1.

VLĂDESCU
Conferenţiar de istoria modernă şi contemporană a Românilor
la Universitatea din Bucureşti

"... Aş dori că. ideile susţinute

acolo. să se ştie că au fost ale
mele,�spre a nu şi le însuşi alţii ... "
(Din testamentul
lui C. Giurescu.)

PLAGIĂTORUL
în legătură cu
.

"Istoria Românilor", 1, de C. C. Giurescu

Profesor de istoria veche a Românilor
la Universitatea din Bucureşti

- *

bUCUREŞtI
1936

www.dacoromanica.ro
 I. VLADESCU
Conferenciar de istoria moderná i contemporani a Românilor
la Universitatea din Bucuresti

...As don ca ideile sustinute

acolo sa se stie ca au fost ale
mele, spre a nu si le insusi altii..."
(Din testamentul
lui C. Giurescu.)

PLAGIATORUL
In legiturA cu

Istoria Românilor", I, de C. C. Quire=

Profesor de istoria veche a Rominilor
la Universitatea din Bucuresti

MICluRtsti
1936

www.dacoromanica.ro
 PPEFATA
'Credeam cd nu va fi nevoie sã adun cele 20 de articole
publicate vara trecutel in Adevirul".
Retipárirea kr in volum se datoreste in primul rdnd celor
spuse in al 21-lea articol, apcirut in Curentul" din Maiu
1936. Tot acolo a apdrut si penultimul, iar ultimul in
Neamul Romdnesc".
Articolele s'au reprodus aproape feird modificeiri. Am scos
din penultimul articol parka din al treilea paragraf, care
nu avea nici o documentare si pentru care mi-ar fi trebuit
alta suM de pagini.
In fata unei Comisii de judecatd a Facultätii voi expune
intreaga documentare, pe care numai dupei aceia o voi face
cunoscutei si publicului.
Mei mirà mult un lucru. Mi s'a cerut sci dovedesc numai,
cum reuseste un profesor sã ia dela Universitate cam
1.000.000 anual, cei mai multi in mod ilegal si na s'au
gdndit cei in clrept, cif e mult mai gray plagiatul" si
celelalte. Sau acesta fund dovedit, nu mai era nevoie ?
Dar atunci de ce n'au sanctionat pe vinovat?
Se crede oare Ca numai cu sanctiunea publicului se va
alege plagiatul" ? Eu until nu cred astfel.
1936, Julie 13, BucureVi. I. Vliclescu.

www.dacoromanica.ro
 ,Pentru prestigiul vieti.i. universitare..."
Scrisoare citre cl: N. lorga

CreVi canele,
.0-0 mcindnce vinele".
Ma veti ierta, stimate domnule profesor lorga, ca-mi iau
indrazneala de a v'à rapi ateva clipe, cu amintirea unor
lucruri nu tocmai Indepartate.
Era in 14 Noemvrie 1925, la un examen de doctorat in
istoria Romani lor. Spre surprinderea ascultdtorilor, Dv. ne-ati
presintat la sfarOt pe candidat ca tin viitor maestru" al
giintei noastre istorice, cu a- _criticci pe atdt de pdtrunziitoare
pe cdt de cumpdnitd §i tot atcit de plind de curtoasie..."
dorindu-i ca in cel mai scurt limp sa4 aveti coleg. i la
1 lanuarie 1926, dupà o luna §i jumatate, prin marea Dv.
bunavointa, l'ati §i avut coleg pe C. C. Giurescu, care era
fiul istoricului onest §i sever C. Giurescu.
Nu cred ca ati luptat in viata Dv. pentru cineva cu mai
mutt foe, ca atunci.
Un membiu al comisiei de docenta ma intreba, daca
Giurescu nu e adoptat de facultate.
Atka grije puneati cu totii, in ungerea mai repede a
maestrului".
Am urmarit cu atentie activitatea maestrului".
La lectia de inaugurare a cursurilor sale de conferentiar,
la care Dv. n'ati luat parte, trecându-se toata ora in revistä
lucrarile speciale de istoria Rpmânilor, aparute in ultimii

www.dacoromanica.ro
 2

douazeci de ani, din ale Dv. au lost foarte multe uitate.

Ale mele in intregirne. Comentam cu Parvan cazul. Am
atras atentia conferentiarului si la tipar s'a indreptat lipsa.
Poate fiindca tiparitura vat-ea in revista Dv. si de... vrei
sâ te nenoroceascei".
Am gasit in acea lectie tiparità i doua fraze cari, poate
sa fi lost scrise in manuscris, dar nu miam amintit, sa le
fi auzit cetite. Va reamintesc frazele, din curiozitate.
Sintesa istoriei Romanilor pe care regretatul Bogdan o
astepta de la profesorul lorga, a lost data de acesta in doua
randuri : intaiu in limba germana supt titlul: Geschichte
des rumeinischen V olkes" in doua volume (1905), apoi intr'o
forma deosebità in Histoire des Roumains et de leur civi-
lisation" (1920, 1922). Concepute dupa un plan original,
deosebit de acela al lui Xenopol, cuprinzand desvoltarea
intregului popor romanesc si and o importanta deosebita
partii culturale; ele represintei ultimul cuvdnt al istoriogra-
fiei noastre nationale, in ce privege operele de sintesd" (p.
33 din lucrarea aparuta in 1926).
Lectia tiparitä slarseste cu elogiul colaborarii organisate".
Trebuie insä pentru aceasta ca noii colaboratori la munca
stiintifica a istoriei sa fie patrunsi de aceastä necesitate
Catre ei se indreapta gandul nostru. Nurnai prin silinta
coordonatà a tinerilor, supt privigherea ci indemnul celor
cu experienta unei lungi cariere, se vor putea realisa dezi-
deratele istoriografiei romänesti contimporane" (p. 49).
Aceasta era in 1926 pdrerea lui C. C. Giurescu despre
opera de sintesa a Dv. Ca, ea represinta ultimul cuvdnt".
Slarsitul läsa a se intelege ca Dv. avand si experienta celei
mai lungi cariele, sunteti cel mai indreptatit a conduce
sfortarile unite ale tinerilor istorici, pentru larnurirea istoriei
noastre. Lucru de care nimeni nu se indoia. Dar eu am
avut o mare indoialä, in sinceritatea afirmatiilor lui C. C.
Giurescu. Timeo Danaos et dona ferentes.
i indoiala mea a devenit siguranta, indata ce conferen-
tiarul C. C. Giurescu a devenit profesor titular, adica indata

www.dacoromanica.ro
 3

ce nu mai avea nevoie de Dv. in universitate, luandu-si

ultimul titlu.
$i ca din .vazduh in 1931, and Dv. impliniati saizeci de
ani i tam intreaga, cu toate institutiile de cultura, vä sar-
batoria pentru munca Dv., o singura voce vi se ridica
inipotrivä.
Vocea plinului de curtoasie" i viitorului maestru" al
istoriei noastre, C. C. Giurescu, acum profesor definitiv al
Universitatii.
Stiti expresiile pline de curtoasie : n'aveti minimum de
notiuni elementare", dar aveti lacune considerabile", santeti
primejdios" istoriografiei romanesti viitoare i aceasta se
impune a fi spusä de criticul maestru C. C. Giurescu, ca
o obligatie elementara" in situatia sa de profesor univer-
sitar", care se adreseaza tri primul rand tineretului uni-
versitar"
Perlele gandirii maestrului" isvorau in urma analizei
tocmai a lucrarii Dv., care in 1926 fusese gäsita de acelasi
maestru" ca Hind ultirnul cuvant"...
Care sa fie explicarea acestei schimbari ? Se va vedea.
Arri aratat si facultatii noastre acestea, intr'un raport
detaliat.
Felul cum a fost primit de cunoscatorii in ale istoriei
nestematele maestrului" C. C. Giurescu, trebue sa-i fi dat
mult de gandit.
Lovitura organizata metodic ani de zile nu reusise.
Pentru prestigiul vierii universitare si pentru educatia
tineretului e necesar ca aceastà chestiune sei fie leimuritii"
zicea criticul, in acelas numar al revistei in care incepea
analiza operii Dv. (nr. 4 din Revista istorica romana, p. 431
1931) vorbind de cazul unui profesor secundar, care dorind
a ajunge la universitate, evita_ sa combata parerile profesori-
lor (N. lorga si A. D. Xenopol) ce i-ar fi avut inteo viitoare
comisie de recomandare.
... d. lorga e profesor universitar, nembru al Academiei,
om cu suprafatci $i cu vazc ; te poate ajuta, dacci vrea, dar

www.dacoromanica.ro
 4

poate sd-ti /Cad si mult .rda. ... nu e prudent lucru sã

ataci pe d. lorga. De aceia nu-1 pomenesti decdt atunci cdnd
poti sa confirmi sau set aprobi cele spuse de el, altfel tad
din gurd acoperind prudent greselile. Tot asa i cu Xeno-
pol..." (p. 433). i acel profesor e acuzat de maestru" de
abilitate practicri. Ceiace, universitar vorbind, nu-i spre lauda
recenzentului care vrea di fie sever fatei de a4ii, fdra sà fi
fost mai intdiu scrupulos fata de propria constiintli".
$i termina maestrul" tot cu moralä: Pentru prestigiul
vietii universitare si pentru educatia tineretului care trebue
sa vada la profesorii sai numai activitate cu adevarat stiin-
lipsith de orice colotatura subiectiva, oricaie i-ar fi
substratul". (p. 436).
SA' acuzi pe altul de abilitate stiintifica" ca fiind imorala
§i tu sä o practici cu mai multa grosolanie, numai un
maestru" o poate inchipui. De acela se spune ca tacea dirt
gura, dar la noi nu si tine gura, ci laudä, ceiace va injura apoi.
Asteptarn un tratat al maestrului" pentru deprinderea
bunelor maniere in tanuirea terminologiei si technicei me-
todei istorice.
Pâtiä atunci vom urmãrI insultele i calomniile ce vi le
arunca.
Ce Intristat trebue sa fie maestrul" Ca, ziarul partidului
politic din care face parte, condus de istoricul G. I. Bratianu,
desi anuntase ca-i va publica cele ce vi le-a aruncat de
curand, a relusat totusi. Este prima apreciere a unui specia-
list, asupra celor scrise acum impotriva Dv.
Eu cunosc ura lui räzbundtoare, statornicd si perfida"
§i cu toate ca mai am Inca trepte universitare d Urcat, voi
incerca sa ariit fiului istoricului moral ,care a lost C. Giu-
rescu, cum ne-a invatat el, scrasnind de durere, sà facern
istoria. Cu pretul vietii si al carierii, dar cu fruntea sus.

www.dacoromanica.ro
 2.

Tot Pentru prestigiul veii universitare.,."

Domnului ,Rector at Universitàfii din
BucureVi" $i Fundafiilor Regale".
Inteun ziar din Capita la, la 5 Iunie, pe aprope o pagina
intreaga, se publica un articol al d-lui C. C. Giurescu,
profesor de istoria Romdnilor la Universitatea din Bucuresti"
intitulat : Pentru Neamul Romdnesc" i Adevärul" cu sub-
titlul : Rdspuns unor canaii anonime", motivat, zice-se, de
o campanie" a Felor cloud ziare impotriva-i, cu ocazia re-
centei aparitii a lucrdrii sale Istoria Romdnilor".
In patru dictionare : roman, francez, latin si grec, in toate
am gasit Ca anonim inseamna fàrã nume", autor necu-
noscut". Canaliile anonirne ale autorului nostru erau insa
cunoscute. Nedumerirea ar fi ramas, dacä nu mi-asi fi amintit
ca daccl e anonimel, o semnez ,Fi eu".
Anonimul este d. N. Iorga, zice d. C. C. Giurescu con-
vins, ci metoda sa de investigatie stiintifica 1-a descoperit.
Si ca sa nu se creada de nespecialisti" si de marele pu-
blic" ea s'ar fi comis o eroare in alegerea d-lui C. C. Giu-
rescu", spre a scrie Istoria Romanilor" i ca d-sa ar fi
comis o indelicateta" fata de Suveranul nostru, caruia i-a
dedicat -cartea, la care s'ar parea cd nu a dat intreaga
atentie" i pentru alte considerente, autorul istoriei se crede
dator sa raspunda pletextatei recenzii a campaniei, care in
fond era nu o recenzie, ci o ridicularizare a unui om de

www.dacoromanica.ro
 6

bun simt, nespecialit, care-§i arata nedumeririle, cetind istoria

d-lui C. C. Giurescu.
Nimic mai natural : Sa te aperi când e§ti atacat. Cum ?
In 1931 d. C. C. Giurescu a subscris, daca nu chiar a scris,
acestea : Necesitatea unei critici competente, oneste i severe,
prezentatd in acelg timp inteo forma' urbana, este imperios
simtita in toate domeniile §tiintei române§ti §i mai cu searna
in istoriografie". (Revista istorich romanna, p. 5). Tot d. C.
C. Giurescu in acela0 loc scrie despre profesorul universitar
ca trebuie sä aiba numai o activitate cu adevarat
lipsita de orke coloratura subiectiva, oricare i-ar fi substra-
tul" (436).
Mai bine §i frumos nici Ca se poate spune
Cum se va apara d. C. C. Giurescu ? Dupà cum am spu s
mai ales eh era sigur Ca raspunde d-lui Iorga, fostul sat'
profesor, fostul sau aducator in universitate, fostul sàu lan-
sator in lume, despre care d. C. C. Giurescu credea ca a
scris cartea de sinteza" a istorjei noastre, care reprezinta
ultimul cuvdnt" §i atht de mult II pretuia ca istoric, ca om
de tiintä, incht la tiparirea lucrarii sale de doctorat a tinut
sa-i punh in frunte, tocmai aprecierile elogioase ale d-lui
Iorga i numai pe ale dânsului. Oricare i-ar fi lost substra-
tul, raspunsul era sà fie lipsit de orice coloratura subiectivd,
sever dar onest i mai ales urban. Aa recomanda d. C.
C. Giurescu caruia nu-i plac contrazicerile i mai ales in-
congruentele". Sà urmarim :
Un procedeu care permite insinuarea" are d. Iorga, care
mai i mdzlue§te texte", are fraze de o patenta excro-
cherie", se bizuie in comentarii pe rea credinta", e o ca-
nalie anonimh care minte i falsifica" are procedeul unei
perfecte canalii" careia nu-i e ru§ine sh minta", fiind un
caz patologic" daca nu un inceput de ramolisment".
Acesta e räspunsul onest i mni ales urban pe care-1 (là
d. C. C. Giurescu profesor universitar, care e foarte. intere-
sat totdeauna de prestigiul vietii universitare".
Majestatea sa va aprecia chtä delicateta de suilet are cel

www.dacoromanica.ro
 7

caruia i-a permis sa-i dedicp lucrarea, iar Oborenii" vor

fi incantati cit §i-au gasit maestrul".
Dar cum ramane cu prestigiul universitdtii?

Domnule Rector,
Dupà lege santeti singurul organ chemat sã exercitati
controlul asupra profesorilor" (art. 2 din autonomie) §i asupra
conduitei care le scoboarii demnitatea" (art. 63). Nu credeti
cit p de datoria universitatii, pentru prestigiul ei, sa intervinä
prin dv., ca sd se simta cà traim intr'un stat carmuit de
legi, cari trebuie respectate ?

Domnule Director al Fundatiilor Regale,

D-ta care ie0 om de tiinta, and te-ai gandit la o
istorie a Românilor pe care sh o scrie d. C. C. Giurescu,
ti-ai inchipuit vreodata cà acesta este sufletul omului caruia
i-ai incredintat lucrarea ?
Dar sä presupunem ca o carte nu se face cu suflet, ci
numai cu metoda §tiintifica. Sà vedem metoda.
Ca oriunde i in istorie trebuie de restabilit faptele necu-
noscute. Aceasta este prima parte i Fara aceasta nu se
poate merge mai departe. De aceasta depinde totul. Sá
vedem cum restabile0e d. C. C. Giurescu un fapt necu-
noscut, paternitatea unei opere. Istoria noastra, ca toate de
altfel, prezinta dese cazuri de acestea.
Un articol nesemnat e atribuit de d. C. C. Giurescu d-lui
N. lorga, bazandu-se pe metoda sa de cercetare in istoriei
D. C. C. Giurescu tia ea d. Iorga are totdeauna curajul sa
atace pe fata, Ca' are stilul säu, care se deosebe§te de al
tuturor i mai ales, ea nici nu se gande§te sä polemiseze
cu grajdarii, cuvinte pe cari mi le-a spus acum vreo 12
ani §i pe cari verificandu-le, am vazut ca sant exacte. De
ceiace s'a convins i d. C. C. Giurescu acuma, de§i eu ii
comunicasem de mult expresia d-lui lorga. Anonimul autor,
care era a§a u§or de descoperit, nu era d. Iorga, ci d. N.

www.dacoromanica.ro
 8

Georgescu, om de spirit si cititor atent al istoriei d-lui C.

C. Giurescu. D. Georgescu a spus-o imediat, mirandu-se
chiar ca a fost confundat. Si acum problema istorica.
Daca d. C. C. Giurescu asa restabileste fapte pe cari cu
toti le putem controla si le-am controlat, ce va fi acolo unde
nu se mai poate controla de oricine ?
Cand acesta este. sufletul omului si aceasta-i metoda, cum
va fi istoria" pe care o scrie omul? Poate fi a d-lui C. C.
Giurescu, dar nu a_ Romdnilor".
In alte articole vom al-La aceasta.

www.dacoromanica.ro
 3.
De ce atacã pe d. lorga profesorul C. C. Giurescu
j,...Ex ossibus ultor'
Vocabularul i expresiile intrebuintate de profesorul C. C.
G. Irupotriva d-lui lorga s'au aratat. Nici gand de o critica
onesta si severa" si mai ales de o forma urbana". Tri,
vialitäti si injuraturi ca la orice mahalagiu maestru"1
De-ee omul acesta, despre care la prima sa lucrare tipa-
rita, d. lorga scria ca e : pe curtoazia pe care o
intdlnim rareori in cele dintdi scrieri ale tinerilor" a pier-
dut acea curtoazie" fata de omul pe care-I arata ca cel
mai indicat datorith experientei unei fungi cariere" sa pri-
vegheze si sã indemne" silinta coordonata, a tinerilor".
S'ar parea ea' la baza este numai o insulicientd ptiintificd.
Inteadevar numai incepatorii, studentii din anul I, au credinta
cà orice gresala deseoperita in lucrarile inaintasilor e su-
ficientá ca sa-i ddrime". i dacà studentilor acestia nu li
se atrage atentia stiintific, adica competent, onest, sever 0
urban; ca sdnt inerente greselile in munca inaintasilor nostri
si din causa imprejureirilor mull mai grele, cu cari ei au
avut de luptat, raman mereu niste ignoranti atotstiutori".
Oriunde and se iveste cineva cu extraordinare puteri de
muncci, cu exceptionale caliteiti de intelegere a lucrei rilor
daruri intamplatoare ale naturii, e natural ca acela va do-
mina epoca in care ttoeVe. i tot asa de natural este ca
acesta avand de adunat material, pe. care toate generatiile
!Ana la el nu I-au adunat, avand de interpretat faptele toate,

www.dacoromanica.ro
 10

in lumina acestui material si a cunoasterii intregii desvol-

tali a omenirii, e natural deci ca, sa fie greseli mai multe,
chiar deck cred cei mai atotViutori ignoranti" in opera
sa. Dar nu asa se face judecata asupra valorii totale a
omului.
De ceind oare omenirea a ajuns sä judece dupti gmeli pi
numai dupd gre.Feli ?
Nemeirginitul folos pe cari studiile istorice ii datoresc
d-lui lorga, acela nu trebuie luat in seamd ?
E foarte natural sa copiezi o pagina cu greseli si cred
ca primul presedinte al Casatiei va face mai multe greseli
copiind un dosar, deck un practicant de la o judecatorie de
ocol. Sä tragi de aici concluzia cá primul presedinte al
Casatiei nu stie nici cat practicantul" judecatoriei de ocol,
oricata bunavointa as avea, dar ii rog pe d. profesor uni-
versitar C. C. Giurescu sà nu se supere ca, mi se pare, ca
nu pot fi de aceiasi parere.
$i tot asa de natural este ca cel care a copiat zeci de
mii de pagini sau poate chiar sute de mii, sa aibà mai
multe greseli deck cei cu o paging. Interpratarile. Greseli
de interpretare. Dar s'a nascut 'Ana acum omul care Ia o
singurei chestie sa dea o interpretare care sh se impuna
tuturor ? Cand materialul istoric e totdeauna insuficient
interpretarea ce este altceva deck completarea acelei insu-
ficiente cu ceiace fiecare crede cà e mai bine. $i fiecare
crede in raport cu toate cuno#intele pe care le are, cu
conceptia pe care_ si-a fdcut-o i cu locul ce-1 va da faptului
in viata contemporang, cand s'a petrecut.
De sigur ca interpretarile vor dileri. E in natura cerce-
tarilor asupra trecutului ornenesc. Dupa cum si parerile
asupra prezentului sant deosebite.
Adevdrul absolut in istorie numai d C. C. Giurescu 1-a
gcisit, in urma cercetdrilor sale.
Toti cautäm adevärul, dar santem convinsi cà nu-1 gasim
niciodatcl §i atunci, incercarn timizi sä lämurim, sã intelegem,

www.dacoromanica.ro
 11

nu sa judecdm, necum sa dam sentinte absolute, aici pe

parnânt. Cautând adeveirul, nu putem da decal pdreri,
A crede ca d. C. C. Giurescu ea istoria este ultima
judecdtoare" pe parnânt adica, istoricul ce lucreala in nu-
mele istoriei, inseamnä nu nurnai ea cel ce o spune e de-
parte de a cunoa0e natura studiilor cu cari se ocupa, dar
ea urmare0e cu totul alte scopuri cleat cele §tihrtifice.
Dorind a creia confuzia, lasand sa se creada cà istoric
trebuie sä fie sinonim cu judecdtor, d. C. C. Giurescu,
depo'zitarul adevarului, tine sa fie socotit i judecator, dând
astfel pdrerilor sale, pe care dore§te a le asimila sentinte-
lor judecdtore.W, valoarea adelairurilor absolute. 0 parere
istorica, adica asupra unui fapt trecut, ar fi egala cu o
sentinpi judeceitoreascd. Concluzia. Am descoperit admiral,
crede d. C. C. Giurescu. Dar o sentinta judecatoreasca...
*tie d. C. C. Giurescu. ce este ? Sentinta unui judeciltor ?
Mai intAi rareori te judeca un judecator. Incepi cu doi
cari pot creia o divergentd, adica fiecare sa aiba eke o
pdrere. Se adauga un al treilea §i atunci doi contra anal
dau sentinta. Deci de la inceput nu ai sentinta dreptalii, ci
Firerile a doi judeccitori, cari au pus in minoritate pe un
al treilea, cu altd pdrere. Duph d. C. C. Giurescu acesta al
treilea cu altd pdrere este sau nu este judecator ? Daca este
§i el judecator, cum ramâne cu sentinta data de cei doi ?
Fiindca cel de al treilea avea o altä parere ? Unde e
adevdrul ?
i va inspira sentimental ridicolului" fata de lume, acel
judecator care a avut altä parere ? Dar mai departe. Nemul-
tumit pe sentinta mergi la apel. Magistrati mai cu experienta
i mai multi. Sentinta. De la inceput tot doi cu anal, adica
s'a facut iar divergenta de pareri. Judeca din nou cinci
judecatori §i hofardsc, trei contra doi.
Se da sentinta care poate sa fie de partea primului ju-
decdtor de la tribunal, care fusese in minoritate. Cum
famane cu ceilalti judecatori? Sunt ni0e idioti, tampiti,
dobitoci, canalii, lichele, bipede puturoase, etc., etc., cum ar

www.dacoromanica.ro
 12

dori d. C. C. Giurescu sh-i numeasch? Dar Fazul mult mai

simplu al hothririlor la care n'a lost divergenth. Nu sunt
atatea apeluri cari se castigh? Au toti judechtorii cari au
dat sentintele reformate de Curti le de apel, nu sunt jude-
chtori sau nu sant buni judechtori?
Si mai departe. Nemultumit de apel mergi la Casatie.
Suprema instant:ft' de judecath. Incepi cu .Fapte consilieri cu
experienth mare si poti avea o nouà divergenta. Vin trei-
sprezece si majoritatea da sentinta. Si la Casatie poti ajunge
panh la 31, cairi sh hothrasch in majoritatd.
Cum rámane cu judechtorii toti cari au avut alth parere
de la inceput panh la sfarsit, si au lost in minoritate? Din
nou idioti, tarnpiti, etc., etc... Dar and acestia au fost in
alte procese ei in majoritate ? Atunci ceilalti sunt idioti
tarnpiti, etc., etc. Iar in conclUsie toti sunt... etc., etc., etc.
Aceasta ar Ii sentinta d-lui profesor universitar C. C.
Giurescu.
Si iath si cat de absoluth este si o sentinfei pe care nu
unul a dat-o.
Cand atata relativitate intrà in tot ceia ce se hothrdste
de foarte multi oameni, en multa experientei i dupei norme
indicate de legi, fiindch judechtorii nu judech duph pärerile
lor, ci duph textele de legi, se poate sustine cà poirerea
aceluia singur, care judech totdeaunct in necunoWere deplind
a faptului, singur, in plinh si ultimh instanth si färà texte
de legi precise, poate sustine oare ca aceea se formeazà
adevdrul absolut? Numai ea' cineva tine sh se investeasch cu
aceastd titulaturd de istoric ?L.
Ridicolul personajului ce crede aceasta e mai presus de
inchipuire.
Dar de ce injurà d. profesor C. C. Giurescu pe d. lorga?
Numai din insuficienta #iintificdf Nu numai atat.
D. C. C. Giurescu este fiul eminentului istoric care a lost
C. Giurescu, fruntasul generatiei sale si care prin darzenia
phrerilor si rectitudinea caracterului n'a putut ajunge la
universitate profesor. A murit la patruzeci' de ani, lhsand o

www.dacoromanica.ro
 13

nepretuita comoara stiintifica in urma-i, nepublicata si nepusa

definitiv la punct. Fiul a mostenit-o. Am petrecut doi ani
ca student in apropierea lui C. Giurescu, conferentiar numai,
la Universitatea noastra. Stiu cà era foarte amarit de situatia
sa in Universitate, desi avea consolarea cd e membru activ"
al Academiei Rom One. Se plângea impotriva multora si mai
ales impotriva d-lui lorga, pe care niciodata nu 1-a insultat
sau batjocurit, desi deseori 1-a criticat. C. Giurescu Ikea o
critica onesta qi urband, nu injura.
Se zice ca ar fi lasat cu limbà de moarte sa fie razbunat.
D. Iorga a crezut Ca cea mai bunä perpetuare a spiritului
qtiintific al lui C. Giurescu, si asa au crezut i toi prole-
sorii specialisti de la facultatea noastra, ar fi sa se dea
posibilitatea fiului sáu A-1 continue, reparându-se astfel si
nedreptatea care se Meuse tatalui.
Si astfel la vrasta and altii abia isi iau licenta d. C. C.
Giurescu, prin frumoase examene i lucrari dar i prin
imensa bundvointa a tuturora in frunte cu d. Iorga, a ajuns
profesor universitar.
Si aici incepe raul. D. C. C. Giurescu ajuns in foe inalt,
Fara sä fi avut posibilitatea de a gdndi addnc asupra naturii
studiilor istorice, fiindca abia avusese timpul sã nmagazi-
neze, intrând apoi in valtoarea politick ce-i rapeste tot timpul,
nu mai are acum timpul sa gandeasca si a limas at
mentalitatea studentului incepätor, adapatä de ura ce o
mostenise impotriva d-lui lorga si de dorinta u9ei rdzbundri
nisumitoare. De aceia a si ales inceputul la sarbatorirea
celor saizeci de ani ai d-lui lorga, and era si prim ministru.
Scontdnd o distruged sigura, vedea o inältare i mai sigurd.
A utilisat de d. lorga prefacand o deplind curtuoasie"
'Ana ce a ajuns i apoi lovitura.
Metoda cea mai clasicg.
Valoarea sufleteasca a omului s'a vazut. Ramâne cea
stiintifick L-am urmarit si acolo.
In curand si aceasla.

www.dacoromanica.ro
 4.
Se poate scrie acum o Istorie a Românilor" ?
.Toatd pasdrea pe limba ei piere"
Pentru lumea mare, nespeciali§tii cu bun simt i mai ales
cu simtul proportiilor, raspunsul e cat se poate de clar. De
vreme ce s'au mai scris cateva, de ce nu s'ar mai putea
scrie §i o alta, mai ales cà de la ultima §i pana acum s'au
mai publicat lucrari in domeniul istoric, de§i din nefericire,
in istoriografia romdnd se publicd multe lucrdri, cari nu
dovedesc din partea autoritor o pregdtire temeinicd", (C. C.
Giurescu, 1931).
Pentru specialiO, pentru un specialist roman" §i mai
ales tanar, unul din aceia competent, onest, sever i mai
ales urban, o asemenea incercare nu se poate face.
Fiindca in istoria noastra, cam totul e de facut pentru
ace§tia.
In orice dameniu tiintific materialul e punctul de plecare
pentru studiu. Niciun motiv ca in istorie sa se creada ca
ar putea sa fie altfel. Materialul istoric Ja noi ca §i oriunde
e publicat §i nepublicat, iar cel publicat, ca oriunde, e pu-
blicat i mai bine §i mai ram. Cea mai rea publicatie de la
noi, nu se poate deloc compara cu cea mai buna din teri
mai vestite in cultura.
Si am vorbit de cea mai rea", fiindca cei cari injura
mereu, tot ce este pe la noi, cam a§a compara, uitand cà
§i apusuf are §i, mai ales, a avut in mari proportii, publi-
catii de felu acestora.

www.dacoromanica.ro
 15

Trebuie tiparit materialul nepublicat si bine inteles in

conditii bune i corijat greselile, la cel publicat. Trebuie apoi
incercat sa se dea putinta utilisarii intregului material, din
care cronicile in niciun cas sà nu lipseasca, in cel mai
scurt timp, la fiecare chestiune.
$i trebuie sà se faca 'Inca multe monografii.
Aceasta o she oricine se ocupa cu studiile istorice, nu
numai la noi, fiindca sant dorinti ale tuturora. Felul cum
si-o manifestä fiecare arath insa importanta care se dà lipsei
resimtite, mai ales atunci cand o spui la inceputul activitatii
tale didactic-stiintifice.
SA urmarim acestea la d. C. C. Giurescu.
In lectia de inaugurare a cursului sau de la Universitate
in 1926, tiparità tot in 1926 cu titlul : Consideratii asupra
istoriografiei romdnesti, in ultirnii douazeci de ani" :
Trebuie sä se inceapä o cercetare metodica a diferitelor
probleme de istorie interna" (p. 35) ...ceiace s'a lucrat este
relativ putin fata de ce trebuie facut de aici inainte... o exa-
minare mai atenta ne va al-Ma cd problemele tratate sunt
numai o parte din multimea celor care se impun cercetä-
torilor" (p. 34).
Dar pentru cà aceste monografii sa fie alcatuite cu ma-
ximum de succes, trebuie ca atentia istoricilor sa se indrepte
in mod egal spre alte cloud probleme tot asa de imperioase
ale istoriografiei romanesti contemporane. Ele sunt : Intoc-
mirea unui repertoriu al documentelor publicate i publica-
rea celor inedite" (p. 35). Repertoriul e o necesitate abso-
luta a istoriografiei romanesti" si va trebui facut nu de o
singura persoana"... ci de o serie intreaga de cerceteitori,
Iucrand dupa un plan comun"... (p. 36).
Publicarea materialului documentar inedit e o necesitate
§i mai imperioasd a istoriografiei romdnesti" (p. 37) fiindcä:
...din cercetarile facute... raportul ce exista intre materi-
alul documentar edit si cel inedit este de aproximativ 1 la
20" (p. 40).
Ceiace inseamna ea la noi materialul documentar e de

www.dacoromanica.ro
 16'

treizeci de ori mai mare cel nepublicat, fata de cel publicat.

In astfel -de conditii, a face monografii de istorie interna,
cu privire la vechile noastre institutii, numai pe basa ma-
terialului documentar publicat, inseamna din capul locului,
sa faci o lucrare incomplecta, iar uneori gresità" (p. 40).
Cel mai mult material docurri,entar e transportat la Mos-
cova. Numai de la Academia Romana s'a dus 37.617" docu-
mente slave si române care represinta intreg tesaurul nos-
Int de documente originate de la Academia Romdnd" (p.
39) a caror pierdere ar fi o catastrofei pentru istoriografia
romdneascd" (p. 39).
Publicarea materialului cere iarilsi o strdnsa" colaborare"
(p. 45). Privitor la monografii :
Trebuie sa' incepem deci o intensä activitate monografica.
Asupra fiecarui domeniu al istoriei noastre interne trebuie
facute o serie intreaga de monografii care sa cerceteze di-
feritele probleme supt toate raporturile" (p. 46).
i pentru intocmirea monografiilor :
Este nevoie de aceiasi colaborare a cercetatorilor" (p. 48).
Dupä cum se vede, pentru realisarea oricarui din cele
trei mari deziderate ale istoriografiei românesti contempo-
rane se cere acelasi lucru : activitate coordonata, colaborare
organisata." (p. 48).
Altf el nu se poate fiindca 4tiinta a devenit azi un act
de solidaritate umana iar daca istoria noastrà s'ar abate de
la acest principiu risca sa i se aplice pedeapsa decrepitu-
dinti" (p. 49). Acum (in 1926) noi suntem in stadiul de
grupare" i trebuie sa trecem la treapta superioard a co-
labordrii organisate" .(p. 49). E greu de realisat dat fiind
individualisinul care caracteriseaza in general pe intelec-
tuali" dar totusi se poate spera daca nouii colaboratori
vor fi peitrunqi de aceaski necesitate" (p. 49).
Aceste deziderate ale istoriografiei românesti se vor putea
realiza numai prin silinta coordonahi a tinerilor, supt pri-
vigherea qi indemnul celor cu experienta unei lungi cariere"
(p. 49).

www.dacoromanica.ro
 17

D. C. C. Giurescu cand a scris acestea avea douazeci si

cinci de ani, iar experienta de cariera, o zi. Nu cred deci
ca s'ar putea admite interpretarea, crt la dansul se gandea,
sa fie conducator.
Unul singur ramanea, cel cu cea mai lungä experienta a
carierei si cel ce daduse ultimul cuvdnt de sintezd" isto-
riografiei noastre, d. N. lorga,
Numai pe aceastd cale vom putea pregali materialul
necesar din care urmasii nostri sà alcdtuiascd sintesa com-
pletd a desvoltdrii noastre istorice" (p. 4? ultimele randuri).
Resumand : dacd toata generatia noastrd, tineri i batrani,
uniti cu toti in jurul celui CU experienta carierii celei mai
mari, daca toti deci vorn lucra dupà un plan unitar si
vom intocrni repertoriul de docurnente, vom publica pe
cele nepublicate si vorn face multe, multe monografii, atunci
vom pregati numai materialul necesar" din care urrnasii
no#ri", adica generatia viitoare, vor putea scrie o nottä
Istorie a Rotncinilor".
Nu ne-am strans in jurul nimänui, n'am publicat aproape
nimic din ceia ce se dorea, si fiindca materialul cel mai
pretios e la Moscova, n'ain facut, fiindcà nici nu se prea
putea face, monografiile necesare, n'am facut nimic deci
din ce trebuia sa facem, ca sà putem da o istorie a Ro-
. manilor si, totusi, se dd o noua ISTORIE A ROMANILOR"
si tocmai de d. C. C. Giurescu, care resurnase planul de
muncd pentru o generatie intreaga.
Judece oricine aceasta i sh explice fiecare cum va crede.
Comentariile sunt absolut de prisos asupra persoanei,
care a spus ce a spus si a facut ce a facut.
Probabil Ca Fundatiile Regale" n'au stiut de ceiace d. C.
C. Giurescu spusese mai inainte, iar d-sa nu-si mai amintia
Vom vedea opera insa.

www.dacoromanica.ro
 5.

Despre Istoria Romani lor" a d-lui Giurescu

Neraspunand criticilor, a§ putea rasa sa se creada de
catre nespecial4ti si de marele public, a pe de o parte
Fundatia a comis o eroare in alegerea ce a facut incredin-
tându-mi mie sarcina de a scrie Istoria Românilor"...
Istoria Românilor" s'a bucurat din capul locului de atka
incredere din partea oamenilor de culturd, iar presa nepiir-
tinitoare a insotit-o de aprecieri atât de favorabile..."
Nu pot rasa sa se creada a toaM aceasM lume s'a
inelat in aprecierile ei" (din Facla" No. 1303 din 5 Iunie
1935, p. 2, C. C. Giurescu).
Dacä eu am inteles precis gandul autorului, d-sa crede
ca nespeciali?tii, marele public, oamenii de culture"! si presa
neptirtinitoare s'au pronuntat favorabil pentru cartea d-lui
C. C. Giurescu Istoria Romani lor".
Se pune insa o intrebare. De and oare s'a adoptat sis-
temul ca o carte de tiinta i nu cred a d. C. C. Giu-
rescu 4i socote0e lucrarea altfel sä fie valorificata dupà
aprecierile nespeciali.Ftilor, marelui public, oamenilor de cul-
turd si presei, indiferent daca este partinitoare sau nu?
Mi se pare a se confuncla reclama interesatd, cu presa
nepartinitoare, oamenii de cultura, cu prietenii cari tin sa-ti
faca placere, iar nespecialiOi i marele public, daca autorul
tine sa-i numere, ca la alegeri, imi ingadui a-i aminti, ceia
ce tie non numeretur sed ponderetur" sau poate mai bine:
spune-mi cu cine te aduni, ca sci-ti spun cine eVi".

www.dacoromanica.ro
 19

Nu stiu ce crede insa autorul despre parerea speciali,F-

filar, a micului public §i a presei peirtinitoare, care nu vad
ce ar avea sa fie partinitoare.
Se poate sa creadd ea sAecial4tii sdnt oamenii de canard,
iar micul public si presa partinitoare nu conteaza.
Stim ca peirerilor" sale autorul le da valoarea de ade-
veiruri absolute", indiscutabile". Ce siguranta mai absoluth
deca.t aici : ...o insemn si pe asta la raboj. Ne vom socoti
si cu ei intr'o zi i va fi extrem de interesant i instruav.
V'o fagaduesc".
Indoindu-ma de toate, cu tot respectul ce-I am lath' de
titlul oficial al d-lui C. C. Giurescu, imi permit a ma indoi
si de peirerea sa asupra pdrerilor celorlalti, despre cartea sa.
Marele public nu spune nimic cumparand cartea. Dupd
reclama lama si mai ales ieftinatatea ei fata de admi-
rabila hartie si tiparitura ma mir ca se mai gaseste in
librarii. Si se gäseste destul.
Presa nepartinitoare, nu stiu curn isi explica autorul cá
s'a exprimat exact in acelas fel, toata, din cata am vazut.
Numai Facia" a schimbat, dar adauga si arnanuntul ca n'a
citit7o, dupa cum Ikea inteadevar si o alta. gazeta.
Vanzarea unei càrti, cat de mare ar fi, nu poate da si o
apreciere valabila asupra valorii ei. E mai mult deck ele-
mentar.
Dar sd trecem la carte.
Oricat ar cauta cineva sà stie daca pand in 1935 s'a mai
scris o Istorie a Romdnilor", din cartea d-lui C. C. Giu-
rescu flU va putea afla. Si nu cred cà bietul mare public"
stie chiar totul, asa ca nu era nevoie sa i se atragh atentia.
Va alla ce-i dreptul din prefata ca ...intr'o suma de pro-
bleme ale trecutului nostru, solutiile pe care le prezint astazi
difera simtitor iar uneori radical de acelea ale inaintasilor",
cari, cam ciudat, sunt pomeniti numai cei morti, ca i cand
intre cei vii nu erau inaintasi.
Alla cititorul deci ca Intr'o sumer' de probleme" au mai
scris si altii, dar el e indreptatit a crede, in nestiinta

www.dacoromanica.ro
 20

cä cel dintaiu pana acuma, numai d. C. C. Giurescu a scris

Istoria Romdnilor". Eu cred ca s'ar putea merge si mai
departe cu batjocura.
Modestie si pietatel Cat de bine v'ati unit in sufletul d-lui
C. C. Giurescu ?
Afle cititorul ca ntimai din cei de curand disparuti, Xe-
nopol a scris in 14 volume Istoria Romanilor", inteadevar
numai din Dacia Traianh", Onciul pana la 1504 a scris-o
in 4 volume, cari formau cursul de la Universitate, pe care
toata lumea de stiinta 11 cunoaste.
lar din cei contimporani cu noi, d. Iorga a scriso de mai
multe ori si forma ultimul cuvdnt de sintesd" in istorio-
grafia noastra, peste care toata generatia nu putea trece,
dupd parerea d-lui C. C. Giurescu. Tot din prefata mai
afIà cititorul cä d. C. C. Giurescu va da resultatele cer-
cetdrilor nide" i va spune adevdrul", ceia ce inseamna
cà liana acuma nu s'a spus adevdrul".
Un lucru trebiue retinut. Vom avea de a face cu rezul-
tatul cercetarilor mele".
Pentru acelasi mare pLblic adaug si eu. Este imposibil
ca intr'o carte de intinderea unei Istorii a Romanilor" sa
dai rezultatul cercetarilor tale", decat daca nu confanzi
cercetare" cu cetire", cum pare ea este cazul la d. C. C.
Giurescu.
In toate domeniile s'a lucrat i s'a ludrat foarte mult si
Cufoarte multa bunavointä. Chiar d. C. C. Giurescu a al-Mat
munca si progresele istoriografiei noastre in ultimii 20 de
ani. Si atunci nu rezultatele cercetarilor mete" se vor da
in Istoria Romanilor", ci rezultatele la cari s'a ajuns de
toti ccrcetatorii, intre cari se numará çi d. C. C. Giurescu.
Ceia ce cred ca este o diferenta profunda, chiar si in
stima care trebuie avuta fata de cel ce face o asemenea
afirmatie.
Continua prefata anuntand pe cititor c, in locul trimite-
rilor la note in josul fiecarei pagini, se da o bibliografie
critica la sfdrsitul fiecdrui eapitol" care va cuprinde lucra-

www.dacoromanica.ro
 21

rile mai importante de care m'am fvlosit". Mentionarea lu-

crarilor, ne atrage atentia autorul, nu inseamnä insa cà mi-ant
insusit intotdeauna i concluziile respective". De ce s'au
evitat trimiterile la note in jocul paginilor, se va vedea.
Dar se pune o noua intrebare.
In bibliografia ce se va da la fiecare capitol, ni se spune
cà va fi criticd", va cuprinde lucrdrile mai importante"
de cari s'a folosit autorul, dar din care nu totdeauna si-a
inmit concluziile". Ceia ce inseamna, de la inceput, ca
deseori si-a insusit concluziile lucrarilor altora, lucru foarte
natural. Dar atunci cum ramane cu afirmarea ca se va da
rezultatele cercetlirilot mele". Ramane ce spuneam eu o
simplä confusie intre cercetare" i citire", confusie care
are rostul ei insa ca abilitate.
o ultima observare.
Ce este cu lucrarile cari exista, dar cari la bibliografia
fiecdrui capitol, nu sunt trecute ? Cititorul va crede ca nu
sant critice" i de aceia nu s'au trecut, sau nu sant im-
portante. Dar data nu sant nici critice, nici importante, n'au
lost utilizate.
Aceasta este hotarit pdrerea marelui public. Dar daca se
arata ca s'au luat pagini intregi din lucrari cari nu sant
citate, s'au adoptat concluzii in totul din lucrari ce nu-s
citate, ce va crede atunci marele public si lumea de cultura
si chiar presa nepartinitoare?
Vom vedea.
6.
In lucratea de care ne ocupam s'au sUprimat trimeterile
la note in josul paginii, ceia ce, daca nu in total, cel putin
in cea mai mare parte, ii ia caracterul de fucrare stiintifica.
Putinta imediata de control a fiecarei afirmäri a autorului,
cu izvorul istoric sau cu o lucrare anterioara, se inlatura.
Corectarea acegui defect, cu bibliografia de la sfarsitul fie-
carui capitol nu se poate face, fiindc5. e imposibil sa cauti,
bine inteles daca sin" ti nevoia in carti de sute de
pagini, fiecare afirmare.

www.dacoromanica.ro
 22

Ramane ca autorul sh fie crezut pe cuwint, c va spune

adevarul". Or acest fel de lucru numai stiintific nu este.
Controlul permanent, verificarea continua sunt cele mai ele-
mentare lucruri in stiinta si nu cred ea e nevoie sa se
insiste deloc mai mult asupra folosului lor, chiar pentru
marele public.
Autorul pare a fi facut aceasta pentruca : stiinta nu tre-
buie sa ramana inchish in turnul ei de fildes".
Dar dacä notele din josul paginei i.ar fi dat cartei apa-
renta Ca tine sa fie pusa in turn de hides", se puteau pune
notele la sfarsitul volumului, cum se obisnuieste, destul de des.
Nu numai specialitii dar si rnarele public cauta dese ori
sa se docurnenteze mai pe larg asupra chestiilor, cari doar
pe toti ne intereseaza, fiind ale noastre ale tuturora.
Bibliografia de la sfarsitul fiecarui capitol, cred Ca é in-
completa i sistemul adoptat e din cele mai defectoase,
lucru de care se va convinge cred si autorul.
Cartea e impgrtitä in 30 de capitole, unele foarte scurte,
privind numai ate un singur domn, fiindch acesta e siste,
mul de imphrtire adoptat.
Ce vei da acolo la bibliografie ? Monografiile speciale ?
Dar daca nu sunt ? Fiindca asupra multora nu stint mono-
grafii speciale, dar toti sunt tratati in lucrärile mari de Is-
torie a Romanilor".
Vei da atunci aceste lucrAri generale si le vei pune la
fiecare capitol, adica de treizeci de ori, sau le vei cita odata
la inceput, la bibliografia generala, atragand atentia cd au
lost utilizate la fiecare capitol si la fiecare capitol se vor
adaugi numai lucrdrile speciale.
D. C. C. Giurescu nu a dat o bibliografie generalä la
inceput, ci fiecare capitol cu bibliografia lui.
Oricine, specialist sau mare public, s'ar astepta sa vadd
citat la fiecare capitol Istoria Romanilor" de Xenopol, lorga,
Onciul pentru capitolele respective, fiindca acestia le-au
studiat cei dintai si al lor e meritul prim, de a fi dat eel

www.dacoromanica.ro
 23

putin cadrul nu numai general al acestei materii, daca alt-

ceva nu admite autorul.
Niciodatd, nu la fiecare capitol, cum ne-am agepta, nu
sant citate aceste marl lucreiri de Istorie a Romdnilor".
S'ar putea crede ca nu s'a utilisat. Se poate oare sustine
aceasta?
Se poate scrie Istoria Românilor" pâtiä in secolul al
XVI-lea lard a tine sama de cursul de la Universitate al
lui Ondiul, pe care ci toti II utilisam in lucrarile noastre,
pe ici pe colea, prin partile lor mai importante.
Ori Iiindca acest curs al lui Onciul nu este tiparit avem
dreptul de a ni-1 insu0 fiecare ? Dar Xenopol, dar lorga ?
Nu-i utiliseaza oricine, barem ca punct de plecare, chiar
dacd fiecare crede ea i-a darimat" definitiv.
Nu-i cel putin bucuria triumfatorului sa arate lumii pe
Invini dupd carul sau triumfal, daca alte consideratii ntiin-
tifice si morale. nu ne impun citarea lor?
Dacd Fundatiile Regale" sau altcineva tipare0e, eu ii
dau, in scurt timp, o carte in care sa se vada precis ce s'a
luat din fiecare autor citat i necitat in Istoria Românilor"
de C. C. Giurescu §i atunci ramâne sä se vada ce ramâne
din rezultatul cercetarilor" sale.
Si acesta cred ca e rostul inlaturarii notelor din josul
paginilor.
Dar sä trecem la fapte precise.
N'am citit, pagina de pagina, cartea. Bibliografia am cer-
cetat-o toata insa.. La un capitol lipse0e. La altul se citeaza
o singura lucrare a d-lui C. C. Giurescu, uitându-se a se
cita chiar colectia de documente Hurmuzachi" in care e
publicat documentul discutat.
A rasa sa se creadd ea cel ce a studiat documentul de
la 1247 e0i tu singurul pand acum, dui:ä cum rezulta din
bibliografia citatd, e cel putin o necuviinta.
lar cand lucrarea citata. pentru Cum se infatia Muntenia
in 1247" este despre dregdtorii din secolul al XIV i XVI,
face sa se creada cà, ori cei ce se ocupa cu studiile isto-

www.dacoromanica.ro
 24

rice incurca secolele, ori una scriu ca titlu al lucrarilor si

alta fac in ele. Fiindcd, oricat, 1247 pare a nu face parte
nici din secolul al XIV-Iea nici din al XV-lea. Dar la fapte.
La pagina 411, in capitolul despre Radu I-iu si Dan I-iu
din Tara. Romaneasca cu subtitlu Intemeierea marilpr md-
nastiri i confundarea lui Radu cu intemeietotul PH", se
explicä o confusie.
Cum s'a facut aceasta confusie ? Explicatia credem. a fi
urmatoarea : Radu, in calitatea sa de ctitor al marilor ma-
nastiri si al bisericii domnesti din Curtea-de-Arges, figureaza
in fruntea pomelnicilor acestor sfinte Ideasuri. Cu remea
pierzandu-se amintirea inaintasilor sài, calugarii si-au zis ca
acela care e primul in pomelnic, trebuie sa fi lost si primul
Voevod al tarii, intemeietorul ei adica.
Cum insa traditia stia ca intemeietor pe Negra Vodd,
contopirea acestor doua nume a urmat de la sine, si s'a
creat astfel numele hibrid RaduNegru. In realitate, uh voe-
vod cu acest nume n'a existat niciodatd.
Confusia e veche : ea se produsese deja in a doua ju-
matate a veacului al XVI-lea".. Se citeaza apoi un document
de la 1576 de la Alexandru al II-lea, in care e vorba de
Negru Voevod.
in altä lucrare istorica de la 1899 se poate ceti la pagina
62 si 63 : Despre acest Radu, mai stim din documente
ca el a lost si primul fondator si donator al manastirilor
Cozia si Cotmeana. Poate tot el va fi fost i intre ctitorii
bisericilor mai vechi de la Campulung i Arges, atribuite
liii Radul Negru.
Pios fundator de manastiri i biserici si in special fun-
dator al Tismanei, unde Nicodim organisatorul monahis-
mului in Tara-Romaneasca a trait restul vietii sale cuvioase,
Radu a lost pus intr'un raport mai strans cu numele càtu-
gàrului venerat ca slant. El a devenit domnul-erou al tra-
ditiei despre Nicodim.
Astfel s'a format si in jurul persoanei lui o traditie mo-

www.dacoromanica.ro
 25

nastica, care-I considera nu numai ca fundator de manastiri

si biserici, ci tot odata ca fundator al statului".
Cat despre Radii Negru, devenit in acest fel funclator
al statului, nu poate, duph cele aratate, sä mai incapa in-
doiala. cä personagiul istoric al mitului este Radii! Basarab,
domnul Terii-Romanesti... fundatorul Tismanei, Coziei, Cot-
menei si p`robabil ctitor inca si al altor manastiri i biserici,
glorificat de calughri mai mult deck vre-unul din prede-
cesorii sdi si numit in traditia de la Tismana chiar fundator
al statului. Dat fiind de o parte Radul-Vodei al calugarilor,
de alta parte Negru-Vodei al traditiei populare ca fundator
cronicarii au imprimat pe amandoi in personagiul astfel
pläsmuit al lui Radii Negru, personagiu care in intelesul
cronicarilor, n'a avut ninth. Aceastä contopire a lui Radul
Basarab al istoriei cu Negru-Voda al traditiei este indeplinita
deja in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, cand prin
douà hrisoave ale lui Alexandru-Vodä (din 1569 si 1576)
se confirma mdndstirii Tismana donatiunea lui Negrul
Voevod", adica a fundatorului ei Radul. Ltd Radul Negru
at cronicarilor" (p. 64 si 65 din Originile Principatelor
Romane" de D. Onciul din 1899, Bucuresti).
Cartea lui Onciul e inteadevar destul de rail, dar toti
istoricii o au. Cursul de istorie a Romani lor, unde Onciul
a tratat si mai pe larg acestea, toti cari 1-am invatat si d.
C. C. Giurescu 1-a invatat aproape pe de rost si in foarte
bune rezumate, it tim si It avem.
Explicatia care crede d. C. C. Giurescu cà ar fi i o da,
e un simplu resurnat al explicarii date de D. Onciul, lard
a-1 cita.
De ce aceastä ignorare a muncii lui Onciul, pe care ti-o
insusesti? De ce la bibliografia capitolului sant pomenite
8 lucrari si a lui Onciul nu ?
Se spune in text la d. C. C. Giurescu la p. 412 abia
in zilele noastre s'a lamurit confusia".
Oricine e indreptatit sa creada ea lamurirea confusiei s'a
dat in zilele noastre de cineva, care trebuie sà fie utilizat

www.dacoromanica.ro
 26

de d. C. C. Giurescu si astfel va fi la bibliogr afie, sau

daca nu, e a d-lui C. C. Giurescu, care din modestie n'o
spune in text. Cum la bibliografie Onciul nu e, ramâne c'd
e a d-lui C. C. Giurescu, una din rezultatul cerceldrilor sale".
Procedeul e urit.
Nu e o excrocherie qllintifica, nu e plagiat, cum ar fi
inclinat sa zica un specialist", e o Mica abilitate" carac-
teristica pentru autor.
Daca s'ar putea arde toate bibliotecile i not cei vii
sa fim omoriti, sau barem inchisi pe viata, ambitia autorului
ar fi cu totul satisfacuta.
D. C. C. Giurescu ar fi unicul i ar avea loc destul. Ar
mai trebui doar sà nu se mai studieze istoria, ci numai
sa se invete rezultatul cercetarilor" d-lui C. C. Giurescu,
in care spune adevarul" bineinteles, adevarul unic i absolut.
Vom mai vedea
7.
Tot cu bibliografia. De la pagina 210 si !Ana la pagina
249 este capitolul despre Slavi", capitol cu o importanta
destul de mare, nu cred insä hotaritoare, in istoria noasträ.
La sfarsit, se da bibliografia. Se dau nouasprezece lucrari
si se mai trimite la 'Inca douà de la p. 259 No. 3 si 5.
Este un obiceiu al autorului ca, atunci dud citeaza o carte
la mai multe capitole, numai la primul capitol ii (la numele
0i titlul, iar la celelalte capitole o citeaza trimitand la capi-
tolul unde a fost data in intregime, la No. respectiv, fiindca
toate lucrarile sunt numarate si date in ordine cronologica.
Deci e ldmurit ca, autorul cand a utilisat o carte, o ci-
teaza la bibliografie complect, sau face o trimitere la capi-
tolul unde a fost citata intaiu. Cele nouasprezece lucrári
citate la Slavi sunt : douà de Jireèek, patru brosuri de I.
Bogdan, una brosura de trei pagini de S. Puscariu, una lu-
crare de D. Russo, trei de C. Giurescu, una de P. Cancel,
una brosura de unsprezece pagini de I. Barbulescu, una
lucrare de Niederle, una de I. lordan, doua brosuri de N.

www.dacoromanica.ro
 27

Iorga, una de vase pagini, alta de noud, una de Skok, una

brovura de P. P. Panaitescu de douasprezece pagini vi Inca
doua, citate prin trirnitere la alt capitol, de Coney vi Ca
pidan.
S'au al-Mat cele douazeci vi unu de lucrari vi se vad au-
torii. Aceiavi lipsä a lucrarilor mari ale lui Xenopol, Onciul,
lorga.
Dar, oricat va crede autorul de ignorant pe marele public,
e greu ca cineva care are chiar nurnai liceul, sä nu observe
lipsa unei lucrdri fundamentale .i care nu este a unui is-
toric, ci a unui filolog.
Importanta care se da Slavilor in istoria noastrd, dupa
cum se vtie, pornevte de la marele nurnar de cuvinte slave
cari sunt in limba noastrd. De aici nevoia de a se lamuri
partea aceasta, in primul rand de filologi. Si inteadevar fi-
lologii s'au ocupat de la inceput foarte mult de ea vi cel
care a scris cartea, care este clasica in literatura noastrd, este
d. 0. Densusianu, iar opera este Histoire de la langae rou-
maine, aparuta la Paris la 1901.
A incerca sà faci istoria Romanilor Fara utilizarea acestei
lucrari, la capitolele respective, este sa fii cel putin nebun.
Tabla de materii ii arata cuprinsul. Dupa o introducere
vine Romanizarea peninsulei balcanice", apoi Elernentul
autohton", apoi cel Latin", apoi Desvoltarea pana la Slavi".
Capitolul al V-lea de la pp. 237-288 se ocupà de Influ
enta slavd", continuandu-se Inca patru capitole cu Limba
romand la Sud vi Nord de Dunare vi. apoi influentele al-
baneza, bizantina, bulgard, sarba, ungard, cumana vi polo-
neza vi apoi capitolul ultim Cele mai vechi urme de limba
romaneasca".
Cartea are 510 pagini vi i s'a aratat cuprinsul.
Se poate crede ea autorul istoriei discutate n'a cunoscut
aceasta lucrare ? Nu, fiindch o citeazd la p. 100 la capitolul
civilisatia Dacilor vi la p. 176 la capitolul Daciei Romane
(Rolul Romanilor in formarea poporului roman).
Faptul ca d. C. C. Giurescu cunoavte cartea, o utilizeaza,

www.dacoromanica.ro
 28

o citeaza, dar numai la anumite capitole, lash' a se intelege

ca d. Densusianu s'a ocupat numai cu partea privitoare la
Daci si Romani, din formarea poporului romanesc. lar laptul
si mai curios, ca d. Densusianu, in chiar textul capitolului
despre Slavi la p. 211, e citat cu epitetul de romanistul
Ovid Densusianu" intareste aceasta concluzie.
Daca se mai adauga si expresia utilisata imediat ca ro-
manistul Ovid Densusianu spune ca influenta slava a lost
mult mai intensa si mai variata cleat aceia germanica asu-
pra limbii italiene si franceze", face concluzia si mai evi-
dentd.
Nu se citeaza opera,. nu se da pagina, dar se utilizeaza,
spune". Va sà zica d. Densusianu romanist, spune undeva,
dar nu dovedeVe, nu demonstreazd, cum se exprima d. C.
C. Giurescu, cand e vorba de ceva definitiv. Astfel la p.
230 se spune : In agricultura, unde dupd aim am demon-
strat mai inainte,..".
Deci nu se poate zice ca d. C. C. Giurescu nu utilizeaza
vocabularul cum trebuie. A spune" nu e tot una cu a
demonstra".
Toata conclusia dobandeste confirmarea definitiva prin
lipsa operei d-lui Densusianu la capitolul despre Slavi, mai
ales daca se tine sarna ca. I. Bogdan desi e citat chiar la
inceputul capitolului despre Slavi ca. motto" si se da si
lucrarea citatd, e pus totusi la bibliografie cu lucrarea a-
ceasta la No. 4 Istoriografia romana si problemele ei ac-
tuale".
La p. 226 se incepe cercetarea de &Ire d. C. C. Giurescu
spre a se demonstra, supt raportul limbii, importanta Slavilor.
Daca din punct de vedere fonetic influenta e minima,
ea marginindu-se numai la modificarea unor sunete (asa
de pilda, mijloc in loc de mizloc, din rnedius locus, prin
contaminare cu slavicul mezda care insamna acelas lucru)...
La p. 243 d. Densusianu scrisese : Au point de vue pho-
nétique l'action du slave sur le roumain se r6duit a peu de
chose. Nous n'aurons A relever que l'altération survenu dans

www.dacoromanica.ro
 29

les sons de quelques mots sous l'influence .des formes sla-

ves avec lesquelles ils présentaient une certaine ressem-
blance.
Tel est le cas pour le mtjloc... résulte du latin (medius-
locus)... sous l'influence de l'ancien bulgare mezda". Resu-
matul e evident.
...in ce priveste morfologia, ea (influenta slava) este cu
mult mai importanth" (C. C. G. p. 226) L'influence du
slave sur le roumain est plus visible dans la Morphologie"
(0. D. p. 244).
...vom trece direct la domeniul, asa de intins si de pro-
ductiv, al derivarilor, prin sufixe si prefixe. In privinta aceasta
influenta slava a fost considerabild" (C. C. G. p. 226).
Mais c'est surtout dans la derivation qu'on rernarque
l'influence du slave sur le roumain". (0. D. p. 245) Seuls
les prefixes suivants ont eté productifs en roumain" (p.
246). Se observa chiar productiv .i productifs.
Ca prefixe, trebuie sa notam in primul rand pe ne
care a inlocuit latinul in, formand o sumalenie de corn-
pusi (neadevdr, nebun, necopt, negresit, necioplit, nenoro-
cire, etc.) (C. C. G. p. 226).
Ne sert en rournain, comme en slave, a exprimer la
negation et a donner un sens péjorativ au mot avec le-
quel il entre en composition oh a affaiblir sa signification.
II corespond ainsi au latin in, qu'il a corripletement sup-
planté en roumain" (0. D. p. 246, cu 26 de exemple,
intre cari si cele 6 de mai sus, in ordine schimbata),
E clar ea originalul francez e mult mai folositor.
Apoi raz care, desi mai putin rdspandit, are totusi
.importanta si nu trebuie confundat cu latinul M.'s" (C. C.
G. p. 226).
Razu quoique moins repandu que ne, forme aussi
de nombreux derives. Puisqu'on confond souvent ce prefixe
avec un autre, de provenance latine, rcis" (0. D. p. 246).
El (raz) exprima in general ideia de separare, corespun-
zand latinului dis" (C. C. G. p. 246).

www.dacoromanica.ro
 30

Razu sert en general a exprimer l'idée de separation;

il correspond au lat. dis" (0. D. p. 246),
In limba românh au intrat supt forma retz (a räzbi, a
rhzvrhti, rhzboiu, rhzmerith, etc.) (C. C. G. p. 226). Intr'ade-
var eh aici originalul are aproape douh pagini de analisa
foarte interesanth (0. D. pp. 246-2,48).
Un alt prefix de origine slava' este prea, care s'a su-
prapus latinului prae i per. In vechea slavd se acrauga
substantivelor, adjectivelor, verbelor si adverbelor, dându-le
un inteles superlativ, maxim" (C. C. G. p. 227).
Prea est venu se superposer, comme nous l'avons fait
remaquer ailleur, sur le lat. per, prae. La forme correspon-
dante de l'ancien bulgare, pre, s'ajoute aux substantifs, ad-
jectifs, verbes et adverbes ; auxquelles elle donne un sens
superlatif..." (0. D. p. 248).
In limba romana, el are mai mult functiunea de adverb
(nu prea merge, nu prea iute); in unele cazuri a phstrat
insh si functiunea initiala slava, ca de pildä in prea puter-
nici, prea frumosul, etc." (C. C. G. p. 227).
Le roumain prea est devenu adverbe ou du moins il
est toujours donne comme tel par les grammairiens: esti
prea frumos, nu prea merge; il a cependant conserve clans
quelques cas la fonction qu'il avait en slave ; (prea puler-
nicii zilet)".
On se demande meme si dans le premier exemple cite
il ne faut pas envisager prea de la meme maniere; il se-
rait plus logique alors d'écrire : esti prea frumos. Dans ce
cas, prea ne serait véritablement un adverbe que dans des
locutions telles que : nu prea merge, nu prea stii, etc." (0.
D. p. 248).
Mult mai numeroase deck prefixele sunt sufixele" (C.
C. G. p. 227).
Bien plus nombreux sont les suffixes slaves introduits
en roumain" (0. D. p. 249). Cetitorul e rugat sh ceteasch
pp. 227, 228 si patru rânduri din p. 229 de la C. C. G. si

www.dacoromanica.ro
 31

pp. 249-254 la d, Densusianu, sau, mai cu lobos, numai la

d. Densusianu.
Si mai importanta decal in domeniul morfologiei, este
mostenirea primità de fa Slavi in acel al lexicului" (C. C.
G. p. 229).
Au point de vue lexical, l'influence du slave sur le rou-
main se Pessent a chaque pas. Le nombre des mots slaves
introduits en roumain est considerable" (0. D. p. 255).
Si de la p. 229 si pana la p. 231 la sfarsit se insirà cu-
vinte cari sd dovedeasca afirmatia d-lui C. C. G., iar de la
p. 255 si pana la p. 261 se facuse acelas lucru de d. Den-
susianu, mult mai pe larg. Citatiile ar fi imposibile in ziar.
Cartea d-lui C. C. G. are 510 p. de text. Ar trebui una
barem de 1000 de pagini, mai marunt scrise, ca sä se facä
lucrarea de restituire a taxelor".
Cum se explica abilitatea" aratata ? Vom vedea.

www.dacoromanica.ro
 8.
sa fim urma0 de robi" ?
- Ma ne invata Istoria Romani lor" a d-lui Giurescu -
Cum este facuta lucrarea d-lui Giurescu, remarcabila
abilitate" de a ignora munca celorlalti, dar a o utiliza to-
tusi, s'a vazut. Pe vremuri d-sa cerea ca vinovatul" cel
care-si insuseste fard s'o spuie munca altora sei tragd
consecintele" (Revista istorica Romarfa, an. 1. fasc. IV. p.
431, an. 1931).
N'am ajuns Inca la consecinte.
D. C. C. Giurescu, in 1931, incercand sä arate lumii in-
tregi ca d. Iorga nu stie nici lucrurile elementare in do-
meniile cu cari se ocupd acum s'a ajuns cà nu stie nici
cat un elev de clasa I-a de liceu --, arata regulile, cunoscute
de oricare cercetator istoric, duph care se face istoria.
Orice afirmatie intr'un studiu istoric trebuie sd se inte-
meieze pe o dovadd concludentd, pe un document care sa
nu sufere discutiee lar atunci cad documentele lipsesc sau
nu stint concludente, rezultatele cercetdrii trebuesc prezentate
cu titlul de ipoteze sau supozitii, nu de adevdrari castigate
stiintei. A presenta drept lucru dovedit ceia ce in realitate
e o simplii ipotezd sau impresie subiectivd constitue una din
erorile capitale si, din nenorocire, frecvente in istoriogrape"
(0 noua sinteza... p. 23 sau Revista istorica Roman a, an. I.
fas. IV. p. 357, anul 1931).
Foarte clar. Afirmatie, imediat dovadd concludentd, altfel
numai ipotezd sau supozitie.

www.dacoromanica.ro
 33

In lumina acestor considerente sd examindm" opera

d-lui lorga, zicea d. C. C. Giurescu, in 1931 opera d-lidi
C. C. Giurescu, in 1935.
Cred Ca au Inca timid valabilitatea considerentele" din 1931.
Cetind capitolul despre Slavi" din lucrarea d-lui C. C.
Giurescu, oricine, din marele public, din oamenii de culturk
din istoricii specia4ti, va fi limas cu o mare nedumerire.
Ceeace stiam cd iota pdnd acum despre Slavi in legd-
turd Liz noi este fats. Adevdrul" ni'l spune acum pentru prima
oara, d. C. C. Giurescu, in urma cercetdrilor" sale personale.
tiam noi cä dintre toti barbarii, cei cu cari am dus-o
mai bine au fost Slavii. La fel ca ocupatii, neorganizati nici
ei politicete, am locuit impreunä secole intregi, 'Ana ce
ei s'au contopit definitiv in mijlocul nostru, cari eram mult
mai numeroi decat ei i poate §i alte cause.
Faptul istoric era acesta. Slavii au locuit impreund cu nol
si apoi s'au pierdut intre noi, lasand urme mai ales in limba
§i toponimie.
TO istoricii s.i filologii nostri din ultimul secol au sus-
finut aceasta, pe basa materialului istoric documentar.
Istoricii si filologii slavi, din acele* timp, pe basa ace-
luia0 material, au .sus(inut la fel.
Singur d. C. C. Giurescu, pe basa cercetdrilor" sale
personale, a ajuns la altd conclusie, care, bineinteles, repre-
sinta singura, adevdrul.
Sa vedem §i noi adevärul revelat.
Aci in (inuturile noastre au dat (Slava) de populatia
romanicd : ea avea aceleasi indeletniciri ; s'au putut deci
u.sor infelege ,si au trait astfel impreund pdnd cdnd Slavii
au dispdrut in mijlocul alor nostri" (p. 235).
Asta o tiam noi cu totii, dar ni se spune : Tabloul e
foarte frumos: aproape idilic ; are insd un cusur fundamen-
tal : nu-i adevdral". De ce ? Fiindca. :
Slava au venit in calitate de cuceritori". Ei au luat in
stdpdnire pdmiintul si au supus populatia romanicd pe care
au gasit-o aci" (p. 235 i 236).
3

www.dacoromanica.ro
 34

Deci nu la un loc cu noi au traft Slavii, noi cei mai

multi i ei cei mai putini, ci noi stipt ei, ei stapanitorii §i
noi cei stapaniti, ei sMpaii i noi robii.
Este aa de trasnitä afirmatia asta, incat autorul dandu-0
sama de ea, nici n'a indrasnit s'o expuna mai clar, lasand
doar sä se intrevada.
Vorbind de clasele sociale la Slavi, arata ca erau trei :
Robi, oatneni liberi ci frunta,si. (p. 213).
Tot ce se spune despre Slavi in capitolul d-lui C. C.
Giurescu, relativ la organisarea sociala, e luat in deosebi
din Manuel de l'antiquite slave" de L. Niederle (Paris,
2 vol. 1923, 1926), cartea cea mai cunoscuiä, in ultimele cer-
cetari in acest domeniu i care e citatà la bibliografia capi-
tolului.
Niederle scrie despre sclavi :
La classe des hommes non libres ou esclaves s'etant
formée au cours des siecles precedents". (Ceia ce insarnna
cä la origin:à Slavii nu cuno0eau sclavia). C'étaient des
restes des populations autochtones que les Slaves avaient
trouvées dans des pays gulls occupaient (ainsi dans les
Balkans, dans les Alpes et aussi en Boheme) c'etaient en-
core des prisonniers captures pendant les guerres incessantes
des Slaves avec les peuplades etrangeres ; cetaient parfois
des Slaves libres qui avaient éte privés de la liberté pour
n'avoir pas payé leurs dettes, ou bien des esclaves achetes
pour leur maitre sur les marches or biens des descendants
de parents esclaves", (p. II, 169 170).
Deci, dupa Niederle, erau cinci feluri deosebite prin care
putea fi cineva sclae sau rob" la Slavi. 1) Autohtonii
cuceriti 2) prisonierii capturati in razboaie 3) cei ce nu-0
pliltiserd datoriile 4) sclavii cumpara(i 5) i urmaii sclavilor.
La d. Giurescu : Robil proveniti din prisonierii de rdz-
boiu sau din sclavii cumpdrati", (p. 213). De ce oare nu
se in0ra toate categoriile de robi" ai Slavilor ?
Autorul §i-a dat singur sama de enormitatea afirmatiei
care o Meuse mai sus ca. :

www.dacoromanica.ro
 35

Slavii au venit in calitate de cuceritori. Ei au luat In

stapanire pamantul si au supus populatia romana pe care
au gasit-o aci". Neavand nici o dovada pentru asta a cautat
sa-i mai atenueze consecintele, cel putin pentru cei cari
citesc mai neatent.
Daca s'ar fi spus ca robli la Slavi erau si populatille
auto/done cucerite, cum noi am fost cuceriti conclusia, ca
noi am lost robii slavilor, se impune cu toata evidenta.
Si ca sa se ascunda cat de cat aceastä evidenta s'a recurs
tot la o abilitate", in presentarea provenientei robilor la Slavi.
Dar sa analizam putin afirmatia d-lui Giurescu.
Noi am fost cuceritl de Slavi i am devenit robii lor.
Trebue retinut ca nici o dovadd, nu concludentli cum
cerea autorul in 1931, dar nici cdt de micd, nu exista pen-
tru a sprijini aceasta alirmare.
Si atunci ne rämane sa judecam.
Pentru ca Slavii sä ne fi cucerit pe noi, inseamnä ca ei
ar fi lost organisati ,politiceste foarte bine, sau in tot casul
inteun organism politic mare si unitar, cu o buna organi-
sare militara.
Dupa d. Giurescu, care urmeaza bine originalul frances,
orga,Osarea socialä pornia de la familie, venia clanul sau
comunitatea familiala i apoi tribal, iar cea politica, multà
vreme Slavii n'au putut intemeia state sau organisatli mai
marl. El trdiau impdrtiti In triburi cari se dusmaniau ade-
sea unele pe altele". (p. 215). State le slave au fbst late-
meiate tdrziu i mai totdeauna dupa modele streine i uneori
chiar ptin strdini, germani sau asiatici". (p. 215).
Resultà clar ea nu poate Ii vorba de o organisare politica
importanta la Slavii, cari au lost la noi, inainte de secolul
al VI-lea si in acest secol. Tribul era cea mai mare organisatie
§i erau foarte multe triburi, cari erau in ceartd intre ele, asa
cä nu se poate spune ca, din initiativa lor, s'ar fi unit
pentru cuceriri, sau pentru a face state. Defectul acesta po-
litic s'a recunoscut Slavilor totdeauna.
CTn seul defaut slave, cependant, est attesté non seule-

www.dacoromanica.ro
 36

ment par Ls sources anciennes, mais encore Izar toute leur

histoire: c-est leur desunion ou, bien plus, la haine mutuelle
entre peuples et tribus, les dissensions qui empechaient ces
tribus, de s'unir meme dans les moments de grands perils
et qui firent historiquement le malheur des Slaves". (Niederle.
II. p. 339).
Exclusa deci posibilitatea unei cuceriri a noastre de catre
Slavii organizati politiceste.
Ca organisare militara la Slavi" leisa mutt de dyit" (C.
C. G. p. 214). Numai dupa ce s'au a§ezat in Balcani au
invdfat sà lupte", ca i Romanii (p. 214). Deci nici iscusiti
luptatori, nici organisati politiceste. Atunci cum ne-au cucerit
Slavii pe noi ? Observând citatul de mai sus din Niederle
cu robii, se vede ca acolo, intre provinciile cucerite, nu e
vorba de Dacia Traiand, adica de noi ci numai de Balcani,
Alpi §i Boemia. Niederle nu zice nici etc., w ca nici um-
bra de indoiala nu este, cà ar fi vorba i de cucerirea
noastra de catre Slavi. Singura posibilitate ca noi sa fi lost
cuceriti de Slavi ar fi fost prin marele numdr.
Doudzeci si cinci de neamuri de Slavi", ceeace inseamnsd
ca erau foarte numeroA ne spune d. Giurescu (p 218) si
din aceste o buna parte au trecut Dunarea" (p. 118).
Daca avem in vedere ca un neam" trebuie sa lie o
comunitate familiald" (C. C. G. p. 218) chiar aceste 25 de
neamuri, din care o buna parte a trecut Dunarea, nu au
format un -numar inspaimântator, cari sa poata lua in sta-
panire efectiv i pretutindeni" (p. 218) Intreaga suprafagi
a pdmdntului romdnesc". p. 218).
Trebuie sa credem Ca vor fi lost mult mai multi deck
aceste 25 de neamuri, dupd urmele cari le-au lasat. Autorul
face proportia intre ei i noi.
Nu avem informatii asupra proporfiel numerice ce a exi-
stat... se pare al' acestia (Slavii) au lost numerosi,... mai
numerosi *insd au fost Daco-Romanii". (C. C. G. p. 243).
Foarte lamurit deci. Noi am fost mai multi decal ei §i de

www.dacoromanica.ro
 37

aceia noi i-am rornanizat pe ei, nu ei ne-au slavizat pe

noi, ceeace o recunoWe i d. C. C. Giurescu :
In loc sei disparei insa Romanicii "in masa Slavilor..., au
dispeirat Slavii" (p. 245). La fel gasim la Niederie :
Les Slaves etablis en Transylvanie et en Valachie se
so,:t plus tard romanises... IL devaient 'arc de toate evi-
dence, en minorite par rapport aux Daco-Romains , sans quoi
ils auraient slavise la contre comrne ils Pont fait dans les
Balkans" (I. p. 113).
Foarte clar deci. La sud de Dunare Slavii fund mai nu-
mero5i au slavizat populatia romanicei, la nord de Dunare.
Slavii fiind mai main numer4i au fost romanizati de noi.
E acelasi fenornen nu invers cum vrea sa vada autorul
(p. 245). Cei multi au inghitit pe cei putini. i noi am lost
cei multi, fiindch noi am ramas.
Dar daca astfel stau lucrurile i a.a le vede in concluzie
§i autorul, ce rost are fabricarea teoriei cu faimoasa cucerire
a Slavilor?
Se va vedea, i mai ales se va vedea, de unde e luatti i
aceasta.
Deocamdata se vede deosebirea intre cele spuse in 1931
§i cele facute in 1935.
Metoda de lucru s'a vazut.

www.dacoromanica.ro
 9.
Adeviratul autor al teoriei d-lui Giurescu
0 altä abilitate tiintificã
Teoria robilor" d-lui C. C. Giurescu pune mai multe
probleme, kle mai multe categorii. Nimeni, roman sau strain,
cercetator serios, n'a mai afirmat pánd acum acest lucru.
Nici o dovada nu se aduce pentru teoria aceasta, dei au-
torul recomanda totdeauna : dovadd concludenta".
S'ar presupune poate ca ceiace eu am numit teorie, sa
nu fie deck o simpla ipotesd, fiindcd autorul scrie ea' atunci
cand documentele lipsesc sari nu stint concludente" va
presenta ipotese" sau supositii".
Sä cercetam. Inteadevar, teoria e anuntata la p. 235, iar
la p. 234 ni se spune ca ceiace se va afirma mai departe,
va avea evident i o parte- de ipotesd".
0 parte de ipotesa deci, fail -a se precisa cat i unde e
ipotesa. La p. 238 teoria anuntata pierde orice parte de
ipotesd" i devine convingerea noastra". Evident o con-
vingere nu mai e ipotesä, ci lucru sigur. i mai departe la
p. 246 autorul continua : Daca amestecul intim cu Slavil
n'a fost recunoscut pana acum, daca nu i s'a acordat atka
vreme atentia pe care o merita, daca smai ales nu s'au tras
consecintele, in ce prive0e explicarea evului media romdnesc
si formarea poporului romdnesc, aceasta se datorqte in pri-
mul rand unor preocupciri de ordin strain istoriei".
Indrásneala §i necuviinta afirmatiei e de neiertat. Nimeni
in istoriografia §i filologia noastra, de la §coala ardeleana

www.dacoromanica.ro
 39

incoace, n'a afirmat altfel despre contactul Slavilor cu noi,

deat a a lost un amestec intim" cum vrea sä zia au-
torul, ca am trait laolalta, adia impreunä alaturi unii de
altii, nu suprapupi in clase sociale, unde ei erau stapdnit
§i noi robii. Intr'adevar ca robi ai Slavilor, cum ne vrea d.
Giurescu, nimeni n'a afirmat in scrip pana azi. Dar autorul
vrea intentionat sà confunde teoria sa robi" ai Slavilor
cu amestecul intim" cu Slavii.
Si atunci and toti istoricii pi filologii noptri au spus cu
totii acelapi lucru, and pi copiiir din scale primare invata
pi au invatat acelapi lucru, nu e nemaipoinenit de indraznet
pi de necuviincios sa spuna un profesor universitar de is-
toria Romanilor, ca nimeni n'a ptiut de acest lucru !Ana
azi, i .abia el l'a descoperit in 1935 in urma cercetarilor
sale personale" ?
Indrazneala autorului intrece marginile oricarei abilitati.
Dar sa vedem mai departe.
Ne spune autorul ca la inceput s'a sutinut la noi, cà
suntem urmapi ai Romanilor. Exact. Apoi, cà i Dacii au
contribuit la formarea poporului nostru. Exact pi aceasta,
dar nu mai ales dupà razboiul pentru intregirea neamului"
ci cu mult inaintea razboiului.
Acurn vine insa descoperirea d-lui Giurescu.
Pentru stabilirea intregului adevar, trebuie sa recunoa,-
tern acum pi rolul pe care I-au avut pi Slavii in formarea
poporului nostru".
Te intrebi dach autorul n'a fost bolnav, and a scris a-
cestea pi bolnav de currplita boala.
Toti, absolut toti, au recunoscut rolul Slavilor in forma-
rea poporului nostru. I-a citat i d. Giurescu, i-a utilisat pe
toti. Ce rifst are atunci afirmatia d-sale ? Si nu e o sapare
de condeiu, fiindca se revine insistandu-se ca asupra unui
adevar necunoscut pada acuma. Adevarul trebuie insä spus,
Iiinda in conceptia noastra istoria nu este nici instrument
politic nici mijloc de propaganda". Se afirmase mai sus a
din preocupdri de ordin strain istoriOgraliei" se ascundea

www.dacoromanica.ro
 40

adevarul, asa ca abia acum se arata de d. Giurescu ade-

varul.
0 discutie serioasa stiintifica ar fi inutilä in jurul unei
carti care falsified realitatea, pe care oricine o poate contmla
imediat. Dar pe laugh' opera mai e omul si mai sunt si
alte considerente.
Faimoasa teorie cu robirea noasträ de catre Slavi, isi are
rostul ei in conceptiile autorului si intr'adevar cà pana azi,
nimeni n'a aratat In scris jmportanta ei.
Teoria aceasta a fost facuta, ca o simpld ipotesd pe care
nici nu indraznia sä o anunte in public, de altcineva, de
unde a luat o pe de-a intregul autorul nostru.
Paternitatea ipotezei cu aservirea (robirea) noastrd de
cdtre Slavi revine lui C. Giurescu, kited d-lui C. C. Giu-
rescu. El a lost cel dintaiu care a conceput-o, ca sä ex-
plice alte teorii ale sale, tot de natura socialà.
Conclusiile lui C. Giurescu, foarte discutate de altfel, erau
Ca poporul roman apare in istorie, inainte de intemeiere,
format din doua clase sociale bine deosebite. Una care
stapanea parnantul si era liberä, alta care muncia parnantul
si era nelibera. Prima se numea boieri, stapdnitorii, a doua
rumdni, stapanitii. Cum se explica aceasta ?
Si atunci Giurescu a nascocit ipoteza cu Slavii, cari ar
fi venit in calitate de cuceritori, ne-au cucerit i ei au devenit
stãpdnii peinzdnturilor noastre i ai nostri, conducatorii
nostri, iar noi am ramas mai departe pe pamanturi dar
ca simpli muncitori, dependenti de stapdni. Ei au format
clasa boierilor, noi pe a rumdnilor.
Cu ipoteza aceasta, pe care Giurescu nu indraznia nici
sä o enunte in public, incerca sa explice el tainele necu-
noscute ale trecutului nostru.
Am fost cel mai apropiat in universitate de Giurescu si
discutam indelung asupra tuturor problemelor care-I Ira-
mantau. Si pe aceasta am discutat-o, dar Fara sa se aduca
vreo dovada alta, deck considerente.
Iatä ce scriam in 1924 in lucrarea mea de doctorat, inchi-

www.dacoromanica.ro
 41

nata amintirei profesorului mieu C. Giurescu §i care pornea

tocrnai de la un punct indicat de el :
Timpul cand s'au format aceste clase sociale (Boierii .i
Rumanii) §i imprejurarile cari au ajutat la aceasta, Giurescu
nu a avut timpul sa' le deie la lumina, cu toata argumen-
tarea §i documentarea bogata, caracteristica lucrarilor sale"
(p. 14).
In räspunsul pe care il da unui recensent al primei
sale lucrari din acest domeniu, ridica' existenta acestei situatii
sociale inainte chiar de secolul al IX-lea, fail a da insa
vreo dovada".
In forma aceasta notra, in care i se parea Ca prinsese
tot secretul trecutului nostru, vedea Giurescu resolvarea
problemelor istoriei noastre, despre care izvoarele nu ne
vorbesc mai nimic, sau chiar de loc" (I. Vladescu, Despre
Bir, Buc. 1925, p. 15).
Daca Giurescu nu indräsnise sä-0 dea parerea in public
0 nici in 1918, inainte de moarte, nu o da decal tot
ca ipotesa eu nu-mi puteam permite sa vorbesc de ea.
In ceia ce a ramas tipdrit de Giurescu atat se §tie, Ca
poporul roman, chiar inainte de secolul al 9-lea" e impartit
in douà clase sociale deosebite, boierii i rumdnii.
Forma noua" in care prinsese secretul trecutului" nostru,
de care vorbiarn eu, era tocmai ipoteza de care am vorbit.
Inainte de secolul al IX-lea suntem la Slavi.
Si continuam cu tin citat din Giurescu.
Faptul ca poporul roman se infati§eaza de la inceput
format din doug paturi sociale distincte : proplietari §i iobagi
cari se diferentiasera inainte de secolul al XI-lea. Giurescu
in memoriile tiparite la Academia Romana afirmase numai
a inainte de secolul al XI-lea §i cä numele de rumani
constituia nu o denumire etnica ci una socialä, represintand
numai pe iobagi, este de cea mai mare insemnatate. El
deschide studiilor asupra istoriei noastre vechi o noua per-
spectiva. Trecutul poporului roman in cele zece veacuri
despre cari izvoarele tac, se oglinde0e in intocmirea sociala

www.dacoromanica.ro
 42

cu care el apare in istorie. Aceastà intocmire ne arata mai

clar si mai convingkor deck orice altâ märturie istorick
atat soarta elementului roman in timpul nAvkirilor barbare
cum si modul cum s'a format prin inraurirea návkitorilor
nationalitatea rornânà" (ibid., p. 15).
Oricine, mai familiar cu studiile istorice, vede bine ce
contine citatul de mai sus.
Vom urm6ri cum ipoteza de la Giurescu tatk, s'a trans-
format in teorie la Giurescu fiul, bineinteles ca apartinand
d-sale.
Se va aräta astfel si istoricul unor manuscris,e necunoscute,
dar utilisate. 0 altd abilitate.

www.dacoromanica.ro
 -
10.
Manuscrisele lui C. Giurescu sau cum fiul
profità de munca tataiui.
$arpele, cdnd i se face de nwarte, iese la drum".
Trminte de a vorbi de manuscrisele ramase in urma mortei
lui C. Giurescu, sä vedem eine a fost el.
Un om serios, robust, de la tara, pregatit istoriceste cu
prima generatie de studenti ai d-lui Iorga formata din V.
Parvan, 1. Ursu, C. Moisil, etc.
Avea pasiunea studiilor istorice i pregatirea metodica
cea mai bunk pentru a cerceta amanuntul istoric.
A lucrat toata viata, peste 20 de ani in biblioteci si
arhive adunand material, studiindu-1, interpretandu-1 si pu-
blicand destul de putin din rezultatele studiilor sale.
La universitatea din Bucuresti in 1912 a fost recomandat
conferenliar de istoria Romailor de la 1600 inainte, confe-
rinta pe care o ocup .eu azi. Isi trecuse doctoratul la noi
cu studii despre cronici munlene.
Ceeace deosebia, la cursurile universitare, pe Giurescu de
toti ceilalti profesori (lorga, Onciul, Bogdan, Parvan) era
laptul ca mai totdeauna in expunerea pe care o Ikea, el nu
exista multä vreme.
Orice chestiune tratata de Giurescu incepea cu o analiza
amlinuntita a tataror parerilor iuturor Inaintai1or, scotandu-
ni-se in evidenta la fiecare pas, ce este al isvoarelor istorice
si ce este adaosul personal al fiecarui autor.
Fiecare cu fisele respective si cu toate cartile, adnotate cu

www.dacoromanica.ro
 44

deosebità grije. Uu rezumat scurt, la fiecare autor i la sfarsit

clasarea tuturora in grupa asernAnatoare, pentru o mai bunä
intelegere.
Si nouà ni se parea ca atunci, s'a isprdvit chestiunea tra-
tata, and in realitate atunci incepea.
Se comparau argumentele, se analizau din nou sustinerile
fiecaruia, se verificau citatele, toate acestea cu f4ce le in fatei
.5i cdttile aid/urea deschise.
Niciodatd nu ni s'a aratat o problemä deplin ldmuritd.
Calitatile de perfect logician 5i de observator atent, il du-
ceau totdeauna la alte rezultate deck ale inaintasilor.
In orice chestiune avea fise cu tot ce s'a lucrat pand la
el si cu toate observitrile critice, ce se puteau face.
Nu era carte in literatura noastra istorica sa nu ailAwpre-
cierile Li, fie pe ea, fie in five aparte, si toate greselile
autorului insemnate.
Toate coleciile de documente publicate la noi, ni le-a facut
de fapt noi lucram, dar numai de formà lucram noi, fi-
indca noi vorbiam ckeva minute si toata ora Giurescu
la curs si seminar, ardtdnd la fiecare volum greglile cari
s'au pcut, indicdndu-se precis pagina 5i greala.
Ramâneam mirati, minunati inspaimântati. Eram siguri ca
multa vreme, poate niciodata nu va fi profesor. i murind
la 40 de ani, in 1918, n'am putut sa ne verificam parerile.
Un an intreg la un curs si seminar ne-a facut Descrierea
Moldovei" a luat Cantemir, cu dezastroase rezultate pentru
autorul domn, ca i pentru istoriografia romaneasca.
Dintre studenti, in ultimii doi ani, inaintea räsboiului, cred
ea am lost cel mai apropiat de Giurescu.
Zile intregi i deseori tdrziu noaptea am petrecut in biblioteca
lui discutând ceiace se facea la curs si seminar si publicatiile
aparute. Discutia cu Giurescu, rareori trecea dincolo de mo-
nolog.
Ascultai, la fiecare afirmare aparand teancuri de five si
carti pentru documentare.
In biblioteca lui Giurescu am in vkat si cum se lucreazd

www.dacoromanica.ro
 45

in istorie i cum se rabdd in viatd. Omul, decal care n'am

vazut pe altul mai chinuit de studiu, chinuit de neputinta
aflarii adevarului, era la curs de o liniste aproape divina.
Incerca sä punk barem o ipoteza, acolo uncle nu putea
da solutia exacta. Dar niciodatd ipoteza nu era confundatd.
Cduta pertectiunea, dar isi da bine seama cdt de departe
sdntem, si era, de ea.
Vorbia, in biblioteck si de nedreptatea, care i se al-Ma de
altii ca se face cu situatia sa in universitate, dar spera cu
incredere in viitor.
Era membru activ al Academiei Romane, desi numai pro-
fesor secundar. Lucrärile de stiintk 11 duseserd acolo ca si
la universitate.
De o modestie neprefacuta, uimitoare.
Negresit 6 cercetarea aceasta se prezinth mai mult ca
o insirare a cazurilor intamplate de noi in izvoarele acestei
perioade Multe din aceste cazuri ne vor fi scapat din vedere".
Representativa afirmatie pentru omul care observdnd la
alfii greseli, isi clddea sama de u,surin(a de a comite si tu,
destule.
Cred ca i-am urmat cel mai deaproape metoda, in toate
cercetarile mele. Mi s'a aratat ca e gresità. Poate. Dar tin
sä se vada totdeauna, ce este al altuia intai si apoi ce fa-.
mane, este al meu.
Asa ne-a al-Mat Giurescu sh facem si asa cred ca este
onest.
Cand l'am vazut, dupd intoarcerea din rasboiu, cu putin
inainte de moarte, am vorbit de o nouà Revista istorica"
in care cu ajutorul nostru, al studentilor, in felul indicat de
el la curs si seminar, sa revedem toata istoria Romani lor.
Nu sa injuram si sä batjocorim, fiindca el niciodata n'a scos
un cuvant de urà, sau batjocurk NO' de cineva, cat de umil
din cei ce s'au ocupat cu studiile istorice.
De cea mai perfecta urbanitate, totdeauna. Plänuia si o
istorie a Romanilor, in viitor, dar isi da sama de greutate,
pe care in amanunte o arata.

www.dacoromanica.ro
 46

Poate fiindca eram cel mai apropiat de el, poate fiindca

ii cuno0eam cel mai bine gandurile, poate de aceia m'a
läsat, cum mi s'a comunicat, prin o scrisoare-testament
sa-i public cele ramase de la el §i mi se pare ca zicea
Giurescu ca sa se §tie ea eu le-am acut" §i sä nu le dea
altii ca ale lor.
Cred eh cea mai buna caracterizare a lui Giurescu s'a
dat de d. lorga, la moartea sa.
Ca invätat era un puternic spirit critic, strabatand Ora
in miezul problemelor, carora ii dadea uneori o solutie
definitiva, alteori una care §i prin discutiile ce provoca,
lumina esential subiectul.
In studiile istorice niciodath nu s'a introdus la noi o
a§a de vanjoasa dialectica, obipuità mai mult in filosofie,
pentru care era format tot spiritul sat'.
Lucrarile lui Giurescu asupra cronicilor vor ramane ca
o Ruternica dovada a unei superioare inteligente ; cele asu-
pra chestiei teräne0 in trecut, cu aceia0 patrundere, sant
mai mult stdpanite de idei preconcepute.
Ca om tanarul invatat era de o puritana corectitudine,
de o mare stapanire de sine i de o mandrie la care de-
sigur avea dreptul.
Nu putem deplange in deajuns pierderea unei puteri
.§tiintifice de intaiul rang, rapita in plina ei desvoltare"
(Neamui Romätzesci Ia0, 18 Octombre 1918).
Cu greu s'ar putea aduce laude mai Inuit §i mai bine-
meritate, ca acestea.
Am pornit lucrarile mele de la concluziile lui Giurescu.
Cu ocazia publicarei tesei de doctorat afirmasem, Oa, asu-
pra organistirii fiscale in trecut, Giurescu n'ar fi adunat ma-
terialul, fiindca eu nu-1 vazusem.
Mi s'a akras atentia §i am rectificat astfel:
Contrar celor ce §tiam, Giurescu a lasat in urma sa un
loarte bogat material, adunat, coordonat, studiat, asupra
acestor chestiuni (de organisare fiscalà) i chiar asupra
birului.

www.dacoromanica.ro
 47

Prin bunavointa fiului, prietenul i colegul C. C. Giurescu,

l'am putut vedea acum cateva zile, in foarte putina vreme.
Valoarea acestui material e cu atat mai mare cu cat in
cea mai mare parte este adunat din documentele de la
Arhivele Statului §i Academia Romang, pe care azi nu le
mai avem.
Cel care-I va intrebuinta la alcatuirea studiilor asupra
acestor chestiuni, va avea, pe langa material i observarile
pe care Giurescu le-a facut, mai pe fiecare fie". (I. Vladescu,
Birul Bucure0, 1925, p. 8-9).
Aceasta o scriam in 1924. Resultatul. Primul curs al fiu-
lui lui C. Giurescu in 1926 la facultate a fost despre NOr-
ganisarea fiscala in timpul lui Mircea cel Batran", prima
lucrare de tiinta a lost Despre Dregatori", Giurescu läsand
un manuscris care a fost tiparit Despre Boieri". Ani in-
tregi seminarul de istoria Romani lor la Universitate, d. C.
C. Giurescu l'a tinut asupra Descrierii Moldovei" de Cante-
mir, pe care Giurescu o facuse i el cu toata informatia §i
clocumentarea.
Nu cred sä fi lasat C. Giurescu manuscrise in inteles de
clat la tipar. Dar materialul adunat, coordonat, studiat critic
este pentru cel ce-1 utiliseazd $1 se vede ca-1 utiliseazci, de
cea mai mare importanfil.
Doar se §tie cà partea cea mai grea in istorie este a-
dunarea materialului i studierea lui. Punerea in scris a
resultatelor e chestie de cateva zile, acolo unde ai muncit
zeci de ani.
Si atunci and ai la indernana o complecta biblioteca de
istorie, in care fiecare carte are insemnarile critice ale mintii
lui C. Giuresu, cand ai material adunat, coordonat §i studiat
de el, douhzeci de ani, nu e nici o greutate ca la 25 de
ani sa fii ce ai ajuns, and ai §i cel mai mare §i binevoi-
tor concurs al d-lui lorga i al intregii facultäti, care cunos-
cuse calitatiile de om de tiinta ale tatalui.
Si cu totii am crezut cà fiul va fi un deinn urma al tatalui.

www.dacoromanica.ro
 I I.
Larnuriri pretioase pentru d. C. C. Giurescu
Unde dal p1 unde crapd".
Cer iertare cetitorilor si ziarului de articolul acesta, care
e intruatva personal. Se va vedea c5. nu-i vina mea. D. C.
C. Giurescu s'a hotarit sa raspunda. Cinci coloane intr'un
ziar la 26 Iunie, spunând la sfarsit, cà nu va sta de vorba
cu nimeni, nici cu mine, nici cu altii. Ca si cand cineva
far fi imbiat la vorba. Noi ne-am ocupat de opera, dar d.
Giurescu se vrea pe ansul ardtat lurnii. Eu crecleam ca
omul reiese din opera si e de-ajuns. Se vede ca m'am in-
selat. In tot casul.n'am socotit necesar sa ardt omul, fiindca
in o discutie de stiinta, nu-i vac' importanta. Dar omul se
vrea opera si atunci sa vedem. Cinci coloane de gazetà si
nu stai de vorbd. Asta se chiama, ca nu spui nirnic.
Si inteadevar ca nu spune nimic, in chestie. Era vorba
de lucruri precise in articolele publicate de mine si se ras-
punde, ca nu sta de vorba cu nimeni.
Dar atunci la ce a mai scris cinci coloane ?
Cu mine nu stà de vorba, fiindcä asi fi fost client al
parchetului". Ca si cand ar avea vre-o legatura opera sa
analisata cu asta. Numai dacä d-sa nu vede posibilitatea
unui parchet" ? Elemente sunt destule.
Inteadevar, eu am fost la parchet, dar eu am reclamat
intai ai... lucrurile s'au complicat cu un asa zis fals, printr'o
abilitate, de care nu era strain d. C. C. Giurescu. Ordo.-
nanta de neurmarire no. 70-930 a cab. I de instructie de la

www.dacoromanica.ro
 49

trib. Ilfov, ramasa definitiva, spune ca cu nimic nu este

mntemeiato pldngerea de fals", iar la plangerea de abuz de
incredere a printului camatar, cred ea nu e bine a mai cita
nimic. Mi s'a spus ea' in ambele d. G. C. Giurescu a avut
o parte toarte activa si se va vedea cu ce scop.
Dar ce rost are afirmatia de client al parchetului" a
d-lui C. C. Giurescu ? D-sa stia ca si toti profesorii facul-
tätii de aceasta sentinta ? Sa fie oare o rea credinta din
parte-i, cu un vadit scop ? Sa vedem. Dar tot aici d. C. C.
Giurescu stia cd irnediat ce aceste reclamatii au fost facute la
parchet, eu am cerut rectoratului universitätii si decanatului
sa cerceteze rapede si sä ma excluda din universitate, daca
e casul, motivand aceasta pe incetineala justitiei. Si mi s'a
raspuns ea universitatea nu se amesteca. Si aproape doi ani
au durat cercetarile si s'au ispravit, cum s'a vazut.
Cand afirmi un lucru ca acesta, si stii ca nu-i adevarat,
dupà lege esti calomniator ordinar, chiar daca esti profesor
universitar, cu dedicatie M. S. Regelui.
Dar d. C. C. Giurescu arata si valoarea mea -stiintifica,
pe scurt de tot. E nula, fiindca : 1. am fost respins la un
examen de docenta si 2. am facut 12 greseli in transcriptia
unui singur rand din un document slay, batand astfel re-
cordul. Inteadevar, am numarat. Randul are cincizeci de
litere si se zice Ca ar avea douasprezece greseli de tran-
scriptie. 0 rectificare. Documentul a fost publicat, deci nu
eu 1-am transcris, ceiace o recunoaste si d. C. C. Giurescu.
Eu nici n'am copiat documentul ci, gasindu-1 tipdrit, 1-am
reprodus. A cui e vina ? A mea sau a corectorului tipo-
grafic ? Daca se tine sama ca lucrarea s'a tiparit in cinci
zile, se intelege totul. Eu dau bun de tipar scotandu-se
greselile" si te pomenesti f u lucrarea tiparità cu toate gre-
selile. Hotarit, ai o vina, ea puteai sa dormi la tipografie si
sa observi pagina de pagina. Dar din nou revin : de cand
corector tipografic e sinonim cu istoric?
Asta tine d. Giurescu sä ramana ? Corector tipografic ?!
Fiindca de obiceiu, aici isi utiliseaza energia.
4

www.dacoromanica.ro
 50

0 mare desamagire insa. i aici tot d-sa bate recordul,

incat ramane tot unicul. Eu fac douasprezece greseli (nu
le-am verificat) in cincizeci de litere, ceiace revine 24 la
suta. D. C. C. Giurescu citand un text romanesc in trei reu-
seste sa alba (loud gre.eli, revenind cam 66 la sutd. (0
nouil sintesd... de C. C. Giurescu p. 43 nota 2 unde 168
trebuie rectificat in 287).
Daca asi zice cä d. C. C. Giurescu nu valoreaza doi bani,
ca om de stiinta, liindca are inteun cuvant 66 la sutd gre-
seli, nu e in drept oricine sa-mi spuua ca sant nebun ? Cred
cá ar avea dreptate. Deci...
Sa revenim la docenta. Mai intai o altä lamurire. Dintr'o
corespondenta intre mine si d. Iorga, de acum 10 (zece)
ani si care e tinuta in cassa de fier a facultatii, Hind secreta,
strict 'confidentialà, d. C. C. Giurescu publica extrase.
Cum -va fi ajuns in posesia lor, d. decan sau parchetul,
vor avea de stabilit.
Serie d. C. C. Giurescu cà eu asi fi scris d-lui Iorga astfel :
Care mai este prestigiul de care se bucura un profesor in
fata studentilor, cand cineva care nu este profesor, aratä ea
profesorul in constructiile sale istortce, porneste de la ele-
mente total gresite si greselile r u sunt din cauza interpre-
tarilor, ce pot varia, ci din cauza celor mai elementare greseli
a citirii textului. Sublinierea este a d-lui C. C. Giurescu.
Ar rezulta deci ca acestea li-am spus eu d-lui Iorga acum
10 ani (1925 Maiu).
Sa presupunem ca asa ar le lost. Eu le spuneam intr'o
scrisoare confidentialä, catre d. Iorga, pe care am dus-o
personal. Era credinta mea, pe care si azi o impartasesc.
Asa s'a lucrat. Dar am tras eu vre-o conclusie asupra
valorii profesorilor? Eu imi faceam o intrebare si eram
chinuit de ea. Dar d. Giurescu vrea sa nate cä remarca
se adresa d-lui Iorga. Daca d-sa ar H cetit mai jos, ar hi
vazut si precisarea cà singurul din cei utilisati (in lucrarea
mea tiparità in 1925 la Academia Roma* la care nu
se arata (fiindca nu era) nici o gresala", era focmai d. lorga.

www.dacoromanica.ro
 51

i adaugam cd la examenul mien de doctorat am ardtat

cum o greseala elementara la baza unei intregi teorii
sociale, sdruncina toata teoria profesorului socotit de d-sa
de o logicei impecabild". (Profesorul era C. Giurescu, iar
ceilalti erau I. Bogdan si D. Onciul).
Aceasta era in corespondenta aceia cu d. lorga.
Dar Inca odata, and prin mijloace ordinare, dai la iveala
dinteo corespondenta confidentiala, inchisa intr'un loc public,
cum se numeste aceasta?
Dar and intentionat denaturezi intelesul ? Ce mai client
de parchet ar fi d. C. C. Giurescu I
Sa venim chiar la examenul de docenta. Examenul era
al mieu, cerut de mine, aprobat de facultate si minister.
L-am invitat si pe d. Giurescu la el. Presedinte al exa-
menului de docenta era Parvan, de oare ce d. Iorga, de
douà ori a refusat sa fie presedinte la examenul mieu. Cum
explica d. Giurescu faptul ca dupa ce d-sa a venit ca aspi-
rant la docenta, de-odatá a apeirut pmedinte d. Iorga? i
mai ales ce rost a avut raspunsul pe care mi 1-a adus in
scris, scrisul d-lui Giurescu, nu al d-lui Iorga? E adevarat
ea din convorbirile d-lui Giurescu cu d. lorga a iesit in
referat ca eu am fost format in conditii neprielnice, and
marele sau profesor de istoria Romanilor (D. Onciul) era
bolnav" ceia ce era tocmai cazul d-lui Giurescu. Eu am
studiat cu Onciul cinci ani, cand era sanalos, iar d. Giu-
rescu doi sau trei, and era bolnav. Nu mi-am explicat,
cum de d. lorga a putut face aceasta confuzie, decal prin
bunavointa prietenului Giurescu. Totusi d. lorga adauga :
datoreste stiinta sa reala unei nesfarsite iubiri pentru
studiile istorice, in vederea ceinra a Pad si mari jertfe
materiale" §i rftvna pentru stiinta, frumosul material pe
care I-a adunat (eu, nu tatil mieu), dorinta de a-si face din
studiile istorice o misiune pentru viath".
D. Giurescu stia toate acestea, fiindca cel d'intaiu care
mi le-a comunicat a fost dansul, care le stia inainte de a
ii chiar scrise.

www.dacoromanica.ro
 52

Docenti am fost numiti amandoi pe aceiasi zi : 1 lanuar

1926, dar tot printr'o abilitate, pusa la cale de d-sa, numirea
mea a venit la 20 lanuar.
Dar d. Giurescu mai stia ca tatal sau ma apreciase atat,
incat ma lasase sa-i public dupa moarte manuscrisele, Ca
Onciul, marele profesor, ma luase asistent si m'a insarcinat
sa-I suplinesc, doi ani inainte de moarte, desi eram numai
licentiat, ca in acest timp prietenul i colegul Giurescu
si-a facut in seminarul mieu singura lucrare de istorie a Ro-
mdnilor, de unde a deprins si acel mi se pare", e pro-
babil" si tot ceiace e indoielnic. .

Mai stia cä la examenul de doctorat, Parvan a scris despre

tesa mea ca : prin bogatia informatiei cat si prin seriosi-
tatea metodei, merità a fi apreciata, in chipul cel mai fa-
vorabil" iar profesorul de istoria Romanilor, I. Ursu, care
cunostea mai de aproape lucrurile scria : Iucrarea de lath
formeaza numai inceputul unei serii de lucrari, pentru lã
murirea cdrora autorul a cules un imens material" , (iarasi
eu singur, lara ajutorul tatalui meu).
Oralul la doctorat a lost apreciat cu magna cum laude",
cea mai mare distinctie, si am fost felicitat elogios chiar de
d. Jorga. Si Xenopol, rasa a-1 fi cunoscut, mi-a lasat ca, dupa
moarte, sa-i public opera, in paisprezece volume, ceiace
cred ea era o mare cinste.
Acestea toate Je stia d. Giurescu si Inca si de invitatia
unui alt specialist profesor universitar, ca sa fac eu o is-
torie a Romanilor. Cred ca nu i-ar conveni deloc d-lui Giu-
rescu sa-i vadd scris numele.
Ma marginesc la atat, regretand cä a trebuit sä ma abat
din drum.
Se va vedea cum se explica, cum se incearca explicarea
acestei atitudini.

www.dacoromanica.ro
 12.
Cum se explica atitudinea d-lui C. C. Giurescu
Ura lui rdzbundtoare, statornicd 5i perfide.
Ciim se explica necaviinta de a spune cà faci o carte,
rezultat al cercetdrilor tale personale, cand la orice pas se
vede cà rezultatele sant ale altora ?
Cum se explica indreizneala de a nu cita autorii pe cari
i-ai utilizat, chiar cuvant de cuvant ?
Cum se explica indreizneala de a spune cà ai fost foarte
atent la compunerea earth, and greseli regretabile, ee se
puteau foarte usor evita, sant cu gramacja ? Oare daca s'ar
fi utilizat editiile mai noi de documente, s'ar fi creat un loc
Uz, in locul adverbului videlicet %

Cum se explicd irnpietalea de a da ca ale tale, phreri

cari au fost sustinute de pärintele tau ?
Cum se explica grosoliinia de a-ti injura profesorul caruia
si datorezi totul si pe care nu numai o tara 11 respectä,
dar invatati din toate terile civilisate ale lumii ?
Cum se explicd nedelicateta", daca asa crede autorul
cà se numeste, de a prezenta lumii o carte, in care prezinti
poporul romanesc ca neam de robi", sfruntat neadevar
supt dedicatia M. S. Regelui ?
S'a gandit vreodata autorul cum vor putea fi speculate
in chestiile politice nazdravaniile sale istorice ? Adevar in
conceptia autorului inseamna oare ca, atunci cand nu cu-
nosti ceva in amanunte, sa fabrici teorii fanteziste in care
sei batjocore,sti wz neam intreg ?

www.dacoromanica.ro
 54

Si pentru aceasta sa fii plata de statul pe care 1-a format

neamul romanesc, sa-1 batjocoresti de pe catedra la univer-
sitatea din capitala terii. Cum se explica aceasta ?
Problema mi se pare destul de greu de larnurit.
Sä incerc, fail a crede ca am explicat totul.
Autorul, s'a aratat cum a inceput si a ajuns.
Prefacand o mare curtoazie lath de d. Iorga, 'Ana ce a
luat toate treptele universitare. Nimic nu mai avea deschis
inainte. Deci d. Iorga poate fi parasit i, ca o mica atentie,
o grosolana injuratura la adresa c.rii, pe care o crezuse
ultimul cuvdnt" in istoriogralia noastra?
Se credea ca se indeplineste i o obligatie lath' de cei
morti.
Universitarii, and nu vor, sau nu mai pot sä lucreze, au
tot timpul liber ; 2 ore pe saptarnana de curs, cam 5-6 luni
pe an, insearnna mai nimic. In ce sa-ti incerci energia, mai
profitabil pentru tine ? Rangul cel mai mare in meseria ta
II ai. Ce sa mai faci, ca sà te stie lumea intreaga. Ceva
mare, Mare de tot.
Sustii o problemä importantd. Sustii restauratia, aupd
restauratie.
1n stiinta, te iei bine cu d, lorga 'Ana ce ajungi; in politica
te dai cu d. Gh. Bratianu. S'ar putea spune !Ana and ?
Daca trecutul prevede viitorul, cred cä s'ar putea precisa.
Girul d-lui lorga in stiintd, girul d-lui Gh. Bratianu in
politica.
Eu aici vad inceputul explicarii ? Politica asa curn o in-
telege d. C. C. Giurescu.
Asa vad rostul injurliturilor istorice adresate d-lui lorga
in 1931 si 1932. D. Giurescu era deputat. Trebuia sa arate
lumii si mai ales alegatorilor ea e om tare, indraznet tn.
jurd ci pe lorga", l-a facut praf pe lorga". Trebuiau expresii
tari, plastice i autandu-le le-a gasit. D. Giurescu nu a
fost asa de la inceput. A invatat si a ajuns i aici, maestru".
Timpul, tot timpul e rapit de politica. Stiinta ramane pe
ultimul plan, daca mai e loc i acolo. Cursul universitar

www.dacoromanica.ro
 55

ajunge o ocupatie insuportabilk pe care totusi o indeplinesti.

Faci toatà istoria Românilor in trei ani, in care in primul
mergi de la 1000 inainte de Cristos panä la 1848 duph
Cristos, al doilea de la 1848 'Ana la 1888 si al treilea restul.
Cine stie cal de putin din istoria noastrk nu-si va putea
explica chestia",
La vederea cursurilor se explicd. Paginile sunt pline cu
discursurile parlamentare din Monitorul Oficial si cu listele
ministrilor. Autorul fiind si deputat, avea nevoie pentru pa-
rlament. Hofdrat, lucrul e interesant, dar 1000 a Cr. 1848
d. Cr. un an) 1848 1888 tot un an si 1888 1916 alt
an, e un record de conceptie a istoriei Românilor.
Cum e facut cursul chiar cel adevàrat, se va vedea, altklatä,
Ceva mai bine insä derát cartea.
Cum se explicä Istoria Românilor", cartea ?
Intre atatea ocupatii, (catedrk in plus curs la anul pre-
parator, curs la sectia pedagogick curs la scoala de ofiteri
sau subofiteri, 1500 (una mie cinci sute) de studenti sà-i
asculti in fiecare an, sute de studenti la lice*, s'd citesti
lucräri de seminar cu sutele in fiecare an, sh mergi in judet
si tara intreagä pentru politick s'à umbli pela autoritati dupä
interventii ca deputat, sä vorbesti in parlament foarte dese-
ori, sa ai grije de cas6 si de farnilie, de vie si de mosie,
etc., etc.), când timp si pentru Istoria Românilor" ?
Autorul a renuntat la o Istorie a Românilor" pentru liceu,
care ar fi adus bani multi, hind ocupat. De ce a scris-o pe
aceasta fiind si mai ocupat ? Cred ca e foarte simplu.
Editatá de Fundatiile Regale" se socoteste a fi mare lucru.
Dacà o editeaza Fundatiile Regale" nu e prea greu (si-a
zis autorul) sä obtii si aprobarea de-a o dedica M. S. Regelui.
Aici e toata chestia".
Un nou gir speculat in politica.
Esti astfel nu numai sustinàtorul restauratiei, dar esti omul
lui Vodà", in limbaj politic.
Cartea, indiferent cum e cartea. Sä lie groask frumoask
sa impresioneze. Reclama.

www.dacoromanica.ro
 56

Reclama, e greu cand nu poti, dar cand poti 1 Proclaini

p-resh nepdrtinitoare" pe cei ce te lauda, cadalii anonime"
pe ceilalti.
Nu-ti pasä ce va zice lumea de stiinta, fiindcä acolo nu
mai ai nici un interes.
Dar te doare in politica. Politica e totul acuma.
Demascat in stiinta, suleri in politica'.
i atunci eviti discutia stiintifica, cautand sa arati ca te
critica lumea din cauza politicei. In felul acesta ai si avan-
tajul ca-ti faci 'reclarna in politica. Iti dai cel putin tu o mai
mare importanth
Cu orice pret trebuie sä te aperi. Lovesti tare, lovesti din
greu. Ti se pare tie.
Injuri ca pe maidan". Faci ce vrei.
Dar de ce semnezi profesor universitar" ?
$i de ce mai ales spui oricand ai ocazie : pentru pre-
stigiul vietii universitare si pentru educatia tineretului" ?
Acesta e prestigiul vietii universitare ?
Aceasta e educatia tineretului ?
D. C. C. Giurescu in toate. calculele facute a trecut din-
tr'un condeiu peste cei ce se ocupd cu aceleasi studii. si-a
zis : unii n'or sa citeasc5, altii au nevoie de m:ne §i n'or
sa indrasneasca s5 critice, iar oinenirea fiind fricoasa, stiind
si de ura mea razbunatoare si statornicd" o am in buzunar"
limbaj personal.
i autorul astepta triumful gloriei politice prin c-artea
care (là rezultatul cercetarilor altora".
Cam asa \Tad eu ca s'ar putea explica, cat de cat onorabil,
cazul d-lui profesor universitar C. C. Giurescu.
Fiindca altfel ar fi gray de tot si iremediabil.

www.dacoromanica.ro
 13.
Note pe marginea cartilor lui C. Giurescu
In articolul meu din 28 lunie din Adevérul" vorbind de
Manuscrisele lui C. Giurescu" ziceam cà fiecare carte din
biblioteca are insemnärile critice ale rnintii lui C. Giurescu"
cà biblioteca sa era o bibliotecd completà" de Istoria
Romani lor. Afirmam cà toate colectiile de documente privi-
toare la noi erau adnotate, aratandu-se precis greselile fa-
cute de autor si lucrurile ce se puteau indrepta.
Pe langa fisele adunate si coordonate, studiate, la fiecare
chestiune cu care se ocupa, sau se ocupase, sau avea de
gand sd se ocupe, Giurescu avea in cartile bibliotecii sale
o munca imensa, in insemneirile ce Meuse pe carti si cari
dese ori una singura, iti scuteste cercetari de luni de zile
in biblioteci sau arhive, sau iti lamureste o chestiune, sau
iti pune o problema, pe care numai cunoasterea a o mul-
time de alte lucruri iti d posibilitatea sa o pui.
0 biblioteca de felul acesta este un tezaur neprefuit in
mainile unui specialist.
Toate acestea au parut la unii cà n'ar prea fi tocmai ade-
varate i afirmarea lor e preA grava, daca n'are i dovezi.
Asi fi vrut sa fiu scutit de a le arata, dar pentru respectul
adevarului, fac si aceasta.
In legaturile mele de student, in nenumaratele con-
vorbiri-monologuri mai ales, foarte dese ori m'am servit
de cartile lui Giurescu, fie pentru lucrari de seminar ale
mele, fie pentru verificarea afirmatiilor lui Giurescu, chiar
Iu acele convorbiri.

www.dacoromanica.ro
 58

I-am cerut voie sa-mi copiez unele insemnari, mai ales

pentru a sti cum sd lucrez si eu in viitor, pe cartile mele,
voie pe care am capatat-o si in urma careia pot da unele
insemnari de pe cartile lui. Incep cu o carte care contine
o lucrare din seminariul de Istoria Romani lor al lui Onciul,
care combatea o altà lucrare a lui Giurescu despre Radu
Popescu" cronicarul caruia Giurescu Ii atribuia paternitatea
unei opere pe care d. Iorga si altii o vedeau la altul.
Lucrarea este a d-lui Ern. Panaitescu, actual profesor de
istoria veche la universitatea din Cluj, aparutd la 1908 si
intitulata : Cronicarul Radu Popescu si Istoriile Domnilor
farii Romanesti", avand 21 de pagini de text si zece do-
cumente.
La concluzia lui Giurescu cà autor al Istoriilor" este
Radu Popescu, d. Panaitescu conchidea Ca' :
...se impune incheierea ca drept autor al cronicii Isto-
riile Domnilor Tarii-Romanesti" nu poate sa fie socotit
Radu Popescu". (p. 21).
Adnotarile lui Giurescu pe carte sunt urmatoarele:
Pe prima pagina a lucrarii, adica p. 3 a textului, se co-
piaza intai recensia aparuta in Neamul Romanesc", an. III,
no. 53 din 4 Maiu 1908 si Viata Romaneasca" din Sep-
tembre 1908.
Tot p. 3 randul 12 pe margine : lorga n'a vorbit de o
compilatie care nu exista I" findca in text se zicea:
Cronica a fost compilata... fapt dovedit de d. lorga".
La p. 4, randul al saselea, marginea de sus, scrie Giu-
rescu :
Schimbarea tonului ar putea fi determinath de schim-
barea atitudinii de si nota urmatoare da indicatiuni con-
trarii. Dar de ce povestea are alt caracter si altä randuiald?".
Tot la p. 4, randul al saisprezecelea, pe margine scrie
De la diata a pornit neintelegerea. A ramas Stoica cu
Doamna ? ori cu Serban care-1 face judecator, ii (là bani
pentru biserica (lorga, Inscriptii II). E probabil cà nu!"
Tot la p. 4, randul al doilea de la sfarsitul paginii : Dar

www.dacoromanica.ro
 59

aceste cruzimi nici nu sunt amintite acolo. Ce sa explice?

Si cronicarul scrie inaintea lui Radu Popescu 1 !"
Totdeauna cele scrise de Giurescu se refera la textul lu-
crarii, care se vede ce continea, Fara a mai transcrie eu
acel text.
Pagina 5, randurile trei i patru, pe marginea de sus, se
scrie: Frazd copiata", tot acolo, rândul zece fraza copiatd",
tot acolo, randul aisprezece n'a lost", tot acolo, ultimul
rand : dar opinia autorului care e ?", tot acolo, la notele
ultime : va s'a zica e convins ca. d. Iorga n'are dreptate l"
Se vede ea adnotárile sunt facute, nu din impresii, ci
dupa confruntdri cu alte lucrari. Pagina ,ase, dupa randul
al noulea, scrie Giurescu : Dar autorul putea vedea ea d.
Onciul in Istoria publicata in Cal'ausa Expositiei admite ca.
Filipescu a scris ; in studiul din An. Ac. Rom., zicandu-i
cronica zisd a lui Const. Cgoitanui" dovede0e, cd s'a con-
vins ca' nu-i autor". Tot p. 6, rândul al doisprezecelea, mar-
ginea dinauntru : Dar opinia autorului ? D. lorga n'a dis-
cutat chestia i n'a adus nici un argument. L'a considerat
ca autor. Dar licheluta". Tot p. 6, randul 15 marginea din
alara : Atunci care e scopul bro§urii ?", la rândul 18, mar-
ginea din alara : Nici autorul nu-i convins ca argumentut
ar fi hotaritor".
Pag. 7, rândul 10, marginea din afard: Pand la 13 lunie",
p. 8, rândul 8 de ce ultim ?" rândul 15 Inlocuirea s'a
facut intre 2 Oct. 13 Noembrie", intre text i note: E
inlocuit cand vine Serban".
Pag. 9, rândul 2, Intre 3 Oct. 12 Noembrie", randul
12: Ba da".
Pag. 10, randul 26 : Deci a trebuit sa treaca timp spre
a se cerca aceste feluri de munci i otravi", rândul 31:
Dupa moarte jupaneasa §i copiii au ramas in tara i 'Inca
mult timp. Numai and a vazut ea nu vor putea trait au
fugit, deci foarte bine i-a putut in iarna anului urmator",,
Tot acolo, tot rândul 31: Dupà moartea lui".
Pag. 11, randul 7: Nu se reproduce, fiindcal e zguduitor.

www.dacoromanica.ro
 60

ci ca sa fie analizat". Autorul explica reproducerea unui

pasagiu intrucat el formeazd episodul cel mai zguduitor..."
Tot p. 11, randul 20 : De sigur I A tagacluit cineva? Nu
lusese in primul rand el cel prigonit ?"
Pag. 12, rândul 2: Dunot I?", randul 8 : De ce Iorga",
randul 16 : Dar nu fusese nici in <anii anteriori ?"
Pag. 13, randul 4: Nu poate fi acesta faptul hotarator.
Ca clovada cà peste 3 luni Serban il face pe Hrizea vistier".
La randul 13 : C. p. in cronica lui Miron Costin cä fiii
nu raspund de vina tatalui. De fapt fiii lui lirizea n'au fost
persecutati". La randul 17 : Nu's tot una ?"
Pag. 14, sus : Cineva scrie cu 3-4 ani in urma. Ce
precisare sh-ti dea ?" Tot acolo : De ce inainte si nu dupà?
De ce cu o zi sau cloud si nu cu 3-4, ori mai multe?
Cand precisarea se face dupa ani de zile, e absurd sa zici
ca ea trebuie sa fie precisa".
Tot p. 14: Cand cineva a fost vistier 30 de ani si vornic
o luna la urma titlul cu care e clesignat e de vistier. Radu
Popescu se iscäleste s,in Hrizii Vistierul. Tot asa e numit
in memoriile lui". Tot acolo: De loc, un fapt poate fi in
general, dar nu in ori ce imprejurare. A se vedea un cas
analog in Radu Popescu".
Tot p. 14 : Explicatia ar merge numai in casul cand
cronica ar fi fost scrisa in anul 1680. Atunci la 17 Aprilie
Radu Popescu se iscdleste sin Hrizii Vornicul, dar in urmà
numai sin Hrizii Vistierul". Tot p. 14 : Desigur ncrstima
e conclusia".
Pag. 15 sus : Neavand originalul conclusiile trase din
asemenea forme nu trebuiesc accentuate de cat and sant
generale ; pe una nu se poate pune temeiu sigur".
Pag. 15, randul 5 : Singura observare mai temeinica ;
dar cum vorbeste presupusul autor Filipescu de mama lui?"
La randul 17 : Perfect exact" ; randul 21 : Restul tim-
pului pana la 12 Maiu, ori a lost in inchisoare, ori a fost
liber cu paza, ca sa caute bani ; 11 zile slobod, inseamnd
11 zile restituit in dregatoria lui I E limpede!"

www.dacoromanica.ro
 61

Tot p. 15 supt note : Dar acela era in leghturä cu rnulte

altele".
Pag. 16, randul 11 : De ce numai atat ?" Tot acolo ace-
Iasi rand, dar pe cealalth margine : La 2 Mart 1680 el
figureala in divan ca vel vornic de tam de jos, Odobescu.
Antichitatile din jud. Rom. p. 161 2 ". Autorul afirmase
ch se poate sustine Ca intreaga luna lui Mart si-a petrecut-o
in temnith". Tot p. 16, deasupra notelor : Neexact Nicheri
I

n'am afirmat ca Hrizea a lost omorat la inceputul lui Mart !!"

Pag. 17, randul 10 13-23 Maiu" randul 17 : Explicatia
e foarte simplà I Nu e deloc probabil ca Hrizea sh fi lost läsat
liber inainte de a fi depus banii. Vanzhrile din 17 si 23
April puteau fi facute de fiii lui si ischlite in urmh de el.
E probabil eh numai dand banii a lost liberat si a ocupat
astfel vornicia numai 11 zile de la 11-23 Maiu, cand e din
nou inchis; dach inthiu stätuse peste (?) luni-inchis, a doua
oarà a stat si mai mult, caci a lost cumplit torturat. Dupa
rnoartea lui familia mai rhmane inch si trece iarh Dunhrea.
Cine putuse socoti cele 11 zile mai bine ca Radu".
Pag. 18, randul 6 : Numai ? Sigur I", randul 12: Niciuna",
randul 19: Care ? De la 17 Aprilie la 13 Maiu", randul
23: Dar putea vinde fhrà a fi liber", randul 27 : De ce nu?"
Pag. 19 sus : Tocmai ca mentiunea dovedeste exactitatea
stirii pe ghiath" i miezul noptii" nu's inventii".
Tot acolo, randul 2 : Dar oricine ar fi scris cronica,
precishrile cu libertatea de 11 zile, cu trecerea pe ghiata
la miezul noptii", nu le putea inventa. Anul, luna, etc. pot
fi gresite ; dar asemenea fapte nul".
Tot acolo, randul 13 : La 2 Aug. 1680, fiii lui Hrizea sant
in Bucuresti. Arh. Stat. Mitropolia, p. 2 (copiat)". Tot acolo,
randul 24 ? Cf. p. 98.
Pag. 20, randul 3 : Gheorghita pare a Ii fost inteadevAr
copil", randul 6 : Unde ?", randul 17 : Mai fusese omorati
Valcu si Dros, etc., despre care se spune si mai putin. Era
cronich a Bàlenilor, de ce nu se urrnaresc acestia ?"
Tot acolo, la nota : nu era boerit, e greseale.
1

www.dacoromanica.ro
 62

Pag. 21, rândul 3-8: De ce nu ?"

Pag. 23, lila simpla, notele de sus : Nota 1. Studiul
confirmä ipotesa lui Radu Popescu. In mod indirect, caci
nu s'a putut aduce nimic serios impotriva-i. Nota 2. In mod
direct prin dovedirea documentarii ca dupä prima inchisoare
I-Irizea a lost din nou vornic 11 zile. Cine ar putea-o stii?"
Vom continua cu alta carte.
14.
Sä urmarim felul de lucru al lui C. Giurescu pe o carte
a sa. In 1908 a aparut la Bucuresti studiul lui C. Giurescu
Capitulatiile Moldovei cu Poarta Otomana", format mic,
cuprinzand 65 de pagini, cu urmatoarea conclusie : Inchina-
rea Moldovei la Turci supt Bogdan, de care vorbeste tra-
ditiunea, nu se adevereste deci prin documente si ea trebue
definitiv inlaturata dintre faptele istorice. Formarea acestei
traditiuni este dealtfel explicabilä. Carturarii din secolul al
XVII-lea nu puteau admite ea telan cel Mare, care invin-
sese pe turei in atatea rânduri, le-ar fi plätit tribut. Supune-
rea terii a trebuit sa se faca numai dupa moartea lui si ei
au pus-o apoi in legaturà cu traditiunea populara despre
zidirea bisericii din Balinesti cu banii pe cari Sultanul ii
daruise Yautului. Astfel s'a format povestea inchinàrii la
Turci supt Bogdan, introdusa in cronica lui Ureche de Si-
mion Dascalul. Cantemir i-a adaugat in urma unele elemente
noug, pläsmuind, pentru motive cari nu se pot Inca lamuri,
dar cari par a fi mai mult de natura politica decal stiintifica,
conditiunile inchinarii, consfintite printr'un hatiserif al Sul-
tanului. Pe temeiul spuselor lui si tot pentru motive politice
s'a reconstituit apoi in 1772 cuprinsul acestui hatiserif, iar
in 1839 tractatul", dintre Bogdan si a carui amintire se
pastrase Fara preocuparile politice ale epocii in care s'au
produs, ele au lost arme puternice in lupta patriotica pentru
emancipare. i daca s'a crezut atAta vreme i cu atata con-
vingere in autenticitatea lor este pentru cà autonomia pe

www.dacoromanica.ro
 63

care voiau s'o dovedeasch, si a carui amintire se pastrase

gra intrerupere, existase inteadevar", (p. 65).
Insemnarile lui Giurescu incep din prima pagina a lucrarii.
Pag. 3 sus : lorga s'a ocupat de aceasta scriere in Ist.
Lit. Rom. II, 78-79, 80-81. El sustine ca lucrarea a lost
probabil scrisa de Sambelanul Bal i Kogalniceanu a a-
tribuit-o gresit lui N. Costin. Cf. si Prinos lui Sturdza p. 14".
Pag. 6 sus : Un alt ms. al Tractaturilor e in m. S. al
Academiei, Id. ms. 23, 110, 333, 336".
Tot pag. 6, inaintea cap. Din isvoadile... : In 1777 Oc-
tombre 5 lordache Sion scria cronice, este deci foarte pro-
babil ca el este isvoditorul Tractaturilor. (Catalog ms. Bianu,
I, 642).
Pag. 8 supt ultimul rand : Dar celelalte douä; ale lui
Soliman si Mohamed IV ce s'au facut ?".
Pag. 12 sus : Antohi este si falsificatorul izvodului CIA=
nau; nu cumva este el care a dat acest titlu scrierii ? Ches-
tiunea ar trebui studiata. Vezi asupra falsului lui Antohi,
articolul lui G. Ghibanescu asupra cronicii lui Huru in
Uricar vol. pela sfarsit", (p. 20-25). Tot pag. 12, la mijloc :
Comparand textul din mss. lui A. Sion reprodus de noi..."
Tot pag. 12, intre texte si note :
Daca totusi impotriva tututor probabilitatilor, trataturile
din mss. lui Iordachi ar Ii lost in forma publ. de Kogalni-
ceanu si nu ca la Antohi, atunci autorul amplificarilor este
lärä indoiala chiar copistul de la 30 Septembre 1804".
Pag. 21 sus pe margine: V. Letop, I, 283. S'au luat
ri 1622".
Pag. 25 supt note : P. inchinarea T. Rom. vezi Sarbu
Miliai Viteazu vol. I, p. 276-277".
Pag. 28 sus: Un exemplu clasic de nerusinarea cu care
se full la noi este furtul confus si idiot fault de Kretzulescu
in articolul Codex Cretzulescus publ. in Rev. p. Ist., Arheol.
§i Fil. XI, partea I (1910) p. 36 si 1. In realitate autorul
notitei este Al. T. Dumitrescu, cum se vede din tirea des-
pre Chesarie".

www.dacoromanica.ro
 64

Pag. 28 pe margine : Iorga publicand hatul din 1802

reconfirrnat in 1826 (in studii si Doc. XXI p). are o notila
acolo unde se pomenesc privilegiile de supt Mehmed IV
in care spune cà aceste privilegii au lost faurite in 173
si trimite la Genealogia Cantacuzinilor Fara nici o menliune
de cartea mea".
Pag. 31: Pentru cererile boerifor moldoveni in 1774,
vezi lorga, Ist. Lit. Rom. 11, p. 77 si Acad. Rom. I. (149)".
Pag. 35 sus : Sulu silit in urrna sà fuga..."
Pag. 40 supt note: Trebue s fie acel Bals, despre care
Sulzer III, spune ca studia cu deosebitä silinlä in Viena §i
cà era din Bucovina".
Pag. 42, in dreptul notelor : Vezi si An. Ac. Rom. seria
2 t. V111,.p. 177".
Pag. 50, jos in dreptul notelor : Vezi buletinul corn. mon.
istorice An. IV, p. 213".
Pag. 51, ultimul rand al textului: Admit lui 'Hutul era
o legenda".
Pag. 57 pela mijloc : Cf. N. Iorga, Privilegiul lui Moha-
med II in An. Ac. Rom. T. XXXVI p. 80".
Tot pag. 57 imediat textului: Ai trimis ca sol pe nobilul
Mihail Logoratul cu inOinlarea ca vii in§tiintandu-rna... sa
fie de (in loc de se hotaraste)".
Pag. 62, randul 19 : Represinta momentele..."
Pag. 63, in dreptul notelor pe margine : Cf. Iorga, In-
scriplii I. 38)", tot acolo supt note : 1. Vezi si hrisovul
publicat de Fr. Al. Wickenhauser, Geschichte der KlOster
Homor Oct. Onufri, Havodniku. Petrantz. Czernowitz. 1881
p. 96".
Pag. 64, pe margine in dreptul randului 17 : Tautu a
putut fi atuncea sol si sh fi primit daruri".
Pag. 65, randul 3 de la sfarsitu1 textului : ....este pentru
ca se gasesc intaiu in Cantemir, care scrie intr'o vreme
and asemenea chestiuni nu puteau fi plazmuite si apoi
fiindca".
Tot acolo, in dreptul notelor: A contribuit de sigur la

www.dacoromanica.ro
 65

nasterea acestei legende si numele Bogdania, dat terii de

Turci. A se vedea in Miron Costin".
Pag. 1 lila simpla, nota de sus: Pentru punctul ca sa
nu fie streini pe tronul Moldovei (in legatura cu pasagiul
din Barat (Tesaur) adus de Xenopol, vezi Miron Costin I, 267").
Tot acolo : Galbeni rosii, Arh. ist, 70".
Pag. 2 lila simpla, nota de sus: Pasagiul a lost publicat
de lorga, St. si Doc. III, 36, dupà ms. 53. pl. 73. De altlel
el trebuie sa se gaseasca in toate mss. lui Neculcea 53, 53,
104, 123, 232, 252, 503, 731, 305, 2575, 2942 si g067 (si
prototipul nr. 256)".
Pag. 2, fila simpla. Aici e trecuta recenzia lui Peretz din
Convorbiri Critice" An. III N. 2-din Febr. 1909 p. 167.
Pag. 3, fila simplä, nota de sus : i:)imari in Moldova St.
si Doc. V, 41". *oimarul cel Mare (Ghilianescu, Surete IV,
59, 1673. Savin. oimarul (Cresterea colectiilor Ac. Rom).
Ian. Mart. 1908 p. 73".
Pag. 4, fila simpla e trecuta o recenzie din Neamul
Rornânesc" An. III, No. 7, 16 Ian. 1903.
Tot acolo e trecuta recenzia din Convorbiri Literare anul
XLII No. 4 din April 1908 p. 473 semnata Ern. P. comple-
tata de Giurescu, Em. (Panaitescu).
Tot acolo, recenzia din Viata Nona An. IV, No. 8 din 1
funie 1908.
Pag. 5 fila simplä, nota de sus : Despre chestia capitu-
latiilor in urma studiului meu".
Vezi : Longinescu, Din Istoria drept. roman".
Iulian Marinescu : Bogdan III".
N. A. Constantinescu: Inceputul i stabilirea suzeranitatii
turcesti in Moldova".
I. Ursu : telan cel Mare si Turcii"
Gh. Zagoritz, recenzie in Convorbiri" 1914, p. 710).
I. Minea : Din trecutul stapanirii romanesti asupra Ar-
dealului (extras din Convorbiri) p. 42 si vezi si Doc. cu
falsul bisericesc despre Autocefalie".
Pag. 6, fila simpla, nota de sus : Pentru räzboaiele lui
5

www.dacoromanica.ro
 66

Stefan cel Mare cu Turcii, vezi Cresterea colectiilor Ac. Rom.

din 1905 p. 34 col. 2".
Tot acolo : Pentru tributul Moldovei In 1399 vezi Frantes
in Sincai I, 601, idem I, 602, 603".
Pag. 7, lila simpla nota de sus : Täutul ii avea curtea
la Bälilesti. La inceputul secolului al XVII-lea traditia des-
pre el era inch' vie : Uricar X, 92".
Pag. 9 fila simplä, nota de sus : intr'un pomelnic din
5 lulie 1836 facut de C. Conacki se spune ca sora lui,
Marghioala, casatorità cu spatarul Neculai Bals, a avut ca
fiu pe Toderita Bals, colonel militie. Cony. Literare, An.
XLII Dec. 1908, p. 613".
Tot acolo, nota Il-a : Vezi si Uricarul".
Pag. 10, fila simpla, note de sus : in perioada de la 1773-
1E57 Principatele erau considerate ca teritorii turcesti. Asa
fusesera luate : Oltenia, Bucovina, Basarabia ? Nu de la
Principate ci de la imperiul turcesc. (Conceptia doinnilor
fanarioti). Capitulatiile erau aduse pentru inläturarea aces-
tei conceptii".
Pag. 11, fila simpla de sus : Iorga a spus (Buletin inst.
sud est european) ca eu am sustinut falsitatea capitulatiilor
dupa el. Aluzii probabil la cele ce spusese in Ist. Lit. Rom.
Dar in recenzie nu sta... aceasta. Dar el sustinuse falsitatea
tratatului lui Mircea dupà Bogdan (Brosura : Luptele Rom.
cu Turcii p. la Mihai Viteazul i Cultura veche romand,
1899, p. 87 si 15)".
Pag. 11, fila simpla, nota Il-a : Capitulatii. In tractatul
incheiat in 1518 de Stefanita cu regele polon, se face lega-
tura, Fara reserve, contra Turcilor (Mitilineu 39-10). Tot ast-
fel in tractatul lui Petru Rares din 1527 (ibid. 49). In trac-
tatul lui Bogdan din 1510 nu este".
Pag. 12, fila simpla e trecuta o notita (ibid 28) din Re-
vista istorica I, 1915 No. II i 12 Nov. Dec. (privitoare la
Stefan Lacust5) de N. lorga. In cartea lui C. Giurescu la
p. 63 era vorba de St. Lacusta si de aceia rostul trecerii
notitei.

www.dacoromanica.ro
 67

Fiindca in lucrarea lui C. Giurescu era vorba i de biserica

din Baline0 se copiaza articolul d-lui lorga Familia 'Hutu-
lui in legatura cu biserica din Baline0i" copiata la mine
pe 5 pagini de caiet §i a 6-a cu un tablou genealogic.
E remarcabil acest fel de a aduna intr'o carte tot ce s'a
scris asupra ei, in ce carti ce i-au urmat s'au admis resul-
tatele ei §i sä aduni in ea i tot ce se mai Oa pe urma
de altia sau de tine insuti.
Aceasta presupune o continua preocupare cu subiectul,
care astfel niciodata nu era terminat.
Vom vedea o altà lucrare.
15.
In 1907 a aparut in Analele Academiei Romane" Seria
II, Tom. XXX un studiu al lui C. Giurescu intitulat : Con-
tributiuni la studiul cronicilor moklovene (Nicolae Costin,
Tudosie Dubau, Vasile Damian) de 37 de pagini. Rezulta-
tele acestui studiu au lost foarte putin contestate, aa Ca' in
jurul lui nu au lost discutii mari, ci aproape numai recensii
avorabile.
In copiile mele totu0 insemnarile lui C. Giurescu se ri-
dica la 17 pagini de caiet Scrise marunt.
Transcriu din ele :
Pag. 6, randul 6 : Sbierea o atribuie lui Axinte p. 177,
183 care ar fi compilat-o dupà Miron Costin, Tudose Du-
bai], Vasile Damian §i altii".
Pag. 7, randul 28 : Ms. nr. 9 al bibliotecii centrale din
1a0 autograful lui Axinte Uricarul".
Pag. 8 in dreptul Titlul ms. nr. 1 : Daca s'a scris in
1715 atunci autorul este Axinte".
Pag. 9, la note : Putuse".
Pag. 15, randul 11 : La 1669 e vel. pah. lorga, Studii
§i Doc. VI, 38".
Pag. 18, randul 26: Ms. nr. 9 este chiar autograful lui
Axinte. La sfarOul cronicii lui N. Costin (1712) se Oa
urmatoarea notita : 'Ana aici am scris eu Axinte Uricarul

www.dacoromanica.ro
 68

f. 264. Cronica care urmeaza insa (a doua domnie a lui

Nicolae Mavrocordat (1711-1715) este suisa de altä mand,
cu alta scriere si cu o alta ortografie. Un alt autograf al
lui Axinte este ms. 2601 de la Academia Romana si anume
partea din urrna, letopisetul lui Miron Costin scrisa 1710".
Fag. 20, rándul 30 : V. Iorga Studii si Doc. VI, 417, 418".
Pag. 21, rândul 17 : Casandra moare la 11 Maiu 1713
(Biografia lui Cantemir la indicele de la ist. imp. otoman
p. 801".
Pag. 33, rândul 8: Se putea scrie aceasta de un cro-
nicar al lui N. Mavrocordat ?".
Pag. 37 rândul 8: Un argument puternic adus in spri-
jinul acestei interpretari este faptul ca copistul lui N. Ma-
vrocordat care utiliseaza acest letopiset in 1712 il numeste
Letopisetul lui Dubau Logolatul" (Ms. 74 si 25 Iasi) ceiace
inseamna ea nici el nu aflase nici o insemnare despre
Damjan ori altcineva".
Pag. 37 supt text in dreptul notelor : E sigur ca Damian
a scris prima parte a cronicii pand la sau catre sfArsitul
domniei lui Constantin Cantemir. El nu cunostea Inca
domnia lui Constantin Duca, caci altfel n'ar fi vorbit asa .

cum vorbeste despre copiii lui Duca. Cine era doamna

Catinca ? Cari din fete erau maritate ? Sa se observe numai
dna ar fi lost ca- putinta ca cel care scrisese domnia lui
Duca Voda cel BatrAn sa povesteasca apoi, in culori destul
de simpatice, domnia fiului sau".
Pag. 38 loaia simpla : 1686 Vasile Damian treti log. N.
Iorga, St. si Doc. V, 404. 15 Iulie 1700 Dubau murise. St.
si Doc. V, 405, VI, 95".
Vasile Damian, la Acad. Rom. Pentru slujba de vataf
vezi: Cresterea colectiilor Ac. Rom. Ian.-Mart 1908 p. 62 0
71, 78 etc. la p. 74 e un act din 1685 p. Vasile Damian,
Gh. Ghibanescu".
Pentru vataf : Uricar IX, 153 XII, 295, XIV 214.
45 49 96 70 33
Ac. Rom. , 80 si , 196,
73 30 76 193 161

www.dacoromanica.ro
 69

Vataf de plaiu 21 23
Vataf de postelnici 12/205
Vatal de stolnici 5'10
Vataf de copii 12/141
\fatal ot domnesti 37/154
Vataf din Dambov 59 57
Vataf de imblatori 85'33
Vataf de aprozi 3215
Un Toader Damian in 1721 2,213.

,
Costinestii: Ac. Rom.
59

110
111, 112,
35 58
115
250 87
,
100 10 89 12

85 15 84 275
Muste : Ac. Rom. 31/95. St. si Doc. IV, 340-1
51 5 12
Neculce : Ac. Rom.
24 39 51
lordache Conta, Iordache Cantacuzino 12173.
Urmeaza apoi transcrise recensiile facute in : Neamul
Romanesc", Sarnanatorul", Viata Nouä", Convorbiri Li-
terare", Viata Rornaneasca", apoi raportul facut de Gr.
Tocilescu, Academiei Romdne, asupra studiului lui C. Giu-
rescu si ultima, in frantuzeste, recensia d-lui lorga din Bu-
letinul Comisiei Istorice a Romdniei.
Tot insemnari de ale lui C. Giurescu.
Pag. 1 pe foaia : P. zidirea manástirii Cetatuia
de Duca (Cronica atrib. lui N. Costin, V. lorga lnscriptii I,
p. 13. Pentru zidirea Merei de Constantin Cantemir si An-
tioh lorga Inscriptii 1, 24.
Cronica atribuità lui Nicolae Costin care actualrnente
este afara de indoialä, gratie d-lui C. Giurescu, ea n'a lost
scrisa de Nic. Costin. I. Tanoviceanu, Marele Spdtar Hie
Tifescu p. 32".
N. Iorga in darea de searnd asupra scrierii lui D. Russo,
Cronica Ghiculestilor publicata in Revista istorica, an. I
(1915) No. 7-8, spune : Avem oare aface cu o compilatie
facuta pe baza cronitei atribuitä pana la d. Giurescu lui
N. Costin i chiar a pOvestirei istorice datorite lui Axinte
Uricarul si pe baza propriei experiente a lucrurilor" (p. 145).

www.dacoromanica.ro
 70

Opresc transcrierile mele aici. Cred Ca este in deajuns §i

mai cred ca ceiace afirmam in articolul din Adeve'rul"
din 28 lunie cu privire la Manuscrisele lui C. Giurescu"
in ceeace prive§te biblioteca, cartile din biblioteca, este cu
totul dovedit.
Insemnarile acestea, pentru un specialist, sunt o comoara
de mare pret. Ca informatie, ai adunat intr'o singura carte
tot ce se putea §ti, din studii §i izvoare 'Ana la 1916 §i
adunat de o minte clara §i critica, cu o metoda de nein-
trecut.
Ca studiu al materialului adunat, ai observatiile lui Giu-
rescu, care te scutesc de cele mai multe ori de a face altele.
Ce bine ar fi fäcut moOenitorii i ma refer in primul
rand la cel mai mare, d. prof. universitar C. C. Giurescu",
daca intreaga biblioteca ar fi luat drumul spre Academia
Romanä", al carei membru activ era C. Giurescu i acolo
oricine ar fi putut consulta rezultatul trudei omului a carui
singurd pasiune cred ca numai stabilirea adevarului era.
Se explica in felul acesta §i de ce sunt oameni, cari pu-
blica destul de putin multà vreme, vazandu-se cata munca
se pierde cu adunarea materialului, partea cea mai grea,
cea mai obositoare i aceia care rape§te cel mai mult timp,
in studiul istoriei.
S'ar fi cunoscut in felul acesta §i cine a lost adeveiratal
C. Giurescu, ca om de §tiinta istorica §i ar fi lost un stra-
lucit exemplu de urmat de cei ce-§i inchina viata, cu serio-
zitate, studiilor istorice.
Sau se puteau copia, a§a cum fac eu acuma, toate in-
semnärile, sau numai cele mai importante, §i se publicau
toate intr'un volum sau mai multe.
Eu ai fi facut cu bucurie §i cu tot devotamentul intreaga
munca, mai ales ca lusesem indicat de C. Giurescu, pro-
fesorul meu, pentru aceasta.
Fi§ele, acestea, neapdrat trebuiau duse la Academia Ro-
mana". Nimeni n'avea dreptul asupra lor, iar publicarea lor,
1 firi o redactare, n'avea niciun rost.

www.dacoromanica.ro
 71

Ce s'a facut in schimb ? Totul a ramas pe loc §i mai

ales cel mai varstnic dintre copii, abia in clasa VI sau a
VII-a de liceu real, i§i descopera subit o dragoste de stu
diile istorice, da diferenta de modern spre a invata latine§te
(se vede cà tatal nu'l pregatise deloc in vederea unei
carieri istorice, de care niciodata n'a pomenit, iar läsarea
unei alte persoane sa se ocupe de manuscrisele lui arata
ca nici nu se gandia cä vreunul din copii i-ar putea urma),
trece repede liceul §i mai repede facultatea, §i celelalte
urmeaza dupà cum se §tie. Ce lasä a se intrevedea din
toate acestea ?
Daca se mai are in vedere §i siguranta d-lui C. C. Giu-
rescu, siguranta care merge 'Ana la arogangi, se intelege
bine pe ce teren solid se bizue in orice ehestiune, avand
ca feciorii de bani gata" numai dispret de cei ce cu truda
i§i acluna ceiace d-sa are din bel§ug.
lar asemanarea studiilor fiului cu cele ale tatalui, in ace-
la§i domeniu, greu de larnurit chiAr pentru mintile mai
coapte, e iara§i un indiciu ea folose§te truda tatalui in ac-
tivitatea fiului.
Oricat va vrea d. C. C. Giurescu sä ne convinga in viitor
cá lucreaza pe baza cercetarilor sale personale, ii va fi im-
posibil sa faca sa se creada ceiace ar dori.
$i astfel truda tatalui va trai prin lucrarile fiului.
Poate va fi nedrept acest lucru in total ,§au in parte, dar
aqa va fi.

www.dacoromanica.ro
 16.

A plagiat d. C. C. Giurescu ?
,...Din lac in put'.
In numerele sale din urrna, ziarul d-lui lorga cauta sa
lase cetitorilor impresia Ca m'asi ii folosit intr'un chip ne-
permis de lucrdrile predecesorilor mei, necitandu-le; odata
intrebuinteala chiar cuvântul de veritabile plagiate".
...nu vreau ca intre timp aceasta afirmare sa faca pe
cetitorii cari n'au putinta de control sà creada cd ea ar
avea vreun temeiu...".
Acestea le afirma d. C. C. Giurescu in apdrarea ce si-o
face in ziar, la 20 lulie 1935.
Asadar, Nearnul Romanesc" sustine ca am intrebuintat
rezultatele stiintifice ale predecesorilor mei fära ca sa indic
lucrarile acestora. i citeaza numele regretatilor Vasile Parvan,
autorul Geticei", Dimitrie Onciul, autorul Originilor Prin-
cipatelor Române" si acela al d-lui 0. Densusianu, autorul
operei Histoire de la langue roumaine".
Aceastä afirmatie a ziarului cl-lui Iorga constitue o noua
calomnie".
Este foarte exact ea acestea ie-a sustinut 4iaru1 pomenit.
Dar tot asa de exact este ca, in afara de opera lui Parvan
Getica", celelalte doua Originile Principatelor Romane"
de Onciul si Histoire de la langue roumaine" de 0. Den-
susianu, eu am arhtat cel d'intaiu in Adevárul" din 22 si
23 lunie (editia de Capitala) cà au fost utilisate de d. C.
C. Giurescu, Fara a o spune.

www.dacoromanica.ro
 73

Ziarul Neamul Românesc" n'a facut decal sà reproduca

cele aratate de mine in Adevarul", pentru cele douà lucrari.
D. C. C. Giurescu crtcle, ca acestea ar fi calomnii".
Zice d-sa: nu numai ca, eu nu ascund intrebuintarea
lucrarilor predecesorilor si contimporanilor mei, dar o arat
categoric si anume in repetate randuri. Mai intk, in Pre-
fata.... asi fi nedrept insä daca n'asi exprima acestor inain-
tasi adânca mea recunostinta pentru toatai munca ce au
depus in luminarea trecutului nostru. Fara ea, lucrarea de
lath' n'ar fi lost cu putintd...".
Ce se arata categoric in randurile citate din prelata? Ca
se exprima recunostinta inaintasilor, Fara de e caror munca,
lucrarea d-lui C. C. Giurescu n'ar fi existat.
Bine, dar acelas lucru l'am scos pe larg in evidenta eu
mai intai si apoi Neamul Romanesc".
De ce dar suparare ? Skitem cu totii de acord. Lucrarea
d-lui C. C. Giurescu n'ar li putut aparea daca n'ar fi fost
lucrarile inainfasilor.
Unde incepe insa deosebirea ?
Eu am aratat ea lucrarile lui Onciul si d. Densusianu au
fost utilisate Fara sä fie amintite- la bibliografie, fiindca d.
C. C. Giurescu scrie in prefata : Am suprimat trimiterile
la note in josul paginei, inlocuindu-le printr'o bibliografie
criticà la sfarsitul fiecarui capitol. Ea cuprinde lucrarile
mai importante de care m'am folosft. Mentionarea lor nu
inseamna Irish cà mi-am insusit intotdeauna si concluziile
respective".
Ce rezultà de aici ?
Ca la sfarsitul fiecarui capitol vom gdsi lucrärile mai
importante" pe care le-a folosit d. C. C. Giurescu, dar si
nu se creada ca, clack' le-a citat la bibliografie si-a insusit
si conclusiile, intotdeauna. Deseori, se vor cita lucrari nu-
mai din recunostinta pentru munca" autorilor, nu pentru
resuItatul muncii bor.
Niciodata insä, nu va exista vre-o lucrare utilizata, Fara a
fi la bibliografie, deck daca ea nu va fi importantd".

www.dacoromanica.ro
 74

Dar daca nu e importanth, n'ai luat nimic din ea, ci nu-

mai ai cetit-o, asa ch. n-ai utilizat-o".
Precis si clar : Totdeauna vor ri la bibliografia fiechrui
capitol toate lucrhrile, cari au fost utilisate", chiar dach d.
C. C. Giurescu riu si-a insusit conclusiile lor.
$i, atunci când la bibliografia capitolului respectiv nu
existà lucrarea pe care, nu numai ch ai utilizat-o, dar ai
copiat cuvânt de cuvânt, deseori, ce inseamnä aceasta ?
Eu ziceam in Adevèrul" din 22 lunie : Nu e o excro-
cherie stiintifich, nu e plagiat cum ar fi inclinat sh zich un
specialist", e o mica abilitate" caracteristich pentru autor".
Ceia ce eu numiam abilitate", Neamul Românesc" a
numit "plagiat", gandindu-se poate la codul penal care
spune eh : plagiatul este furtul literar, i constä in faptul
unui indivit de a publica, supt numele shu si casi cum ar
fi lost el autorul, lucrari sau porciuni de lucrari cari vor fi
lost compuse de altii".
Necitând la bibliografie lucrhrile din care s'au reprodus
pasagii -si pagini, resulta cu toath evidenta, pentru Neamul
Românesc" cà se aflà in fata unui plagiat".
D. C. C. Giurescu se aphrh zichnd eh nu ascunde intre-
buintarea predecesorilor si a spus-o mai inthi in prefata.
Ori prefata s'a vhzut ce spune. Ea trimite la bibliografia
fiechrui capitol.
D. C. C. Giurescu mai spune ch citeazá operele chiar
in text. Vorbind de Getica" lui Phrvan zice : ...este citata
apoi chiar in textul lucrhrii mele (subscrierile autorului) in
trei locuri ; mai inthi la p. 32: Vasile Phrvan in lucrarea
sa Getica" a incercat sh stabileasch principalele directii
ale acestei invasiuni (e vorba de invasia scitich). Potrivit
pärerii lui, un prim val scitic..." etc.
Nu stiu ce sh mai cred de rationamentul d-lui C. C.
Giurescu ? Ce resulth din ceia ce a spus mai sus : cà la
pag. 32 din lucrarea sa, d. C. C. Giurescu a citat pe Phrvan
care vorbeste de o invasie scitich. Resulth oare de aici ch
peste tot, totul e luat din Parvan ?

www.dacoromanica.ro
 75

Tocmai faptul ca citezi pe Pdrvan in text la un Iucru

precis invasia scitica lasa destul de clar sa se inteleaga_
cä numai acolo l'ai utilizat, sau ca de cdte on ii vei utiliza
pe Pdrvan sau oricare altul, ii vei cita.
Ce rost are citarea in text ? Sh se vada de unde ai luat,
a cui parere ti-ai insusit-o.
Dar and nu citezi pe nimeni, tu care obisnuiesti sà
citezi, ce inseamna ?
Ca unde n'ai citat pe nimeni, e al tau.
tocmai unde n'a citat pe Pdrvan, la pasagiile acelea,
a al-Mat Neamul Romanesc" ca a lost utilisat Pârvan, Fara
sa se spuna.
Astfel cà apararea d-lui C. C. Giurescu cu citarea lui
Parvan in text, in loc sa-i fie de folos, ii conclamna ci mai mull.
D. C. C. Giurescu zice mai departe ca Neamul Roma-
nese" afirma ca nu citeaza pe Parvan la bibliogafia capi-
tolului in chestie", pe and realitatea este tocmai dimpotrivä
la bibliografia capitolului respectiv exista trimiterea la lucra-
rea lui Vasile Pdrvan Getica" la pag. 74.
La bibliografia ce insoteste fiecare din capitolele lucraril
mele, Getica" lui Vasile Pdrvan este pomenità in trei
randuri i anume Ia... pag. 43, ...pag. 74 si ...pag. 100".
E vorba de bibliografia de la pag. 74. D. C. C. Giurescu
afirma ca Getica" lui PArvan e pomenita" iar Neamul
Romanesc" chiar in urma recentei afirmatii a d-lui C. C..
Giurescu ca la pag. 74 a citat cartea lui Pdrvan raspunde
In bibliografia de la pag. 73-74 nu vorbe#e de Getica"
lui Parvan" (N. Rom.", 21 Iulie).
Mirarea e foarte mare si nu tii ce sä mai crezi. Fiecare
trimite la aceiasi pagina i unul zice Ca nu vorbeste" de
Getica" lui Parvan, iar altul zice ca o pomeneste" ca.
exista trimitere" la Getica lui Pdrvan.
Tot o mica abilitate. Observati termenii intrebuintati de
d. C. C. Giurescu.
Oricine va ceti bibliografia de la pag. 73-74 a lucrarii
d-lui C. C. Giurescu ii va fi cu neputinta sa vada scris.

www.dacoromanica.ro
 76

Getica" lui Parvan. Va vedea de Parvan, La Dacie a.

F6poque celtique" de 11 pagini, Cetatea Tropaeum", de
155 de pagini, dar nu va vedea de loc Getica" de 850
de pagini. Tot asa si la bibliografia de la pag. 100, la care
se mai trimete. Getica lui Parvan n'o va vedea scrisa
nimeni, oricat va cauta-o si totusi ea exista. Aceasta-i
abilitatea.
$i lapag. 74 si la pag. 100 la sfarsitul bibliografiei se
si pag. 43 nr. 7. E trimiterea la Getica.
zice : v.
Dar aceasta poate e si mai gray.
Câncl o lucrare de o mica importante a lui Parvan
Cetatea Tropaeum" o scrii intreg la bibliografie de cate
ori o citezi (la pag. 74 si 175), ce rost are ca lucrarea ca-
pitald pe care o utilizezi : Getica" de 850 de pagini, s o
citezi in felul acesta ciudat ?
Daca intentia prima nu era sa induci lumea in eroare",
a doua oara, cand in ziar, afirmi ca ai citat lucrarea la
bibliografia capitolelor respective la pag. 74 si 100 ; felul
in care afirmi, Odra a atrage atentia cä ai citat-o prin o
trimitere de cifre", arata ca ori vrei sa-ti bati joc de public,
ori vrei sal induci in eroare.
Cetitorii ziarelor nu sunt specialisti in istorie si atunci
cand pe ei ii faci judecatori, nu ai dreptul sa-i induci in
eroare prin lämuririle pe care le dai, urnbland cu abilitatii
de vocabular. Intrebuintezi a pomeni" si_existä trimitere"
ca 5i cand liecare cetitor e dator sa-si incordeze atentia sa
vada ce vei fi vrand sä spui.
Cartea d-lui Giurescu e facuta sä fie accesibila cator
mai multi" si de aceia zice cä evitä discutiile tehnice"...
si termihologia specialä".
Atunci nu era natural sci citezi cartea cu numele auto-
rului i titlul ei, nu prin o ctird, care e ceva special?
Abilitatea" aceasta nu -e mai condamnabila- decat chiar
un plagiat" ? Fiindch ea arata cä ai premeditat", ai luat
toate masurile de aparare, in cazul and vei fi prins si
acuzat.

www.dacoromanica.ro
 77

Am spus in prefata, am citat in text, am pomenit prin

o trimitere. Ce rost au toate astea, deck sa-ti ascunzi fapta
urata ?
Nu era mult mai simplu sä scrii cartea si autorul, s'o
vada lumea care citeste, nu sà faci trimiteri prin cifre, fi-
indca atunci de ce n'ai suprimat si citatele pe cari le-ai
facut i sà fi trimis pe cititori prin o trimitere la carte ?
Abilitatile" autorului sunt prea cusute cu ata alba.
La lucrarile lui Onciul si d. Densusianu, d. C. C. Giurescu
se apara astfel. Pentru d. Densusianu zice Ca l'a pomenit
in text (are ce are autorul cu pomana") Ca romanistul
Densusianu spune cà influenta slava a lost mult mai in-
tensa si mai variata cleat aceia germanica asupra lirnbii
italiene si franceze".
Dar a contestat cineva cà n'a pomenit pe d. Densusianu
la acest citat. Dar tocrnai faptul acesta ca l'ai citat aici si
nu spui nimic mai departe de d. Densusianu arata Ca nu-
mai atat ai luat din cartea sa.
far cand te exprimi astfel romanistul" la o chestie de
slava" se poate intelege cà vrei sà faci chiar o glurna si
and zici ca. spune" nu ea a dovedit" inseamna ca a
afirmat asa in trecere a vorba oarecare, iar tu, dovedesti
acuma in zecile de pagini de argumentare si de fapte luate
toate din d. Densusianu.
Nu era mai omeneste, mai onest, mai cinstit sä spui in
text ea tot ce urmeaza e din d. Densusianu sau sal treci
la bibliografie. Fiindca la bibliografia caPitolului respectiv la
pag. 248-249 nu e pomenit" nici macar prin o trimitere
in alfabetul Morse.
atunci intreb si eu publicul cu vorbele d-lui C. C.
Giurescu : Cum trebue sä fie calificat autorul care prin
astfel de mijloace necinstite, mintind Fara rusine, incearca
sa induca in eroare pe cetitori ?"
Cu Onciul, cum ar zice d. C. C. Giurescu, chestia e si
mai boacana.
D-sa se apara zicand ca l-a citat la pag. 363. Nimeni

www.dacoromanica.ro
 78

In'a contestat asta ci alta. Ca la pag. 421 la capitolul cu

Radu, unde ai luat mult din Onciul, acolo nu l'ai citat.
Recunoscand fapta d. C. C. Giurescu zice : inseamni
oare ea am intrebuintat concluziile profesorului meu lark
sà o spun ?"
Dar, oare, poate insemna altceva ?
Cand iei pe ascuns marfa din pravalia negustorului, pleci
,cu ea acasà i n'o pläteti, faptul ca altadatä ai plätit-o 10
da dreptul sa te aperi la parchet, zicand cà daca n'ai pla-
tit-o, inseamnä oare Ca n'ai plätit-o ?
Logica autorului e demna de remarcat.
Merità oare cu asemenea aparari ale d-lui C. C. Giurescu
sä se mai discute ?
In loc sa recunoasca cinstit cá a luat mult din lucrarile*
altora, Ca a scapat din vedere sa o spuna, autorul incearci
abilitäti" care'l scoboara supt nivelul unei discutii.
Abilitatile" sant mai condamnabile decal Plagiatul".

www.dacoromanica.ro
 17.
Omul care prime§te palme
Adici d. C. C. Giurescu

Vocabularul nu-mi apartine. E din al d-lui C. C. Giurescu.

5i nici palmele". Se va vedea cine le-a prima. Eu nu. SA nu
se creadä cä ar fi cumva academice". Nu. Pa lme omenesti,
pe obraz de orn. S'a" vedem faptele.
incepAnd din 1931 d. C. C. Giurescu a fäcut sä iese un
asa zis studiu, asupra unei at-0 a d-lui Iorga, ce apgruse
de 11 ani, timp in care d. C. C. Giurescu studiase cartea,
o gAsise extraordinarg, o recomandase studerrtilor ca atare
si urcase toate treptele universitare asezAndu-se pe margenea
scaunului", in desele cercetAri a casei d-lui lorga.
Studiul celui ce ocupa acum definitiv catedra de Istoria
Românilor la Universitatea din Bucuresti (nu voiu spune de
cine si in ce conditii", cum se expritn5 d. lorga), a fost ca-
lificat de cei ce se pricep in asemenea chestii ca o mar--
sävie", iar de d. Iorga, mai indulgent, doar ca un pamflet
plin de rea credinca, de grosolAnie si de urg..."
Nimeni nu s'a crezut dator s rispundä in serios nici stu-
diului calificat astfel, nici omului de o aa elegantà moralä.
$i d. C. C. Giurescu a interpretat aceasta ca o aprobare
a tuturor, iar pentru d-sa, ca o mare biruintä personalä.
Am cra'râmat definitiv pe Iorga".
Se d'aramase inteadevär ceva.
Se ddrilmase credinta in noi cä d. C. C. Giurescu este orn
de tiintd. Profesor universitar ajungi cum poti si, odatä ajuns,

www.dacoromanica.ro
 80

ramai pe viath ; dar om de stiinth, odata ajuns, a doua zi pofi

sa fii fost", adeca biv". Confundand tiinta cu Universitatea
si vrand sa lucreze ca oin de stiintd, si-a dat singur epitetul.
Noi n'am avut decal sa inregistram faptul.
Dar d. C. C. Giurescu n'a gasit intre fise si acest fapt,
asa ca nu-1 cunoaste. Cercetand mai atent, se va convinge.
Cercetarea stiinfifica asupra lucrarii dlui Iorga, cercetare
tiparitä si in franfuzeste si raspandità la specialisti si oameni
cunoscufi, urrnaria s scoath definitiv pe d. Iorga din randul
oamenilor de stiinfa.
Rezulta de acolo c d. Iorga nu stie nitnic, nicairi.
Ce a urmat in fandul oamenilor de stiinth din Franfa dui-A
larga raspandire a pamfletului?"
Mélanges offerts a M. N. lorga par ses amis de France
et des pays de langue francaise", o carte de 960 de pagini,
tiparitä la Paris, la 1933. $i cine erau cei ce facusera onia-
giul? Oameni de adunatura ? Sa cercetam.
Presdinte de onoare : S. Charlety, membru al Institutului
Franfei si rectorul Universitafii din Paris. Loc mai mare in
stiinth, nu este.
Presedinte activ : Ch. Diehl, membru al Institutului, om
de stiinth cu renume mondial ; vicepresedinfi : Ch. Bémont,
membru al Institutului si F. Lot, membru al Institutului,
amandoi la fel de cunoscufi in stiinth ca si Diehl.
Membri erau inca 13 oameni de stiinfa : J. Ancel, profe-
sor la Institutul de Inalte studii internationale dc la Univer-
sitatea din Paris ; F. Brunot, membru al Institutului, decan
onorar al facultafii de litere ; H. Capitant, profesor la facul-
tatea de Drept ; J. Carcopino, membru al Institutului ; P. Col-
linet, profesor la facultatea de Drept ; A. Coville membru al
Institutului ; H. Focillon, profesor la facultatea de Litere ;
G. Glotz, membru al Institutului ; H. Hauser, profesor la fa-
cultatea de litere; Em. de Martonne, profesor la facultbtea
de Litere ; J. Marx, director la scoala de Inalte studii ; G.
Millet, membru al Institutului, profesor la College de France" ;
Mario Rogues, membru al Institutului.

www.dacoromanica.ro
 81

Acesta e intreg comitetul care a tinut sä trimitä omagiul

oarnenilor de $tiinta din Franta $i celelalte täri, lui N. I orga,
rAspunzAnd astfel pamfletului mar$av" al d-lui C. C.
Giurescu.
Se putea o mai mare satisfactie pentru d. Iorga $i o mai
grozavA palmä aplicatä omului care, izbutind prin abilitAti",
lovia mi$ele$te in omul pe care noi il socotim ca o man
drie a natiei noastre, iar strAinii ca a lor ?
AdAugati la comitetul arAtat incA patruzeci de colaboratori,
toti oarneni cu renume deosebite in $tiintA. AdAugati incA
societAtile ce s'au simtit mAndre sA-I aibd in sAnul lor pe
d. Iorga.
Doctor honoris causa al UniversitAtii din Paris, al Uni-
versitAtii din Oxford, al UniversitAtii din Roma, al Universi-
tAtii din Strasburg, al UniversitAtii din Lyon, al Universi-
tAtii din Geneva $i 'MCA al altor patru UniversitAti ; membru
asociat al Institutului Frantei $i membru a Ina $apte aca-
demii $i alte $apte societAti $tiintifice".
0 inti ebare numai. A mai fost sau este cineva, din cei in
viatA, incArcat cu atAtea onoruri din partea institutiilor de
inaltA $tiintA, ca $i a oamenilor de renume mondial, din
strAinAtate ?
Si sA insemnAm bine.
Aceasta dup5 ce omenirea aflase de la d. C. C. Giurescu
CA d. Iorga este... Ce nedreaptA i se va fi pArut lumea au-
torului nostru pamfletar.
Unde dai 5i unde crape i!
Aceasta este prima palmA. Dar, odatA invAtat, omul con-
tinui a le primi. Le vom numAra.

www.dacoromanica.ro
 18.
Palmele sefului", tot d-lui C. C. Giurescu
Dupà Incercarea din 1931, cu faimoasa bro$ur5 r5spanditi
larg $i in rAndul oamenilor de $tiintä din -strAin5tate, d. C.
C. Giurescu a c5utat alt moment, ca s5 insulte din nou pe
d. lorga.
Prima nu numai c5 nu reusise, dar primise ra'spunsul
tocmai cel mai protivnic a$tept5rilor sale.
In locul dispretului oamenilor de $tiintá fata de d. Iorga,
a fost cea mai largä simpatie, concrctizath prin acel mare
volum omagial..
Oricine ar fi t5cut $i a$a a facut si d. C. C. Giurescu.
Ceia ce inseamn5 ea' uneori judec5 bine. Acum in lunie ins5,
d. C. C. Giurescu $i-a pierdut din nou dreapta judecatà.
Socotind cd anume ironii i s'ar fi adresat de d. Iorga, s'a
pornit pe un rAspuns, care nici cel mai birjar dintre birjarii
din Obor nu Par semna.
Canalie, scarn5vie, biped puturos, tot vocabularul bunului
injur5tor se g5seste in articolul publicat.
S'ar spune c5 d-sa avea o scuz5, CA fusese ironizat.
Da, dar d. C. C. Giurescu este profesor universitar, nu
birjar. $i la o ironie, r5spunzi cu o alta, sau demn si obiectiv,
profesoral, restabilesti faptul. Dar nu injuri pe d. lorga cu
vocabularul cel mai josnic. Mai ales ca nu d. Iorga te
ironizase.
Si acum Incepe partea mai grad.
D. C. C. Giutescu a cetit articolul Inainte de a-1 publica

www.dacoromanica.ro
 83

ln M4carea", la câtiva prieteni, i 1-au sf5tuit unii s5 nu-

publice deloc, altii, sä schimbe tonul si vocabularul.
Probabil c5 va fi promis schimbarea. Astfe1 a apärut in
Mi§carea" de la 4 Iunie 1935 Nr. 1271 urmAtoarea notitä :
Tn num5ru1 de maine al Misc5rii" vom publica r5spunsul
pe care d. profesor universitar C. C. Giurescu il adreseazA
ziarelor, la ataturile ce s'au adus in ultimele, zile 1ucr5rii
sale Istoria Romanilor", in ziarele Neamul Rom5nesc" i
Adevärul".
A doua zi ins5 in Mi§carea" a ap5rut, nu articolul, ci o
altà notità cu tin continut destul de interesant :
R5spunsul d-lur prof. universitar C. C. Giurescu la ata-
curile aduse lucr5rii sale Istoria Romanilor" de c5tre ziarele
Neamul RomAnesc" si AdevArul" va apare in curând sub
forma' de brosur5".
Ceia ce Inseamn5 a d. C. C. Giurescu, probabil, r5sgan-
dindu-se si ne mai adrnitând schimbarea tonului si vocabu-
larului, conducerea ziarului nu admitea -s5 i-1 mai publice, si
sub forma anuntatä ii da §i timp sd se mai gandeasc5, dar
ii da si s5 inte1eag5 precis ceia ce nu vrea sa" in4eleag5.
Ce a fAcut d. C. C. Giurescu.
Refuzat de ziarul partidului politic din care face parte,
condus de un isiOfie (avea astfel i o apreciere a unui
specialist), s'a gtmdit la o abilitate".
A publicat articolul, asa cum era in alt ziar, si partea mal
curioas5 e cä 1-a publicat exact in ziva când trebuia sd apar5
in Miscarea", ba chiar mai inainte, c5ci in Miscarea"
ap5rea la 4 d. a, si asa a apgrut la 6 a. m.
Ce rost avea aceastä abilitate".
Gandea d. C. C. Giurescu ca in felul acesta, punand pe
d. Gh. Brätianu in fata unui fapt implinit, M4carea" va fi
obligatà sä repraducg a doua zi articolul, pe care i-1 refuzase ?
Si in felul acesta am lucrat i pe sef. Tot eu cel mai abil.
Reproducerea articolului, dup5 refuzarea publicArii, ar fi
adus partidul solidar cu d-sa §i in plus si aprobarea unui
istoric.

www.dacoromanica.ro
 84

Dar aici se vede cat de putin cunoa0e d. C. C. Giurescu

realithtile.
Ziarul, care ar fi putut angaja partidul, dupä pArerea d-lui
C. C. Giurescu, n'a reprodus .articolul d-sale.
Ce insemna aceasta, dupà anuntarea publickii lui ?
Nu era cea mai categoria desaprobare a d-lui C. C.
Giurescu, de partidul s'au politic, de §eful s;lu politic, de
colegul §i prietenul sgu, istoricul Gh. BrAtianu.
SA nu fi priceput d-sa nimic din toate agestea ? ImposibiL
Dar d-lui C. C. Giurescu i-a intrat in cap CA e om abir
§i cum a lucrat pe d. Iorga, va lucra pe toti §i va ajunge
peste tot.
S'a fAcut C6 nu pricepe din ceia ce oricine a inteles, ce
avea de facut, i a urzit alt plan.
Trebuia sä asocieze parlidul la injurAturile d-sale.
A scris alt articol, la 26 Iunie, in alt ziar cleat in cel
care publicase prima Tot impoiriva d-lui Iorga. .

Spera d-sa ca barem acesta, mult mai potolit deaf pri-

mul, va putea avea ospitalitate la Micarea". Dar n'a m4cat.
Articolul n'a fost reprodus.
Ce s'a intiimplat ? D. Gh. BrAtianu a plecat din Bucure0i.
$i d. C. C. Giurescu a plecat din Bucure0i, dar s'a reintors
peste dou'a zile.
$i in aceste douà zile a convins pe un iobag" (cuvântut
e al d-sale) de la Mi§carea" sä reproducg articolul la 4
lulie, adicä dupg 8 zile, punându-i i un comentariu, ca fiind
personal.
$i astfel cu aceastà abilitate" credea d. C., C. Giurescu
c5 §i-a atins scopul. Numai cä dânsul nu cunoa0e Inca
energia efului.
Ce a urmat ? La scrisoarea d-lui Iorga, d. Gh. Beatianu
a räspuns cu o scrisoare personala, care a devenit publid,
prin care, in forme destul de egutate pentru a salva 0
onoarea d-lui C. C. Giurescu, se spune totti0 cä: N'a fost
niciodatà in intentia mea ca in ziarul partidului ce-1 conduc
dv. sä fiti jignit, mai putin, insultit".

www.dacoromanica.ro
 85

Clar si concludent. Ceia ce scrisese d. C. C. Giurescu

Ichiar sub forma potolitk era socotit ca jigniri" $i insulte",
de eful fau politic, pe care prin abilitAti" credeai c5-I vei
forta s5-ti dea girul sAu $i al partidului.
Desmintirea, cruda desam5gire, a urmat, cum a urmat.
Ce-i r5mânea d-lui C. C. Giurescu in urma nereu$itelor
sale abilifati $i mai ales in urma palmelor aplicate de $ef" ?
Aceia ce ar fi fAcut once om.
Dar d. C. C. Giurescu nu-i orke om.
De aceia d-sa procedeaz5 astfel.
D-sa caufa alt5 abilitate".
Palmele aplicate, se face c5 nu le simte. $i poate s'à fie
chiar a$a.
Dar vom mai vedea $i altele.
Vom vedea palmele universitare" primite in urma inducerii
InAeroare a decanului facult5tii, cu complicitatea unui func-
tionar, a consiliului facultalii si a unei comisii de judecat5
universitark printr'o nouä abilitate, pe care codul penal o
calificA fals".
Aceasta Pentru prestigiul vietii universitare", cum ar zice
sl. C. C. Giurescu.

www.dacoromanica.ro
 19.
Palme universitare" la abilitatile d-lui C. C. Giurescut
Inainte de a vedea i palma aceasta, o mica parantez5 cu
destulà insemngtate.
S'ar putea crede de cei ce au urmärit articolele d-lui C.
C. Giurescu impotriva d-lui. Iorga, ca §i studiulpamflet din
1931-1932, c5 acesta e felul ski general de apreciere. Nu-
mgrä greelile de transcriere sau de tipar i dupa aceasta
caracterizeazd activitatea tiintifica a fiecgruia.
Se va vedea ca' nu. Procedeul acesta e intrebuintat numai
fatä de d. Iorga, §i numai dupa ce ajunsese profesor titular
definitiv §i impotriva celor cdrora i-ar stanjeni nepotolita-i
furie impotriva d-lui lorga.
Am cAutat cu oarecare atentie sa citesc cursurile univer-
sitare ale d-lui C. C. Giurescu. Unul de metodologie isto
rica din 1929/30 are in cazul de fatä o deosebita impor
tantä.
In lectia a 12-a se vorbeTte de wrinta care se crede cä
este in a transcrie un document i totO ce greseli se pot
face de cei mai buni editori de documente.
Ce este mai usor decat sä pui documentul in fata ta si
sa-1 reproduci aláturi, pastrand textul original. Nu este ap
de simplu pe cat se pare. Se fac greseli involuntare".
Sunt cateva cazuri in istoriografia romana, din care re
zult5 ca nu este usor sa transcrii un text pe_ care il ai in-
nainte" ...unul provenind de la o mare personalitate §tiin

www.dacoromanica.ro
 87

loan Bogdan a fost unul din cei mai scrupulo$i $i cei

mai exacti editori de texte istorice. El ducea lucrul panA in
am5nutrtimi. S5 vedeti insä cum a putut sA gre$easc5...".
Pe cand eram student, fAcand exercitii de paleografie,
am avut curiozitatea sA compar un text transcris de Ion
Bogdan, cu fotografia respectiv5 din albumul paleografic...
Am fAcut o constatare surprinz5toare. In primele 11
(unsprezece) randuri am gäsit 40 (patruzeci) de greseli de
transcriere. Am gdsit un rand unde erau $i 6 (sase) gre$eli".
A fAcut-o aceasta Ion Bogdan, unul din cei mai scrupu-
losi editori de documente din cati am avut ?"
Departe de mine ins5 gandul de a actiza nut-1-mi pe Ion
Bogdan... dimpotriv5 a fAcut un serviciu $tiintei".
Iat5 dar c5 flescoperim un alt domn C. C. Giurescu: Un
om care intclege $i care isi d5 seama c5 nu se poate ju-
deca cineva numai dupd greseli de transcriere. Si poate la
Ion Bogdan o astfel de judecatà ar mai fi fost de inteles,
fiincicA Ion Bogdan in special Cu edithri de texte s'a ocupat
si scrupulozitatea lui mergea pan5 la marginile oricArei
rAbdari.
Si atunci dacA se scuzA Ion Bogdan, care desi foarte scru-
pulos si cu aceasta se ocupa in deosebi, fAcea Cate 6 gre-
$eli de transcriere la un rand, de ce d-lui Iorga, care nu e
in primul rand editor de texte 6 istoric ($i d. Iorga a ti-
pant texte nu din dorirrta de a fi editor de texte, ci din
nevoia -de a da material istoricului), dece d-lui lorga i se
arunc5 in fatA cele mai grosolane necuviityte, tocmai de
acela care, a$a de intelegAtor, scuza pe Ion Bogdan?
De ce cauta sä inducg in eroare lumea, cu greselile de
transcriere a documentelor facute de d, Iorga, Fasand sA se
inteleaga cA numai d. lorga le face si mai ales cd dup5
aceasta trebuie- judecat d. lorga, ca si and transcrierea tex-
telor ar fi toat5 istoria ?
Punerea in evidentà a acestor doted judecAti contrarii ale
d-lui C. C. Giurescu, nu'l condamnd mai mult cleat orice
condamnare a noasträ si nu descoperA cu totul altceva, in

www.dacoromanica.ro
 88

pornirea furioasd impotriva d-rui Iorga, cleat iubirea de

studiile istorice ? !
SA trecem la palma universitard".
*

Abilitdtile intrebuintate aici caracterizeazd admirabil omul.

Orice mijloc e bun, numai sd-ti atingi scopul.
In 1931-1932 incepuse s5 apard studiul-pamflet al d-lui C.
C. Giurescu impotriva d-lui Iorga.
In timpul anului scolar in 1931 32 pe cAnd apdrea studiul
am anuntat studentilor cd, in anul viitor 1932'33, voi face
un curs despre Istoricii nostri contimporani", eu predAnd
Istoria mod ernd si contemporand a RomAniior" la univer-
sitate. Cursul ar fi fost si continuarea altuia mai vechi despre
cronicile si cronicarii .romAni si era si un rdspuns stiintific
la studiul-pamflet al d-lui C. C. Giurescu. Studentii ar fi
vilzut tratati pe toti istoricii nostri contemporani si de la
sine inteles cd cel mai pe larg ar fi fost d. Iorga. Astfel s'ar
fi avut si un alt punct de vedere asupra d-lui lorga, decAt
al d-lui C. C. Giurescu.
Noua lege universitard apdrufa in Aprilie 1932 conditiona
pe viitor cursurile conferentiarilor de o prealabilä insdrcinare
a lor, de cMre consiliul profesoral al facultdtii, in urma re-
comanddrii profesorului titular.
In tulle 1932 am rugat pe un prieten comun sd meargA
la d. C. C. Giurescu, sd-1 roage sd-mi anunte din varà ce
curs va propune consiliului in toamn5 sä fac eu, ca sd stiu
din vreme sd-1 prepar ; sau sd anunt eu cursul, cum fAceam
pAnA atunci. N'am avut niciun rdspuns la intrebare.
In toamn5 am asteptat sd primesc insdrcinarea cursului si
n'am primit-o. A venit Noembrie si nu stiam nimic. Am co-
municat d-lui decan al facultAtii si a rdmas sd fac o scri-
soare particularà spre a clarifica situatia. Am fdcut-o prin
d. asistent al seminarului la 8 Noembrie si am primit rdspunsul,
cd voi avea repede in scris rezultatul. N'am primit nimic.
Am comunicat din nou d-lui decan, rugAndu-1 sd intervind,

www.dacoromanica.ro
 89

pe cale particulard, nit in consiliu. Mi S'a promis si am as-

teptat rdspunsul, care nu venea deloc.
La 25 lanuarie 1933 abia, mi s'a trimis in copie o adresd
a d-lui C. C. Giurescu, prin care d-sa m insdrcineazd sà
fac un curs liber" de la 1600-1821. Adresa aceasta era cu
lotul ilegald. Mai intai ea nu transmitea o hotdrare a consi-
liului facultatii, ci a d-lui C. C. Giurescu, i apoi Curs li-
ber" lacut de un conferentiar era unicul caz in universitatea
romaneascd, conceput de mintea unui profesor.
Curs liber" inseamnd, cum vede oricine, curs la care
vine cine vrea si nu dd examen nimeni, iar ca sanctiune, ,

niciuna, nici pentru frequentd, rtici pentru examene. Asa a

inteles si d. C. C. Giurescu cd nu e obligator si nu corn-
porta' examene", dupd cum a rdspuns la un interogator.
Am protestat la d. decan, ardtand cd dupd lege conferen-
tiarii fac parte din corpul profesoral al Universitkii si cursu-
rile lor sunt exact in aceiasi categorie cu ale proFesorilor,
cum e de altfel peste tot.
Art. 65, 72, 91 din vechea lege impunea obligativitatea de
a face cursurile corpului profesoral si studentilor de a le
urma. Legea noug nu schimbd nimic.. Am ardtat Ca nu se
poate concepe ca un functionar al Statului sa" fie pldtit sd
he'd un curs care sd fie decretat de un profesor cä e liber
§i cd nu e nevoie de a fi urmat si de dat examene.
Dacd eu sant obligat prin lege sd fac un curs si studentii
sant obligati sà-1 urmeze si sa dea examene, cum poate
concepe mintea cuiva altfel? Cazul era prea extraordinar, ca
&à se termine repede.
Am rugat pe d. decan sd-1 aducd la cunostinta consiliului
facultkii cand vor fi toti istoricii la consiliu", fiindcd d-1
lorga pleca din Ord la cursurile de la Paris.
Am inaintat un memoriu decanatului, in care expuneam pe
larg casul si motivele care-1 determinase pe d. C. C. Giu-
rescu sd se poarte astfel si care nu era altul deck : de a nu
se putea auzi in Universitate si o altd pdrere despre d. Iorga
deck cea exprimatá de d-sa.

www.dacoromanica.ro
 90

D. C. C. Giurescu i$i fAcuse planul urm5tor : Or eu voi

incepe cursul liber" i atunci ar fi arAtat la sfarsitul anului
cA, de oare ce eu insumi am consimtit sA fac un curs liber,
inseamn5 c5mi dau sama de lipsa lui de iniportan i, astfel,
ar fi propus desfiintarea conferintei, avAnd chiar aprobarea
tacità a titularului ei, adecA a mea, la aceasta; ori, nevenind
studenti, fiindcA cursul era decretat neobligator" de d-sa $i
f5r5 examen", ar fi cerut desfiintarea conferintei, fAcAnd
dovada nefolosintei ei prin lipsa studentilor de la curs. Si
era tocmai titnpul and se cereau cele inai mad reduceri la
buget pe toate chile. D. C. C. Giurescu Ii aranjase planul
de minune.
lar dacA in cazul and eu n'asi f inceput cursul, cum s'a
$i intAmplat, avea la indernAnA legea care spune c5, atunci
and cineva lipseste de la curs, nemotivat, peste trei luni",
va fi judecat $i in cas de vinA va f indepArtat definitiv
din Universitate.

Oricum s'ar fi intAmplat, dup5 cum i$i combitrase d-sa

planul, eu trebuia s plec din Universitate deflnitiv. Si scopul
urm5rit acesta era, dupg cum 1-a declarat acuma.
Memoriul inaintat de mine decanatului a fost trimes d-lui
C. C. Giurescu spre a referi", iar consiliul facultAtii a luat
cunostint5 la 16 Maiu 1933, adea la sfarsitul anului, prin
raportul d-lui C. C. Giurescu, c5 eu n'am f5cut nicio orä
de curs $i seminar". Mi s'a cerut $i mie referinte de ce nu
am -Nutt curs, ceia ce inseamnä c5 nu se $tia de loc de
memoriul inaintat de mine si care de $i era la d. C. C. Giu-
rescu spre a referi" nu pomenise nimic consiliului in rapor-
tul sAu. Am r5spuns in scris, dar din noil r5spunsu1 meu n'a
ajuns la consiliu. Am cerut sA expun oral cazul, dar .nici
aceast5 propunere" n'a ajuns la consiliu.
Cum se explia aceasta ? Simplu de tot. Consiliul discuta
pe baza actelor ce i se prezint5 ; ori dac5 secretarul facul'-
tiiii nu-i presint5 nimic", consiliul nu are de unde sä $tie
de ce este vorba.

www.dacoromanica.ro
 91

D. C. C. Giurescu isi asigurase concursul intreg al se-

cretarului facu1t5tii, bizuindu-se pe alte servicii viitoare in
Universitate sau in po1itic5, ambii fiind membri ai aceluia$
partid. Prin bunavointa secretarului, consiliul" facu1t5tii n'a
$tiut altceva deck CA eu -tot anul n'am fäcut nicio orà de
curs $i seminar. Si la 31 Maiu, _in ultima zi de cursuri, a ho-
tArit trimeterea mea in judecatä, delegand ca acuzator chiar
pe d. C. C. Giurescu, despre care nu se $tia ca" e cel ce a
provocat 5i aranjat aceastä cursg...
Am cerut s5 mi se dea voie sg cunosc dosarul $i pro-
cesele verbale ale $edintelor consiliului facultalii. Am rArnas
surprins de cele constatate pe seama d-lui C. C. Giurescu,
de inexactiatile afirmate in consiliul pe care I-a indus in
eroare, $tiind c5 nimeni nu se va indoi de adevdrul celor
afirmate de d-sa.
In raportul su de la 16 Maiu d-sa afirma in scris c5 a
propus consiliului $i acesta a aprobat" ca d. conferentiar I
V15clescu sä facà in anul $colar 1932-33 un curs liber."
Deci, impotriva protestului mieu CA nu exist5 cursuri li-
bere" la Universitate $i riu profesorul ci consiliul hothr5ste",
d. C. C. Giurescu r5spundea cu hothrarea consiliului.
Am c5utat hothrdrea consiliului, care era din 30 Novembre.
In procesul verbal al $edintei stà scris ins6 curs" numai,
ca la toti profesorii $i conferetitiarii, nu curs libel'. $i aici
era toat5 discutia asupra cursului : data.' e curs" ca toate
celelalte, sau curs fiber'. Consiliul a hothrit curs" si aceasta
s'a consemnat in procesul verbal. D. C. C. Giurescu falsi-
ficä faptul $i in raportul cgtre consiliu are indr5znea1a sä
spung ca" s'a hothrit curs liber". S'a cerut pArerea Senatului
Universitar. In adresa cdtre Senat ingintat5 de decanat se
spune insä cà s'a admis de consiliu ca eu s5 fac curs",
riu curs liber", $i deci exact cum sustineam eu, tocmai in-
vers deck d. C. C. Giurescu.
4
La comisia- de judecatà am cerut ca nu d. C. C. Giurescu
sk fie acuzator, procuror, de oare ce d-sa provocase tutu!,

www.dacoromanica.ro
 92

si era parte cu mine in proces. N'a vrut de loc sä p5ra-

seasca insarcinarea, iar comisia a gasit ca poate fi acuzator.
Comisia era formata de trei profesori ai facultatii cari vota-
sera d'inainte in consiliu trimiterea mea in judecata, ca vi-
novat, dupa expunerea d-lui C. C. Giurescu.
In acuzarea scrisa a d-lui C. C. Giurescu sta scris din
nou ca s'a hofarit de consiliu ca eu sa fac tin curs liber".
Am aratat comisiei de judecata oral si in notele scrise de
la dosar toata confusia creiata de d. C. C. Giurescu.
in considerentele hotaririi comisiei de judecata se spune
precis si clar privitor la cursurile libere : asemenea cursuri
nu mai sant recunoscute dupa dispozitiile legii noi". Adecd
tocmai ce sustineam eu, impotriva d-lui C. C. Giurescu. Se
putea oare o mai mare satisfactie pentru mine si o mai mare
infrangere pentru d. C. C. Giurescu, o mai teribila palmä"
data de colegii sai mai in varstä, pe cari-i indusese tot tim
pul in eroare ?
A urmat si a doua palmä data in anul viitor si repetata
apoi and s'a hotarit de consiliu pentru mine curs" ca la
tot corpul profesoral si examene" la acel curs. N'a priceput
nimic d. C. C. Giurescu din aceste palme universitare" ?

www.dacoromanica.ro
 20.
De ce am intervenit?
Prea mare rost nu mi se pare Ca' are aceastä intrebare,..
fiindc5, indiferent dac5 interveniam eu sau altul, nu persoana
care intervine, de obiceiu, are importantA ; ci ceia ce aduce
prin interventia sa acea perst. an5, aceasta conteaz5 inleo
discutie.
Si fiindcd pe ceia ce aduceam in discutie, materialul §i
documentarea, pe aceia puneam temeiu, de aceia articolele
au fost cam multe. Nu p5rerile mele aveau s conteze, ci
concluziile cari reies singure din povestirea faptelor. E ceia
ce fac §i in istorie, adica in tiinta aceasta a noastrà, cum
ne place s'o numim. Faptul ea' cele scrise au apgrut in ziar,
n'am crezut deloc c5 mi-ar da dreptul sa schim b metoda,
sau tonul. Multumesc foarte mult ziarului Adev5rul" a a
avut atata bun5voint5, con§tient c5 nu persoana mea 1-a
indemnat la aceasta, ci importanta problemei care se trata
§i interesul ei pentru public, poate.
5 unic in viata noastr5 contemporang, ca un tân5r pro-
fesor universitar s5-0 permit5, nu numai fatà de un alt coleg
al ski, dar fatä de d. Iorga, care cred c5 oricine Ii dä
seama cä pentru orice profesor nu-i numai un simplu coleg,
sä-§i permit5 tonul acela obraznic, expresiile grosolane §
vocabularul trivial pe care I-a intrebuintat d. C. C. Giurescur
in primul säu articol.
Dac5 dânsul a crezut cà poate trece peste recuno0iinta
ce, mai mull ca nimeni altul, trebuia sà o aibe fatä de pro-

www.dacoromanica.ro
 94

fesorul säu, e o chestie poate de sentiment, sau de caracter

care il priveste personal.
Dar cand d. C. C. Giurescu, profesor universitar, nu pierde
nici o ocazie ca mereu sä vorbeascii de prestigiul vietii
universitare" si de educarea tineretului", cand d. C. C.
Giurescu are aerul s5 vorbeascg in numele stiintei trecutului,
atunci se schimb5 cu totul chestiunea. Moralizator al tinerimii
si ocn de stiinta, nu mai esti o persoanA particular5 si actiu-
nile vietii tale ti le poate discuta oricine.
Si astfel si ca un oricine, am intervenit eu.

Dar nu numai de aceia. R5spunsul acesta n'ar multumi

nici pe cei cari mi-au pus intrebarea.
Aceia vor sà afle de ce eu si nu altul. S'ar r5spunde usor.
De ce altul si nu eu ?
Intrebarea are insä un talc si talcul acesta trebue sä-1
l5muresc.
Se stie, c d. C. C. Giurescu isi inchipuie ca" este un
om abil. Succesele pe care le-a avut le atribue abilitAtii"
sale si numai aceleia. Credinta este adevAratä, dar atat. 0
simpl5 credint5, nu o realitate.
Se mai crede c felul iesirii impotriva d-lui Iorga II aratä
ca pe un r5u-crescut". Acesta-i, cred, un neadedr. L-am
cunoscut foarte bine si i-am cunoscut de aproape si pArintii.
De aceasta nu poate fi acuzat. Atunci cum se explica?
Calcul. Scopul era acesta : distrugelea d-lui Iorga in giinfei.
Desigur tot de un om de stiintA, de un istoric, de un pro-
fesor universitar, ca s aibä i autoritatea catedrei.
Planul era foarte simplu de conceput. Sã te faci profesor
universitar de istorie, Cat mai repede.
Ai in favoarea ta simpatiile unei intregi facultati pentru
tatM t5u, admirabilul om de stiint5 care a fost C. Giurescu;
ai un material adunat de tatal t5u, pe care nu-1 are nimeni
in Romania ; nu-ti mai rAmane decat sà te pui pe munci.
Iti mai vine in ajutor si soarta, cu o a doua moarte, a

www.dacoromanica.ro
 95

profesorului de istoria Romani lor de la universitatea din

Bucure$ti, D. Onciul, tocmai cand iti terminai licenta. 0
mica greutate, fiindca nu se putea tine vacanta catedra
cativa ani, tot soarta a resolvat-o. Profesorul tartar care a
ocupat catedra lui Onciul, a murit dupg doi ani. Era I. Ursu.
A treia moarte favorabila d-lui C. C. Giurescu.
Cum or privi oare toti mortii acestia, de acolo de tinde
vor fi, pe cel ce le sta acum in loc ? !
Se stia de oricine si se $tie cred, de cand este universi-
tate in lume, ca nu poti intra in universitate, asa repede,
orieat de mare geniu ai fi, fara sa fii sustinut puternic de
cineva. $i se $tia tot de oricine, deci si de d. C. C. Giu-
rescu, c cel mai puternic, din cei mai puternici, la facultatea
noastra de litere era d. Iorga, $i in acelasi timp $i specialistul
cel mai indicat sa-si spunä cuvantul la ocuparea catedrei
de istoria Romanilor.
Crezi ca fatal tau n'a ajuns la Universitate profesor, fiinda
n'a fost simpatizat de d. Iorga. Acesta e singurul pericol.
Impotriva sentimentelor, pe cari ti le inabusi cativa ani,
prefaci o curtoazie, un respect nefarmurit pentra d. lorga.
D. Iorga te crede sincer $i deodata te pomenesti aruncat la
o atat de mare inaltirne, ca ametesti. Te gande$ti cum iti
vei continua planul de distrugere. Trebuie sä fii bine intrat
in casa universitara. Iti trebuiesc relatii intinse, pe care nu
le ai. Cum le vei face, $i trebuie sä le faci. Soarta Ifi ajuta
din nou. CasMoria cu fiica uuui profesor al facultatii, cu
intinse i puternice relatii in universitate $i in lume, I,fi da
aceasta. E$ti oarecum linistit. Dar planul, planul de dis-
tugere.
SA' incepi singur. N'ar avea mare efect. Iti trebuie la
spate $i girul mai multor oameni de $tiinta, dacd se poate
tot universitari. Faci o revista careia Ii zici : Revista istorica
Romana", a d-lui Iorga fiind numai Revista istorica". Co-
mitetul, numai universitari, presarat $i cu un arhitect diplo-
mat. Uifi ea planul de lucru al revistei, scris In primele ei
pagini, 1-ai luat tot de la d. Iorga $i ti E e pare ea acum

www.dacoromanica.ro
 96

Incep studiile istorice la noi, cu tine. N'are mare importantk

fiindca eine o sa $tie $i mai ales cine va indrazni sä scrie
impotriva ta, care ai la indeman5 o revista i oricAnd II
poti face de rAs, urmarindu-i gre$elile de tipar $i de tran-
scriere. Deci de vre-un contra-atac strein, la atacul tau de
distrugere, e$ti sigur ca nu te poti a$tepta. Stai putin ca
revista sa se lanseze i, la al 4-lea numk al ei, adica la
vre-un an de la aparitie, porne$ti atacul impotriva d-lui Iorga.
Tocmai atunci cand d. Iorga implinea 60 de ani. Ca d.
Iorga avea sa implineasca 60 de ani, asta o $tiai, $i tot asa
de bine $tiai ca va fi sarbatorit de toata tam D. lorga era
atunci $i rectorul Universitatii. Dar tot soarta ti-a ajutat ca
atunci d. Iorga sa fie $i prim ministru. Lovitura ta era $i
mai eficace. Cand toti Ii sarbatoreau, II fericeau, tu, singurul
caracter al RomAniei Mari, tu iti luai sarcina sa arati flU
României, ci omenirii Intregi, ca d. Iorga, prin toga munca
sa istorica, este o primejdie" pentru desvoltarea noastra is-
torica. Si nimeni nu observase zceasta. Ce noroc pe natia
noastra ca in rnijlocul ei a ap5rut, la momentul cel mai
critic, d. C. C. Giurescu! Ce s'ar fi facut saraca noastra
tarA ? ! Dar te puteai a$tepta la un rAspuns al d-lui Iorga ?
$i aici o mica abilitate. Cobori tonul in studiu asa ca-1
transformi In pamflet, $tiind bine ca la acesta d. Iorga nu
va raspunde $i atunci vei putea spune victorios : I-am distrus",
fiindca n'a putut articula un cuvAnt".
Acesta e rostul tonului, grosolAniilor $i trivialit5tilor d-lui
C. C. Giurescu. Nu din rea cre$tere, ci din calcul.
Planul 'Area cA e bine conceput. D. Iorga nu raspundea,
iar la invitatiile directe ale dânsului catre fo$tii sai elevi,
ckora le fdcuse $i situatiile, nimeni n'a raspuns.
Si cred ca d. Iorga n'are dreptul sä fie suparat ca nimeni
nu I-a aparat. Fiindca nimeni n'a crezut Ca e demn sa ras-
punzi acestui atac". Nu era o lucrare de $tiint5, pornita din
iubirea de studiile istorice, ci era o mAr$ava rkbunare. Ori
toti speciali$tii cari ar fi putut räspunde $tiau c aceiasi lu-
crare, care se batjocuria acum, fusese considerata tot de d.

www.dacoromanica.ro
 97

C. C. Giurescu ca ultimul cuvAnt al istoriografiei noastre

nationale" ? Se putea oare lua in serios lucrarea d-lui C. C.
Giurescu ? Dar unde e distrugerea ? in locul distrugerii la
care te asteptai, impArtind cartea in lumea de stiint5 apu-
seanä, a venit cel mai frurnos omagiu pentru d. Iorga din
partea oamenilor de stiintA din Apus.
Si acum la vechiul sentiment de fazbunare se adaugA si
furie si ufa. Cauti momentul cu orice pret. Rezumi un curs
universitar si faci o carte. Fundatiile Regale" o tipAresc.
M. S. Regele iti acordA sä i-o dedici. 0 lansezi cu mare
sunet. Ai dat lovitura. Dacg n'arn distrus pe lorga, in tot
cazul m'am asezat alAturi.
Dar poate d. Iorga s5 scrie despre carte, fa altul nici nu
se astepta. Ai grije sg-i trimiti vorbg cA daca va indr5zni",
ii vei face de rasul curcilor". $i ci sä fii sigur cA misiva
a ajuns la destinatie, o trimiti prin un coleg de Universi-
tate, care era si membru al Acaddmiei.
Toate erau in regulA, credeai. Te prefaci cA unele inte-
p5turi ale ziarelor te dor fau si izbucnesti, asa din v5zduh,
impotriva d-lui lorga. Acesta era scopul. InjurAnd pe d. Iorga,
cu injur5turi grosolane, erai sigur CA nu-ti va rAspunde. $i
nu ti-a rAspuns. Judecata a fost bung, dar planul n'a izbutit.
In toate socotelile d. C. C. Giurescu a uitat un foarte
mic, mic imponderabil. A uitat pe prietenul s5u de odini-
oarA, fostul s5u profesor in locul lui Onciul, fostul s5u co-
leg de studii istorice si actual conferentiar de Istoria Ro-
mAnilor la aceiasi Universitate din Bucuresti.
Oficial, dupA dansul, eu reprezint Istoria RomAnilor in
Universi tate.
NiciodatA n'arn avut impresia cA s'a transformat Univer-
sitatea romAneascA inteun grajd" ca atunci cAnd am eetit
articolul d-lui C. C. Giurescu, Maestru", asa cum il lansase
d. Iorga, dar maestru in grosol5nii, in injur5turi, nu in
istorie".
$i atunci, Pentru prestigiul vietii universitare", pentru edu-
catia tineretului", pentru respectul ce se cuvine operelor lui
7

www.dacoromanica.ro
 98

D. Onciul, C. Giurescu, A. D. Xenopol, V. Pârvan, N. lorga,

0. DensuOanu", cari nu merita a fi tAiate cu foarfecele si
lipite cu gum-arabic ca sä faci cartea ta, din artile al-
tora, fará s'o spui, ba s'a" mai afirmi ca este rezultatul cer-
eetärilor tale", .pentru toate acestea a trebuit s'a" intervin si
eu in aceastd discutie, pornità de un profesor al Universi-
nth bucurestene. Eram singurul §i cel mai indicat, ca o purà
chestie de specialitate : Istorie contemporand a Românilor".

www.dacoromanica.ro
 21.
Pentfu prestigiul Universitatii

Stimate Domnule eicaru,

Ma adresez dv., cu gandul de a va scuti poate de un
articol cu privire la decklerea Universit54ii noastre. In cali-
tatea dv. de om public, conduator al Curentului", ati
desbatut de a-CA-tea on chestia Universiatilor, merOnd panà
la propunerea unui proect de lege, care ar fi remedial in
parte relele universitare.
Intamplarea de care va fi vorba, cred cä v'ar fi fkut sa
interveniti din nou.
In vara trecutà a apärut in librarie o carte Istoria Roma-
nilor", de C. C. Giurescu, profesor la Universitatea din
Bucuresti, care datoritä temperamentului autorului a deslktuit
In presä o campanie putin onorabild, ca atitudine si limbaj,
pentru un profesor universitar.
Am intervenit de la inceput in acea campanie cu o serie
de articole, in calitate de Conferentiar de Istoria Romani tor"
la Universitatea din Bucuresti, adicä cel mai indicat oficial,
dupä profesor, care era d. C. C. Giurescu, a da lämuriri.
Am arltat in unele articole c d. C. C. Giurescu a luat
cam mult din lucrärile stiintifice ale altora, Ufa a-i cita. Eu
spuneam: Procedeul e urit. Nu e o escrocherie stiin(ificd,
nu e un plagiat cum ar fi inclinat sà zicd un specialist",
e o mica abilitate" caracteristicä pentru autor (Adeva'rul"
din 22 Iunie 1935).

www.dacoromanica.ro
 100

Comentând apoi in alt articol intitulat A plagiat d. C. C.

Giurescu ?" (Adev5rul" din 25 lulie 1935) incercarea sa" de
ap5rare, terminam astfel : In loc s5 recunoascd cinstit cd a
luat mult din lucr5rile altora $i cd a sc5pat din vedere sä
o spund, autorul incearcd abilitki" care scoboarà sub
11

nivelul unei discutii. Abilitkile" sunt mai condamnabile

deck Plagiatul".
Lumea de $tiintd se a$tepta ca d. C. C. Giurescu, profesor
universitar, care a scris despre Prestigiul vietii universitare",
sd cheme la rdspundere pe calomniator, dac5 era, fie cu o
plângere la parchet, fie cu o petitie la tribunal, sau, $i
acesta era cel mai bun mijloc, cu o adres5 la Universitate,
din al c5rui corp didactic amândoi facem parte.
Universitatea, prin organele legale, s'ar fi pronuntat, sanc-
tionând pe vinovat, a$a cd Prestigiul Universitkii" ar fi
Camas ne$tirbit.
Nu a -Mart nimic din toate acestea d. C. C. Giurescu.
Si noi amAndoi continudm a preda Istoria Românilor acelora$i
studenti.
Prin lulie 1935 a apdrut $i o recenzie a d-lui lorga in
Revista !storied" (Nr. 4-6 pe Aprilie-Iunie 1935, p. 120-141),
in care era vorba de lucrarea d-lui C. C.... Giurescu, denu-
mitd Manual".
D. lorga scria in recenzie, chiar la inceput: Adesea,
curn a dovedit-o d. I. Vlddescu in Adevärul" din Iunie,
reproducerea inainta$ilor merge p5nd la plagiat".
Cele sustinute de mine cdpdtau acum $i confirmarea au-
toritkii d-lui Iorga. Cu atk mai mult d. C. C. Giurescu
trebuia s5 clarifice legal acuzatiile ce i se aduceau. Nimic
totu$ i.
Consecvent planului sdu abil", a tdcut, preg5tind un rds-
puns pentru d. Iorga, rdspuns care 1-a f5cut sd apard exact
in zilele când istoricii din toat5 lumea erau adunati in con-
gres la noi, congres care dupd ziarul dvs. este un eveni-
ment insemnat in Tara Româneascd $i o s5rbdtorire a d-lui
profesor Nicolae Iorga".

www.dacoromanica.ro
 101

Raspunsul, ca tinuta academica, ca ton stiintific, e carac-

teristic autorului. De partea stiintifica a lui ma voiu ocupa
altà data. Acum e vorba de o parte moralä a lui.
D. C. C. Giurescu scrie : 5i acum sä trecem la obser-
vatiile generale care privesc direct cartea. Cea mai grava...
este aceea in care se afirma' Ca' Adesea... reproducerea
inaintasilor merge pana la plagiat. Nu am cuvinte destul
de tafi spre a-mi exprima indignarea mea impotriva acestei
odioase calomnii".
E curios de ce d. C. C. Giurescu citând fraza d-lui Iorga
pe care o caracterizeazd de odioasa calomnie" sare tocmai
partea in care era vorba de mine, fiindca d. Iorga nu a
afirmat ca d. C. C. Giurescu a plagiat, ci a spus ca dupa
cum a dovedit-o d. I. Vladescu".
Odioase calomnii" ar fi deci cele dovedite de mine si
in nici un caz cele spuse de d. Iorga. Am dat toate dove-
zile posibile. S'ar putea crede insä ca eu am fost de rea
credinta" in citarea textelor si d. Iorga de Nina credinta a
fost indus in eroare lu'and ca bune cele scrise de mine.
S'ar putea 5i aceasta.
Pentru ca sa se termine insä cat mai repede cu jocul
vorbelor, sä se ajungd la limpezirea lucrurilor, cu sanctionarea
vinovatilor, ma adresez dvs.
De vreme ce s'ar putea ca eu sa fi fost de rea credinta"
in cele scrise de mine, datoria mea e sa lamuresc din nou
chestiunea in intregimea ei. Voiu retipari in volum articolele
publicate si voiu cauta ca lumea ce se intereseaza sa le
poata avea la indemana spr_e a se convinge, controland. Pe
dvs. vä rog a-mi publica cateva din articolele inedite, tot
cu privire la felul cum a inteles d. C. C. Giurescu sa utili-
zeze pe inaintasi, insusindu-si munca lor, fara a o spune,
ba chiar batjocorindu-i.
Lumea va vedea exactitatea i va judeca moralitatea. Dar
nu numai aceasta e propunerea mea. Eu cer sanctiuni pentru
Prestigiul Universitatii".
Daca eu sunt calomniator odios", n'am ce cauta in Uni-

www.dacoromanica.ro
 102,

versitate. Daca nu, insa, d. C. C. Giurescu, care a savarsit

faptele With pe care le arat pentru prestigiul vietii univer-
sitare", nu mat are ce cguta in Universitate.
Indepgrtarea imediata din Universitate, cu obligatia de a
nu se mai urca vreodatg pe o catedra universitarg, aceasta
o cer eu pentru cel vinovat.
Cine va da sanctiunea ? Dupg ce voi fi publicat cele
cateva articole, dupg ce va fi apkut volumul, voiu propune
ca o comisiune speciala." de oameni publici, printeo proce-
dura urgentg, sa se pronunte. a C. C. Giurescu nu poate
sa nu primeascg aceasta. Inainte de sfarsitul anului scolar
totul trebuie sä fie terminat pentru ca Prestigiul Universi-
tgtii" asa dupg cum eu il inteleg sa nu fie rnicsorat.
Fiindcg va ocupati de Universitgti si fiindcg eu cred ca
prin aceasta v'am dat material in chestiunea Universitatilor,
mi-am permis a mg adresa dvs., scutindu-vg, -poate, dupa
cum am spus-o, de un- articol prin care chiar dvs. cred cI
ati fi cerut ceia ce eu propun.
Cu sentimente de- mare stima.
I. Vliclescu.

www.dacoromanica.ro
 22.
Tot Pentru prestigiul universitatii"
Lámuriri

Na ma nit la caine,
,,Mti nit, .al cut e cdinele".
Slimate domnale ,S'eicaru.
Scrjsoarea pe care ati publicat-o in Curentul" din 23 A-
prilie crt., semnatà de Const. C. Giurescur-profesor de istoria
Romanilor, a vorbit mai mult decat orice acuzate a mea.
La fapte precise $i dovedite, la cereri de sanctiuni severe,
acuzatul incearcä o abilitate. Spedalitatea sa. Nu &sada' cu
mine. Sunt de aceia$i pArere. Nu discutä cu mine, fiindal
nu e nevoie sä discute. A trecut de mult vremea discutiilor.
Suntern la sanctiuni.
De unde a scos acuzatul ca" e vorba de vreo discutie
S'ar putea cineva cobori inteatat incAt s5 accepte o discutie
cu Ufl calomnitar de cea mai abjectA speta, cu un las ce fuge
de faspunderea propriilor sale fapte, cu Ufl plagiator de cea
mai nemernicil josnicie, cu un batjocoritor ordinar al profe-
sorilor säi Onciul i Iorga, cu un domn care $i-a insu$it
manuscrisele i munca tatalui $i le publica' ca ale sale, cu
omul care a injosit frumosul nume al lui Giurescu? Tatal
s'au m'a insärcinat säi public lucr5rile r5mase. Scrie in tes-
tament : A$ dori ca ideile sustinute acolo sä se $tie c5 au
fost ale mele, spre a nu $i le insu$i altii".
Se gandia oare istoricul de renume care a fost C. Giurescu,
cg tocmai fiul Ii va lua produsul muncii sale, ca pe munca

www.dacoromanica.ro
 104

lui C. Giurescu sä se ridice fiul, lingusind pe cei puternici,

ca apoi sä-i insulte $i sà-i batjocoreascA in chip detestabil.
Glasul de dincolo de mormAnt al lui Giurescu cere ca s5
se $tie c5 ideile" $terpelite de C. C. Giurescu au fost ale
lui C. Giurescu".
Am afirmat in Adev5rul" din 27 $i 28 lunie 1935 sub-
tilizarea ideilor tatAlui de cAtre fiu. Am arAtat ce imens
material a 15sat C. Giurescu $i pe care-I folose$te fiul. N'am
dat atunei nici o dovac15. Iat5 acum dovezile, pe lAng5 cele
spuse atunci.
Profesorul universitar care a inlocuit pe C. Giurescu la
Academie" spune in discursul ski de receptie la pag. 5 :
Giurescu, dacA ar trai, ar fi putut f5r5 indoialA s5 intregeasc5
constructia vastului sau edificiu, ce-$i propusese s5-1 ridice
istoriei sociale romAne$ti vechi, pentru care strinsese $i an
imens material".
0 spune aceasta inlocuitorul ski in Academia RomAnA,
profesorul universitar d, D. Gusti, in anti! 1923, in Fiinta
$i nienirea Academiilor" $i e sigur c5 $i-a luat informatia
din locul cel mai indicat.
Un linens material a famas de la tatA in domeniul social,
ca sä apar5 apoi imediat lucrärile fiului in acelasi domeniu :
Despre dreg5tori", Organizarea financiarA a TArii RomA-
ne$ti", seminarii de ani de zile la Universitate $i ate alte
zeci de lucrAri viitoare.
Dar dovada luArii chiar a ideilor lui C. Giurescu de cAtre
fiu o face un alt profesor universitar de la facultatea noastr5,
profesor a c5rui afirmare nu poate fi push' la indoia15. Profesorul
acesta a avut putinta sä arbe in friAnA manuscrisele lui C.
Giurescu, de cari eu nu $tiam. Giurescu in timpul ocupatiei,
fiind la Bucure$ti, i$i redactase discursul de receptie, pe care
trebuia s5-1 tin5 la Academie. Nu $tiam de aceasta. Profe-
sorul de care vorbesc a v5zut studiul redactat $i a copiat
din el tocmai fraza cea mai concludentA din teoria lui Giu-
rescu, cu privire la clasele noastre sociale.
Neamul Românesc s'a format din contopirea a dou5 p5turi

www.dacoromanica.ro
 105

suprapuse, una romanicä si una slav5, inteo epoc5 cu totul

obscurg. Elementul rornanic de la Dun 5re a fost supus si
deposedat de cuceritorii slavi cari si-au imp5rtit intre ei
pthnântul, a1c5tuiud clasa st5pánitoare. Supusii, mai numerosi
cu o culturä superioar5, au impus insA cu timpul limba
lor st5pânitorilor. Cand apar in istorie prin secolul al X-lea,
ei formeazA un singur popor cu indiscutabil caracter romanic".
Iat5 teoria pe care a lansat-o C. C. Giurescu in a sa Is-
torie a Românilor". Cum se vede toat5 e luat5 de la tat5,
vorbg cu vorb5, f5r5 a pomeni o vorbd de lucrarea tathlui
s'au, f5rà a-I trece la bibliografie cu lucrarea aceasta. (A se
vedea bibliografia de la pagina 249 cap. Slave).
E ceva foarte curios. De toate afiringrile mele din var5,
referitor la cartea sa, la a doua editie a tinut seama i a
rectificat totul. A pus chiar la inceput bibliografia generalà
(pag. XVI), asa cum am afatat cà trebuia Mutt, a pus cartea
lui D. Onciul, Originile Principatelor Române", din care
luase o intreag5 teorie nem5rturisit5, la bibliografia capitolului
respectiv (v. p. 421 ed. H), a pus lucrarea d-lui 0. Densu-
sianu Histoire de la langue roumaine", pe baza c5ruia facuse
un intreg capitol nemárturisit (vezi pagina 249 ed. II).
Evident c5 autorul in felul acesta, a mArturisit singur Ca
eu am avut dreptate in tot ce am scris. Mi-a multgmit in
prefatà de critica obiectiv5" pe care i-am fAcut-o, bine in-
teles f5r5 a-mi pomeni numele. Deci tot ce afirmasem eu si
dovedisem, autorul a rectificat la a doua editie, recunosc5n-
du-le ca bune.
Cum se explic5 atunci faptul c5 autorul, recunoscAad cà
este adevärat tot ceeace-i arätasem c5 a luat de la altii si
pe care domnul Iorga I-a numit plagiat", cum se explic5
deci c autorul numeste totusi apoi afirmatiile mele odioase
calomnii" ? Autorul va avea sä explice.
Dar de ce n'a adNogat la bibliografia editiei a II-a si lu-
crarea tathlui s5u pe care o utilisase ? Aceasta o explic eu
foarte simplu.
In articolele mete din Adev5rul" afirmasem numai ea a

www.dacoromanica.ro
 106

luat teoria tatalui $i a dat-o ca a sa, dar nu dovedisem".

Autorul a crezut ca nu am dovezi, $i atunci ramanea el cn
paternitatea teoriei subtilizate de la tata. Am dat dovezile.
Profesorul universitar care a furnizat dovada este in afara
de orice banuiala. El se nume$te C. C. Giurescu. El a
dat dovada, dar a uitat. 0 tin la dispozitia juriului de onoare,
care o va vedea $i hotari.
Iata deci faptele omului care nu discula cu nimeni. Ii e
frica de faptele sale, ii e frica sa-$i priveasca hidoasa-i fap-
tura moral4 $i incearca o nouà abilitate. Nu se poate, sau
nu se mai" poate. Eu cer sanctiuni". La parchet voiu cere
acelea$i sanctiuni pentru murdarele calomnii pe care mi le
arunca a doua oara, dui-A ce in vara ii explicasem in Ade-
varul" din 29 Iunie ca sant numai calomnii tot ceia ce spune
despre mine,
Va vedea ce 'este parchetul si ce insearnna o sentintä de-
finitiva.
Dar calomniatori, plagiatori, subtilizatori, Iasi, n'au ce cauta
in Universit,te, Pentru prestigiul Universitatii".

www.dacoromanica.ro
 23.
Istoricul D. Onciul batjocorit si subtilizat
de C. C. Giurescu
Pentru cei mai tineri D. Onciul e un necunoscut. Pentru
ceilalti, aproape la fel. Specialistilor insA in istoria noastrà
li este_ imposibil a scrie o singurA pagm5, in istoria mai
veche a RomAnilor, f5r5 a utiliza pe Onciul.
CAteva lAmuriri pentru cunoasterea omului si operii.
A fost titularul catedrei de Istoria RomAnilor p5n5 la 1600,
ba Universitatea din Bucuresti, aproape 30 ani, p5nA la moar-
tea sa in 1923. FiindcA nu a$ vrea s5 se creadA cd as vorbi
dintr'un sentiment de recunostintä fao de profesorul meu,
care cel d'infaiu acum 15 ani m'a introdus in Universitate,
ca suplinitor al sgu, las s5 vorbeasc5 alti colegi $i elevi ai sai
D. lorga spune ca : k creiat o intreagA $coalA de cerce-
tad exacte in domeniul istoriei, a fost de o absolutà con-
secvent5, in hotarele pe care cu o hothrire de fier de la in-
ceput si le-a tras".
Vorbind de lucrarea sa cu privire la teoria lui Roesler prin
care ni se contesta permanenta noastrà aici, spune : Pentru
a birui insä oameni distinsi, crescuti la aspra disciplinA a
scoalei austriace, trebuia cineva care sA-i stapAneasca toate
mijloacele, sa-i poseada toate armele. TAn5rul fiu de preot
din Straja a procedat deci prin analise critice, pentru a ras-
punde la analiza critica aruncat5 in .fata noastr5. Si e pacat
c5 frumoasa-i lucrare pana atunci fcird pereche in literatura
noastrd nu numai cA nu a fost redatA $i intr'o limbA de in-

www.dacoromanica.ro
 108

trebuintare stiintifia mai larg5, dar nici m5car n'a fost cu-
leasä din paginile Convorbirilor Literare" inteun volum.
Iar despre o altd carte a sa spune : Numai intamplkii c5
i s'a cerut a vorbi la Ateneul Roman despre fundarea Dom-
niilor romanesti i s'au datorit acele fundamentale conferinte
pe care le-a publicat sub titlul de Originele Principatelor",
inzestrandu-le cu un imbielsugat comentariu, care e de fapt
o colectie de studii speciale"... A publicat foarte putin, tre-
buia un puternic indemn din afara pentru ca specialistul,
totdeauna nemultumit cu opera lui, s5 se hot5rasa a da ceva
din lucr5rile inedite, din acele lectii pe care toti ascult5torii,
pregMiti in cel mai metodic din seminarii", le urmau...".
El se stinse -Mfg s5 fi v5zut publicatä cea d'intgiu pagin5
din ceia ce trebuia sd fie o mare $i folositoare carte". E o
datorie a societätii romanesti ca din opera lui inedit5 cat giai
mult s5 fie adus la cunostinta general5 $i cat mai repede".
N. Iorga, in Buletinul comisiei istorice a Romaniei", vol. 111,
1924).
Vasile ['Aryan vorbind de opera sa zice : Gaud cel acum
adormit a fost s5-si aleag5 piatra de incercare a talentului
säu de cetitor in artile sybilene ale istoriei, el nu a intar-
ziat la intrebäri ware, la rezumdri de documente limpezi, ci,
in romantia indrknea15, a atacat problema cea unia : Mis-
terul originei noastre in Wile de azi. Si cumintenia sa, tactul
s5u, inv5t5tura sa, n'au fost mai prejos de indr5zneala sa.
El a inteles c problema era mai mare decat mgrginirea
unei singure vieti omenesti si de aceia a d5ruit tot ce avea
in puterile sale: Statornicia intregel sale vieti intru lupta cu
Sfinxul.
$i credinta sa a fost r5sprätit5. Vor trece secole $i numele
lui va fi legat mereu de povestea epia a luptei cu taina
cea mai mare a istoriei noastre". (V. ['Aryan, La mormAntul
lui Dimitrie Onciul, 1923).
inlocuitorul säu la Academia Roman5, p5rintele Nicolae M.
Popescu, profesor la Facultatea de Teologie $i fost elev al

www.dacoromanica.ro
 109

lui Onciul, spunea in discursul de la Academie, descriindu-1

pe el si opera :
Infatisarea lui D. Onciul mi-aducea mereu aminte de voi-
nicii vânjosi din Soimii" d-lui Sadoveanu. Un cap plin, im-
podobit de pgr bogat. Ochi mari, cari dau fiori cAnd se ui-
tau in lAturi, in clipe de indignare. Fatà pliná si rotunda,
nu tocmai oachesä. Un trup inalt si puternic, care iti pdrea
greoi din pricina betesugului unui picior, ce 1-a chinuit mult
si i-a scurtat viata. Dar glasul lui Onciul : gray ca un clopot
mitropolitan, sonor ca o trâmbit5, solemn ca un cantec de
orgg. Cine va uita sonoritatea lui, când in 1915 vorbia la
Ateneu de Bucovina si de cele 500.600 baionete rornânesti.
Cine v uita gravitatea lui, când in Mitropolia Ungro-Vlahiei,
supt ochi dusmani, inviora poporul, pomenind pe Mircea
Vodsa cel b5tran, stäpAnitor Ong la Marea cea Mare. Cine
nu.si va aminti solemnitatea lui la mormântul lui Stefan Vodä
de la Putna, in fata M. S. Regelui Ferdinand..."
Iar fata de profesorul la care deprinsese mest2sugu1
istoriei vorbeste comparindu-1 cu d. lorga : Cine uimea
prin multimea cunostintelor, cine fermeca prin frumusetea
vorbirii, cine stäpanea prin vederile largi si neasteptate, si
impunea prin polemicile stiintifice mereu biruitoare, era d-1
N. lorga. Cum stgpâneste vântul p5durea aplecand copacii
in bätaia lui, asa stApânea profesorul lorga pe asculfatorii
sai, mânându-i in voia gândurilor si simtirilor lor. Nu se afla
copac in padurea studenteasca' sd se poatà impotrivr talazu-
rilor de ganduri coplesitoare ale profesorului".
Vreai insd s'a prinzi mestesugul de a da glas documen-
telor prAfuite, cronicilor bdtrâne i tuturor ra.mgsitelor vietii
românesti, atunci trebuia s5" intri in atelierul lui Dimitrie On-
ciul. Aici ucenicii nu erau numerosi, iar calfele si mai putine.
Rar de tot auzeai c5 vre unul a fost ga'sit vrednic de a-0
vedea iniprimatà lucrarea strgduintelor sale ucenicesti. Sub
ochiul veghetor al maestrului riu se ingkluiau gesturi nein-
temeiate, la cari tineretul -ste asa de usor aplecat. Totul
trebuia bine cercetat si bine rAnduit. Ca inteo gospodkie

www.dacoromanica.ro
 110

'de tarani cu cumpäng la gAnd si la vorbA, asa trebuia sA

meargA lucrul in atelierul istoric al lui D. Onciul".
Eu am recitit cu atentie toate scrierile lui Onciul ; mai
putin am cercetat mediul in care s'a format. $i cAntArind
totul m'am lAmurit c cuvAntul hotArAtor asupra lui 0 leittl,
istoricul, nu se poate spune intr'un discurs de receptie, si
nici ie cineva care cu alta latura a istoriei se indeletniceste".
Despre Onciul patriotul lath C2 spune : Dar cea mai bi-
nefAcAtoare cuvAntare cornemorativA a tinut-o Onciul in im-
prejurAri triste. Era in anul 1918. Dusmanul stapanea tara
pand la Siret si in inimile celor cutropiti se sbateau, ca va-
lurile de maluri, grijile si durerile. Ins5 in acest an la 31 Ia-
nuarie se irnplineau 500 de ani de la moartea lui Mircea
Voda cel 13AtrAn. Niciodatà n'a rasunat mai cald si mai bar-
batesc glasul lui Onciul ca atunci in Mitropolia Ungro-Vlahiei,
si, cred, rnai rar o cuvAntare istoric5 a inviorat pe auditai
ca aceea. In gerul stapanirii strAine, ziva de 31 Ianuarie 1918
a fost plina de soare incalzitor. Faptele iubirii de tarA si
ale tariei de credintA, virtuti prin care el (Mircea) a strAlucit
intre contemporani si strAluceste in istorie pentru toate tim-
purile, sä ne fie indemn si invAtatura", zicea el cu glas Malt.
Asa am cunoscut atunci cum, in vremi iuti, se poate sustinea
sufletul cu faptele strAmosilor : atunci Dumnezeu si stfamosii
dau nadejdea si inviorau". (N. M. Popescu, in Analele Aca-
demiei liomane, Dimitrie Onciul, 1925).
Acesta este Onciul istoricul i patriotul.
SA trecem la d. C. C. Giurescu.
In cursul de Introducere in Studiile Istorice" tinut stu-
dentilor FacultAtii de Litere, vorbind de raportul intre pa-
triotism si liinä, spune : S'a cAutat sa" se interpreteze In
sensul -eel mai favorabil faptele care nu erau in avantajul
popoarelor respective, s'au negat anumite fapte constatate
istoriceste, si numai pentru a nu scAdea sentimentul patriotic,
pentru a nu face ca incloiala sa se strecoare. Asa si la noi,
de ce n'am spune-o. A fost o epoca cAnd se considera ca
un lucru nepatriotic, ca un lucru ru$inos sA vorbesti de o

www.dacoromanica.ro
 Ill
dependenta a principatului muntean sau moldovean de pute-
rea Ungariei. Nu mai departe deceit Profesorul meu Dimitrie
Onciul, cad ajungea la acest punct al legdturilor noastre
cu Ungurii, avea o atitudine ciudatd. Nu voia sä recunoascd
cd noi am fost in dependentd de Ungaria. Cduta sã justifice
aceastd dependentd in functiune de anumite posesiuni... Orice
recunoastere a acestui fapt, a unei dependente in trecut, ar
fi slabit baza de drept sau teoretica a revendicarilor noastre
nationale i orice contribuia la aceasta scadere era indepar-
tat. Aceasta este o abilitate pe care noi o respingem in mod
hotdrit... A umbla cu astfel de abilitdti este neonest".
Acesta este istoricul Onciul pentru elevul sau, d. C. C.
Giurescu. Un om neonest in $tiinta, un fel de excroc al
$tiintei. D. C. C. Giurescu adaoga i pentru ceilalti : Va
spun aceasta pentru ca yeti avea mai tarziu prilejul sä va
dati seama ca acest fel de a privi caracterizeaza o intreaga
$coala istorica" (pag. 73-74).
Intr'adevär, Onciul vorbind de relatiile noastre cu Ungaria
spunea: Regii Ungariei, neputand sa izbuteasca prin arme
a supune pe Domnii Romani, cauta a mentine titlurile de
suzeranitate prin cesiunea de teritorii ardelenesti ca feuduri
imguresti. Astfel isi salvau macar aparenta unei suzeranitati
asupra Principatelor Romane, pe cand in realitate suzerani-
tatea nu era decat pentru Nudurile unguresti din Ardeal
date Domnilor Romani. Insusi Regele Mateias Corvin in
scrisorile sale arata ca o norma a politicei unguresti de a
rezerva districtele Fagarasului si Almasului pentru a putea
fi date Domnilor Tarii Romanesti credinciosi Ungatiei"
(pag. 58).
Iar mai inainte, cautand sä arate inceputul acestei suzera-
nitati de acest fel, spunea : Acest Vladislav fiul si urmasul
lui Alexandru se recunoaste iara$ ca vasal al Regelui Unga-
riei si primeste in schimb partea olteneasca a Banatului
Unguresc de Severin $i titlul de ducat, ca feuduri ungu-
re$ti" (p. 54).
Toate acestea sunt tratate pe larg in toate cursurile uni-

www.dacoromanica.ro
 -- 112
versitare ale lui Onciul i publicate de el in Originile
Principatelor Române" din care am facut citatele. Inteadey'ar
aceasta era teoria lui Onciul privitor la leg5turi1e noastre cu
Ungaria, teorie care a fost adoptatä.
D. C. C. Giurescu gAseste ca Onciul facuse aceasta' teorie
prin care explica suzeranitatea Ungariei asupra Principatelor
noastre, numai pentru posesiunile pe care Domnii nostri
le aveau primite ca feuduri in Ardcal de la Regii Ungariei,
o gäseste ca un fabricat patriotic, iar cel care a fAcut-o
caracterizat ca om neonest" in stiintg.
Aceasta era in 1930. La 1935 a aparut cartea d-lui C. C.
Giurescu Istoria Românilor".
In 1366, Vladislav era in bune raporturi cu Ludovic. El
primise de la acesta Atn1asu1, un tinut spre vest de Sibiu,
Severinul i FagarquI, recunoscandu-1 in schimb, pentru
aceste posesiuni, ca suzeran" (p. 393). Sublinierile sunt ale
d-lui C. C. Giurescu. Deci pentru posesiunile Amlasul, Se-
verinul si Fagarasul, Vladislav ii recunoscuse ca suzeran pe
regele Ungariei. Exact explicatia lui Onciul pe care z.m
vazut-o mai sus si pentru care d. C. C. Giurescu Ii -Ikea
pe Onciul neonest in stiintA.
Se poate oare admite aceast5 inconsecventä la un om de
stiintä care cere atata riguroasà consecventA la altii ? Dar
mai ales, se poate sd-ti insusesti teoriile cuiva dupà ce
pentru aceleasi teorii 1-ai batjocorit ? Dar, ceia ce este si
mai gray, se poate sA nu spui cä aceste teorii, aceste explicari,
nu sunt ale tale ci le-ai luat de la Onciul? Fiinda la capi-
tolele in care d. C. C. Giurescu vorbeste de lucrurile acestea
nu e pomenit niciodatä Onciul, iar bibliografia lui de la
pagina 405-406 sunt citate 10 lucräri dar nu Onciul. D. C.
C. Giurescu a bdtut recordul in toate domeniile.

Aveam din vara' scris articolul acesta. Cu ati prieteni

cornuni, specialisti sau nespecialisti in ale istoriei, am stat
de vorbä, toti au fost de parere cà ar fi prea gray pentru
prestigiul Universitatii sà-1 public. M'am mgrginit numai a

www.dacoromanica.ro
 113

afata faptele, studentifor, in lectia de deschidere a cursului

meu de Istoria Românilor din anul acesta, la Universitate.
Acum, cand d. C. C. Giurescu socoteste ca odioase
calomnii" cele aratate pand acum, m'a facut sd dau si pe
acestea pentru clarificarea serioziatii stiintifice si morale a
d-sale. Dar se vor vedea si altele mai grave.
Faptul privitor la Onciul aratat de mine este riguros
exact, recunoscut chiar de d. C. C. Giurescu. In 'a doua
editie a istoriei sale pomeneste, in urma relatarii prietenilor
a conversatiei cu mine, la bibliografia capitolului respectiv
pe Onciul. Dealtfel in a doua editie d. C. C. Giurescu a
tinut seama de observatiile mele pe care le socoteste odioase
calomnii".
Vom mai vedea.

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII
Pagina
Prefata
1) Pentru prestigiul vieii universitare"
Scrisoare dtre d. N. Iorga 1

2) Tot Pentru prestigiul vieii universitare"

. . .
3) De ce atacd pe d. lorga profesorid C. C. Giurescu
. ..
Domnului Rector al Universitatii din Bucuresti" si Fun-
datiilor Regale"
.
. 5
9
4) Se poate scrie acum o Istorie a Romandor" ? . . 14
5) Despre Istoria Romdnilor" a d-lui Giurescu 18
6) 21
7) I/ II II 26
8) Sa fim urmasi de robe
Asa ne Invata ,,Istoria Românilor" a d-lui C. C. Giurescu . 32
9) Adevaratul autor al teoriei d-lui Giurescu
0 alti abilitate stiintifica . . 38
10) Manuscrisele lui C. Giurescu sau cum fiul profita de rnunca tatalui. 43
11) Leimuriri pre(ioase pentru d. C. C. Giurescu 48
12) Cum se explica atitudinea dlui C. C. Giurescu 53
13) Note pe marginea carOlor lui C. Giurescu 57
14) I 17
62
15) Of
67
16) A plagiat d. C. C. Giurescu . 72
17) Omul care primeste palme
Adid d. C. C Giurescu 79
18) Palmele sefului" tot d-lui C. C. Giurescu 82
19) Palme universitare" la abilitcuile d-lui C, C. Giurescu 86
20) De ce am intervenit ? 93
21) Pentru prestigiul Universitc4ii 99
22) Tot Pentru prestigiul Universitátii", Lâmuriri . 103
23) Istoricul D. Onciul batjocorit i subtilisat de C. C. Giurescu 107

www.dacoromanica.ro
 Tipografia
Datina Roniineasci"
VAlenii-de-Munte

www.dacoromanica.ro