetivul dela Tyras face
Tyra, fara s. (Vezi declinarea greceasc5., intr'o gramatica elementara) 1.
8. o Si chestia Neamtului a carei atributie la Nemti ( !) teutoni e
ridicata, se lass in suspensie ». (Rev. 1st., p. 133). Acelasi sistem de
redare inexacta §i perfida a textului meu, unde nu se vorbeste nicairi de
Nemti teutoni ». La p. 326 din 4 Istoria Romanilor » spun doar atat:
:a S'a mai atribuit Cavalerilor Teutoni si construirea Cetdtii Neamtului*.
Prin urmare expresia insotita de semnul de exclamare nu-mi apartine,
iar acel semn pus acolo pentru a atrage atentia cititorilor asupra gravei
mele greseli este dovada relei credinte a criticului. Las in seama oame-
nilor de bulls credinta sä califice cum se cuvine asemenea procedee.
9. La raul SajO, 4 Ungurii au fost a complectamente » ( I) batuti *.
(Rev. 1st., p. 133). Asa dar d. Iorga, punand semnul de exclamare,
considers gresit termenul intrebuintat de mine. Acest termen, de§i
citat de critic intre ghilimele, ceea ce inseanta reproducere intocmai,
1 De pilda, in Hubert Pernot §i Camille Polack, Grammaire du Grec mo-
derne (seconde partie), Paris, 1921, p. 37: N Ont le gen. sing. en -a, an lieu
de -ov, tous les noms dans lesquels la desinence -a; n'est pas precedee d'une
voyelle c

www.dacoromanica.ro
4 gRORT IMAGINAR

nu exists insa, oricat ar parea de surprinzator in forma aceasta in

« Istoria Romanilor ». La p. 332 se poate citi, negru pe alb, cuvantul
«completamente» iar nu « complectamente a.
10. Criticand felul cum interpretez stirile cronicarului razel-Ulah-
Rasid asupra navalirii Tatarilor in tinuturile noastre, d. Iorga spune:
4 Ideia ca «Mischelav », vreun Rus, e una cu Seneslav (p. 334) e...
\Tana ». N'am afirmat niciodata acest lucru. Eu spun numai atat: # Fazel-
Ulah-Rasid mai pomeneste si de un stapanitor Mischelav a carui armata
a fost de asemenea batuta. S'ar putea ca el sa fie tot una cu Seneslav,
voevodul romanesc ce se constata in 1247 domnind asupra tinuturilor
din stanga Oltului; chiar daca aceasta identificare nu e exacta, nu e
mai putin adevarat ca Tatarii au strabatut prin Muntenia, ca si prin
Moldova * (Istoria Romdnilor, p. 334). Prin urmare, departe de a afirma
categoric identitatea Mischelav = Seneslau, asa cum rezulta din critica
d-lui Iorga, eu insumi, prin cuvintele « s'ar putea » si « chiar daca
atrag atentia asupra caracterului de ipotezd pe care-I are identificarea
numitului Mischelay. De ce cauta recenzentul sä induca in eroare in
mod continuu pe cititori, atribuindu-mi afirmatii care nu exists?
11. « Cum se poate afirma cd suet Ludovic relafiile cu Tara-Romd-
neascd (sic !), n'au fost de vasalitate, cdnd la 1368 Vladislav spune regelui :
« naturalis dominus noster graciosus * (3.1 mieu Hurmuzaki, XV, p.
no. II) ? » (Rev. Ist., p. 135). Si pentru ca sa puie si mai mult in evidenta
aceasta pretinsa extraordinary eroare a mea, d. Iorga da fraza de mai
sus in caractere italice, deosebind-o astfel si grafic de celelalte critici.
Oricine citeste insa textul meu se poate imediat convinge ca n'am
afirmat niciodata cele ce-mi atribue patimasul critic. Eu nu spun
nicaieri « supt Ludovic* cum e in fraza d-lui Iorga, ci ma refer exclusiv
la domnia lui Basarab care se incheie in 1352. Iata de altfel in intregirne
textul meu: « Reluarea relatiilor cu Ungurii s'a facut tarziu, dupa
moartea lui Carol Robert, la inceputul domniei regelui Ludovic (1342-
1382). Ele n'au mai avut insa caracter de suzeranitate, de vasalitate,
ci de egalitate. Intre 1330 si 1352, cand isi sfarseste insemnata sa
domnie, Basarab intemeietorul a fost neatarnat « singur stapanitor »
cum se spune in documentele privind pe fiul sau Nicolae Alexandru ».
(Istoria Rominilor, p. 357). Prin urmare eu limitez afirmarea privind
caracterul raporturilor cu Ungurii numai la intervalul 133o-1352.
Nici vorba nu e de intreaga domnie a lui Ludovic, prin urmare de domniile
contemporane din Tara Romo.'neasca ale lui Nicolae Alexandru, Vlaicu
i Radu. De altfel, eu insumi arat mai departe, la p. 393 a lucrarii mele,
ca Vlaicu a recunoscut suzeranitatea lui Ludovic : « In 1366, Vladislav era
in bune raporturi cu Ludovic. El primise dela acesta Amlaful, un tinut

www.dacoromanica.ro
 IMAGINATIE 5I 17.41.11C1NATII IS

spre sud-vest de Sibiiu, Severinul §i Fcigdrapd, recunoscandu-1 in schimb,.

pentru aceste posesiuni, ca suzeran ». D-1 Iorga a citit cu siguranta $i
acest pasaj desi nu mai era nevoie de el pentru a vedea lamurit
ca eu limitez relatiile de independents la domnia lui Basarab a per-
sistat totu§i in prezentarea inexacta, deformata, a spuselor mele. Judece
ori-cine buna sa credinta.
12. « Se da pentru descalecatorii maramuraseni cifra, absurdd, de
10.000 ». (Rev. 1st., p. 136). Eu spun, dimpotriva ca « n'au atins zece
mii » (Istoria Romdnilor, p. 376) si arat si motivele pentru care descale-
catorii lui Bogdan nu puteau fi prea numero§i: mai intai fiindca nu
erau multi locuitori in Maramure§ si apoi, fiindca o parte dintre ei
u au ramas pe loc ».
13. oCeva mai departe allcim cd Breslau e in Polonia ». (Rev. ht.,.
p. 137) (iarasi, cu italice, pentru a sublinia marimea erorii !). 0 asemenea
afirmatie nu exista nicdiri in lucrarea mea : suntem in fata unei haluci-
natii ingrijoratoare a d-lui Iorga.
14. « 0 cruce mare de piatra » la Reghin face pe autor sa arate precis
unde a fost §i nu la Craciuna cetatea Milcovului ». (Rev. 1st., p. 137).
Caracterul de precizie al localizarii exista iarasi numai in imaginatia
d-lui Iorga. Fiindca eu, departe de a comunica o certitudine, imi ingadui
o simpla ipoteza. Iata, inteadevar, ce sta scris in Istoria Romdnilor, la
p. 388: « In scrisoarea de numire se vorbe§te de « clerul $i poporul cetatii
si diocezei de Milcov », de unde rezulta ca exista, in vremea aceea, o
asezare mai insemnata cu acest nume. Noi banuim ca ea se afla pe
teritoriul actualei comune Reghiu (nu Reghin cum e la d. Iorga!), de pe
apa Milcovului, in judetul Putna, unde s'a descoperit in anii trecuti o
cruce mare de piatra. Sapaturi sistematice ar permite sa se verifice
aceasta ipoteza ». Prin urmare nici vorba de certitudine ; numai pentru
d. Iorga, pentru ura dumisale patimasa, o # ipoteza », o banuiala aratata
in mod expres ca atare, poate sa fie tot una cu o indicatie
precisa *.
15. « Si fiii nelegitimi sunt tra§i la raspundere pentru originea for »
(Rev. Ist., p. 140). Iarasi o halucinatie a d-lui Iorga: nu exista nicdiri,
in lucrarea mea, o asemenea preocupare, o asemenea « tragere la ras-
pundere» care ar fi si ridicola, ace§ti fii nelegitimi nefiind cu nimic
vinovati de neregularitatea situatiei lor. In legatura cu luptele dintre
urma§ii lui Alexandru cel Bun, eu spun doar atat: « Un obiceiu rau at
tarilor noastre care ne-a adus multe nenorociri pe cap facea ca
fiii nelegitimi ai Domnului sä aiba si ei dreptul de a urma in scaun ca pi
cei legitimi. Asa dar, atunci cand ne ocupam de urmasii unui stapanitor,
trebue sa-i avem in vedere pe toti )). (Istoria Ronuinilor, p. 509). Unde o

www.dacoromanica.ro
IF REAtIA CRnDINTA A D-1.,T.T1 IOR6A

fi tragerea la raspundere? Evident, numai in imaginatia critietilui,

deoareee in textul meu, ea nu le gasete.
Analiza de pans acum, duce la o constatare precise: Intr'o sums de
probleme istorice, d. Iorga imi atribue afirmatii inexistente sau imi
deformeaza, facandu-le de nerecunoscut, pe cele reale. Cum se explica
tin asemenea procedeu? Unii ar fi inclinati sä admits superficialitatea
drept cauza. D-1 Iorga vor spun ei a citit repede, cum cite§te
de obiceiu 1, §i prin urmare a inteles grqit anumite pasaje, schimban-
du-le sensul sau atribuindu-le until inexistent in realitate.
Cred ca aceasta explicatie nu se potrivqte decat unora dintre punc-
tele analizate mai sus cum ar fi, de pilda, primul. Pentru altele insa,
este evidenta reaua credintii. Inteadevar cand imi atribue «pasajul
despre incapacitatea noastra de a ne ridica mai sus in culture pentruth
la not o carul avea doua oi§ti* falsificand legatura cauzala spre a obtine
§i un efect de ridicol, cand mentioneaza cu sewn de exdamare, pe
« Nemtii (!) Teutoni » in vederea aceluia* efect, cand afirma o nu vad
pe Turd izbind la Nistru ca Tatarii » pentru a face pe cetitor sa creada
ca ignorez datele elementare ale geografiei, cand in sfaqit, ca A, nu
pomenesc decat o parte din chestiunile analizate, vorbe§te dea tragerea
la raspundere a fiilor nelegitimi pentru originea lor » ceea ce -ar fi de -a-

1 Pentru ca cititorul sa-si dea mai bine seama de greselile la care se expitue
d. Iorga prin felul sau galopaut de a citi si a lucre, ,rely ufmatoarele &qua
cazuri (doua dintr'o mie): r. In vol. XI al colectiei Hurmuzaki, publicand o
lista de contribuabili moldoveni dela sfarsitul secolului al XVI-lea, d. Iorga
o dateaza astfel: R 1591, 20(30) Fevruar n (p. 219), face, cu alte cuvinte, pe
cititorii nepreveniti sa creada ca a existat un an, in calendarul iulian, in care luna
Fevruarie a avut 3o de zile. In realitate, trebuia puss data 20 Fevruar/2 Martie.
I). Iorga, grabit, a uitat ca Fevruarie nu are decat 28, respectiv in anii bisecti
29 zile, si ne-a dat astfel prilejul sa citim aceasta data senzationala: 3o Fe-
cruarie 1591. (Scuza unei greseli de tipar nu se poate admite, deoarece nu e
vorba de o singura cifra pe care s'o fi schimbat eventual zetarul, ci de o inlreagd
c i prcsie, in loc de a 20(30) Fevruar *, trebuind sa fi fost corect a 20 Fevruar/2
Mart»). 2. In volumul XI din Shah si Documente, d. Iorga, publicand o ho-
tilrare bisericeasca, din Suceava, anul 1600, citeste data astfel: Pey ftez tcen'-ccp,
ptivi Vonvicp fi'vco, .rj; gvioraugvq; u;'rq; ivitxriaao; » (p. 31) si o traduce: -e in
anul 7108 [0°4 luna Iunie in 2, fiind a 16-a indictie a (p. 32). Prin urmare,
d. Iorga a descoperit iaras un an exceptional in care indictia sä fie 16, cand
stint este (vezi A. Giry, Manuel de Diplomatique, nouvelle edition, I, Paris,
1925), ca numarul ce' mai mare care exprima indictia e 15. 0 eroare de tipar
e si aici exclusa., deoarece numarul 16 se af15, atilt in textul grec cat si in tra
ducerea romaneascd. In realitate, indictia exacta pentru anul 1600 e 13 asa
cum se poate vedea dintr'un alt act dat tot in Suceava, in acelas any luna
funie publicat de d. Iorga cine ar crede-o ? imediat dupl cel cu indictia
16 (Studii fi Documentc, IX, p. 34-7).

www.dacoromanica.ro
 D-I, N, IORGA SPECIALIST IN PREISTORIE t7

dreptul o stupiditate, d. Iorga nu mai e superficial, ci de rea credinta.

Se vede bine dorinta lui de a discredita lucrarea, de a o prezenta cu orice
pret, Intr'o lumina defavorabila. Ca aceasta e explicarea justa rezulta
de altfel si din aprecierile pe care le face asupra unei alte serii de pro-
bleme dupa cum urmeaza:
16. Cu privire la capitolul men de preistorie, d. Iorga scrie urma-
toarele: a Lista locurilor unde s'au facut sapaturi nu poate constitui
un capitol preistoric si n'ajunge insirarea a tipurilor * cu nume locale
cand se cerea macar un inceput de sintesa, orient de mult i-ar repugna
autorului orice ipoteza. Harta insa e folositoare. Incolo, nimic despre
caracterul artistic al unei admirabile ceramici, despre legaturile pe care
ea le Indies, despre elementele religioase pe care le cuprinde, despre
transmisiunea pans astazi a unei arte geometrice, despre natura popo-
rului caruia i se datoreste aceasta manifestare de un asa de mare in-
teres ». (Rev. 1st., p. 124 Oricat de prevenit as fi fost, prin cazurile
precedente, tot nu-mi puteam inchipui o asemenea falsificare a adeva-
rului. Intr'adevar, in cloud pagini intregi (p. 24-26) caracterizez civi-
lizatia neolitica, relevand tocmai frumusefea ceramicei pictate, §i prezint
opiniile invatatilor nostri si a celor strain asupra poporu/ui care a creat
aceasta civilizatie. Iata cateva pasagii pentru ca cititorul sa judece
singur: i) <e Caracteristica pentru civilizatia neolitica de pe pamantul
nostru este mai ales ceramica pictata din eneolitic, adica vasele de
pam'ant ars de forme si marimi variabile, impodobite cu desenuri
colorate, de o deosebita frumusete. Vasele mari, inalte de aproape un
metru, care s'au gasit la redeleseni, constitue un stralucit specimen
al acestei ceramice pictate. Ele suet impodobite cu desenuri lineare
alcatuind meandre Si spirale ». (Istoria Romdnilor, p. 24). 2) < Ceea ce
trebue subliniat este unitatea acestei civilizatii eneolitice in tot sud-
estul european, pe o arie care, cuprinz'and in intregime pamantul ro-
manesc, se intinde din pusta ungara pans in Ucraina, in regiunea Chie-
vului, si din CarpatiiNordici pans la Marea Egee n. (Ibidem). 3) 4 Carui
neam apartin creatorii acestei civilizatii eneolitice? Un raspuns sigur
e greu de dat, in stadiul actual al cercetarilor; nu pare insa lipsita de
temeiu ipoteza care atribue aceasta civilizatie Tracilor, inteleg5.ndu-se
denumirea de Traci in sens larg, adica ingloband si ramura nordica
Dart sau Getii =,si pe cea sudica Tracii propriu zi$i. Invatatul
german Carl Schuchardt caracterizeaza civilizatia eneolitica a ceramicei
pictate drept 4 superioara » (hochstehend) si o atribue hotarit Tracilor,
considerand-o ca o epoca stralucita a neamului acestuia, epoca de
care Grecii homerici isi mai aduceau aminte numai din legends si cu
mirare. Pe de alts parte, invatatul antropolog francez Eug. Pittard
2

www.dacoromanica.ro
I8 DL N IORGA SPECIALIST IN PREISTORIE

afirma intr'un studiu recent ca « nimic nu ne impiedeca sa presupunem

ca locuitorii can au inaltat colibele funerare ale Moldovei in epoca
pietrei lustruite sunt aceia can mai tarziu au primit dela Istoricii vecbi
numele de Dad sau Geti ». In sfarsit, dintre invatatii nostri, d. An-
driesescu hnpartaseste aceeasi parere. Prin urmare, potrivit acestor
trei invatati, creatorii remarcabilei civilizatii eneolitice de pe pamantul
romanesc ar fi chiar stramosii nostri, Dacii. Fata de aceasta :opinie,
exists insa o alta, sustinuta si ea de invatati can cred dimpotriva ca
locuitorii can au dat nastere remarcabilei civilizatii eneolitice sunt altii
decat creatorii civilizatiei bronzului. Potrivit acestei ultime opinii,
ar fi avut loc in regiunile noastre suprapuneri de popoare, in urma unor
lupte catastrofale, nouii veniti distrugand civilizatia predecesorilor. Asa
s'ar fi intamplat cu oamenii bronzului can au distrus civilizatia ante-
rioara eneolitica ; asa au patit apoi acestia, la randul lor, din partea
oamenilor epocei de fier can au venit, unii din regiunea Alpilor, co-
borind spre sud-est si sud, altii din estul asiatic spre Rusia de miazazi.
Dacii ar fi, in conceptia acestor invatati, tocmai populatia peste care au
navalit oamenii epocei de fier. In mice caz, chiar si in aceasta ultima
ipoteza, tot se admite ca Dacii sau Gelii au locuit finuturile noastre
de pe la anal "Soo inainte de Christos ». (Ibidem, p. 24-26). La p. 25,
reproducand fragmente de ceramica de tip Bucuresti, gasite la Lacul
Tei in 1929-1930, spun urmatoarele: « Ornamentele se regasesc si azi
in arta noastra populara: oua incondeiate, crestaturi in lemn, scoarte ».
In sfarsit, la p. 94 am urmatorul pasagiu: « Dad. ceramica pictata li se
datoreste tot for (Dacilor), asa cum socotim noi, atunci se poate spune,
cu drept cuvant, ca ei erau adevarati artisti in aceasta privinta. In-
teadevar, vasele gasite la Ariusel si la Cucuteni, la Fedeleseni si la
Ruginoasa dovedesc nu numai o tehnica remarcabila, dar si un deo-
sebit simt al formei, al liniei si al coloritului. Ele pot sta cu cinste alaturi
de cele mai reusite produse ale cerarnicei universale. Dar chiar si vasele
din epoca mai nou5., din La Tene (dela 300 inainte de Christos incoace)
care sunt cu siguranta absoluta dacice, si ele dovedesc insusirile artistice
ale autohtonilor. Ceramica gasita la Bontesti (jud. Ramnicul-Sarat),
la Poiana (jud. Tecuci) si la Crasani (jud. Ialomita), este dintre cele
mai reusite ; regretatul Parvan o numeste « splendida a. (Ibide;n).
Asa dar, nu numai ca relev « deosebita frumusete » a « ceramicei
pictate » si ca arat « unitatea civilizatiei eneolitice in tot sud-estul
european », dar cercetez pe larg, intro paging intreaga, cele doua con-
ceptii cu privire la poporul care a creat aceasta civilizatie, citand si
pe invatatii reprezentativi ai uneia din ele. Dupa cate stim, nimeni
n'a facut pang astazi, in istoriografia romans, o asemenea prezentare

www.dacoromanica.ro
 D-I, N. IORGA SPECIALIST IN NUMISMATICX 19

sintetica. Intreb acuma: Cum se pot explica afirmatiile de mai sus

ale d-lui Iorga ca n'asi fi spus « nimic despre « caracterul artistic al
unei admirabile ceramici*, despre « transmisiunea pans astazi a unei
arte geometrice *, despre « natura poporului caruia i se datoreste aceasta
manifestare de un asa de mare interes *? Se mai pot ele atribui oare
superficialitatii? E imposibil: de data aceasta nu mai e vorba de un
cuvant sau de un pasagiu, pe care, cu sistemul d-lui Iorga de a citi
a pe sarite *, sa-1 fi putut trece cu vederea ; sunt cloud pagini intregi
in care discut tocmai ceea ce mi se imputa ca nu asi fi scris. Prin urmare
concluzia nu poate fi decat una: reaua credin )td a d-lui Iorga, care in-
cearca sa induca in eroare pe cititori, sustinand ca intreg capitolul
meu de preistorie n'ar fi decat un registru de nume de localitati si de
tipuri si o harts. De ce aceasta incercare de mistificare?
17. « Moneta Dacilor, puss alaturi de a Galilor, merita altceva decat
doua randuri *. (Rev. Ist., p. 124). Intr'o singura propozitie, d. Iorga
a reusit sa spuna doua inexactitati. Prima este Ca eu as pune moneda
Dacilor alaturi de a Galilor; e inexact: o pun alaturi de a Grecilor.
(E adevarat ea" ambele numiri incep tot cu G si ispravesc tot cu -lor,
dar oricat, chiar cand citesti repede si cu patina, deosebirea e consi-
derabila..... A doua inexactitate consta in afirmarea ca as fi acordat
acestei probleme numai « doua randuri *. Eu ma ocup de monedele
Dacilor in doua locuri, la p. 79 §i 94, aratand ca erau de argint, ca
imitau pe cele grecesti si Ca s'au gasit pe intreg teritoriul tarii, atat in
Muntenia cat si in Moldova si in Ardeal. Reproduc apoi, cu aversul si
reversul lor, Base monete de argint, una de bronz si una de aur (singurul
tip cunoscut pang acum!), dau prin urmare 16 clilee (la p. 85, 88, 91,
94, 96). Descriu, in mud rcinduri, monetele reproduse, impartindu-le
pe tipuri: oltean, moldovean si ardelean, aratand ca imita, cele de
argint staterii lui Pilip gi tetratrahma din Tasos, iar cea de aur dinarul
roman al lui Junius Brutus. Dau, in sfarsit, la bibliografie studiul lui
C.. Moisil, Avut-au Dacii monete proprii, in Lui Ion Bianu amintire,
Bucuresti, 1916, p. 305-331 si acela al Doctorului G. Severeanu,
Trescrr de Hull. Ornements et monnaies daces de la region de Hiqi, in
Bucure§ti, I (1935), p. 17-36. Toate acestea inseanma pentru d. Iorga
« doua randuri*. Cititorul s'ar astepta acum ca in lucrarile celui ce
critics insuficienta stirilor rude asupra monetei dace, sa gaseasca,
evident, informatii mult mai complete asupra acestei probleme. Il
invit sa, deschids prima opera de sinteza a d-lui Iorga: Geschichte des
rumlinischen Volkes. Nu va gasi nimic, absolut nimic, niciun rand macar
de text si nicio reproducere. Sa treaca apoi la cea de a doua opera
de sinteza: Histoire des Roumains et de leur civilisation, din care a
2

www.dacoromanica.ro
20 D-I, N. IORGA $1 ARITNIRTICA

icsit si a doua editie « revazuta, marital si ilustrata * (Bucuresti, 1922)

acelasi lucru: nicio simply mentiune macar, necum o descriere sau o
reproducere. (Tot asa si in traducerea romaneasca, adaogita, a acestei
opere, aparute in 1930 !) Sa ia, in sfarsit, ultima lucrare de sinteza
La place des Roumains dans l'histoire universelle, iesita de sub tipar
anul trecut: nu va gasi decat cinci randuri in total (la p. 12 §i 14)
§i acelea cuprinzand doua erori: prima cu privire la felul cum se imitau
staterii macedoneni, deoarece pe langa imitatiile rudimentare, avem
si unele foarte reunite (vezi reproducerile pe care le dau la p. 85 si 88,
II, in Istoria Romdnilor), cea de a doua in legatura cu comparatia dintre
monetele regilor sciti din Dobrogea si acelea ale conducatorilor daci,
primele nefiind deloc o infinit superioare * ultimelor, asa cum crede
d. Iorga. Astfel stand lucrurile, d-sa este, dupa cum vedeti, pe deplin
indreptatit sal -mi reproseze lipsa mea de interes si de intelegere pentru
monetele dace.
18. De aceeasi natura si valoare este critica pe care o face d. Iorga
pasagiului men privind razboiul lui Vlaicu Voda cu Ungurii, in 1369.
« Campania lui Nicolae, Voevodul Ardealului, spun d-sa e aproape
bagatelisata, cu toata covarsitoarea ei importanta *. Asa o fi oare ?
(Intrebarea, dupa toate cele de mai sus, e legitima, mai mult chiar,
obligatorie). Eu consacru campaniei lui Nicolae o paging intreagei (p.
394-395) descriind operatiile militare si reproducand pasagiul esential
al izvorului principal, cronica lui Ioan de Kiikii116, in care se arata
infrangerea armatei unguresti de catre oastea munteana de sub comanda
parcaIabului Dragomir. Daca aceasta inseamna a bagatelisa, atunci
ce termen sal intrebuintez pentru d. Iorga care unui fapt de o asemenea
« covarsitoare itnportanta. » sunt chiar propriile-i cuvinte ii con-
sacra intr'una din operile sale de sinteza, 13 randuri (mai putin de o
jumatate de paging: Vezi Geschichte des rumiinischen Volkes, I, 272),
intr'alta II (vezi Histoire des Roumains et de leer civilisation, ed. 2,
p. 53) si intea treia nisi... 2 (doua) randuri (vezi La place des Rou-
mains dans l'histoire universelle, p. 192-193) ? titi ce o sal -mi replice,
la toate acestea, d. Iorga? Ca 1 -am « insultat ». Nu credeti? Cititi mai
sus, la inceputul acestui raspuns, p. 3.
19. i mai caracteristica insa, in ce priveste « buna > credinta a
d-lui Iorga, este critica ce-mi face cu privire la importanta pe care o
acord domniilor lui Vlaicu si lui Latco. E vorba de numarul de pagini
pe care il consacru fiecaruia din acesti stapanitori. « Vlaicu Voda
afirma d. Iorga are cat si Latco, dar ce deosebire de rol ! * (Rev.
st., p. 137). Inteadevar, insemnatatea celui dintaiu depaseste cu mult,
pe a cestuilalt, asa incat a le acorda intro opera de sinteza acelas spatiu

www.dacoromanica.ro
 TOT DESPR ARITMETICA 5-1,U1 IORGA 21

ar fi 'o greseala. Este insa acesta cazul meu? Afirmatia d-lui Iorga
e atat de categorica in sens afirmativ, incat cititorii trebue sa soco-
teased intrebarea mea cu totul de prisos. si totusi, lath'. care e realitatea:
Lui Vlaicu ii consacru io (zece) pagini si trei sferturi de text, iar lui
Latco numai 4 (patru) §i jumatate; prin urmare eel dintaiu are un
numar de pagini mai mult decdt dublu, in raport cu eel de al doilea.
Poate controla oricine. (Vezi Istoria Romani lor, p. 384-390 §i 391-406).
Pentru patima d-lui Iorga insa, zece si trei sferturi e egal cu patru
si jumatate. (Iar 1-am 4 insultat *!).
20. Dupa aceasta mostra de aritmetica, yeti intelege cum e cu
putinta ca, in alts parte a criticei d-lui Iorga, 76 (saptezeci si sase)
de pagini sa se transforrne in 200 (doua sute). Inteadevar, imputan-
du-mi ca ma ocup prea putin cu istoria Bulgarilor din secolul al X-lea,
cu « interventia Rusilor dela Chiev » cu toate « marile lucruri ce se
petrec atunci » la poporul vecin, lucruri pe care le fac sa tread. « eine-
matografic de rapede », adaoga, cu un ton de repros si uimire: « si
dona sute de pagini despre Dacia Romany »! (Rev. Ist., p. 130). In-
teadevar, mare gresearal Sa consacru eu dond sute de pagini acestei
provincii! In realitate, nu i-am consacrat decat 76 (saptezeci si sase),
cum se poate cotivinge oricine cercetand capitolul intitulat o Dacia
Traiand * (Istoria Rontdnilor, p. 101-176). ma grabesc sa adaog insa :
regret ca, silit de proportiile cartii, n'am putut sa-i acord inteadevar
cele *doua sute de pagini pe care mi le atribue d. Iorga ; prin insemna-
tatea ei, prin procesul ethic care s'a desfasurat aci, proces al ca'rui
rezultat cu adaosul slay suntem not Romanii, Dacia Traiana
merits inteadevar sa fie cercetata inteun numar cat mai mare de pagini.
21. Semnificativa, ca rea credinta, mai este si observatia pe care
o face d. Iorga asupra nationalitatii scriitorului antic Dio Chrysostom.
o Autorul spune d-sa tinandu-se strict de izvoare, aflam printr'o
citatie ca retorul grec Dio zis o Gura-de-aur » era un pur Latin i se
zicea « Chrysostomus » si ca a scris latineste (p. 85). De fapt, el e cu-
noscut numai prin lordanes ». (Rev. Ist., p. 124-125). Dar daca e
cunoscut numai prin Iordanes, intreb la randul meu, cum puteam da
citatul altfel decat in latineste, adica in limba in care scrie Iordanes ?
Nu stir ca Dio Chrisostom era grec de neam? Dar atunci cum poate
explica d. Iorga aceste cuvinte pe care le-am scris la p. 95 a Istoriei
Romdnilor si pe care cu siguranta le-a citit (sunt cu caractere italice,
formand concluzia capitolului « Civilizatia si cultura Dacilor ») : o Iar
aprecierea lui Dio Crisostomul, « Getii sunt mai intelepti decat aproape
toti barbarii si mai asemenea Grecilor » formeaza cea mai bunk incheiere
a acestor randuri. Ea vine din partea unui scriitor aparfincind imam:dui

www.dacoromanica.ro
22 0 MOSTRA DE CRITICA PERFIDA

cu spirit critic fi cu simfid nuanfelor care daduse pe marele Pericle, pe

Tucidide, pe Socrate qi pe Sofocles ». Prin urmare, acestia patru din
urma nu mai sunt Greci, ci Latini? Iar Crisostom despre care spun
explicit ea apartine neamului grecesc, e totusi latin fiindca i-am scris
°data numele asa cum se gaseste in textul care i-a pastrat o parte
din opera? Dup5. rationamentul d-lui Iorga, fiindca in citatul de mai
sus, dau forma romanizata a numelui, to pomenesti ca Dio Crisos-
tomul o fi roman, si not nu stim? Iata la ce concluzii ridicole poate
duce critica de rea credinta, critica cu once pret. (De data asta,
1-am 4 insultat » tau de tot !).
22. Un alt caz tipic de asemenea critica intalnim in legatura cu
un fapt din istoria contemporana. Pornind dela apropierea pe care o
fac cu intre imprejurarile in care s'a intemeiat la 1300 statul muntean
si imprejurarile din 1918, d. Iorga scrie urmatoarele: « autorul ajunge
a atribui unei «fericite eonjuncturi » Unirea din 1915 ». (Sic ! vezi Rev.
Ist., p. 134). Scopul urmarit prin aceasta afirmatie e clar: sa ma pre-
zinte ca pe unul care as face abstractie in explicarea actului Unirii
de imensele jertfe ale poporului nostru, reducand totul numai la o
« fericita conjuncture ». Cu alte cuvinte sa ma prezinte ca autor al unei
explicatii pe care niciun om cu judecata intreaga n'ar putea-o accepta
si care ar justifica o legitima indignare a fostilor luptatori. Perfidia
procedeului intrebuintat de d. Iorga nu e egalata decat de redarea
inexact& cu rea credinta, a celor ce sustin eu in Istoria Romdnilor.
Fiindca iata ce sta scris la p. 35o: «A fost acesta un moment hotaritor
in vieata poporului nostru, asa cum se intampla la sute de ani odata ;
un al doilea, la fel, va fi abia in zilele noastre in 1918, cand iarasi, printr'o
fericita conjuncture, toti vecinii care ne dusmaneau au cazut la pa-
mant si s'a intemeiat statul cel mare romanesc, cuprinzand aproape
pe toti cei « de un singe si de o lege *. « Fericita conjunctura » in-
telege oricine se refers la faptul ca nu numai puterile centrale carora
le declarasem razboiu, au fost invinse, dar ca in acelaqi tinzp si contrar
prevederilor noastre s'a prabusit si Rusia, dand putinta astfel si Mol-
dovei dintre Prut si Nistru sa se alipeasca de tara mums. Ideea apare
clara din cuvintele toll vecinii; oamenii de buns credinta vor recu-
noaste-o indata ; pentru cei de rea credinta e inutile once argumentare.
23. Pasajul privitor la voevodul Litovoiu da prilej d-lui Iorga
sir -ti arate odata mai mult 4 buna » sa credinta si modul cu totul exact
de a prezenta spusele mele. « La pagina 344 afirma d-sa autorul
se gandeste la « doi Litovoi a. Dupe ce la pagina 339 spusese ca tara
lui Litovoiu « I-iu » era o pe valea Jiului », aici se spune ca el a ocupat
ceva ((pare-se in spre Olt sau chiar la rasarit de acest rau, fare nicio

www.dacoromanica.ro
 D-I, N. IORGA CRITIC DIFORMANT 23

proba din acelea pe care le cere altora ». (Rev. 1st., p. 134). Din capul
locului atrag atentia asupra urmatorului fapt: cuvintele « doi Litovoi *
si « I-iu », desi citate Intre ghilimele ceea ce face pe cetitor sa creada,
Ears nicio indoiala, ca provin dela mine nu exists cu toate acestea
oricat s'ar parea de extraordinar nicdieri in textul meu. Ele apartin
in totul d-lui Iorga. Apoi, departe de a prezenta pe Litovoi din 1279
ca deosebit de acela din 1247, eu afirm dirnpotrivd ca « foarte probabil »
e vorba de « una si aceeasi persoana )). (Istoria Romtinilor, p. 344). Cine
ar putea-o banui din felul cum Ifni reda ideea d. Iorga? Dupd aceea,
nu exista niciun fel de contrazicere, asa cum lass sä se inteleaga
recenzentul, Intre cele doua pasaje semnalate ale lucrarii mele privind
localizarea stapanirii lui Litovoi. La p. 339 afirm ca « dupa toate proba
bilitatile» cnezatul voevodului Litovoi « era situat pe valea Jiului »,
iar la p. 344 vorbesc de teritoriile pe care le ocupase Litovoi, dela Unguri,
prin urmare, e dela sine Inteles, in a /ard de lara sa. Aceste teritorii
par sa fi fost o spun cu titlul de ipoteza « in spre Olt sau chiar
la rasarit de acest rau ». Fiind o simpla ipoteza, este evident ca nu pot
aduce o proba, cum cere d. Iorga, care uita Ca dad. o asemenea proba
ar exista, ipoteza s'ar transforma in certitudine. De altfel eu insumi
previu pe cititor dela Inceput ca « nu stim exact unde erau situate
tinuturile ocupate de Litovoi » (p. 344). Dar, Inca odata, cine ar putea
banui adevarata infatisare a textului meu, cand citeste criticile difor-
inante ale d-lui Iorga? De altfel, o spun de pe acum, Intreaga sa re-
cenzie seamana cu imaginile monstruoase pe care le dau anumite oglinzi
dela Mosi, acute Inadins sa sperie lumea. De mult obsery felul acesta
de a reda lucrarile pe ai caror autori ii uraste. « Istoria literaturii ro-
nuineVi (sic !) conteniporane» cuprinde, sub acest raport, o adevarata
colectie de asemenea diformari 1.
As putea lungi mult lista citatelor care dovedesc reaua credinta a
d-lui N. Iorga. Socotesc trig ca ar fi inutil. Din cele de mai sus proba
este facuta : Cititorul s'a putut convinge de felul perfid in care mi se
atribue o sums de afirmatii care nu exista in realitate in lucrarea mea.
A mai putut vedea de asemenea cum diformeaza d. Iorga papa la mon-
struos anumite afirmatii spre a crea, dupa reteta pamfletarilor, nu a
istoricilor, o atmosfera de discredit si de ridicul. Acesta este lima numai
unul din aspectele recenziei din < Revista Istorica ». El ne arata starea de
spirit a criticului si metoda Intrebuintata. Trecem acum la un alt aspect,
tot asa de instructiv, care ne va arata insa cunoVinfele d-lui Iorga.
1 Vezi documentatele recenzii ale d-lor Pompiliu Constantinescu in I remea
din 14 si 28 Octontvrie, 4, IT, 18 si 25 Noetuvrie si 2 Decemvrie 1934) si T.
Pilunescu-Ulmu (in Raniuri din Noemvrie, 1934, P. 244-249).

www.dacoromanica.ro
 II

24. Chiar dela inceput, din comentariul pe care-1 face capitolului

meu de geografie, d. Iorga dovedqte ca nu cunoa§te unele fapte ele-
mentare. Astfel, de pilda, referindu-se la pasajul in care afirm ca
insu§i cursul Siretului a fost -qor modificat, in partea sa inferioara
(judetcle Putra Ramnic) prin fenomene naturale dar si prin luclarile
Foruncite de Stefan cel Mare » (Ist. Rom., p. 5), d-sa spune: u nu se
intelege ce fel de luctari a poruncit Stefan cel Mare)) ca sä schimbe
cursul Siretului. (Rev. 1st., p. 12o). Nu se intelege? Nu era totu§i greu ;
pentru aceasta insa, criticul ar fi trebuit sa cunoasca documentul din
13 Iulie 1471 prin care insui voevodul comunica regelui Poloniei ca
« abatand apa Siretului n dela cetatea construita de du§manul sau
Radu cel Frumos « a facut-o sa curga printr'o balta §i printr'un vad
*nt) n. Documentul a fost publicat incd din 1878 (vezi Al. Jablonowski,
Sprawy woloskie za jagiellondw, Warszawa, 1878, p. 28-29), republicat
in 1913 de Ion Bogdan, (Documentele lui Stefan cel Mare, vol. II, p.
311313) fi a format in ultimul timp obiectul unei cercetari amanuntite :
vezi Neculai Antonovici, Problente hidrogralice in basinul inferior al
Siretului, Bucure§ti, 1929. Cine este de villa daca d. Iorga nu cuno*e
nici documentul, nici cercetarea in care el e analizat? Si de ce s'o fi
amestecand in chestiuni de geografie istorica in care nu se pricepe gi
nu s'a priceput niciodata? D-1 Iorga nu cunoate nici geografia de astazi,
necum pe cea veche. Se tie doar ca d. Iorga este cel care a descoperit
in opera sa de sinteza Geschichte des rumanischen Volkes, ca Bacaul e
a§ezat la varsarea Moldovei in Siret (I, p. 162: a wo die Moldova in den
Sereth miindet n; ce-or fi zicand Roma§canii?), ca Bahluiul se varsa
in Prut (I, p. 179: « wo sich der Bahlui in den Prut ergiesst a ; ce-or fi
zicand Itsenii !), ca Tecuciul e situat acolo unde raul Barlad se varsa in
Siret (I, p. 185: « Tecuci steht dort, wo der Barladfluss in den viel
grOsseren Sereth miindet n; trebue sa se mire Tecucenii !), apoi, pentru a
trece la alte tari, ca ora§ele spaniole Murcia i Cadiz sunt a porturi me-
diteranee n, (vezi N. Iorga, Cdteva zile prin Spania, Bucurqti, 1927, p. III),

www.dacoromanica.ro
 D-L N. roRo.rt sr COLUNII 25

pe cand in realitate cel dintai se afla la vreo 35 de kilometri in inte-

riorul uscatului iar cel de al doilea e port la... Oceanul Atlantic !
Ca, in sfarsit, in Ungaria, la rasarit de Budapesta, Dunarea u risca
indraznet marea ei cascada spre' Sud * (vezi N. Iorga, Istoria Romdnilor
§i a civilisaliei lor, Buc., 192o, p. io) (Cascada in pusta!).
Daca asemenea cunostinte are in ce priveste geografia vremurilor
noastre, e inutil sa ne mai miram cand d. Iorga afirma ca odinioara
Dunarea s'a varsat in Mare prin valea Cara-Su adica a urmat linia
Cernavoda-Medgidia-Constanta (vezi Histoire des Rountains et de leer
civilisation, ed. I, Paris, 1920, p. 10 si ed. II, « revazuta n Bucarest,
1922, p. 1o; la fel in traducerea romaneasca din 193o, p. II) 1 sau ca
fluviul Maritza de astazi se chema in vremea veche Strymon (vezi N.
Iorga, Geschichte des rumanischen Volkes, I, p. 14: « von dem Strymon (der
heutigen Maritza) ». E inutil de asemenea sa ne miram ca nu cunoaste
documentul lui Stefan cel Mare privitor la modificarea Siretului. Dar, in
cazul acesta, Inca odata, de ce s'o fi amestecand in asemenea lucruri?
25. Si mai semnificativ este comentariul pe care-1 face d. Iorga
pasajului in care ma ocup de modificarile suferite de fauna pamantului
nostru in epoca istorica. 4 Daca ar fi notele, pe care economia lucrarii
le inlatura, spun d-sa am pricepe si ce e cu acel « magar salbatec »
« colunul », care de sigur trebue sa fie prin vreun izvor greu de gasit ». (Reo.
1st., p. 12o). D-1 Iorga n'avea nevoie de note ca sa priceapa ce este cu
colunul. Textul meu e limpede. Iata intr'adevar ce sta scris in « Istoria
Ronanilor », la p. 7: « In ce priveste fauna, trebue sa insemnarn doua
fapte: disparitia unor soiuri de animale salbatece §i degenerarea altora,
domestice. Amandoua faptele sunt in legatura cu imputinarea padurilor
si fanetelor. Printre animalele disparute pomenim in locul intaiu bourul
si zimbrul. Aceste podoabe ale padurilor Moldovei s'au stins: primul in
veacul al XVI-lea, cel de al doilea de vreo suta cincizeci de ani...
Castorul sau brebul a disparut si el. I-a rams Irish' nurnele legat de
unele locuri si asezari, ca de pilda satul Brebu din Prahova, Valea
Brebului, Brebii pomeniti in Moldova: unul in Vaslui, pe timpul lui
Alexandru cel Bun, altul, sat in Neamt, pe timpul lui Stefan cel Mare.
Nici magarul salbatec sau colunul nu mai exista astazi in padurile
noastre. Doar cateva numiri precum Colunul, poiana in judetul Dolj,
Coluni, lac in judetul Buzau, Colun, sat in Fagaras, ii mai pastreaza
amintirea. Alte soiuri de animale salbatece, cum e capra neagra si
cerbul s'au rant cu totul si de nu se vor lua masuri de crutare vor dis-
parea si ele in curand ».

1 Vezi si Const. C. Giurescu, 0 moth sinters a trecutului nostru, p. 26-27.

www.dacoromanica.ro
26 COLUNII SI ItVISTA isiroxrcA

Cuvantul colun nu se intalnete in « vreun izvor greu de gasit »cum

crede d. Iorga, ci intro serie intreaga de izvoare §i foarte accesibile.
Inteadevar el apare in: 1) Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, psalmul
ro3: « Si colunii cand li -i slate, Tu-i adapi aid scumpiate » (ed. I. Bianu,
BucurWi, 1887, p. 353) unde reds cuvantul grec ?Ivan(); care inseamna
« magar salbatec (ane sauvage, Wildesel) ; 2) Biblia lui .'erban Can-
tacuzino, psalmul 103, 12 13: « Adapa-vor toate hiarele campului,
primi-vor colunii la seatea lor »; 3) Il intalnim apoi in Istoria
ieroglificd a lui Dimitrie Cantemir care vorbe§te de « vartutea colunului »
(vezi editia Academiei Romane, p. 262) ; 4) Dictionarul slavo-roman dela
inceputul veacului al XVII-lea, publicat de B. P. Hasdeu in Cuvente
dot bdtrdni, I, p. 261-312 it cunoa$e si el, dand echivalenta : wuarpki,
NonSun (p. 274).5) Il intalnim in sfariti acesta e faptul esential
in toponimie : Colunul, poiana in judetul Dolj, coluni, loc cu izvoare
in judetul Bacau, Colin, Colini movila, movie §i munte in Buzau, Colun,
sat in judetul Pagara§, C oloneaf a (femela colunului: cf. magareata), in
judetele la* §i Vaslui. 1
Dar d. Iorga n'avea nevoie sa caute acest cuvant in vreunul din iz-
voarele a§a de « greu de gasit » de mai sus ; ii era de ajuns data deschidea
Diclionarul roman german al lui H. Tiktin sau aceea al lui I. A. Candrea
la cuvantul respectiv. Putea sä se informeze de asemenea din lucrarile
lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (vezi Columna lui Traian, noua serie,
VIII (1877) p. 622 ; Cuvente den Bdtrdni, I (1878), p. 274; Etymologicum
Magnum Romaniae, sub asin), din lucrarea lui L. *aineanu, Influenfa
orientald asupra lintbei qi culturel romane, II, Bucure$i, 1900, p. 142
sau din aceea, mai noua, a lui iorgu Iordan, Ruminische Toponomastik,
, aparuta in 1926 (vezi p. 203).

In sfar§it §i acest fapt, de o deosebita savoare, arata cat de bine

se informeaza d. Iorga ii era de ajuns sa deschida propria sa « Revistd
Istoricd» pentru a gasi in vol. 5 (1919) la p. 13o cuvantul colun explicat
de catre raposatul Vasile Bogrea prin asin scilbatec, onagru. Tot Vasile
Bogrea, pentru a carui §tiinta d. Iorga avea o deosebita admiratie,
explica in alts parte (Dacorontania, 1 (1920 1921), p. 218, nota 1)
numirile Colun din toponimie ca « itrme de faund, arhaica sau nu ».
Din lucrarile in§irate mai sus, d. Iorga ar fi putut vedea ca termenul
colun este de origin veche tura din kulun, kulan care inseamna « magar

1 Marele Diclionar Geografic al Roindniei, vol. II, Bucuresti, 1899, sub

voce. Tot atilt de bine informat ca d-I Iorga este si d -1 0. Pascu, atunci
cand in Revisla Critics g (1935), p. 231, afirma: «Colon cu inteles de inagar
salbatic se gaseste intrebuintat o singura data in Psaltirea ,5cheiana, text
depe la 1550 ».

www.dacoromanica.ro
 RgZ1.31,TATUI, UNUI CAMPANII 27

salbatec *I. Turcii de astazi it cunosc sub forma kulun 2, Calmucii si

Chirghizii sub forma kulan, Bucharienii sub forma kulun s. Dela nea-
murile turcesti ale evului mediu au imprumutat cuvantul atat Rusii,
in a caror limbs exist& sub forma 1:8Atill'It (Wilder Esel, Waldesel) 4,
-cat §i noi.
Dace acest termen nu s'ar int'alni in toponimie, ci numai in texte
literare si religioase, atunci am putea presupune ca suntem in fata unui
imprumut lexical, pe cale cults, si ca salbataciunea respective n'a
existat niciodata in tinuturile noastre. Dupe cum am vazut hush' mai
sus, el apare in toponimie §i nu odata, ci de mai multe ori, si nu numai
sub forma colun, dar si sub aceea de colonealci (femela colunului). Prin
urmare este sigur ca acest animal a trait odinioara in tinuturile noastre,
de vreme ce atatea locuri ii pastreaza numele. Iata de altfel si o alts
dovada, directci, a afirmatiei noastre. Strabo, vestitul geograf at lumii
vechi, spun ca in campiile scitice si sarmatice traiesc « nuigari siilbateci
si caprioare » 5. Se stie insa ca sfarsitul campiei scitice si sarmatice era
.tocmai la noi, in Buceag §i in ccimpia munteanci.
Pentru a incheia seria argumentelor, vom adaoga in sfarsit, ca nu
suntem in fata unui fapt izolat sau unic. Au mai existat la noi si alte
animale sgbatice, azi disparute, a caror amintire se pastreaza in docu-
mentele vremii si in toponimie. Ceea ce s'a petrecut cu bourul, cu zimbrul
si cu brebul sau castorul s'a petrecut pi cu colunul.
Cititorii isi pot da acuma seama cat de copilaroasa si de perfida in
acelas timp a fost campania de luni de zile a o Neamului Romanesc »
pe aceasta tema si ce scop a urmarit ea. Nu interesa stabilirea ade-
varului stiintific, interesa discreditarea cu orice pret a unei lucrari pi
a autorului ei. Cat de mult si-a atins insa scopul se vede din impreju-
rarea fara precedent pang astazi in istoriografia noastra ca dupa
cateva luni numai dela data aparitiei, a iqit editia a doua din
-o Istoria Romanilor ».
26. Povestind cel de al doilea razboi at Dacilor cu Romanii, am
spus ca dupa caderea Sarmizegetusei, Decebal se hotari sa mai face

a Vezi si Philipp Andreas Nemnich, Allgemeines Pulvglotten-Lexicon der

Naturgeschichte, Hamburg-Halle, 1793, t. I, col. 1505; cf. col. 1513.
2 I. Hloros, Aetrvir rovQxo-ilAnytnOr, Constantinopol, 1899, p. 1333, sub
.sovlativ.
3 Th. A. Nemnich, op. cit.. col. 1505 si 1513.
4 J. Pawlowsky, Russisch-dentsches 1Viirterbuch, Riga, 1879, sub 'Multi.
5 Strabo, Geogralia, ed. II. L. Jones, VII, 4, 8 (vol. III, Loudon, 1924, p.
249): Oijeat 6' Elam iv ttgr Tag gAEGIP eAchpao mai ovydyean,, iv Sg rois maim;
6rciyecov xcti donxciocov.

www.dacoromanica.ro
28 D-I, N. IORGA *I GEOGRAFIA

o ultima incercare, cu resturile armatei sale, «in muntii din j urul

capitalei ». (Istoria Romani lor, p. 70). D-1 Iorga, dictatorial, decre-
teaza. : In jurul» Sarmisegetuzei nu sunt munti ». (Rev. Ist., p. 123).
Foarte indrazneti, acesti munti continua totusi sa existe. Recunosc, e
suparator pentru d. Iorga, dar a§a. e. Asi putea reproduce amandoua.
fotografiile pe care le am, infati§and imprejurimile vestitei asezari,
socot insa ca ar fi prea mare cheltuiala. Dau deaceia una singura si
anume pe aceia care ne arata doi dintre muntii ce strajuesc Sarmi-
zegetusa ; e vorba de Furcdtura Clopotivei i Furcdtura Grdd4tei,

_-

Muntii Furcatura Clopotivei §i Furea'tura Gradistei vazuti din Sarmizegetusa

ava'nd fiecare intre 1400-1500 m. inaltime 1) Se observa de altfel

ca varfurile stint gola§e. Potografia e luata chiar de langa ruinile
amfiteatrului roman. (A§a e ca am insultat iar pe recenzentul meu?).
27. Pasajul in care ma ocup de navalirea Tatarilor prin tarile
noastre provoaca urmatoarea critics a d-lui Iorga: «Nay alirea nu s'a
putut face decat pe caile obi*nuite totdeauna de Tatari (pe la Rodna) ;
aceea pe la Munteni, adeverita doudzeci de ani pe urma, de un act
regal unguresc, n'are nicio bass serioasa * (Rev. 1st., p. 133). Prin urmare,
d. Iorga nu admite decat o singura cale de invazie, pe la Rodna ; prin
Tara Romaneasca, 'Mull n'au trecut. Si mai inainte, in Istoria Romd-

1) Vezi §i harta topografica austriaca 1/75.000, foaia Clopotiva.

www.dacoromanica.ro
 NAVAI,IREA TATARILOR IN TINUTURILE NOASTRE 29.

nilor qi a civilisatiei lor, sustinuse acelai lucrul. Documentele sunt

totu0 categorice: n'a fost un singur drum, pe la Rodna, cum crede d.
Iorga, ci mai multe, urmate fiecare de o hoarda. In afara de hoarda
care a intrat inteadevar in Ardeal prin coltut nord-estic al lui, pe la
Rodna (vezi Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, p. 333), a fost o a
doua, sub comanda lui Bochetor, care « trecand fluviul ce se nume§te
Siret, a ajuns in tara episcopului Cumanilor §i invingand pe oamenii
care ie§isera la lupta, a inceput sa ocupe tara in intregime*. Ne-o
spune c5lug5.rul contemporan Rogerius care a §i fost luat prizonier de
Tatari 2. Episcopatul Cumanilor cuprindea, dupa ins4i marturia d-lui
Iorga, cel putin sudul Moldovei Si rdsdritul Munteniei 3. Aceasta de a doua
hoards a patruns in Ardeal prin pasul Oituzului 4 ; ea a cuprins cetatea
dela Sanzaeni (Szent-Lelek) Bra§ovul, Tara Barsei, Cetatea de Balt5.,
precum §i alte localitati in partea de miazazi a Ardealului. 0 a treia
hoarda a strabatut Muntenia §i a intrat de aci in Ardeal. 0 §tim Meal
putinta de indoiala din documentul lui Bela al IV-lea, dat in 1254,
document care, prin urmare, nu e cu doudzeci de ani posterior, aga cum
afirma, dupa aritmetica sa specials (vezi Si mai sus, p. 19) §i subliniind
faptul, d. Iorga, ci numai cu treisprezece. Prin acest document, regele
cerand ajutor Papei, it anunt5. totdeodata ca a a§ezat pe o parte din
Cavalerii Ospitalieri sau Ioaniti «intr'un loc tare primejdios, anume la
hotarul Cumanilor peste Dunare Si al Bulgarilor, prin care loc chiar,
in timpul invaziunii regatului nostru, armata Teitarilor a avut intrare
la not » 5. Se tie azi in mod precis unde era acel « loc tare primejdios d.
Regele se refers, in documentul din 1254, la donatia pe care o facuse,
numai cu q ani inainte, Cavalerilor Ioaniti. Ea cuprindea Banatul
Severinului cu dependentele sale pan.s la raul Olt, afara de cnezatul
voevodului Litovoi, §i Cumania de dincolo de Olt, minus tara lui Seneslau,
voevodul Romanilor ; cu alte cuvinte, cuprindea teritorii situate intre
Carpati Si Dunare. De aicea prin urmare, din Tara Romaneasca, a patruns
o alts hoard5. de Tatari in Ardeal. D. Iorga da a intelege ca aceasta
concluzie n'are o « bass (sic!) serioasa *, deoarece documentul pe care
1 N, Iorga, Istoria Romdnilor fi a civilisatiei lor, Bucuresti, 193o, p. 56-57..
2 a Bochetor autem cum aliis regibus, flimium qui Zerech dicitur tran-
seuntes peruenerunt ad terrain episcopi Comanorum et expugnatis hominibus
qui ad pugnam conuenerunt, ceperunt terrain totaliter occupare s, in M. Ro.
gerii Carmen Miserabile, ed. G. Popa-Lisseanu, Bucuresti, 1935, p. 33.
N. Iorga, Studii ri Documente cu privire la istoria Romdnilor, vol. I, Bu-
curesti, 1901, p. XIIIXIV.
4 Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, p. 333; cf. Aurelian Sacerdo-
eanu, Marea inVa,ie Mara' fi sud-estul european, Bucuresti, 1933, p. 35-36.
6 Hurinuzaki, Documente, vol. I, p. 261.

www.dacoromanica.ro
30 I,ITOVOI I,ITUA

ea se intemeiaza, e posterior evenimentelor cu 20 de ani. Am vazut ca

in realitate, e posterior numai cu treisprezece ani. Dar nu aceasta e
esentialul, ci faptul ca regele Bela al IV-lea, n'avea niciun interes set
spuie un neadevdr, si ca.' el stia mai bine ca oricine, fiind direct interesat,
ca sef al statului, felul in care avusese loc invazia .Tatarilor. Sä credem
asa dar pe acest contemporan si sa trecem peste critica impresionista
a d-lui Iorga, aceasta inteadevar neavand nicio « bass serioasa ». Adaog
ca, bine inteles, toti cercetatorii care au consacrat un studiu special
chestiunii, ajung la aceeasi concluzie: Tatarii au navalit in Ungaria §i
din sere Tara Romdneascd. Vezi de pilda Strakosch-Grassmann, Der
Einfall der Mongolen in Mitteleuropa in den Jahren 1241 and 1242,
Innsbruck, 1893, p. 96; General T. Nicolau, Invazia Tdtarilor si prima
ocupare a Buda-Pestei, Bucuresti, 1930, p. 78-9 si harta nr. 2 ; Giovanni
Soranzo, Il papato,l'Europa crisliana e i Tortani, Milano, 1930, p. 45 si
51; A. Sacerdoteanu, Marea invazie tdtard§i sud-estul european, Bucuresti,
1933, p. 33-39. Partea nostima e ca d. Iorga imi reproseaza ca nu m'am
folosit in deajuns pentru navalirea Tatarilor de « bogata brosura a
d-lui Sacerdoteanu » (Rev. 1st., p. 133) ; n'a bagat de seama, se vede, ca
autorul acestei brcsuri nu-i impartdseste concluziile de vrerne ce arata
mai multe cai de invazie si sustine, ca si mine, ca. Tcitarii au strcibdtut
Muntenia §i ca au atacat Ungaria §i din aceastd parte (o. c., p. 33-39).
U cazul sa zicem: d. Iorga s'a folosit inteadevar de « bogata brosura a
d-lui Sacerdoteanu....»,
28. D. Iorga critica felul in care am citit un nume propriu in di-
ploma din 1247 a Cavalerilor Ioaniti. « Tara « Litua » spun d-sa

*tette 3+a a. irt12. yeurtru, aildty piano lrut2t, barr3,0i

turatil 1:32121- Cutmi3te,
110 111 112 113

yettrino 33 etteetn-gyp wiobt- ditto*. truz 03 oak!

4,110). liteti2epaue tyat7

106 107 1013109 110

-0-irctitercctLeo aurmatta 3curate tott:), - co AityS7112241

nu era de pastrat ; paleogratic e Litvoi » (Rev. Ist., p. 133). Invit la
randul meu pe d. Iorga sa citeasca inca °data facsimilele pasajelor
respective, facsimile reproduse in Hurmuzaki, I, 1, tab. 3. Va vedea
ca e vorba de cloud mime proprii: unul e nurnele voevodului, inteadevar

www.dacoromanica.ro
 0 ENIliNDATIE NEINDRLPTATITA 31

Lituoy sau Litvoy (nu Litvoi !) adica Litovoi si el se gaseste sub aceasta
forma in Istoria Romdnilor, la p. 337; celalalt e numele farii : Litua.
Literile sunt dare si numele acesta apare nu °data, ci de trei on (Hurmu-
zaki, I, 1, p. 250I, cf. facsimilele Nr. 102, 104, 112 in tabela III pe care,
spre a nu mai fi nicio discutie, le reproduc si aci, mai sus). Prin
urmare cand e vorba de lard, paleogra /ic nu e Litvoi, ci Litua.
Prin urmare, nu eu am gresit, ci d. Iorga care, spre deosebite de
alta data, cand a facut dintr'un singur personaj, doua 1 face de data
aceasta din doua nume deosebite (unul de voevod si altul de tara)
unul singur !
29. E criticata de asemenea traducerea pe care o dau unui pasaj
din textul latinesc al « Cronicei pictate a privind lupta dela Posada.
D. Iorga spune: o In cuneis moventur et agitantur infantes » e « in leagan
se leagana si se scutura copiii »! Asa sa fie toate traducerile ? » (Rev.
Ist., p. 135). Iar imediat dupa.' aceea: « Am explicat ca e de cetit ligneae
clavae in loc de lignei clavi §i deci e vorba de maciuci, nu de « cuie de
lemn ba'tute in cap » (ibidem). Obsery in primul rand ca d. Iorga nu
reproduce exact textul latin ; acesta nu are « cuneis » care inseamna
« pada' de spart lemnul » si « linie de bataie, in forma de unghiu o, ci
« cunis » adica leagan, ceea ce-i cu totul altceva. Traducerea mea reda
prin urmare exact intelesul propozitiei latine ; intrebarea d-lui Iorga :
« asa sa fie toate traducerile »? nu mi-o pot explica decat prin trans-
crierea dumisale gresita cuneis in loc de cunis.
In ce priveste a doua observatie, cred ca emendatia d-lui Iorga
ligneae clavae in loc de lignei clavi nu e indreptatita. Intr'un atare caz,
verbul al fixerunt care se dial in propozitia cuprinzand expresia emen-
data, nu s'ar mai potrivi. El exprima ideea de a fixa, a tintui, a bate in 2,
ceia ce nu se potriveste cu « maciucile » d-lui Iorga, dar convine de
minune o cuielor )>. De altfel, nu inteleg motivul pentru care trebue
inlocuita expresia asa de lamurita a textului latin, in acord cu actiunea
verbului respectiv si cu tot contextul, printr'o alta, presupusa ; sa
facem aceasta, numai fiindca operatia pe care o arata prima expresie
e prea cruda pentru sensibilitatea noastrd? Nu e un motiv suficient.
De altfel asemenea torturi s'au mai practicat si la not (in timpul lui
\lad Tepes) si in celelalte tari. Sa se observe in sfarsit, ca insusi autorul
cronicei califica moartea pe care au suferit-o clericii unguri carora
ii s'a ba'tut asemenea cuie in o creierii capului », drept « crancena »

1 Vezi Const. C. Giurescu, 0 noud sinteM a trecutului nostru, p. 45-4P.

2 Vezi L. Quicherat Si A. Dai,eluy, Dictionnaire latin-francais, ed. 46, Paris,
'gm, sub voce.

www.dacoromanica.ro
32 D-I, N. IORGA hIPOTRIVA GETILOR DIN DOBROGEA

sau u ingrozitoare *. 1. Daca ar fi fost vorba de lovituri de maciuca,

nici expresia latin5. « dire * n'ar fi fost necesara. Prin urmare, nici
din punct de vedere filologic, nici istoric, emendatia d-lui Iorga nu
se justifica.
30. « Nu vad pe ce se poate sprijini ideea ea in Dobrogea a fost o
masa gets capabila de a absorbi pe Sciti », spun d. Iorga (Rev. Ist.,
p. 121-122), criticand pasajul meu din Istoria Romdnilor, p. 33, in
care aratam ca qi in acest tinut, ca §i in stanga Dunarii 4 Scitii n'au
putut disloca populatia getica, ci dimpotriva, an sfarit prin a se topi
in mijlocul ei ». Credeam ea d. Iorga cunoWe faptele care indreptatesc
afirmatia mea. riindca insa declara in scris ca-i sunt strain, ca nu le
vede, sunt obligat s5. i le reamintesc. Iata-le: I. Herodot ne arata pe
Geti locuind Dobrogea in timpul expeditiei lui Darius, a§a dar la 512
inainte de Hristos ; el nu ii prezinta ca pe un popor venit de aiurea ;
suntem prin urmare in drept sd -i considerdm ca bei.7tina§i §i in aceste
locuri. Virtutile for impresioneaza pe Herodot facandu-1 sa afirme ca
Getii sunt « cei mai viteji i cei mai cinstiti dintre Traci » 2 §i singurii
cari au indraznit sä se opuie lui Dariu. 2. Numdrul Getilor din Dobrogea
a trebuit sa fie Insemnat, deoarece ei se intindeau peste intreaga pro-
vincie, dupa cum ne arata izvoarele istorice §i toponimia. Se §tie ca
dupa moartea lui Buerebista, existau intre Dunare §i Marea Neagra
trei « legate » getice anume unul al lui Roles, in partea de miazazi,
in regiunea Durostorum, Abrittus, Axiopolis, altul al lui Dapyx, in
centrul Dobrogei, in regiunea Capidava-Carsium-Ulmetum-Histria, eel
de al treilea al lui Zyraxes, in partea de miazanoapte, in jurul localita-
tilor Troesmis, Dinogetia, Aegyssus, Buteridava $. Localitati cu nume
specific dac sau get, terminat in -dava, inthinim nu numai intr'o parte
a Dobrogei, ci pe toata intinderea ei: lang5. Durostorum era Sucidava,
intre Axiopolis §i Carsium era Capidava, in imprejurimile Noviodunului,
Buteridava 4. Se. mai cunosc apoi, tot in Dobrogea, Inca trei localitati
cu astfel de nume dacic sau getic, anume Sagadava, Zisnudava §i Muri-
dava 5. tim iar5.0 ca Ovidiu vorbe§te in poeziile sale despre Getii din
Tomi i din imprejurimile ora§ulni. Inscriptii romane ni-i arata de

1 Cronicon Pictum Vindobonense in Historiae Hungaricae Fontes Domestics,

ed. M. Florianus, Quinque Ecclesiis, 1883, p. 244: o dire mortis poculum
acceperunt I
2 Coast. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, p. 38.
V. Parvan, Getica, Bucuresti, 1926, p. 88 go.
4 Idem, p. 236 si 8g.
5 V. Parvan, Inceputurile vigil romane la gurile Dundrii, Bucuresti, 1923,
p. 109-113.

www.dacoromanica.ro
 PARERII,R D-ZUI IORGA DESPRR GETI 33

asemenea in imprejurimile orasului Ausdec...1, la Durostorum 2 ,si la

Tropaeum 8. Asa dar Getii erau raspanditi peste tot in Dobrogea,
formand o masa etnica insemnata, cea mai insemnata din aceste parti 4.
3. Faptul ca ince.' in preajma anului 200, regele get Remaxos stapanea
Dobrogea, protejand si cetatile grecesti dela Mare 5, ne arata ca Scitii
pe atunci nu mai aveau insemnatate in aceste locuri. Urmeaza puternica
stapanire a lui Buerebista i apoi cele trei statulete, cu regii amintiti
mai sus. In timpul stapanirii romane, are loc procesul de desnationali-
zare al Dacilor sau Getilor ; ei isi mai pastrau totusi vechile nume in
secolul al II-lea dupe. Christos, dupa cum ne arata inscriptiile desco-
perite la Tropaeum Traiani 6.
Dace tinem seams acum de toate aceste fapte, de vechimea Getilor
in Dobrogea, de nunuirul insemnat al lor, de dominalia for politica,
atestata dela Remaxos inainte, procesul de asimilare al Scitilor dintre
Dunare si Mare nu mai surprinde; el apare dimpotriva cu totul natural,
asemanator aceluia care a avut loc in stanga Dunarii. Critica d-lui
Iorga dovedeste insa ca domnia sa ignoreaza datele fundamentale ale
problemei sau ca, in cazul cand le cunoaste, nu poate face legatura
intre ele, nu poate trage concluziile pe care ele le imp= Nu ne mini
acest fapt, deoarece d. Iorga are despre poporul dac sau get niste pareri
cu totul particulare, dupa cum se va vedea lamurit si din cele ce ur-
meaza.
31. Astfel, d. Iorga considers ca o « ipotesa... parerea ca Get si
Dac e tot una »; « ar fi greu sa. se fad, dovada complete'. » spune d-sa
(Rev. Ist., p, 121). Ar fi greu inteadevar, raspundem noi, numai daca
n'ar exista marturiile a doi invatati vestiti ai antichitatii, Strabo si
Caius Plinius Secundus. Cum Lisa aceste marturii, din fericire, ni s'au
pastfat, putem face, asa cum cere d. Iorga, dovada « complete'. ». Intea-
devar, Strabo intr'un pasaj bine cunoscut din cartea a WI-a, spune
lamurit ca « Dacii au aceiasi limbs cu Getii » (Oiudy;.corrot 6' eloiv of

I 0 inscriptie din timpul lui Marcu Aureliu consemneaza faptul ca c s'au

a§ezat stalpi de hotar pentru tinutul cetatii Ausdecensilor inspt e Daci, dupa
aratarile administratorului cetatii, Vexarus T.... ; Dacii cunt datori sci ias t
dincolo de shilpi ». (VeAi V. Parvan, Inceputurile tielii romane la gurile Dunarti,
Bucure§ti, 2923, p. tog-22o).
2 V. Parvan, Gelica, p. 88.
V. Parvan, Incepulurile vielii romane, p. III II2,
4 Idem, p. 115: > Dacii erau cei mai numero5i printre locuitorii Scitiei Mici
la venirea Rolnanilor, in secolul intaiu dupa Hristos »,
5 Const. C. Giurescu, Istoria Romini/or, I, p. 52-52.
V. Parvan, Inceputurile vietii romane, p. III -112.

www.dacoromanica.ro
34 NAVALIREA CEI,TII,OR IN TINUTURILE NOASTRE

daxol 'rag .11 izatc) 1. Iar Caius Plinius Secundus afirma, tot a§a de
categoric: 4 Getii numiti Daci de catre Romani* (Getae Daci Romanis
dicti) 2.
Era prin urmare unul i acela* popor, cu doua nume ins5.: Romanii
le spuneau in mod obi§nuit, Dad iar Grecii, GO. Intocmai dupe cum
not mai tarziu eram numiti de unii dintre strain Vlahi, fail ca aceasta
sä insemne ca exista §i un alt popor deosebit, al Romdnilor.
Pentru celelalte opinii cu totul ciudate pe care le are d. Iorga despre
Daci sau Geti, vezi i mai jos, p. 48-52.
32. Pe cat de categoric pe atat de neinformat e d. Iorga atunci
cand afirma c.a. « Guillebert de Lannoy nu poate fi ambasador al regelui
Franciei i al regelui Angliei » (Rev. 1st., p. 140), asa cum scrisesem
eu in Istoria Rorna'nilor, p. 508. Nu poate fi? Sa vedem ce ne spune
mai intai ins4 Guillebert de Lannoy §i apoi editorul relatiei de ca-
latorie a acestuia. u Ce temps pendant poveste§te de Lannoy em-
prins le voyaige de Jerusalem par terre, a la requeste du roy d'Angle-
terre et du roy de France... 3». lar editorul, in introducere, spune:
Ghillebert jut chargé par le roi d'Angleterre, en son nom et au nom du
roi de France, dont it etait regent... dune mission politique en Orient
(1421) 4 ». Ape dar sa nu credem pe de Lannoy cand arata lamurit ca
e o trimisul regelui Angliei §i al regelui Frantei » exact ce sta. scris
in Istoria Romcinilor sd nu credem nici pe editorul relatiei de calatorie,
pe invatatul care s'a ocupat in mod special cu vieata i opera lui de
Lannoy, ci sä credem mai de graba afirmatia imperative dar nedo-
cumentata a d-lui Iorga. Sä mi se ingadue, mie unuia, sa-i prefer totu§i
pe cei dintai.
33. Acee4 lipsa de informatie atat in ce prive§te izvoarele cat
i studiile rezulta i din critica pe care o face d. Iorga pasajului
din Istoria Romeinilor in care afirmam ca Celtii au ajuns in tinuturile
noastre pe doua drumuri: o unul de-a-lungul Dunarii, celalalt de-a-lungul
Carpatilor », cuprinzand astfel Dacia u din doua parti » gi a§ezandu-se
4 in preajma hotarelor ei, ba unele neamuri cum sunt Anartii §i Bri-
tolagii » patrunzand u chiar Si in interiorul » ei (p. 5o). 4 Trecerea Cel-
tilor o de-a-lungul Carpatilor » e curioasa §i prin nimic dovedita », spune

1 Strabo, Geogratia, VII, 3, 13, ed. H. I,. Jones, vol. III, London, 1024,
p. 215.
2 Caii Plinii Secundi Ifistoriae Naturalis libri XXXVII, IV, 25, t. I,
Leipzig, 1874, p. 288.
3 Oeuvres de Ghillebert de Lannoy, voyageur, diplomate et moraliste, recueillies
et publiees par Ch. Potvin, Louvain, 1878, p. 51.
4 Idem, p. XVIII.

www.dacoromanica.ro
 NICETAS CHONIATES, NV AROASINATOS 35

d, Iorga in Revista Istoricd, p. 122. Specialistii, cei cari au consacrat

Celtilor studii intregi, sunt insa de alts parere. Camille Jul lian in
binecunoscuta sa Histoire de la Gaule afirma ca. Celtii care se intal-
nese la Nord de Dunarea inferioara, ar putea sä fie « d'autres Galates
ou Belges, venus vers ce temps-la par le Nord des Carpathes1 *. Vasile
Parvan, in « Getica » o spun lamurit: 4 Celtii coboara la Dunarea de
Jos si la Marea Neagra pe doua drumuri: primul pe la miazanoapte
de Carpati, din Boemia, la vale, pe Nistru pang la gurile Dunarii si
la Borysthenes si, al doilea, pe valea Dunarii, papa in Grecia si Thracia,
spre a trece apoi chiar in Asia-Mica 2 ». In sfarsit, H. Hubert, in lu-
crarea recenta Les Celtes depuis l'epoque de la Tene et la civilisation
celtique, aparuta in 1932, explica si el pe Celtii dela Nordul Dunarii
inferioare si de pe Nistru sau printr'o inaintare a regatului celtic din
Tracia sau prin coborirea de-a-lungul Carpajilor a neamului celtic al
Boilor din Boemia 3. Mai e « curioasa » afirmatia mea?
Pe ce s'au intemeiat specialistii citati mai sus atunci cand au admis
o scoborire a Celtilor pe la Nord de Carpati? Pe marturiile documentare
ale antichitatii. Nu e vorba numai de rezultatele sapaturilor, 4 dar si
de texte precise. Ptolomeu citeaza la Nord de Dunare neamul Brito-
lagilor, iar mai spre miazdnoapte, peNistrul mijlociu, localitatile Car -
rodunum, Maetonium, Vibantavarium si Eractum, cea dintai purtand
un nume specific celtic (pentru cea de a doua, compara eu Matavonium
din Gallia !). In Nordul Daciei, constatam apoi neamul celtic al Teu-
yiscilor 5. Mai e in cazul acesta, afirmatia din Istoria Rorndnilor, « prin
nimic dovedita » asa cum sustine necunoscand izvoarele si studiile
respective, d. Iorga, «nespecialist in istoria antica »?
34. 0 alts « greseala » a mea este in legatura cu modul cum am
scris numele unui cronicar bizantin. « Nu se zice Nicetas Choniates
Akominatos ma invata sever d. Iorga ci Niketas Akominatos
Choniates (din Chonae) * (Rev. 1st., p. 131). Cu alte cuvinte: nu trebue
pus numele de famine Akominatos la urmd, ci asa cum se cuvine, indata
dupa pronume (Nicetas) qi inaintea numelui de Choniates care arata
numai locul de origine. De data aceasta, evident, d. Iorga are dreptate,
isi va zice cititorul, impresionat de tonul sigur in care e facuta critica.
Ei bine, raspund eu, nici de data aceasta d. Iorga n'are dreptate.

1 C. Jullian, Histoire de la Gaule, I, ed. 5-a, Paris, 1924, p. 303, nota 2.

2 V. Parvan, Getica, Bucuresti, 1926, p. 65.
8 H. Hubert, Les Callas depuis l'epoque de la Tone et la civilisation cellique,
vol. II, Paris, 1932, P. 53-54.
4 V. Parvan, Getica, p. 65, nota 2 §i p. 239-24o.
8 Ibidem.

www.dacoromanica.ro
36 D-I, N. IORGA BSI ETIMOLOGIA CUVANTULUI KIRCHU

Inteadevar, cronicarul in discutie s'a numit Nicetas Choniates adica

Nicetas din Chonae, f drd vreun alt adaos. Numele de Akominatos nu-i
aparline ; el se datorEste trimului editor al cronicei, lui Ieronim Wolf
(1571) §i este prcbabil rezultatul unei lecturi grEsite. Niciunul din
manuscrisele cronicei lui Nicetas Choniates nu are numele de Akominatos ;
acesta nu e numele familiei cronicarului 1. Se cunoaste un frate al lui
Nicetas, Mihail; si acesta se numeste numai Mihail Choniates; nici
tuma de Akominatos 2. Prin urmare am avut dreptate cand am scris
numele cronicarului bizantin asa: Nicetas Choniates Akominatos,
punand intai pe Choniates si la urma pe Akominatos, iar nu invers
cum ma invata gresit d. Iorga. Propriu zis, nici n'ar mai fi fost nevoie
sal adaog numele de Akominatos inventat tarziu, dupes cum am spus
mai sus, de primul editor al cronicei. Daces 1-am pus totusi si pe acesta,
am facut-o numai din cauza traditiei fiindca asa a fost cunoscut cro-
nicarul parg acum in istoriografia europeana.
Din critica severs pe care mi-o face, reiese ca d. Iorga nu cunoaste
toate aceste fapte. Le-ar fi putut afla totusi din lucrarea lui Georg
Stadtmiiller, Michael Choniates, aparuta la Roma in 1934 (in Orientalia
Christiana, vol. XXXIII, 2). Lectura acestei lucrari 1-ar fi scutit sal
mai faces observatii de felul celei de mai sus.
35. Tot atat de neindreptatita este si observatia pe care mi-o face
pe un ton asa de sigur, totusi d. Iorga, in legatura cu etimologia
cuvintelor Kirche §i church. Eu am aratat ca aceste cuvinte yin din
grecul xvetaxdv. D-sa ma invata insa: <( Nu xvetaxdv, ci xvetaxii
(4tieea) » (Rev. 1st., p. 128). Raspund, la randul meu: Nu xvetaxii, ci
xvetcosOv. Inteadevar, biserica e «Casa sau lacasul Domnului » cum
stie oricine, iar nu « ziva Domnului» cum ma invata d. Iorga. Prin
urmare xvetwedv SO) sau sevetcoedg olxoc iar nu xvetaxii Augect.
Termenul cel mai des intrebuinfat pentru biserica e xvetaxov; daces
vrea sä se convinga, d. Iorga n'are decat sa' se adreseze Canoanelor
Sinoadelor: din Ancira (anul 314), canonul XV; din Laodiceea (anul
361), canonul XXVIII; din Neocezareea, canonul V, etc. 3.
36: De aceeasi natural este critica pe care o face d. Iorga pasajului
referitor la originea Hunilor. Eu am afirmat ca acesti navalitori 4 apar-
tineau popoarelor altaice, numite astfel fiindca se intindeau... in

1 Georg Stadtiniiller, Michael Choniates Mitropolit von Athen (ca 138-ca.

1222), in Orientalia Christiana, vol. XXXIII, 2 (19341, p. 274-278, cf. G.
Schlumberger, Sigillographie de l'enzpire bizantin, Paris, 1884, p.
2 Idea: ; Schlumberger, o. c. p. 636.
3 Vezi Pci1.2.11 xai llorA4 Etivraypa acUV echo]) xai teeth?, HavOtocov, Atena,
1852 1859, vol. 3, p. 50, 195, 77.

www.dacoromanica.ro
 D-L N. IORGA IJRALO-ALTAICII 37

jurul muntilor Altai din Nordul Chinei » (Istoria Romdnilor, p. 184).

D4 Iorga rectified, pe un ton peremptoriu: o Ei sunt « Uralo-Altaici »,
nu « Altaici » (Rev. Ist., p. 127). Li se spunea intr'adevar Uralo-altaici,
acum cateva decenii, in manualele pe care le-a invatat d. Iorga. De
atunci insa, lucrurile s'au mai schimbat. In studiul specialistului J.
Deny, Langues turques, langues niongoles et langues tongouzes, ca si in
acela al lui A. Sauvageot, Langues finno-ougriennes et langues sa-
moyedes, aparute amandoua in 1924, in marea publicatie Les langues
du monde de sub conducerea lui A. Meillet si Marcel Cohen, se arata ca
astazi nu se mai grupeaza la un loc limbile samoiede si finougriene,
descendente dintr'o asa zisa limbs uraliana, cu limbile o altaice » care
se impart in trei grupe: limbi turcesti, limbi mongole si limbi tonguze 1.
Prin urmare, termenul uralo-altaic nu mai e indicat. El nu se mai intre-
buinteaza decat de cei cari nu sunt in curent cu cercetarile din ultima
vreme. De ce n'a consultat d. Iorga bibliografia dela sfarsitul capi-
tolului meu despre Huni unde sub Nr. 3 e trecut studiul lui J. Deny?
37. Cu privire la Huni, o serie de intrebari si nedumeriri
caracteristice. « Cine o fi zis lui Attila « ciocanul lumii *? se in-
treaba d. Iorga (Rev. Isl., p. 127). « Ce izvor serios va fi lamurit pe
autor ...asupra asezarilor ulterioare hune pe malul drept al Dunarii »?,
a doua intrebare (Rev. Ist., p. 127). Apoi a treia, in care intra si o parte
de mirare si nedumerire: « Se uimeste cineva inaintea propositiei:
Atila a facut mai intai o expeditie in spre Rasarit » (de unde?) o spre
Caucas si a atacat Imperiul Roman prin Asia Mica * (Rev. Ist., p. 127).
Sa lamurim pe d. Iorga.
1. Porecla de « ciocanul lumii » ca si aceea de o biciul lui Dumnezeu *

daduse Attila singur Vezi Le monde barbare, L'invasion de

A. Berthelot in Histoire Generale de sub directia lui E. Lavisse si
A. Rambard, t. I, p. 70.
2. Izvorul serios care m'a lamurit asupra asnarilor hune pe malul
drept al Dunarii este Iordanes. Tata pasajul respectiv: « Hernac quoque
iunior Attilae filius cum suis in extrema minoris Szythiae sedes de-
legit. Emnetzur et Ultzindur consanguinei ejus in Dacia Ripense Uto
et Hisco Almoque potiti sunt, multique Hunnorum passim proruentes

1 J. Deny, op. cit., p. 185: « ...depuis les progres realises par la linguistique
finno-ougrienne, on a cesse de grouper le turc avec le finno-ougrien »; A. San-
vageot, op. cit., p. 154: « Certains savants sont all& plus loin, ils ont pretendu
rattacher aux langues ouraliennes (c. a. d. les langues samoyedes et les langues
finno-ougriennes 1) les langues dites altaiques, sans parler du japonais. Les essais
de demonstration qu'ils ont fournis sont restes jusqu'ici peu convaincants*.

www.dacoromanica.ro
38 IORDANES DECRETAT IZVOR NESERIOS

tune se in Romania dediderunt, e quibus nunc Sacromontisi et Fossa-

tisii dicuntur » 1. Iar mai inainte ; « Sauromatae vero, quos Sarmatas
dicimus et Cemandri et quidam ex Hunnis parte Illyrici ad Castramar-
tenam urbem sedes sibi datas coluerunt» 2. Asa dar Hernac, fiul cel
mai mic al lui Atila s'a asezat la extremitatea « Scitiei minore » adica
a Dobrogei, Bmnetzur si Ultzindur in Dacia Ripensd intre rdurile Vid
§i Lom, o alts parte in Romania, iar unii dintre Huni s'au stabilit la
orapl Castra Martis, astdzi Kula, spre sud-vest de Vidin. Nu ramane
acum d-lui Iorga decat sal declare pe Iordanes ca izvor neserios.
3. Se uimeste inutil d. Iorga de fraza mea « Atila a facut mai intai
o expeditie in spre Rasarit, spre Caucaz, si a atacat imperiul roman
prin Asia Mica », deoarece a§a s'au petrecut faptele 3. 0 De unde * a fault
expeditia spre Ra'sarit? Din Panonia, evident, de unde-i era resedinta
si orient i-ar fi de antipatica d-lui Iorga geografia, va conveni cal pentru
a ajunge dela zisa resedinta la Caucaz, trebue sal mergi spre rciscirit.
38. Lipsa de informatie dovedesc si unele intrebari pe care mi le
pune d. Iorga in cursul recenziei. Astfel, de pilda, in legatura cu raz-
boaiele dintre Traian si Decebal si cu pregatirile militare ale celui dintai,
d-sa intreaba: « Ce face a se atribui lui Traian castrul dela Carsium sau
cel dela Barbosi ? * (Rev. 1st., p. 123). Raspunsul e simplu: Pentru
castrul dela Carsium, vezi inscriptia din anul 103, publicata si comentata
de Vasile Parvan in Memoriile Sectiunii Istorice ale Academiei Romane,
t. XXXV, p. 480-489 4. Pentru cel dela Barbosi vezi concluzia la care
ajunge tot Vasile Parvan intr'un alt studiu, intitulat Castrul dela Poiana
§i drumul roman prin Moldova de jos, publicat de asemenea in Memoriile
Sectiunii Istorice ale Academiei Romane, t. =CV', p. 93-130.
« Uncle va fi dovada ma intreaba iar d. Iorga pentru « resturile
de Goti cari vorbiau limba moderns pana pe la anul 85o in Dobrogea o.
(Rev. 1st., p. 127). Obsery mai iniai ca eu nu amintesc nicairi de limba
« moderns », ci de aceea « maternal »; greseala de tipar (una din nu-
meroasele care impodobesc recenzia d-lui Iorga!) e suparatoare. lath
acum si dovada: e textul scriitorului medieval Walafridus Strabus care
a trait si a scris in manastirea Reichenau intre anii 826 si 849. In lucrarea

1 Iordanes, De origine actibusque Getarum, L, 266, ed. Mommsen in Moms-

menta Germaniae Historica, Auctores, t. V, I, Berlin, 1882, p. 127.
2 Iordanes, o. c. L, 265, p. 126.
3 Vezi A. Berthelot, o. c., p. 69.
4 La aceasta inscriptie se refers Parvan si in Getica, p. 126: I Am publicat
cu alt prilej inscriptia de fundatie a lagarului dela Carsium, din a. 103 (Des-
coperiri noun in Scythia Minor, Mem. Sect. Ist., XXXV, p. 48o-489) o.

www.dacoromanica.ro
 UN IZVOR NRCUNOSCUT D-I,UI IORGA 39

sa De ecclesiasticarum rerum exordiis et incrementis liber unus, ad

Reginbertum ePiscopum, VII, gasim urmatorul pasaj: a a Gothis qui et
Getae, cum eo tempore, quo ad fidem Christi... perducti sunt, in Grae-
corum provinciis commorantes nostrum, id est Theotiscum sermonem
habuerint. Et, (ut historiae testantur) postmodum studiosi illius
gentis divinos liberos (sic 1) in suae locutionis proprietatem trans-
tulerint, quorum adhuc monumenta apud nonnullos habentur. Et
fidelium fratrum relatione didicimus, apud quasdam ScythaPum gentes,
maxime Tomitanos divinos eadem locutione divina hactenus celebrari
of ficia *1. Se spune prin urmare in mod limpede ca.' in timpul cand
Walafridus scria (adica in prima jumatate a veacului al IX-lea!),
se mai Ikea Inca slujba bisericeasca, in regiunea orasului Tomis, in
limba gota.
39. Comentand afirmatia mea in care arat ca Romanii de odinioara
din muntele Haemus (muntii Balcani de astazi) au disparut treptat-
treptat in mijlocul populatiei slave inconjuratoare, d. Iorga spune :
< Se recunoaste ca « frati de ai nostri in Balcani # nu mai sint (de-ar fi
fost !) n (Rev. 1st., p. 132). Adaosul din paranteza, e caracteristic: el ne
arata ca pentru d. Iorga n' au existat niciodatd Romcini in ntuntele Haemus.
Asa se explica si de ce d-sa nu admite ca miscarea Asanestilor ar fi pornit
din acest munte, ci o muta tocmai in Pind, de asemenea de ce Tirnovo
nu este asezarea binecunoscuta din Balcani, ci aceea, neinsetnnata, din
Tesalia. (Rev. Ist., p. 131-132).
Existenta Romanilor in Haemus in cursul evului mediu si in special
in veacurile XIIXIII este un fapt insa in afard de orice indoiald. El
rezulta atat din studiul izvoarelor istorice cat si din acela al toponimiei.
Ana Conmena, povestind navalirea Cumanilor in imperiul bizantin,
in anul 1094, ne spune ca Valahii au condos pe ndvdlitori prin defileurile
muntelui Haemus 2. Ceea ce dovedeste ca ei erau localnici, cunoscatori
ai drumurilor ai potecilor. Tot Ana Comnena, in aka parte a operei sale,
descriind muntele Haemus, afirma ca pe versanturile lui traiesc neamuri
multe si foarte bogate : pe cel din spre miazanoapte Daci si Traci, pe
cel din spre miazazi, aceiasi Traci si 1VIacedoneni 3. In acest pasaj,

1 Veal Migne, Patrologia latina, t. CXIV, Paris, 1879, col. 927.

'iLlquic, ed. Bonn (1878), vol. II, p. It (cartea X-a, 3): Toiv yativ Ko-
pdvcov ?meet Teo V BAcixam rd; dui rail) xhaloveciiv cirea.maii; pegaillixdrcov xal
aro) TOP Zvyav ja6icog otE2112vOorcovc
Ibident, p. 298-299 (cartea XIV-a, 81: .3 d 6' Alpto; c5ro; 4eo; iorl
paxecharov ward yeappi)v aaed27.rplov Tri Po6Onn xelpevov ixareQorOev 6,4
Tam xaraeetcrcov crOzof, ao22ci nal a2ovatairara lOvti viperca dastiov fdv livccov
Poestoriewv xal -115v Gleakair, vortcoriecov Oa eewaliv re at5r6v xai ItlaxeenSvcov),

www.dacoromanica.ro
40 ROMANII DIN HAEMDS

scriitoarea bizantina intelege prin Daci pe Romani 1. Mai tarziu Nicetas

Choniates, povestind rascoala Asanestilor, arata drept cauza a ei la-
comia imparatului bizantin Isac Anghel care (c a facut fara crutare sä se
stranga bani din tarile supuse lui ; si pe sub mans.., a jefuit si orasele din
partile din spre Anhialos, facand, din aceasta pricing, siesi si Romeilor
neimpacati dusmani pe acei barbari ce locuiesc fin muntele Haemus qi
care inainte se numeau Mysi iar acuma Wahl se chiamci. Acestia
continua Nicetas bizuindu-se pe stramtori si sumetindu-se in cetatile
lor, de care foarte multe sunt si se inalta drepte pe stanci prapastioase,
si altadata s'au incumetat a se impotrivi Romeilor, dar atunci, dandu-li-se
prilej binevenit cu rapirea turmelor si bantuirea lor, au facut rascoala
infricosata i> 2. Marturia e categorica atat in ce priveste locuintele Ro-
manilor din Haemus cat si in ce priveste locul unde a izbucnit rascoala.
Ca nu poate fi vorba de Pind, rezulta si din alte pasaje ale contempo-
ranului si martorului ocular Nicetas Choniates care spune cal rasculatii,
vazand ca miscarea le e cu izbanda, s'au latit cc si spre targurile si
catunele mai depdrtate de Haemus# 2. Bi inconjura Preslava <c cetate...
straveche si toata zidit5. din caramida *, cu un tc foarte mare cuprins
sub muntele Haemus » 4, dar nu o pot lua. Apoi, R coborindu-se din
Haemus » B, navalesc fall de veste asupra altor asezari de ale Romeilor,
pricinuindu-le acestora marl pagube. Toate acestea ne arata in mod
precis ca rascoala a izbucnit, nu in Pind cum crede d. Iorga, ci in Balcani.
Ca acolo au locuit in evul mediu grope compacte de Romani, ne-o
dovedeste si toponimia. In tinutul din jurul Sofiei, asa dar pe versantul
sudic, gasim denumirile Vlasi, Vlahinia, Vlayo bdrdo, apoi Gurguliat,
&miser, Cdrnul, Cercel, Cercilat, Pdsdrel, V acarel. In regiunea Kiistendil,

1 Vezi D. Oneiul, Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintii Rominilor

in Dacia Traiand de A. D. Xenopol. Dare de seamci crilicd, in Convorbiri Lite-
rare, XIX (1885), p. 273 -274; Al. Philippide, Barangii in istoria Romknilor ci
In limba romdneascd, in Viata Rondineascti, 1916, p. 234, nota ; Coast. C. Giu-
rescu, Despre Vlahia Asane§tilor, Cluj, 1931, p. 118 (extras din Lucrdrile Insti-
tutului de Geogralie al Universittitii din Cluj, vol. IV .
2 Vezi G. Murnu, Din Nichita Akominatos Honiatul, traducere a ptirlilor
privitoare la istoria Asanizilor, in An. Acad. Rom. Diem. Seq. 1st., seria 2, t.
XXVIII, p. 377 -37S; cf. Const. C. Giurescu, Despre Vlahia ,Isane§tilor, p.
113-115.
3 4 xai ncrra Tth V lizroltev TO15 Aipov xtopondAstov xai avyxr4aecov giunkerti-
rovrat», la G. Murnu, op. cit., p. 380; of. Const. C. Giurescu, Despre Vlahitx
Asanotilor, p. 115.
4 aryl bg lIescuncifici neoaficadvrvg (volts coitn thyvyin, sx .72.1v9ov nciaa
Oirrijc, xai nAeiarnv Oaliv :reetrew Atop rip neelpereov gxovea) » la G. Murnu,
op. cit., p. 38o,
5 <CLOP be A 1110P iinonariexerrat* la G. Murnu, op. cit., p. 380.

www.dacoromanica.ro
 ROMANII DIN HAMIDS 41

prin urmare tot la sud de Balcani, s'au pastrat denumirile Cdrnol, 0'4111,
iar la Teteven, pe versantul nordic, Picior, Murat, Iarba(ta). (< Tot la
nord de Balcani mai intalnim urmatoarele numiri de origine romaneasc5.:
Bucur, munte langa Orhania, Bucurovo, langa Sevlievo, in districtul
Tarnovo, Rugulet, in aceeasi regiune ; Stranig, langa Dreanovo, distri tul
Tarnovo > 1. In partea de apus a muntelui Haemus adica in regiunea
Nisului, acolo unde se intindea odinioard marea padure a Bulgariei,
Romanii sunt constatati documentar la sfarsitul secolului al XII-lea.
Cronica atribuita lui Ansbertus, povestind trecerea armatei cruciatilor
prin aceasta padure, in anul 119o, aminteste necontenitele atacuri §i
hartueli ale Grecilor, Bulgarilor, Sarbilor, si ale « Valahilor pe jumatate
barbari » 2. Ele au avut loc atat inainte de a ajunge la Ni § cat si dupd
plecarea din aceasta localitate 3.
In regiunea de granita dintre Serbia §i Bulgaria, in dreptul Sofiei,
s'a Pastrat pans astazi numele satului si al paraului Vlasina precum
si al targului Vlasotince. La sud de Pojarevac e satul Vlakidol 4.
Fata de aceste marturii, nu e de mirare ca cercetatorii romani si
strain cari s'au ocupat mai de aproape cu istoria si etnografia peninsulei
Balcanice, admit cu totii ca. Vlahii an locuit in veacurile XII si XIII
muntele Haemus. Citam, de pilda, numai dintre straini, pe C. Holler
care a studiat originile statului Asanestilor 5, pe filologul G. Weigand,
ale carui lucrari asupra Romanilor din Balcani sunt bine cunoscute 6,
pe geograful si etnograful Jovan Cvijid 7, pe istoricul bulgar W. N.
1 G. Weigand, Rumanert und Aromunen in Bulgarien, in Drei,ehnter Jahres-
bericht des Instituts /iir rumanische Sprache zu Leip ig, 1908, p. 40-40:
cf. Const. C. Giurescu, Despre Vlahia Asangtilor, p. 119-120.
2 e Sed neque hoc malicie ipsoruin suffecit, quip in ipsa silva longissima
13ulgariae, quam idus iulii ab Brandiz promoventis intravimus, Greculos, Bul-
}taros, Servos et Flacos semibarbaros in insidiis ponerent, ut ex abditis repen-
finis incursibus extremos in castris, sed et servientes in pastu equorum colli-
gendo progredientes sagittis toxicatis ferirent... *, in Ystoria de erpeditione
Triderici imperatoris edits a quondam. A ustriensi &rho, qui ideni interfuil,
=mine Ansbertus, publicatii de Hippolyt Tauschinski si Mathias Pangerl in
Fontes Rerum Austriacarum, erste Abtheilung (Scriptores), V. Band, Wien,
5863, p. 20.
3 Ibident, p. 26.
4 Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, Bucuresti, 5935, p. 292.

5 C, Holler, Abhandlungen aus dem Gebiele der sladischen Geschichte, I. Die

Walachen als Begriinder des zweiten bulgarischen Reiches der Assaniden, 1186-
7257, in Sitzungsberichte der Kaiserlichen Akadernie der Wissenschalten, Philo-
sophisch-historische Klasse, XCV, Wien, 188o, p. 229-245.
6 G. Weigand, Rumanen and Aromunen, p. 48-50.
7 Jovan CvijiC, La Pdninsule Balcanique, geographie humaine, Paris, 1918,
11 471 §i 474

www.dacoromanica.ro
42 gEUDA.LII IN TIINT.A.

Slatarski 1. Sir,
gur, d. Iorga se opune ; a apucat sa spuie odata gre§it
intr'un fel, din cauza lipsei de cuno§tinte geografice, §i nu mai urea sa
revie. Pot sä-1 contrazica izvoarele istorice, pot sa fie toti ceilalti cerce-
tatori de alts parere, d-sa tine mortis la vechea eroare. Mai mult chiar,
i§i permite sa critice pe aceia cari prefers acestei erori marturiile dare
ale izvoarelor istorice contemporane. Fiindca ceea ce-1 intereseaza pe
d. Iorga nu e adevdrul, ci atitudinea pe care o iei fatal de persoana sa,
fats de ideile sale, de preferiniele, chiar fatal de capriciile sale. Acestea
primeaza 2. Trebue sa i le admiti sau cel putin sa nu i le critici, daca
vrei sa nu to atace. Altfel, iti atragi toate fulgerele maniei sale. Vei fi
lovit in toate chipurile, cu persistenta, sistematic. Fiindca d. Iorga e in
§tiinta un feudal: pretinde omagiu, §i-i place sa fie inconjurat de vasali.
Iar cei ce nu vor sa-i recunoasca suzeranitatea, aceia sunt du§mani,
du§mani odio§i, nu numai ai lui, dar, evident, ai tariff, ai neamului, ai
umanitatii. 1~i trebue prin urmare exterminati.

J- W. N. Slatarski, Geschichte der Bulgaren, I, Leipzig, 1918, p. 94-96.

2 Iata un exemplu cu totul caracteristic: Invatatul francez Jerome Car-
copino a publicat sub titlul s L'imperialisme romain et l'or des Daces » un studiu
asupra uriaselor bogatii pe care le-au luat Romanii din Dacia, dupes infran-
gerea lui Decebal, bogAtii care au permis imbunatatirea finantelor imperiului
gi efectuarea a o sums de lucr5ri gi monumente publice. D. Iorga, intr'o re-
cenzie pe care o face acestui studiu, ii adopts concluzfile, spunand: oSe d5,
cu dreptate, importanta marturiei lui Lydus Bizantinul, sprijinit pe martorut
ocular Kriton, cu privire la prada de our a lui Traian... Se poate apropia de
prada luata de Carol cel Mare dela haganul Avarilor... a, (Revista 'storied,
XX (1934), p. 301). In Istoria Ronuinilor, p. 71, eu reproduc intocmai conclu-
ziile d-lui Carcopino, citandu-i si studiul la bibliografie (p. 74). De data aceasta
Insa, d. Iorga se ridicl hotarit impotriva lor. p Exagerare asa de mare!
e salvarea Romei de faliment prin prada daca s (Rev. Ist., XXI (1935), p. 1241,
spune d-sa, uitand ce sustinuse cu ciiteva luni mai inainte.
De ce 41-a schimbat d. Iorga atitudinea? S'au modificat oare datele pro-
blemei? Au intervenit noui cercetari, s'au adus noui argumente? Catusi de
putin! S'a schimbat numai persoana care facea afirmatia, persoana care, de-
data aceasta, nu mai este pe placul d-lui Iorga. Ceea ce era adevdrat §i avea
in:portal:1d » sustinut de Carcopino, devine o # mare exagerare» sustinut de
Giurescu. I,-a interesat pe d. Iorga adevdrul? Nu, 1-a interesat persoana care
spune adevrtrul.

www.dacoromanica.ro
 III
Dar d. Iorga in recenzia ce-mi face, formuleaza si cateva critice care
dovedesc nu numai ca nu-si mai aminteste de ceea ce spun izvoarele,
dar nici macar de ceea ce a sustinut Insasi d-sa, cu alt prilej.
40. Asgel e, de pilda, critica privitoare la unul din motivele colo-
nizarii grecesti. 0 Emigrarea Grecilor pentruca « nu mai aveau loc la ei
acasa, din pricina inmultirii populatiei » face sa. surada », spune ironic
d. Iorga (Rev. Ist., p. 122). Nu stiu daca d-sa va mai surade afland Ca
acelasi motiv e aratat si de Tucidide si de Platon. Cel dintai afirma ca
Atena a trimis colonii in Ionia « fiindca Atica nu mai era de a funs lo-
cuitorilor ei »1. Iar Plato in « Legile » sale arata de asemenea printre
motivele care determinau intemeierea unei not cetati lipsa de loc in
regiunea de unde veneau emigrantii 2. S'ar putea intampla insa ca d.
Iorga autocrat fiind sa nu vrea sa admits aceste doua marturii
ale antichitatii. Stie d-sa mai bine... In cazul acesta, sunt obligat sa-i
aduc o ultima marturie pe care nu cred s'o mai poata respinge. Este
vorba de afirmatia istoricului... N. Iorga (unul $i acelasi cu criticul
din Revista Istoricd!) care in opera sa: Essai de synthese de l'histoire de-
l'humaniti, spune, in legatura cu motivele colonizarii grecesti, urma-
toarele: 0 Il y eut probablement dans ces migrations l'influence du
delaut de territoire, admissible surtout en tenant compte du continuel
deversement vers le sud des peuplades du Nord barbare et de l'acrois-
sement rapide d'une population grecque qui n'eut pendant longtemps a.
subir, en Europe, aucune attaque de la part de ses voisins. . .» 3 (sublinierile

1 Tucidide, Rdzboiul peloponeziac, I, 2: 46ars xai. i; '.horico, lioreeov, w

mix ram* otlaqg rips 'Arroa7;, daoutlag lUnempap)).
3 Platon, Legile, IV, 708, b: a Oti raven, eiso2o; 6,uoian ytyvote dv 6
xatousicquic rag aro2eacv, Orav IA viv Teo" v eolubv yiyvvat xecinov, iv yivo; it' n6
ptci; boy x6ea.; oixii;iirat, tpl2ov acted yoacov arepoxwekt rtvl natoesolOiv yik i
TWIT ialmg rotath-olg zrafkuaou, civciyxao0ev s.
8 N. Iorga, op. cit., vol. I, Paris, 1926, p. yo.

www.dacoromanica.ro
44 N. IORGA CONTRA N. IORGA

Ifni apartin !). Cititorul va conveni Ca e inteadevar cazul sa suradem,

o facem insa mai mult in semn de compatimire decat de ironie.
41. 0 alts critics tot asa de intemeiata si dovedind iarasi o consec-
yenta perfecta este aceea privitoare la numele celor doua fiice ale lui
Nicolae Alexandru. Eu afirmasem in Istoria Romdnilor, p. 370, ca acest
voevod a avut doua fiice, pe Ana, casatorita inainte de 136o cu Sracimir,
tarul bulgar, si pe Anca al carei sot a fost tarul sarb Stefan Uros, fiul
inarelui Stefan Dusan. D. Iorga declara, dictatorial: R Nu se pot (sic !)
cele clonal surori cu acelas nume: Ana si Anca. E o greseala a cancelariei
romane » (Rev. Ist., p. 136). Cu toata afirmatia categorica a criticului,
faptul ramane totusi asa cum 1-am expus eu. Exists documente autentice
care-1 atesta in mod limpede si fara putinta de replica. Numele Ancdi,
regina Serbiei, se afla in dotia izvoare cu totul deosebite: unul e po-
melnicul sarbesc tiparit de istoricul Stoian Novacovici 1, celalalt e un
document, din 1370, al cancelariei papale publicat in Hurmuzaki, I, 2,
p. 158. Nu exists in acest document nicio greseala, contrar afirmatiei
d-lui Iorga ; exists numai /in loc alb in dreptul numelui Anei, cea de a
doua fiica a lui Nicolae Alexandru ; acest loc alb, perfect explicabil prin
nedumerirea scribului cancelariei pontificale care a crezut ca i se comu-
nicasera din greqealci doua nume la fel, constitue dimpotriva un argu-
ment in sprijinul identitatii numelor si impotriva criticei d-lui Iorga.
In ce priveste numele Anei, sotia lui Sracimir, avem insemnarea de pe
sinaxarul scris din porunca ei in Vidin si aflator actualmente in biblioteca
Universitatii din Gand (Belgia) 2. Prin urmare, faptul identitatii numelor
e sigur, faith' putinta de replica. Daca totusi d. Iorga se mai indoieste
Inca, ii pot cita, ca argument, sper, macar aceasta, peremtoriu, concluzia
la care a ajuns chiar d-sa, intr'un studiu special aparut insa, e adevarat,
acum zece ani. E vorba de memorial 4 Domnija Anca qi patronagiul ei
literar» publicat in Mentoriile Sectiunii Istorice ale Academiei Romdne,
t. IV, p. 373-377, in care criticul de astazi recunoaste ca cele doua
fiice ale lui Nicolae Alexandru au purtat acela nume, aduce apoi,
pentru comparatie, un caz asemanator, acela at fratilor Iancu si Ion de
Huniade si in sfarsit cine ar crede-o? da si o explicatie faptului:
Diminutivele se considers la not ca nume deosebite » (p. 376). Toate
acestea, pentru ca zece ani mai tarziu, in 1935, sa argutnenteze exact

1 C. 110K4KORIPI, CplICKII 110MIIIH11,11 XV XVIII RIK& in MICFIIIK Cp110:01* ruuor

idiyarma. 6forpe,t,, t. 42 (z875,, p. 29, cf. C. Jirecek, Geschichte der Serben, I,
Gotha, 1911, ). 414 Si nota 4.
2 Vezi J. Martinov, S. J., Recit sur les Lieux Saints de Jerusalem.
Traduit d'un texte slaron du XIV -e siècle, in Archives de l'Orient Latin, II
TS84), 389-390.

www.dacoromanica.ro
 N. IORGA PRO F CONTRA 45

pe dos, uit5.nd ce a sustinut altadata, 5i neobservand ca in bibliografia

capitolului meu se gaseste citat chiar propriul sau memoriu. Tata. la ce
rezultate penibile pentru d-sa, duce dorinta d-lui Iorga de a critica cu
orice pret lucrarea mea.
42. La fel cu cele doua precedente este critica pe care o face d. Iorga
pasajului din Istoria Romdnilor, p. 366 in care ma ocup de jurisdictia
episcopului Transilvaniei asupra catolicilor din Tara Romaneasca, ju-
risdictie pe care voevodul Nicolae-Alexandru pare s'o fi admis pe cand
era in raporturi mai stranse cu regele Ungariei. « Nu poate fi vorba
declara categoric d. Iorga fiind contra traditiilor ierarhice latine, ca
episcopul de Ardeal sa fi avut drepturi asupra catolicilor dela not ».
(Rev. Ist., p. 135). Si totusi, in epoca de care vorbim, aceste drepturi an
existat. Documentul din 1369 prin care Vlaicu Voda, adresandu-se
catolicilor din Tara Romaneasca, le cere sa primeasca cu cinste pe
reprezentantul episcopului Transilvaniei care vine sa-i viziteze si sa
indeplineasca toate atributiile episcopale (sfintiri de biserici, de preoti,
etc.) este precis si limpede. « Sä stiti spune domnul ca am cerut
venerabilului parinte Dimitrie, episcopul bisericii Transilvaniei,
cdreia qi cdruia i -all lost supuqi potrivit dreptului diocezan din timpurile
predecesorilor nostri qi a pdrintelui nostru... Alexandra de lericitd
amintire, sä destineze sau sa trimeata » aci « un episcop, sufragant at
woes'. Documentul din 1369, fiind contemporan cu evenimentele la
care ma refer si neexistand nici umbra de banuiala macar asupra auten-
ticitatii lui, face dovada deplina a afirmatiei mele din « Istoria Roma-
nilor ». Nu mai e nevoie prin urmare de o alta marturie. Totusi pentru ca
sa coning deplin pe d. Iorga, voiu aduce si parerea unui autor pe care
stiu ca-1 pretueste intr'un chip deosebit, autor care s'a ocupat de aceasta
problems intro lucrare specials, anume in Istoria bisericii romdne§ti. Iata
ce spune acest autor : o In 1369 Inca » Vlaicu « recunostea atarnarea
bisericeasca a tarii sale de episcopia catolica. a Ardealului si ingaduia
episcopului Dimitrie de acolo sa-si puie, in Arges chiar, poate la San-
Nicoark un sufragant, pe care aveau sa-lasculte, spun scrisorile domnesti,
redactate in limba Latina, catolicii o de orice neam $i limba » si o cetateni »
(cives) §i « oaspeti », adica oraseni ca aceia din Campulung, si o popoare
sau o locuitori » in genere ». Cititorul a banuit desigur ca autorul

Hurmuzaki, Documente, I, 2, p. 149: n Noueritis, (plod nos per Ve-

nerabilem... Patrem Dominum Demetrium Episcopum Ecclesiae Transylvanae,
cui scilicet Ecclesiae et eius Episcopo a temporibus praedecessorum nostrorum
ac bonae memoriae condam Alexandri, Patris nostri charissimi, iure Diocesano
dinoscitur fore subiecta, suffraganeum suuiu Episcopum... ad partes istas
ac in medium Vestri petiuimus destinari seu transmitti s.

www.dacoromanica.ro
46 ALTE CONTRAZICERI ALE D.S.M MEGA

tc Istoriei bisericii romcineVi * din care am reprodus randurile precedente

este insqi d. Iorga.
Ceea ce da insa o deosebita savoare lucrului, e constatarea ca nu m'am
referit la o lucrare veche a recenzentului meu care ar putea deci riposta
ca §i-a schimbat intre timp parerile asupra problemei in discutie, ci la
editia noud a Istoriei Bisericii roma'ne§ti, aparuta in 1929 I. Prin urmare,
atunci cand critica pasajul din Istoria Romdnilor, d. Iorga nu numai ca
nu §i-a amintit de documentul lui Vlaicu, din 1369 de§i in textul
men exista o aluzie la el 2 dar nici macar de propria sa parere, ti-
parita pentru a doua oara numai cu cativa ani mai inainte gi intfo
lucrare de specialitate.
43. Intemeierea celei de a doua eparhii muntene, sub Vlaicu, am
explicat-o prin intinderea considerabila a tarii, prin sporirea numarului
locuitorilor, prin greutatea pe care o avea mitropolitul Iachint, cel
numit in 1359, de a face 1'4s singur tuturor obligatiilor inaltei sale
slujbe (Istoria Romdnilor, I, p. 398). D-1 Iorga nu vrea sa admits insa
acest motiv. o Nu fiindca o nu prididea » Mitropolitul Iachint spun
d-sa s'a creat a doua Mitropolie, ci pentruca erau doua teri: a regelui
§i a Domnului » (Rev. 1st., p. 138). Explicatia d-lui Iorga este de-a-
dreptul uluitoare. Tara regelui pe langa aceea a Domnului ? Feudele
pe care le primise Vlaicu peste munti §i Severinul constituiau o lard
-aparte pentru care era nevoie de un nou ierarh? Si avea interes Vlaicu
sa numeasca pe acest nou ierarh, fiindcd feudele amintite ii fusesera
date de regele Ungariei, rege a carui armata o batuse cu un an mai
inainte? Sau a cerut cumva catolicul Ludovic lui Vlaicu sa numeasca
un ierarh ortodox in aceasta de a doua «tars »? A formula numai in-
trebarile inseamna a recunoa§te imediat lipsa de once temeiu a expil-
.catiei d-lui Iorga. Este sigur insa ca d-sa n'o va face. De aceea sunt
obligat sa-i amintesc ca intro lucrare specials, in o Istoria Bisericii
romdneti» aparuta in 1929, in a doua editie, a dat o altd explicalie
infiintarii celei de a doua eparhii muntene. A spus anume in acea lu-
crare ca prin numirea noului ierarh o nu se crease o diecesa noua, ci
se pregatise numai urinawl voit de Domn pentru diecesa cea veche,
a carii rqedinta ramanea tot nefixata canonice§te » $. Cititorul va avea
tot dreptul sa se intrebe acum nedumerit: care este explicatia adevkata?
Aceea, anterioara, din lucrarea de specialitate, sau aceastalalta, recenta,

1 N. Iorca, Istoria bisericii romeinefti fi a vietii religioase a Romdnilor, ed.

2-a, Bucuresti, 5929, p. 43
' Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, p. 366: u pomenita in alt document
ulterior n.
3 N. Iorga, Istoria bisericii ronidne0i, ed. 2-a, vol. I, Bucuresti, 5929, p. 45-

www.dacoromanica.ro
 D-L N. MAGA. II CAI,INICHIA 47

din Revista Istoricd? In realitate, si una si cealalta sunt gre§ite. Nu

poate fi vorba de o tara a regelui, deosebita de aceea a domnului, dupa
cum nu poate fi vorba nici de un « urma§ » al lui Iachint, pentru simplul
motiv ca atat in timpul lui Vladislav cat si a lui Radu si a lui Mircea,
se constata cate doi ierarhi pentru Tara Romaneasca, in acelasi timp,
deci dozed dieceze 1. Explicatia pe care am dat-o eu in Istoria Romdnilor
este luata chiar din actul de numire a celui de at doilea ierarh, Antim,
(Noemvrie 1370). Patriarhul de Constantinopol, dupa ce aminteste
mai intai de numirea lui Iachint, in 1359, adaoga : « Ci, trecand vremea,
deoarece, intamplandu-se a fi mult poporul acelei tad si chiar nenu-
marat, un singur arhiereu nit e destoinic la atdta popor ca sd-i poatei
.edrmui sulleteqte qi ref,: inveie cele folositoare pentru sullet qi nitintuitoare,
deci s'au rugat a se hirotonisi si alt arhiereu al locului aceluia, cerand
i aceasta acei boieri, invoindu-se §i arhiereul ce era mai inainte si se
afla si pans acum acolo, si deci s'a ales pentru carmuirea aceasta prea
cinstitul dikaiophylax, chir Daniil... ca Mitropolit al unei pcirli din
Ungrovlahia, adecd a unei jumcittit i...» 2.
44. Cu privire la numele de Calinichia al mamei lui Mircea-cel-
Bateau am spus in « Istoria Ronia'nilor » unnatoarele: « Acest nume
are o factura monahala ; el se da de obiceiu calugaritelor, fara insa
ca intrebuintarea lui sa fie exclusa pentru mireni » (p. 415). D-1 Iorga
contests ultima parte a afirmatiei mele si, pe un ton de superioara
§i ironica siguranta, ma corecteaza : « Autorul crede ca o mireanca se
putea numi Calinichia » (Rev. Ist., p. 138). N'o crede numai autorul,
raspund la randu-mi ; o crede §i criticul atat de sigur de astazi §i anume
in opera sa de sinteza « Istoria Romdnilor §i a civilisatiei for », aparuta
in 193o, asa dar, numai cu cinci ani mai inainte. Inteadevar, citim in
aceasta opera de sinteza ca Mircea era « fiu al principesei grece Kal-
linikia » 3. In redactia franceza, atat in aceea din 1920 cat si in cealalta
din 1922, gasim: « fils de la princesse Kallinikia »4. In alta opera de
sinteza a aceluiasi critic, si anume in «Istoria poporului romeinesc»
(ambele editii: cea germana din 1905, cea romans din 1922) sta scris:
a Radu qi solid sa Calinichia », §i, indata dupa aceea: « Radu si Cali-
nichia avura doi copii, Dan si Mircea * 5. Prin urmare, fiindca potrivit
Vezi Hurmuzaki-Iorga, Documente, XIV, documentele Nr. XII, XIII.
XXIX (p. I0 -I3).
2 Ibidem, Nr. VII (p. 8-9).
3 N. Iorga, Istoria Romdnilor fi a civilisaliei lor, Bucuresti, 1930, p. 85.
4 N. Iorga. Histoire des Roumains et de lour civilisation, Paris, 192o, p. 86;
ed. 2-a, Bucuresti, 1922, p. 69.
5 N. Iorga, Geschichle des runiznischen Fakes, I, Gotha, 2905, p. 278-279;
Acelasi, Istoria poporului rorminesc, II, Bucuresti, 1922, p. 43-44.

www.dacoromanica.ro
48 PRO §I CONTRA PRCENEGILOR §I CUMANII,OR

criticului de azi, Calinichia nu poate fi nume de mireanca, Radu era

casatorit cu o calugarita ... Rau e cand patima iti intuneca mintea
si-ti suprima memoria I
45. In capitolul « Noi invaziuni turcesti: Pecenegii si Cumanii o,
am consacrat un paragraf deosebit influentei exercitate de aceste nea-
muri asupra poporului nostru. Am aratat ca ele au stat la not « mai
bine de trei sute de ani », am amintit apoi, intre altele, numirile topice
pe care ni le-au lasat, si m'am ocupat si de teoria care considers drept
pecenege sau cumane numele de persoane, terminate in -abet, cum e,
de pita.", Basaraba, intemeetorul Statului muntean. (Istoria Romdnilor,
p. 284-286). D-1 Iorga e nemultumit de acest paragraf. a Legatura
noastra cu Pecenegii si Cumanii spun domnia-sa e fixata fara a tinea
seams ca nu e vorba de conlocuire propriu zisa » (Rev. 1st., p. 131). Cu
alte cuvinte, d. Iorga crede Ca aceste neamuri turcesti n'au locuit pe
acelasi teritoriu cu stramosii nostri, ca asezarile pecenege si cumane nu
se gaseau alaturi de cele romanesti in Moldova, in Muntenia, in Ardeal.
i totusi fapte dare si necontestate arata ea a avut loc o asemenea con-
locuire. Privilegiul acordat Sasilor in 1224 de Andrei al II-lea, vorbeste de
padurea Romanilor si a Pecenegilor s (Sylva Blacorum et Bissenorum),
situata in partea de miazazi a Ardealului. Toponimia ne arata asezari
pecenege sau cumane atat de o parte cat si de alta a Carpatilor. Te-
leorman, Caracal, Bdrdgan, sunt nume date de acesti navalitori 1. Dupa.
filologii Weigand si Philippide, aceeasi origine o au numirile topice
terminate in -ui, precum Vaslui, Covurlui, Cdbadlui, Ddsncilui, Bahlui,
Teslui, etc. 2. Dar sa zicem ca toate aceste argumente si o sums altele,
pe care nu le mai mentionez se va vedea indata de ce nu conving
pe d. Iorga. Sunt obligat din nou, in cazul acesta, sa-i amintesc de o
lucrare a sa, intitulata Imperiul Cumanilor gi Domnia lui Bdsdrabd,
pe care a publicat-o acum sapte ani in Memoriile Sectiunii Istorice
a Academiei Romane 3. In aceasta lucrare, avand drept subtitlu Un
capitol din colaboratia romdno- barbard in evul mediu, d. Iorga vorbeste
de un « Stat cuman *, care « avea centrul pe la Campulung o, de « to-
varasia* dintre Cumani si Romani, iar nu de supunerea acestora din
urma, tovarasie ce « pare a se oglindi in numele de « Silva Blacorum
et Bissenorum »; si care « din muntele dela Arges si Muscel * a dat
Romanilor « un impuls catre alcatuirea Domniei care, dela Borciu Cu-
manul, a putut trece, prin Seneslav si ai lui la Basaraba cel cu nume

1 Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, ed. 2-a, p. 285.

2 Ibidem.
8 Seria t. VIII (1927-1928), p. 97-103.

www.dacoromanica.ro
 At) PEitsolstAm, NLT AD R'At 49

curnan »1. « Peste Romaniile noastre continua d. Iorga Pecenegii

si Cumanii « au putut suprapitne o organizatie de caracter imperial,
luata din estul asiatic al Monarhiei divine » 2. Si nu e vorba numai
de o simpla « pojghita » cum va fi mai tarziti cea tatareasca, ci de o
pdturd de totalti acoperire »3. De altfel, adauga d. Iorga, pentrtt ca
acesti Cumani «sa joace rolul pe care 1-au avut in regatul Ungariei,
dupa gonirea lor de Tatari, pentru ca sa poata da o regina unui Stat
de o atat de inaintata cultura ca a Ungurilor la sfarsitul secolului al
XIII-lea, pentru ca sa creasca pe tin rege ca Ladislas, al carui nume
a ramas in istorie legat de numele lor, pentru ca sa-si impuie imbraca-
mintea, moravurile, pentru ca sa ajunga la punerea in scris a limbii lor,
in acel Codex Cumanicus, pe care 1-a tiparit Geza Kiln, a trebuit ca se-
mintia turceascd opritd la Dundre aproape cloud veacuri sti se /1 imptir-
ttisit larg de civilisalia occidentals a timpului, iesind din umilele practice
pcigeine dela inceput. De ce n'ar /1 exercitat o in /luen /a cocdr.itoare asupra
alor nostri intr'o lass de desvoltare mull mai modestd? » 4 (sublinierile imi
apartin!). Prin urmare, in 1927, d. Iorga afirma ea a avut loc o ase-
zare a Cumanilor in tinuturile noastre, o conlocuire a lor cu not ; tragea
din aceasta chiar concluzii cu privire la un fapt de o extrema impor-
tanta cum e acela al intemeierii Tarii Romaneti. In 1935, d. Iorga
gasea totusi ca concluziile mele pacatuesc, deoarece n'a fost « o con-
locuire propriu zisa » intre Romani si aceste vechi neamuri turcesti.
S'a schimbat oare intre timp faptele? Au surenit noui descoperiri?
A disparut «patura de totals acoperire? ). A renuntat d. Iorga la con-
cluziile memoriului salt publicat de Aca lemia Romana ? Nimic din
toate acestea. S'a schimbat insa persoana. Ceea ce era adevarat in
1927, sustinut de Niculae Iorga, devine inexact in 1935, sustinut de
Constantin Giurescu. Constatarea nu trebue sa surprinda. Dimpo-
triva, ea era de asteptat, data fiind constructia spirituals si tempera-
mentul d-lui Iorga. Pentruca d-sa, de cele mai multe ori, nu judeca
ad rem, ci ad personam. Iar peste tot si peste toate, pune propria sa
persoana. De aceea sinuozitatea opiniilor si atitudinilor sale, prea bine
cunoscuta si prea dureroasa sub raportul educativ, spre a mai insista
asupra ei. Numai ca in felul acesta nu se scrie istorie, ci simple im-
presii, nu se face o recenzie, ci tin pamflet.

1 N. Iorga, op. cit., p. 101 102.

2 Idem, p. 102-103.

3 Idem, p. 103.
4 Idem, p. 102.

www.dacoromanica.ro
 IV

46. D -1 Iorga dupa ce considers mai intai ca o ipoteza « parerea

ca Get si Dac e tot una », nu e convins apoi nici de faptul # ea Geto-
Dacii erau « elita » Tracilor », asa cum afirmasem eu (Istoria Romdnilor,
p. 29). «Ar fi greu sa se faca dovada completa » spune d-sa (Rev. Ist.,
p. 121). Nu numai ca nu e greu, raspund eu, dar dimpotriva e una din
afirmatiile care se pot dovedi mai usor in istoria universals. Pentru
aceasta e nevoie insa, bine inteles, sä cunosti izvoarele si sä interpretezi
exact faptele.
Sa incepem cu izvoarele. Herodot, povestind expeditia lui Darius
impotriva Scitilor (512 inainte de Christos), califica pe Geti drept
# cei mai viteji si cei mai cinstiti dintre Traci »1. Aceste aprecieri super-
lative sa nu insemne ele oare « elita » Tracilor? A fi o cel mai viteaz
si cel mai cinstit » nu inseamna oare a fi in frunte? Vitejia si dispretul
de moarte al Dacilor sau Getilor au facut pe scriitorul Pomponius
Mela califice drept « cei mai pregatiti pentru moarte » 2 iar pe impa-
ratul Iulian Apostatul sa-i atribue lui Traian urmatoarele cuvinte
care, daca n'au fost rostite, nu exprima mai putin adevarul: « Am sub-
jugat chiar si pe acesti Geti, cei mai raboinici dintre toate neamurile
care au existat vreodata, nu numai din cauza puterii corpului lor, dar
si din aceea a invataturilor lui Zalmoxis care este intre ei asa de slavit »3.
Oare aceste calificative, iarasi la superlativ, sa nu ne dea dreptul sa
consideram pe Geti drept « elita Tracilor u? Si in sfarsit, coin sa inter-
pretam atunci cuvintele lui Dio Crisostom care spune ca « Getii sunt

1 Herodot, Istoriile, IV, 93: «eniitwov Oo dvdtmidraroi xai bixauharoti).

2 Pomponius Mela, De situ orbis, IT: # ad mortem paratissimi Getae #, (ed.
Nisard, Paris, 1863, p. 624),
8 'Iov2tapoil 'Avroxecirogo; KaioagE;, Leipzig, 1696, p. 327: « Kai TO Ferthv
My(); e ei7.ov, of Taiv nokrore pazgahrarot yeydvaatv, (Az 157C6 dv/5,oetag luivov
To5 aoigaroz, dill xal the bremer atlrai); o rtiaNtevo; 7ra,9' mint; Zcilto).$1; s.

www.dacoromanica.ro
 DACII, ELITA THACII,OR 51

mai intelepti decat aproape toti barbarii si mai asemenea Grecilor »1?
Numai marturille categorice ale acestor patru izvoare si in special aceea
a lui Herodot sunt de ajuns ca sä justifice afirmatia noastra despre
locul eminent pe care 1-au ocupat Getii in masa Tracilor. Dar in afara
de aceste mArturii mai sunt si o serie de /OM care duc la aceeasi con-
cluzie. E mai intai imprejurarea Ca dintre toate neamurile tracice,
singuri Dacii sau Getii au izbutit sa realizeze un stat de puterea si
insemnatatea aceluia al lui Dromichetes, Buerebista si Decebal, dupa
cum, mai inainte, tot ei fusesera singurii cari indraznisera sa infrunte
uriasa armata a lui Darius. Cand intro inscriptie greaca, din orasul
Dionisopolis, Buerebista e calificat drept « cel dintdi gi cel mai mare
dintre regii din Tracia §i stapanitor at tuturor tinuturilor de dincolo
si de dincoace de Dunare » 2, aceasta sa nu insenme oare ca poporul
care izbutise sa dea tin asemenea monarh si sa formeze un asemenea
stat trebue considerat ca poporul de elita al Tracilor? Dar epopeea lui
Decebal nu duce la aceeasi concluzie ? Sfarsitul tragic al acestui mare
rege, sfarsitul similar, cu mai bine de un secol inainte, al lui Dapyx,
regele get din Dobrogea 8, nu arata ele oare extraordinara putere sufle-
teased a acestui neam « cel mai viteaz si cel mai cinstit dintre Traci »
spre a aminti iarasi cuvintele « parintelui istoriei »?
SA ne aducent apoi aminte de religia gets, de frumusetea si inaltimea
morals a acestei religii care facea pe Geti sa se creada « neniuritori
si provoca accente de admiratie scriitorilor antici. Grecii de pe tarmurile
Marii Negre, surprinsi, se vede, ca un alt popor putuse sa ajunga la
o conceptie religioasa atat de inalta, fac din Zalmoxis un adept at lui
Pythagoras 4. Preotii Dacilor, prin felul for de 1, ieata, prin moravurile
for austere, prin hrana lor, constituiatt un adevarat ordin calugaresc 5.
In unele privinte, religia stramosilor nostri a fost o anticipare a cresti-
nismului. Oare aceasta religie, pe care Herodot o deosebeVe in chip
kimurit de aceea a celorlalli Traci 6, nu este si ea o dovada de superio-
ritatea poporului respectiv? Nu constitue si ea tin argument in sprijinul
parerii ca Dacii sau Getii au fost « elita » Tracilor?

1 Iordanes, Get., V, 4o: (I ..unde et pelle omnibus barbaris Getae sapientiores

semper extiterunt Grecisque Acne consimilcs, ut refert Dio, qui historias eorum
annalesque Greco stilo composuit e.
2 W. Dittenberger, Sylloge Inscriptionum Graecaruni, ed. 3, vol. II, Leiplig,
1917, Nr. 762.
3 V. Parvan, Getica, p. 69.
Herodot, Istoriile, IV, 94-96.
5 V. Parvan, Getica, p. 262.
o Herodot, Lttoriile, IV, P. 93 96.

www.dacoromanica.ro
52 N. IORGA D,SPRE ARMATA DACA

Sä ne rezumam: Si marturiile limpezi ale izvoarelor istorice *i des-

voltarea vietii poporului in doua din laturile esentiale, latura politica §i
cea etica, ne dau dreptul sa afirmam superioritatea elementului dac sau
get in mijlocul masei tracice. Aceasta nu este o impresie a noastra,
ci o certitudine. D-1 Iorga o ignora §i faptul capata o deosebita semni-
ficatie. Inteadevar, aci nu mai e vorba de o simpla informalie istorica,
provenind din cine tie ce izvor obscur sau greu accesibil, ci de o Jude-
catd istorica, intemeiata pe o serie de marturii i fapte §i anume de o
judecatd esenjiald, privind caracterizarea poporului care formeath insci.yi
baza noastrci etnicd. Nu e vorba de un detaliu, ci de o sinteza. Si jude-
cand in felul acesta, cu asemenea sinteze partiale, d. Iorga 4i inchipuie
ca poate sa dea sinteza generald a desvoltarii noastre istorice, mai mult
'Inca sä determine §i locul chiar pe care-1 ocupa aceasta sinteza intre
celelalte sinteze nationale ale istoriei universale (vezi N. Iorga, La
place des Roumains dans l'histoire universelle, Bucure§ti, 1935, §i re-
cenzia ce-i fac in Revista Istoricd Romdnd, vol. V). Ab uno disce omnes . ..
47. Nu mai putin semnificativa este concluzia la care a ajuns d.
Iorga in ce prive§te marimea numerica a poporului dac sau get, puterea
sa militara §i intinderea statului sau, sub Buerebista. Astfel, in legatura
cu incursiunea lui Alexandru Machedon pe tarmul stang al Dunarii,
d-sa afirma: o Cei 14.000 de Geti cu cari are de furc5. Alexandru slat.. .
o exagerare * (Rev. 1st., p. 122). Tot 4 o exagerare *, < de sigur * e §i
o suprafata enorm5. » pe care eu am atribuit-o statului lui Buerebista.
(Rev. Isl., p. 122). In sfaqit, am comis grava eroare de a o crede serios
in (cei) 200.000 de osta0* ai acestui mare rege. (Rev. Ist., p. 122).
Prin urmare, d. Iorga crede ca Dacii nu puteau opune lui Alexandru
14.000 de ost4. Sa ascultam acum ceea ce ne spune martorul ocular
Ptolemeu al lui Lagos care a insotit pe regele Macedoniei: Trecerea
falangei Si a cavaleriei lui Alexandru peste Dunare a avut loc noaptea,
cu beirci de ale localnicilor, f acute din trunchiuri de copac scobite. o Cdci
era Parte mare belqug de astlel de bdrci laniurqte Arrian redand
povestirea lui Ptolomeu intrucat riveranii Istrului se foloseau de ele
pentru pescuitul in fluviu precum i cand merg unii la altii in sus pe Du-
flare §i nu mai putin, foarte adesea, pentru pradaciuni» 1. Getii adunasera
o armata de vreo 4000 de calareti §i mai bine de 10.000 de pedestra0 ;
n'au putut insa rezista atacului cavaleriei macedonene 5i s'au retras
mai intai spre ora§ul for situat la vreo 6 kilometri de Dunare i apoi
4 spre tinuturile pustii, cat mai departe de fluviu *2. Dupa cum se vede,

1 V. Parvan, Getica, p. 46-47.

' Idem.

www.dacoromanica.ro
 N. IORGA 12)SPRE ARMATA DACA. 53

cifra de 14.000 de osta0 geti e data chiar de insolitorul lui Alexandru,

nu ne apartine non& Ea nu-i deloc o exagerare, deoarece §tim ca popu-
latia era death : asezarile preistorice §i protoistorice se in Zan; in lunca
Dunarii §i pe vaile afluentilor ei, iar armata macedoneana (o falanga
intreaga §i un corp de cavalerie) trece dincoace cu bdrcile localnicilor,
intro singurd noaptel Aceasta populatie se ocupa cu agricultura
acela0 Ptolomeu arata cum soldatii si-au facut drum prin semanaturi,
culca'nd graul cu sulitele era deci o populatie statornica, legata
de pamant. Ei au un oraq langa Dunare §i atunci cand ostirea gets se
retrage, o parte din femei si din copii e luata pe cai, spre a nu cadea
in mainile invingatorilor. Prin urmare, cifra de 14.000 de osta0 e
foarte normala neprezentand nimic exceptional la un popor de marimea
si insemnatatea Dacilor sau Getilor. Sä ne gandim numai la faptul ca
geograful Ptolemeu altul decat contemporanul lui Alexandru
pomene§te in Dacia 15 (cincisprezece) neamuri gi 44 de orqe sau apari
principale dintre care multe cu terminatia specifics: -dava 1 5i vom
intelege imediat ce putin reprezenta armata opusa Macedonenilor fatal
de posibilitatile Dacilor. A§a se explica si cum Strabo, alt geograf vestit
al antichitatii, da numarul de 200.000 de soldati pentru epoca de cea
mai mare putere a Dacilor, sub Buerebista. Nu cred numai eu « serios »
in acest numar, ci cred si speciali0ii in isteoria antics (am vazut mai sus
ca d. Iorga s'a calificat singur drept nespecialist !) in frunte cu V.
Parvan 2. Unul dintre acesti specialiti, d. Em. Panaitescu a consacrat
Si un studiu special acestei chestiuni, ajungand la concluzia ca «o forts
armata de 200.000 de oameni, astfel cum este atestata cu preciziune
la Strabo, corespunde cu intinderea imperiului (lui Buerebista) $i
poate fi socotita chiar ca un minimum de recrutare » 3. Alti speciali0i
cred ca in aceasta cifra erau cuprinse §i contingentele trimise de popoa-
rele supuse de Buerebista ; problema nu se schimba insa, deoarece nu
e vorba de componenja etnicd a armatei marelui rege, ci de numa'rul
maxim al osta0lor sal 4.
Trebue sa adaog ca d. Iorga era obligat sa critice cifra data de Strabo,
deoarece d-sa crede ca « intregul popor dacic abia putea sd numere peste
1 Claudiu Ptolemeu, Geogralia, ed. Carol Muller, Paris, 1883, cartea
cap. 8.
2 Em. Panaitescu, Numdrul Gqilor §i at Dacilor. Comenlar dupe Strabo,

Bucure§ti, 1934, p. 13.

Vezi Getica, p. 91: N Avand in vedere desimea asezarilor preistorice din
r,egiunea carpato-danubiana, aceasta cifra (200.0001) nu e exageratei fn plus,
ci mai de grabd modesici ).
Vezi, In aceasta privinta qi studiul lui C. Daicoviciu, Problema numarului
Gefo- Dacilor, Cluj, 1934, 12 p,

www.dacoromanica.ro
54 AI,. PIIILIPPIDE DESPRn N. IORGA

I00.000 suflete* j. Aceasta evaluare este insa evident gresita ; ea se

intemeiaza pe premiza, iar4i gresita, ca Dacii ar fi fost un popor de
pastori 2. Vasile Parvan, in Getica, da pentru poporul dac, o cifra de
zece on mai mare, adios « circa un milion * de suflete, adaogand ca
socotqte aceasta cifra « nu... exagerata in plus, ci mai de grabs
modesta » 3.
Dupa toate acestea, intelegem cats dreptate a avut raposatul Al.
Philippide cand, la sfaritul unei minutioase gi documentate analize,
a formulat, in importanta sa opera Originea Rominilor, I, Iasi, 1925,
p. 793, urmatoarea judecata: « Se poate sptlne, ford exagerare, ca dintre
toll, streiini pi Romini (cu exceptie de Rethy... qi de Peisker...4) cdfi
s'au ocupat cu istoria Rominilor, Iorga are cele mai confuze cunoqtinfi
asupra originii acestui popor ».

1 N. Iorga, Istoria poporului romdnesc, vol. I, Bucuresti, 1922, p. 57.

2 N. Iorga, Istoria poporului romdnesc, I, p. 57: « Intregul popor dacic abia
putea sit numere peste 100.000 de suflete: pAstorului ii trebue pamiint malt
acest pamant, chiar cu adaosul format de pasunile din Tara Romitneasca,
era foarte mic ». Vii, mai jos: «5i, in tot cazul, o provincie populata in chip da-
cic, adicA strAbittutil de pAstori, nu poate trece usor drept una populata... I.
3) V. Parvan, Getica, p. gr.
a Autorii unor teorii absurde asupra originii noastre, (Vezi Al. Philippide,
op. cit., I, p. 768 Si 84o-848 ,

www.dacoromanica.ro
 5i acum concluzia. Din cele de mai sus, cetitorul putut da seama
5i -a
de caracterul recenziei d-lui Iorga. A putut aprecia cat sunt de inte-
meiate criticele de caracter general ce s'au adus lucrarii mele. A vazut
dupa aceea cu ce grija scrupuloasa mi s'ati reprodus afirmatiile, lard
nici un fel de modificare ... In sfarsit, a admirat taria obiectiunilor ridi-
cate impotriva rezultatelor la care am ajuns in unele probleme spe-
ciale. In acelasi timp a avut prilejul sa constate metoda de lucre a d-lui
Iorga si obiectivitatea acestuia. dat seama de felul cum se infor-
meaza d-sa, neignorand niciunul din izvoarele §i studiile fundamentale
in legatura cu problemele cercetate. A apreciat de sigur, dupd aceea,
perfecta consecvenfd a concluziilor la care ajunge d. Iorga, poirivirea
deplind intre rezultatele din clotia opere diferite asupra uneia si aceleiasi
probleme. A fost impresionat, fara indoiala, de temeinicia unor judeccili
asupra faptelor istorice si in sfarsit, n'a putut sa nu recunoasca admi-
rabila obiectivitate, lipsa de orisice patitota, senindlatea §i calmul olim-
pian care se vadeste in fiecare paging a acestei recenzii-model.
Cu asemenea insusiri nu mai poate surprinde calitatea desavarsita
a operei istorice a d-lui Iorga. Aceasta si nu cantitatea constitue carac-
teristica activitatii sale stiintifice. Constructia perfecta, arhitecto-
nick caracterul riguros al demonstratiei, consequenta impecabila, dar
mai ales lipsa oricarui element personal izbeste pe cei care o citesc.
Persoana d-lui Iorga dispare complet din povestire ; aceasta-si ui
meaza intotdeauna cursul « fara ura si fara partinire» dupa stra-
vechiul si vesnicul ideal al istoricului. Nici cea mai mica aluzie la meri-
tele proprii, nici o dorinta de a face din sine centrul expunerii nu se
vadeste in povestirea faptelor la care a participat si autorul. « Istoria
literaturii romcinefti contemporane », de pilda, sau « Supt trei regi » mo
dele ale genului stint in privinta aceasta concludente. Nici mina de
patima, de resentimente ; dimpotriva, linistea si intelegerea care carac
terizeaza spiritele clasice. Citesti aceste lucrari cu sentimentul ca citesti
insasi sentintele « Istoriei ». De aceea, cu siguranta, aprecierile sl jude
catile d-lui Iorga si in primul rand acelea asupra epocei noastre, asupra
imprejurarilor si oamenilor de azi, vor ramane pentru totdeauna inscrise
in cartea cea mare a istoriei, constituind totdeodata judecata definitiva
asupra domniei sale.

www.dacoromanica.ro
 CUPR1NSUL
Pag.

I. Consideratii generale asupra recenziei d-lui N. Iorga 3-9

Campania u Neamului Romanesc s 3. Caracterul recenziei din
« Revista 'storied « 4. Numirea mea Ca profesor 5. A critica
pc d-1 Iorga a-I insulta 5. Atitudinea mea fat& de predecesori
5 -5. Despre operele istorice u definitive « 6-7. N. Iorga
despre Mihai Viteazul ,Si Carol I 7. Ilustratiile din u Istoria Ro-
manilor * 8. 0 impartire pe categorii concludenta 8-9.
II. D-I N. Iorga fmi atribue atirmatii inexistent° 10-23
Albind a cuvant slays 10. Pamantul romanesc ro-ur. Unde
a fost Caucaland -12. Enormitati imaginare 12-13. Ar-
mata lui Darius r3. Numele orasului Tyras 13. N Nemti teu-
toni s 13. Erori imaginare 14-15. Imaginatie si halucinatii
15-16. Reaua credinta a d-lui N. Iorga 16-17. D-1 N. Iorga
specialist in preistorie 17 19. Monetele Dacilor 19-20. Raz-
boiul lui Vlaicu cu Ungurii zo. D-1 N. Iorga si aritmetica 20-21.
Nationalitatea lui Dio Chrysostom 21-22. 0 naostra de cri-
tica perfida 22. Stapanirea lui Litovoi 22-23.
III. Cum se informeaza d-I N. Iorga 24-42
Cunostintele geografice ale d-lui Iorga 14-25. D-1 N. Iorga si
colunii 25-27. Muntii Sarmizegetusei 27-28. Navalirea TA-
tarilor in tinuturile noastre 28-3o. Litovoi ci Litua 30-31.
0 emendatie neindreptatita 31 32. D-1 N. Iorga Impotriva
Getilor din Dobrogea 32-33. Getii deosebiti de Daci dupa d-1
N. Iorga 33-34. Guillebert de Lannoy 34. Navalirea Celtilor
34-35. Numele lui Nicetas Choniates 35-36. Etimologia cu-
vantului Kirche 36. Despre termenul « uralo-altaic s 36-37.
Din istoria Hunilor 37 38. - Intemeierea castrului dela Barbosi
38. Gotii in Dobrogea 38 39. Romanii din Haemus 39-41.
Feuda lii in stiinta 42.
IV. N. Iorga contra N. Iorga 43-49
Motive le colonizarii grecesti 43-44 Filcele lui Nicolae Alexandra
44-45. Jurisdictia episcopului Transilvaniei asupra catolicilor
din Tara Romancasca 45-46. Motivul intemeierii celei de a
doua eparhii muntene 46-47. Numele Calinichiei, mama lui
Mircea eel Baran 47 48. Pecenegii ,Si Cumanii in timiturile
noastre 48-49.
V. Cateva judeciiii istorice ale d-lui N. Iorga 50-54
Geto-Dacii fats de masa traeica 50-52. Numarul Geto-Dacilor
52-54.
VI. Concluzie 55

www.dacoromanica.ro
 .
.
,
.

1
-
.
f

,r

www.dacoromanica.ro
'11".