A

Dan Zrni;escti

STUDII SI ARTICOLE
DE
LITE RATU RA
RO MANA
VE CH E

www.dacoromanica.ro
DAN ZAMFIRESCU STUDII SI ARTICOLE
DE
LITERATURA ROMANA VECHE

www.dacoromanica.ro
 Coperta: Cristea Muller

www.dacoromanica.ro
 DAN ZAMFIRESCU

STUDII $1 ARTICOLE
DE
LITERATURA ROMANA VECHE

1967
EDITURA PENTRU LITERATURA

www.dacoromanica.ro
 CATR.E CITITOR

Volurnul de fatd reunefte articole ci studii apdrute

in presa literar ci publicatii de specialitate. Am
refinut nurnai ceea ce mi sia pdrut cd poate prezenta
interes intrio dezbatere de idei asupra literaturii
noastre vechi. Cu exceplia studiului despre autetu
ticitatea tovataturilor lui Neagoe Basarab, adus
la curent cu cercetdrile intreprinse de la data aparitiei
sale in Romanoslavica, nu am sfectuat modificdri
notabile in textul tipdrit. Pentru o serie de irnbund,
tdtiri imi fac o datorie sd rnultumesc fi pe aceastii
cale tovardfului G. Mihdild, care a citit Intregul
yawn frzainte de a fi predat la ttpar ci mila comunicat
pretioase sugestii. Nu voi putea multurni niciodatel
indeajuns Editurii pentru Literaturd, pentru cd1,
dura cu care a intimpinat acest volurn, dedicat unei
discipline pind nu de mult exilatd in sfera strictei
specialitdti. Sdoni fie permis, totufi, a trece aici
numele tovardri Aurelia Batali care a contribuit,
cu discretie fi tact, la definitivarea profilului cdrgi
si a textului ce urmeazd.

Bucurefti, iunie 1967

www.dacoromanica.ro
 PROBLEME DESCHISE IN STUDIUL LITERATURII
ROMANE VECHI

A Cum CITIVA ANI (1959), in prefata editiei a

II,a a cronicii lui Ion Neculce, acad. Iorgu Iordan
inregistra cu regret slabul interes pe care istoricii si
criticii literari11 arata literaturii romane vechi si

atragea atentia cd publicarea celei dintii editii stiinti

fice dintno opera cu recunoscute insusiri literare nu
trezise ecou decit printre specialisti.
Situatia se prezinta astazi cu totul altfel, datorita
printre altele si eforturilor struitoare pe care acad.
G. Calinescu leia depus, dea lungul a trei ani incheiati,
pentru atragerea specialistilor si criticilor literari intvo
larga discutie de principii asupra folclorului si litera,
turii vechi materia primului volum din tratatul
Istoria literaturii ronane.
Cele sase articole publicate in Contemporanul
primul la 5 martie 1960, ultimul la 23 martie 1963

www.dacoromanica.ro
au adus prospetime i nerv in cuprinsul unei disci,
pline greu accesibile marelui public din cauza erudi,
tiei seci i expunerii didacticiste. Ocazionate de elabo,
rarea primei sinteze academice de literatura romfin
veche, aceste articole alcatuiesc, de fapt, un succint
tratat de metodologie, sustinut de o conceptie gene,
rala asupra literaturii vechi. Si una i alta i,au gasit
expresia memorabila in citeva rinduri prin care se
ardta ce ar trebui sal fie o adevarata istorie a literaturii
vechi: Nu e vorba de a remarca, ici i colo, anume
insuiri artistice, ci de a privi totul in perspectiva artei.
Fara: indoiala ca un bloc de marmora nu e o sculptura
i descriptia ei nu va cuprinde exaltdri critice ca in
fata operei unui Michelangelo. Determinarea valorii
lui materiale e de competenta unui specialist. Cu toate
acestea, oricite verdicte nesar da cel care cunoate
structura marmurelor i rezistenta lor, numai artistul
tie sa scoata cu imaginatia din el formele culcate in
bloc. Cultura veche este un astfel de bloc in care stau
inca nenascuti Eminescu i Creanga, Caragiale i
Sadoveanu. A descifra prezenta lor virtuala in acea
materie simpla, privind din prezent spre origini, aceasta
e marea misiune a unui adevarat istoric. 1
Intre timp, aparitia cartii lui Al. Piru i a cursului
litografiat al lui I. D. Laudat a dat prilejul unui schimb
de pAreri care, daca nu s,a incheiat cu rezultate
concludente, a contribuit cel putin la pregatirea at:
mosferei in vederea dezbaterilor machetei volumului I
al Istoriei literaturii rotnine. 'in preajma acestor dez,
bateri devenise evident ca repetata invitatie a acad.
G. Calinescu la discutii fie i aprinse 'In jurul chess
tiunilor la ordinea zilei 2 nu avea sa rmina fail
1 Contemporanul, nr. 32/1960.
2 hien), nrole 13/1961, 3/1962, 311963.

10

www.dacoromanica.ro
rdspuns si nivelul la care, in general, au decurs aceste
discutii, a demonstrat dorinta, unanina astazi, de a
vedea cit mai repede integratal in efortul creator al
epocii o etapa atit de important din dezvoltarea cul,
turii noastre, etapd a carei cunoastere profunda va da
scriitorului si cititorului roman constiinta si rnindria
legitimd a unei inaintri culturale neintrerupte, de un
mileniu.
Dezbaterile au lasat sa se vada limpede a bene,
ficiem, astazi, de criterii sigure in aprecierea a ceea
ce este sau trebuie sa fie autentica istorie a literaturii,
deosebita printr,o nuanta doar Trig esentiala de
istoria culturii, asa cum o priveste un tratat de istorie
proprivaisa. Distinctia aceasta nu se facea in trecut,
de aici impresia falsa a vechile sinteze de specialitate
sint istorii literare, cInd de fapt constituie numai
pregkirea lor. Pe de alta parte, interesul general pentru
literatura veche, suscitat de un eveniment atit de
important, a fost impartasit si de redactiile presei
noastre literare, care, publicind integral sau intr,o
forma remaniata cele mai importante interventii,
au dat posibilitatea marelui public sa ia cunostinta
de principalele probleme care soau dezbatut cu aceast5.
ocazie.
Intre toate aceste interventii, pe primul,plan s,au
situat, prin nivelul teoretic si prin incercarea de a formula,
pornind de la analiza concrel a machetei, ceea ce star
putea numi problematica unei sinteze ideale de lite,
raturd romand veche, referatele semnate de G. Ivascu
si Al. Dima, membri ai comitetului general de coon
donare a tratatului. Esential In interventia lui G. Ivascu,
din care cea mai mare parte a apalrut in Contemporantill,

x Contemporanul, nr. 15/1963.

II

www.dacoromanica.ro
este faptul c a sugerat clar existenta unor probleme
de baza pe care le ridica o sinteza de literatura romana
veche in stadiul actual al dezvoltarii stiintelor uma,
niste in tara noastra, probleme care nu pot fi ignorate
sau ocolite. Intre acestea se numArd i necesitatea ca
o atare sinteza sal proiecteze In istoria culturii noastre
si, in ansamblu, in istoria culturii umanitatii, ceea ce
constituie in modalitatea literara identitatea noastra
nationala, contributia poporului roman la cultura uni,
versala .
Aceeasi depasire a simplei erate, in sensul unei ample
dezbateri de principii pe marginea problemelor de
baza ale literaturii noastre vechi , confera si artico,
lului semnat de prof. Al. Dima (si, pentru probkmele
de folclor, celui publicat de prof. Liviu Rusu in Steaua)
o valabilitate dincolo de caracterul ocazional al unor
referate, inscriindude printre contributiile importante la
conturarea problematicii disciplinei.
Desigur, se afl in aceste articole si afirmatii discu,
tabile, unele aprecieri poate prea severe. Dar aceasta
maniera de a aborda frontal problemele dificile este
de nepretuit folos pentru cercetarile viitoare, cgrora le
deschide drumul.
Pentru ca un lucru nu poate fi trecut cu vederea :
dupa cum a reiesit clar din discutii, actuala sintezd
nu poate fi socotita ultimul cuvint , ci, dupa o expre,
sie fericita, ea este macheta unui viitor monument
pe care 11 pregdtegte in mod stralucit.
Unanimitatea de pareri a participantilor la dez,
baterile asupra machetei volumului I al Tratatului a pus in
evidenta faptul cd, sub aspectul informatiei si al inter,
pretrii fenomenelor culturale, ca si sub aspectul con,
tributiilor stiintifice speciale (atribuiri de scrieri, datari,
filiatii etc.), noua sinteza este superioard celor din

12

www.dacoromanica.ro
trecut. Meritul acestui important pas inainte, pe
cared face disciplina in ansamblul ei, prin aparitia
Tratatului, apartine colectivului de specialisti filo,
logi si istorici literari si, desigur, redactorului rest
ponsabil al volumului, acad. Al. Rosetti. Obiectiile
fundamentale mau vizat, prin urmare, aceasta latura,
desigur perfectibila si pe alocuri emendabila, dar in
linii mari izbutita, ci, asa cum s,a remarcat, in centrul
dezbaterilor a fost discrepanta care a reiesit din cer,
cetarea pe ansamblu a volumului in ce priveste valo,
rificarea in conditiile istorice date a ceea ce numim
literatura romAna veche din punctul de vedere artistic . . .
Criteriul de valorificare artistica a materialului"
cuprins in volum este in genere deficitar, fiind pus,
mai mult sau mai putin, in umbra de cel al valor&
carii etnografice la folclor, de cel culturaliartistic
la operele religioase si istorice 1.
De aici impresia ca volumul I al Tratatului ar putea
sa aduca mult mai mult, avind in vedere diversitatea
si temeinicia metodelor care stau astazi la dispozitia
cercettorilor, in raport, bunaoara, cu cele care au fost
folosite in sintezele mai vechi pe care le datoram lui
N. lorga si G. Calinescu. Ceea ce constituie caracte,
ristica amintitelor sinteze este un anumit sing interior
al cresterii culturii romane de,a lungul secolelor, din
care decurge capacitatea lor de ad convinge intuitiv
pe cititor ca literatura romana nu este o juxtapunere
de personalitati si fenomene, ci un proces in desfa,
surare. Amagitor statica, prin asa,zisa ei portretis,
tica , sinteza lui G. Calinescu este in realitate paltrunsa
de un dinamisrn interior, rezultat al efortului continuu
de a privi pe fiecare autor si fiecare opera in perspectiva

i Contemporanul, nr. t; din 12. IV. 1963.

13

www.dacoromanica.ro
intregii evolutii a literaturii romane, spre ad fixa locul
si rolul in aceasta evolutie. Cine citeste succesiv por,
tretele, simte cum suie treptat, de la cronica lui Stefan
cel Mare la Sadoveanu, d.e la Miorita 0 Psalmii lui
Dosoftei la Eminescu, si de la Via la patriarhuluiNifon,
la pamfletul arghezian. Aceasta impresie mo mai are
totdeauna cititorul Tratatului, care traieste sentimentul
unei miscari plane, si nu in perspectiva.
Exemplul acestor sinteze a sugerat, desigur, si
observatia intru totul indreptatita, formulat de prof.
Al. Dima, ca: Istoria literara nu poate fi redusa la o
galerie de portrete succesive, ea fiind in fond un
proces in continua desfasurare in cadrul epocii pe care
o reflecta si o inriureste si, ca atare, tratarea exclusiv
monografica nu e suficienta . i mai importanta ni se
pare ins constatarea facuta tot de prof. Al. Dima
ca in tratat famine apoi nerezolvata o problema
fundamentali i anume cea a genezei principalelor
forme de cultur si literatura veche . Inthadevar,
data fiind participarea unor slavisti si bizantinisti
cunoscuti, era de asteptat ca Tratatul sa infatieze
modul in care s,au nascut, au patruns pe pamintul
%aril noastre si au influentat dezvoltarea culturii romane
curentele de cultura care sint ale intregului Rasarit si
Sucl,Est european i care asaza organic literatura romana
veche introo adevarata comunitate culturala rasari,
teana, in cuprinsul careia a jucat un rol si a ocupat
un loc ce ramin sa fie stabilite. Era de asteptat, de
asemeni, sa intilnim judecati de valoare, care sa nu,si
limiteze actiunea doar la cadrul unic al culturii romne,
ci sa procedeze la comparatii cu cultura bizantina, rus,
bulgara, sill* polona, de unde ne,au venit unele sugestii,
izvoare si manuscrise. in viitor, progresele esentiale in
disciplina noastra depind foarte mult de modul in care

14

www.dacoromanica.ro
vor fi rezolvate toate aceste deziderate cgrora Tratatul,
clupd ce le inlesnise enuntarea prin experienta acumulatg
si orizonturile noi ce le,a deschis, ma mai apucat sg le
aspundg.
Problema,cheie a oricdrei cercetri de literaturg
veche ralmine insg aceea a constiintei artistice a vechilor
nostri cdrturari si a prezentei efortului artistic con,
stient in opera lor. Inainte de a discuta modalitgtile
realizgrii unei sinteze de literaturg veche, se cere lamm
rita problema dacg exist inthadevr in secolele al
XIVAeaal XVIII,lea o literaturg in adevgratul inteles
al cuvintului.
Trebuie discutat data cind incepe istoria culturii
romane scrise. Fiindcg nu e admisibil sg pornim din
secolul al XIV,lea, atunci cind pe teritoriul tgrii noastre
se gdseste cea mai veche inscriptie chirilicg descope,
rita ping astzi, datind din secolul al XAea si cind ceri
cetgrile dovedesc pe zi ce trece cal, pe parnintul roma,
nesc, cultura in limba slava a fost cunoscutg cu mult
inainte de intemeierea statelor feudale. Aceastg obis,
nuintg contribuie, de fapt, la crearea impresiei nejus,
tificate de inceput tirziu in comparatie cu alte culturi.
Am enuntat aici numai citeva din ceea ce numim
problemele deschise ale literaturii vechi . Dezba,
terea lor colectivg, cointeresarea unui numr cit rnai
mare de specialisti si critici intr,o discutie asupra pro,
blemelor capitale ce stau in calea viitoarei sinteze
sau viitoarelor editii ale celei de fatg vor da marelui
public posibilitatea sd,si facg o imagine generalg cit
mai just despre literatura roman veche si despre
sintezele care bau fost consacrate.
Luceafdrul, august 1965

www.dacoromanica.ro
CONSTIINTA EFORTULUI ARTISTIC IN LITERATURA
ROMANA VECHE

PINA LA APARITIA monurnentalei Istorii a literao

turii romcine de la origini pind in prezent, confuzia
de planuri in studierea literaturii vechi era nu numai
generala, dar si unanim consimlita, o alta modalitate
de a aborda materia parind cu neputinta de conceput.
Pentru specialisti, ca si pentru nespecialisti, fail excepo
tie, a cuprinde in granitele aceluiasi concept de lite,
ratura veche Invdtdturile lui Neagoe Basarab, Psalmii
lui Dosoftei si Cronica lui Neculce, alaturi de tipari,
turile lui Macarie si de Pravilele lui Matei Basarab ori
Vasile Lupu, era lucrul cel rnai firesc si, astazi Inca,
unii se mira cind legitimitatea acestui punct de vedere
este contestata.
A risipi aceste confuzii, a diferentia net fenomenul
cultural global de fenomenul literar propriwzis, selectio,
nind si studiind, cu metodele criticii si istoriei literare.

16

www.dacoromanica.ro
 numai operele care apartin cu adevarat literaturii; a
descoperi si a zugrdvi, in locul fiselor biobibliografice,
chipurile pline de farmec ale unor oameni vii si a deschide
poarta spre frumusetile artistice ascunse in filele
scrierilor vechi, evidentiind totodata rolul lor in dev
voltarea ulterioard a literaturii romane iatal ce sisa
propus si a reusit s realizeze G. Cdlinescu. De la
paginile pe care portretistul cu daruri de magician le,a
inchinat lui Miron Costin, Radu Popescu, Dionisie
Ecleziarhul si mai cu searnd lui Neculce i Cantemir,
acestia ne,au devenit contemporani, existind tot atit
de reali si de vii in planul constiintei noastre literare,
ca i Creanga, Eminescu ori Caragiale.
Importanta exceptionald a sintezei calinesciene in
evolutia studiilor de literaturd romana veche apare si
mai evident atunci cind o privim in perspectiva impe,
rativelor actuale ale dezvoltdrii disciplinei, fiindcd
aici sfa demonstrat, prima data, existenta unei veri,
tabile literaturi in secolele XVXVIII, opera unor
personalitati complexe i pitoresti, ale caror eforturi de
, pionieri au rodit mai tirziu in marea creatie a clasici,
lor. De la acest fapt trebuie pornit ori de cite ori pro,
. blema valorii literar,artistice a scrierilor vechi revine
5 in discutie. i una din cele mai importante probleme
deschise ale literaturii romane vechi este aceea de
a sti in ce msurd putem vorbi, in epoca respectival,
de o literatura in acceptia curent a termenului; in
ce m'asurd se poate constata prezenta unor intentii
artistice si a unui efort artistic constient la vechii nostri
carturari.
Prerile sint, in aceast privinta, impartite. E
adevrat scria prof. Al. Dima c vechii nostri
scriitori n,au avut intentii beletristice. Nici Miron
Costin, nici Ion Neculce, ici Dosoftei sau Antim
17

www.dacoromanica.ro
Ivireanul nu si,au propus sa" scrie lucrari literare, ci
doar cronici, sau opere religioase si istorice. Valorile
literanartistice vau ivit deci nu prin intentii exprese, ci
prin rezultate, prin efecte, dar tocrnai de aceea de
multe ori ele au devenit remarcabile 1. Aceeasi idee
o exprima prof. Serban Cioculescu, vorbind de monu,
mentele vechii noastre literaturi atit de rar beletristice
i de literatura orala sau aceea involuntard a croni,
cilor 2. Chiar pentru G. Calinescu, cronicarii sint
admirabili si dau mari emotii stilistice si de reflectie
morala cititorilor rafinati , dar artisti in intelesul
exact al cuvintului nu sint, pentru ca intentia propriu,
zis artistica le e necunoscutd 0 Fara asta arta nu exist .
Sau, in alt5. parte: la momentul feudal al cronicarilor
neexistind literaturd propriufzisd, iesitd dintno conftiintd
artisticd, nu ,poate fi vorba de curente si cercuri 3.
Punctul de vedere opus este reprezentat in special
de Nicolae Iorga si Pompiliu Constantinescu. in Istoria
literaturii ronidnelsti introducere sinteticd (Bucuresti,
1929), Iorga, caracterizind pe Grigore Ureche ca pe
un om de stil latin, un om de strict stil latin ,
continua: nu are decit sa deschida cineva orice
paging din cronica lui, pentru ca sa simt imediat
modelul care i,a stat in fata. El nu se incurca in ama.,
nunte; expunerea lui este totdeauna sigura si dreapta:
se vede disciplina admirabila in care Ureche isi facuse
invatatura (p. 78), sau ceva mai departe: Origi,
nalitatea lui Ureche se supune unei discipline neinvinse,
unor norme inflexibile de guvernare a stilului csubl. n.)
si potrivit cu normele acestea intrebuinteaza cu o ingri,
jab,' cumpanire toate mijloacele retoricei latine (p. 80).
1 Luceafdrul, nr. 3/1963.
2 Viaja rm.:incased, nr. 5/1963, p. 153%
3 Conkrnporanul, nr. 32/1960 f i nr. 12/1961.

18

www.dacoromanica.ro
Reluind aceast caracterizare intriun articol din 1934,
Pompiliu Constaatinescu va cduta s pura in evidenta
legatura dintre arta cronicarilor Ureche si Miron
Costin si a istoricilor latini, insistind asupra ideii c
umanismul practicat de cronicarii moldoveni nu este
o conceptie etic asupra omului si a vietii, ci o asimii
lare de procedee estetice, de canoane retorice i incerf
cind sa demonstreze c putem afirma cu siguranta
ca Ureche a cunoscut subtilitatile retoricei latine si
lea folosit cu inteligenta artistic5. > i mai con,
cludente ni se par, insal, aceste rinduri de analiza con,
creta, care apartin dintr,o epoca mai veche lui
G. Calinescu: Darul de scriitor al lui Miron Costin
nu se mai nutreste din concretetea individuala a cuvin,
telor. Aceleasi vechimi in lexic, puse acum in slujba
unei mari stilistici, se sting. Miron observa sistematic,
compune si ceea ce iese de sub pana lui, mult mai
putin spontan, este rodul unei arte. El are lunga respi,
ratie epic, simtul sublim al destinului uman, meste,
sugul patetic de a se opri din cind in cind s rasufle
de greutatea faptelor si s. le contemple de sus. Desi
abstracta, materia e impartita in acte, cu taieturi sa,
vante pe gestul cel mai dramatic 2
Asa cum se poate observa din citatele de mai sus,
discutia incepe de la acceptia deosebita acordata notiu,
nii de literatura. Primul punct de vedere restringe
notiunea la beletristica, la ceea ce G. Calinescu numea
literatura de tip occidental (poezie profana, proza
analitica, drama) 3 i atunci, evident, cea mai mare
parte a scrierilor literaturii noastre vechi, except

1 Scrieri alese, E.S.P.L.A., 195,, p. 89-90.

2 Istoria literaturii romelne de la ortgini pind in prezent, P. 23.
3 Istoria literaturii romeine. Compendiu, ed. a lba, revSzuti, Bucurefti, 1946,
P. 4

19

www.dacoromanica.ro
tind asaaisele carti populare cromane fantastice,
pseudo,istorice, morale, satirice etc.), rmin in afara.
Dar faptul cd alcdtuirea acestor scrieri noa urmdrit excluo
siv, sau in primul rind, scopuri beletristice, nu exclude apriori
efortul de cornpozitie Si stil, ndzuinta constientd spre
forma literard. De la acest fapt pornesc sustinatorii
punctului de vedere opus, incluzind in notiunea de
literatura scrierile in care analiza descopera dovezi
evidente ale intentiei artistice.
Punctul de vedere ce exclude din sfera literaturii
artistice opere ca .Invapturile lui Neagoe Basarab,
Viata lui Nifm, Cronicile lui Macarie, Eftimie si Azarie,
pe marii cronicari ai secolului al XVII,lea, pe Dosoftei,
pe Antim Ivireanu, nu acorda suficienta atentie faptului
ca" au existat totdeauna, si in toate literaturile, opere
care, desi nu apartin beletristicii, utilizeaza congient
procedeele literare si sint incluse ca atare intre compoo
nentele literaturii respective. Istoriile literaturilor antice
rezerv un loc important prozei istorice (dupa cum
anticii insisi treceau istoria intre arte, rezervinduoi o
muza), socotind pe Herodot, Tucidide, Tit Liviu ori
Tacit intre scriitori. Oratoria Isocrate, Demostene,
Cicero este de asemenea inglobata in notiunea de
literatura, care nu se limiteaza la Homer, Pindar ori
Sofocle. Toti istoricii si criticii literaturii franceze
acorda lui Bossuet un loc alaturi de Racine, Moliere
si La Fontaine, dupa cum Machiavelli este numarat
intre scriitorii italieni pentru Principele si Arta rzi
boiului, tot atit cit pentruMdtriiguna. De ce am adopta
un punct de vedere mai restrins cind este vorba de
literatura romana?
De altfel, nu este adevarat Ca' vechilor nostri scrii,
tori le,au lipsit cu totul preocuparile literare propriu,
zise: cind Dosoftei traduce psalmii in versuri, tiparind

20

www.dacoromanica.ro
insa i o Psaltire Ifi proza, cu text paralel slavon si
roman, pentru uzul curent al bisericii, el face prima
oara opera de artist, nu de mitropolit. Faptul e atit
de evident, incit savantul ungur L. Gildi, referindu,se
la traducerile lui Kochanowski i Dosoftei, considera
inutil a mai spune c aceste doua parafraze, cea polona
cea ronfina, reprezinta etapele succesive ale unui
mare curent literar european, care, urmind exemplul
lui Clement Marot si Buchanan, tinea sa faca acce,
sibila omului Renasterii si al epocii baroce, cu mij,
loacele sistemelor de versificatie cele mai diferite, far,
mecul poetic al psalmilor 1. Ivireanul, la rindu,i,
compune predici, dar predica este vechea oratorie
clasica increstinata si adaptata scopurilor religioase
un gen literar asadar. Chiar Vietile Sfintilor pre,
lucrate de Dosoftei In 4 volume constituiau un
veritabil gen literar nuvela i romanul evului
mediu , cum spunea lorga larg deschis imagi,
natiei, dar i reflectarii realiste a vietii de toate zilele
in care erau pusi s actioneze sfinii. Cei vechi gustau
ispravile extraordinare ale acestora cu placerea cu care
citim astazi romanele lui Dumas, si au existat maestri
ai genului, ca Sirnion Metafrastul, imitati i continuati de
urmasi.
Intentia literara este marturisita expres de Miron
Costin, atunci clnd compune poemul filozofic Viata lumii,
Tntre altele spre a arata ca poate ci in hrnba noastrti
a fi acest feliu de scrisoare ce se cheana stihuri . Acelasi
Costin scrie in polona o istorie a tarii in versuri, Tntr,o
vreme cind genul poemului istoric reprezenta fala

1 Un grand discipk roumain de J. Kochanowski: le metropolite Dosidde. Com

tribution a l'histoire de Pancien vers roumain, extras din Studia Slavica, Torn. VI,
Faso. 2, p. 1.

21

www.dacoromanica.ro
literaturii polone 1. Celui care dadea primele notiuni
de teorie literara si de prozodie nu,i putem deci con,
testa preocuparile de stil si arta literara, admirabila
caracterizare pe care i,o face G. Calinescu nefiind apli,
cata unor efecte intimplatoare, unor rezultate artistice
involuntare. Scriitori in acceptia epocii si in
cadrul gustului si procedeelor ei stilistice se dove,
desc a fi si Macarie, Eftimie si Azarie. Vorbind despre
opera lor istorica, Al. Piru sublinia ca ea merita pe
drept cuvint numele de literatura , fiindca autorii
se silesc s scrie dupa anumite norme retorice , iar
Macarie creeaza in Moldova o scoala, prima scoala
literara romaneascd 2.
Ceea ce deruteaza ochiul format in contemplarea
creatiilor antichitatii si a literaturilor europene moderne,
atunci cind se aplica vechilor literaturi fasritene
(bizantina, bulgara, rusk sirba, romfinal), este deo,
sebirea de genuri literare. Literatura fiind o categorie
istorica, ea trebuie Inteleasa in functie de timp si de
loc. Bizarol --modelul si izvorul principal al celor,
lalte culturi amintite siia creat o literatura cores,
punzatoare noii ideologii dominante, punind pe pritnul,
plan unele genuri literare (in special istoria in dome,
niul laic si genurile literare bisericesti ca imnografa,
hagiografia, elocventa bisericeasca etc.) si Wind in uitare
altele (tragedia antica). In sec. IXXIV, litetatura
bizantina este transplantata pe teren slay, unde ser,
veste ca izvor si model creatiilor slave. Se formeaza
o ampla arie de cultura rsriteana, la care adera si
cultura romfina veche. In cuprinsul acestei arii circula
un anumit gen de scrieri, se nasc curente de cultura
1 LC. Chilimia, Miron Costin, in lstoria it:era:14th ronufne, vol. I, Editura
Academiei, 1964, p. 407.
1 Literatura ronuind reche, ed. a Ilia, 1961, p. 29.

22

www.dacoromanica.ro
cu caracter general, dar cu manifestari specifice la
fiecare popor in parte. Mode tele, izvoarele, oamenii
circula cu usurinta, pentru ca exista acest fond cuh
tural comun, din care carturarii se impart4esc pre,
tutindeni, prin intermediul a doua limbi universale:
greaca si slavona. Pe aceasta baza apar, in secolul al
XV,lea si al XVIAea, dupa o perioada de intensa ash
milare a creatiilor celortalti, scrierile originate roma,
nesti mai intii in limba slavona. Analistica medievala
sirba, bulgara si rusa serveste ca model primelor leto,
pisete locale, biografiile sirbesti inspira pe Macarie
si pe continuatorii sai, al caror izvor de baza este ver,
siunea medio,bulgara a cronicii lui Manasses. Neagoe
Basarab cultiv un gen larg raspindit si stralucit repre,
zentat, atit in literatura bizantina cit si in cea slava
dnvdtriturile lui Vasile Macedoneanul, De administrando
irnperio a lui Constantin Porfirogenetul, Paucenia lui
Vladimir Monomahub. Hagiografia local (Viata lui
Joan cel Nou, Viata lui Nifin) porneste din aceleasi
surse. Avem deci un sistem de genuri literare 1- in
cultura noastra veche, care vine din lumea bizantino,
slava, si care trebuie studiat i inteles in el insusi, nu
prin raportarea la situatia din secolul al XIXAea,
cind incep sa se cultive genurile literaturii beletristice.
Trebuie, deci, sa judecam vechea noastra literatura
din interior si s o aselarn in cadrele ei firesti, stabi,
lindu,i originalitatea i valoarea in primul rind in functie
de operele similare din celelalte culturi ale ariei rasa,
ritene.
Aceast originalitate consta asa cum s,a remarcat
intr,o permanenta i foarte interesanta imbinare si
1 D.S. Lihaciov, Sistema literaturnih janrov drevnei Rusi, comunicare la al
\idea Congres international al slavitilor, Sofia, 1963, In volumul Slavianskie lite,
raturf. Doklaca sovetskoi delegafii, Moscova, 1963, p. 47-70.

23

www.dacoromanica.ro
sinteza a traditiilor literare bizantinwslave cu tendinte
si idei de factura occidentald,rnoderna incepind chiar
din secolul al XV,lea. Sinteza a fost realizata si con,
ditionata de realitati geografice, istorice si culturale
proprii tarii si poporului nostru. A constata, asadar,
ca., literar, scrierile noastre vechi apartin mai ales sferei de
cultura bizantinwslava nu este suficient, fiindca analiza
continutului ne asaza 'In fata unei problematici dew
sebite de a modelelor si izvoarelor. in cadrele unui
gen literar traditional si religios hagiografia
Viata lui NyOn este o scriere eminamente politicd, o
opera de propaganda ce urmareste sal creeze o anumit
,
opinie despre domnia lui Neagoe Basarab. .inudgiturile
acestuia isi pun probleme care lipsesc din creatiile,
inrudite ca gen, bizantine si slave, dar pe care le gsim
in esenta identice in Principele lui Machiavelli, si care
anticipeaza, cu citeva decenii, asupra scrierilor lui
Ivan Peresvetov si Ivan cel Groaznic in literatura rusal.
Macarie, Eftimie si Azarie sint, in rnaniera lor bizan,
tina, niste publicisti politici, polemisti si apologeti din
porunca, servind interesele unor domni sau partide
boieresti, ca si Gavril Protul in Tara Romaneasca. Ei
se incadreaza cu totii in acea tendinta, generalieuro,
peana in epocd, de a transforma cultura, cu prestigiul
ei, intr,o armal pusa in slujba operei de centralizare a
statului si direct in slujba monarhului.
Un fenomen de sinteza tot atit de interesant ni,1
ofera a doua jumatate a secolului al XVI,lea, cind
cultura romfina isi asimileaza creator marile curente
de reforma din Occident. Romanii nu devin, in
contact cu actiunea Reformei, nici luterani si nici
calvini; ei nu evadeaza din aria confesionala rdsgrio
teana. Dar limba poporului devine, pentru prima
oaral in cuprinsul acestei arii, vehiculul de cultura

24

www.dacoromanica.ro
ridicat la prestigiul limbii cartilor sfinte i a cultului.
Ce a insemnat aceasta pentru dezvoltarea ulterioara a
literaturii noastre se intelege de abia atunci cind stu,
diem cornparativ problema limbii literare la grecii
moderni si chiar la slavi, unde intemeierea culturii
scrise pe lirnba vie a poporului se petrece cu mult mai
tirziu.
Dar cea mai bogata in consecinte literare dintre
aceste sinteze succesive are loc, asa cum spuneam, in
secolul al XVII,lea si prima jumatate a secolului al XVII
lea. Este momentul clasic al vechii noastre litera,
turi, momentul in care limba, cugetarea si stilul, atit
de puternic individualizat, al scriitorilor secolelor XVII
si XVIII ating, prin versiunile romanesti ale ltzvdtdo
turilor i Vietii lui Nifm, prin Cazania lui Varlaam
si Psalmii lui Dosoftei, dar mai ales prin creatia lui
Ureche, Miron Costin, Neculce si Anonimul Brinco,
venesc, un echilibru si o plenitudine ce vor fermeca si
vor inspira pe Balcescu, pe Hasdu, pe Eminescu, pe
Sadoveanu si pe Arghezi, martorii cei mai pretiosi ai
frumusetilor artistice si lingvistice ale vechii noastre
literaturi.
Departe de a fi o simpla prefata a literaturii moderne,
creatiile vechilor nostri carturari, personalitati corn,
plexe, armonios alcatuite asa cum observa Tudor
Vianul constituie, alaturi de poezia populara, pilonii
de granit pe care se sprijina marea creatie a clasicilor
si reprezinta un moment din cele mai originale si mai
reprezentative in dezvoltarea culturii romane.
Luceafdrul, iulie 1966

1 Studii de literaturd retndnd, Editura didactica f i pedagogick Bucurqti,

1965, p. 200.

25

www.dacoromanica.ro
 ASPECTE ALE UNITATII CULTURII ROMANE$TI
INAINTE DE UNIRE

0 ISTORIE COMPARATA a modului in care au

luat nastere statele nationale ale popoarelor euro,
pene va inregistra, ca o trastural caracteristia pentru
formarea unitatilor nationale tirzii, rolul deosebit de
important jucat de elementul cultural.
Daca unitatea franceza, spaniola, engleza, rued a
fost realizata 'Inca la sfirsitul evului mediu si in pragul
epocii moderne, mai mult ca o chestiune de combi,
natii dinastice, de conquiste si reconquiste ce
raspundeau, in ultima instanta, unor necesiati de
ordin economic sau politic capararea impotriva unor
agresiuni), un grup numeros de popoare europene a
fost obligat de imprejurarile istorice s astepte secolul
al XIX,lea unele chiar inceputul secolului XX ,
spre a,si putea realiza unitatea in cadrul unor state
nationale proprii. Conditiile istorice find altele, lupta

26

www.dacoromanica.ro
pentru aceasta unitate si pentru faurirea statelor natio,
nale va dobindi alte aspecte, implicind idei, aspiratii
si modalitati de actiune deosebite de cele din sec. al
XIV,lea al XVIAea, dar asemanatoare intre ele la
diferite popoare.
Aceste popoare german, italian, roman, grec,
sirb, croat, bulgar, maghiar, ceh, slovac, polon etc.
au dobindit toate trasaturile esentiale ale natiunii,
aflindu,se Insa, politiceste, din cauza unor conditii
istorice speciale, fie impartite intro() multitudine de
formatii medievale (germanii si, partial, italienii si
romanii), fie incorporate, partial sau total, la diferite
date, in cuprinsul unor formatiuni de stat straine.
Aceasta particularitate a dezvoltarii politice a Europei
a transformat secolul al XIX,lea in secolul nationa,
litatilor , punind pe primulplan al politicii europene
ceea ce, cu o terminologie a zilelor noastre, am putea
numi problema destramrii imperiilor multinationale
medievale , care tineau in exploatare si asuprire
nationala, ca niste adevarate temnite ale popoarelor ,
nationalitatile devenite constiente de individualitatea,
aspiratiile si telurile lor. Inthadevar, dezvoltarea eco,
nomica si sociala atinsese acum pretutindeni stadiul
in care popoarele, devenite natiuni, nu mai pot su,
porta nici farlmitarea politica mostenita din epoca
feudala stavila in calea dezvoltrii pietii interne
unice, dorita de burghezie si ceruta de noul mod de
productie, capitalist si nici absenta unei indivi,
dualitati politice clar definite si libere, exprimata prin
statul national independent. Era inevitabil ca aspi,
ratiile legitime ale acestor popoare, transformindu,se
in actiuni pentru realizarea lor, sa impuna spre rezolvare
politicii internationale problema modalitatii in care si
ele sa dobindeasca o situatie la care altele ajunsesera

27

www.dacoromanica.ro
cu mult inainte. &a vdzut insa destul de repede Ca,
in practica, acest deziderat, care nu mai putea suferi
aminare, lua tot mai clar infatisarea unui proces de
maieutica politica, chestiunea fiind de a le scoate,
partial sau integral, din pintecele a trei mari imperii
multinationale, prin care evul mediu se prelungise
peste mdsur in epoca moderna: imperiul otoman,
habsburgic si tarist.
Incepind cu prima rascoala a sirbilor in 1804, con,
tinuind cu rascoala romanilor si grecilor in 1821, cu
seria de rascoale poloneze, cu anul revolutionar 1848, cu
marea rascoala bulgard din 1876, care declanseaza
razboiul rusooromanooturc, si pina la punerea in apli,
care a principiului autodeterminarii de care o serie
de popoare la sfirsitul primului razboi mondial, toat
istoria politica a Europei centrale, rasaritene si sudo
estice se desfasoara sub semnul tensiunii dintre avintul
nationalitatilor catre o viata politica independenta in
cadrul unor state nationale proprii, si represiunea de
variate nuante si stiluri exercitata de uriasele con,
glomerate politice, cuprinse de convulsiile popoarelor
inghitite. In acest proces cu multiple aspecte, dar cu
o ratiune unick sint angrenate i marile puteri occio
dentale, Franta si Anglia in primul rind, ale cdror
interese cereau ca mosirea celui mai slab dintre
imperii, omul bolnav al Europei, s nu se faca in
folosul imperiilor rivale. aci, in fond, toate straduino
tele politicii habsburgice si tariste sint de a circum,
scrie chestiunea orientala exclusiv la problema
destramarii imperiului otoman, evitind soarta lui si
pindind prilejul de a trage maximum de foloase. Cu
patru decenii inainte de propriaoi pieire, Austria se
mai bucura sa. smulga Bosnia si Hertegovina, desi
statul national sirb luase fiinta!
28

www.dacoromanica.ro
 In aceste conditii, cind imperativul constituirii
statului national si al dobindirii independentei se cioc,
nea de stavile deosebit de puternice, aparent de ne,
trecut, lupta nationala a imbracat in mod necesar
haina culturii. Crearea unei culturi nationale, expresie
constienta a individualittii istorice, lingvistice i spio
rituale a poporului respectiv, oglinda a traditiilor,
obiceiurilor, geniului sau propriu, puratoare de cuvint
si martora in fata lumii civilizate a drepturilor sale
la existenta, este privita ca o etapa absolut necesara
0. ca o arma din cele mai eficace in lupta pentru elio
berarea, unitatea si independenta nationala. Glasul
popoarelor in cintece precede glasul popoarelor pe
baricade, Patria culturala unica pe aceea politica,
Dacia literard, Romania de la 1859 si 1918. Dezvolo
tarea culturilor moderne ale popoarelor german, ita,
lian, grec, polon, roman si ale tuturor celorlalte popoare
angajate in acelasi proces istoric urmeazd in esent5
aceleasi cai, de uncle canatele de legatura dintre ele,
prin care o idee formulata introun loc de un exponent
al uneia din aceste culturi face inconjurul tuturor
celorlalte. Colaborarii dintre Leopold Ranke si Vuk
Karadii6, primit de Goethe si sarbatorit de filologii
si folcloristii germani ca reprezentant al geniului
poporului sirbesc, ii vor urma numeroase alte forme
de relatii i colaborari intre exponentii diferitelor
popoare i culturi, ceea ce explica multiplele fenoo
mene de interferenta i schimburile reciproce dintre ele.
Ltd de ce rolul jucat de oamenii de cultura este
atit de mare pe teren politic la aceste natiuni, fie c
avem de a face cu tipul carturaruluioom politic, in
sensul strict al cuvintului (un Botev la bulgari, un
Balcescu, un Kogalniceanu la noi slat cei mai caracte,
ristici), fie cu artistulocetatean, deol cheama Rhigas,

29

www.dacoromanica.ro
Mickiewicz, Petfi, Chopin, Alecsandri etc. Cultura
romana moderna se constituie sub semnul acestei
largi deschideri si al unei inforrnari la zi asupra
intregii miscari culturale europene, ea este la curent,
in cele mai intime vibratii, cu vibratia uriasa a tutu,
ror acestor popoare, cunoaste, traduce, citeste tot
ce contribuie la realizarea idealului pentru care
militeaza. Si la fel se intimpla, in grade diferite, la
ceilalti. Dar in acelasi timp, ea isi cauta temeliile, si
le descopera, ca si ceilalti de altfel, in propria istorie
si traditie culturala. Daca in cursul a numai doua
generatii, a lui Asachi si Heliade si a luptatorilor de
la 1848 realizatorii Unirii de la 1859 poporul
roman isi faureste o cultura nationall in cel mai exact
inteles al conceptului, pentru ca in generatia imediat
urmatoare sa riclice aceasta cultura la inaltimea valo,
rilor universale, faptul se datoreste adincimii, traini,
ciei acestor temelii. Unitatea culturii romanesti a putut
fi infaptuita in doua generatii in formele si spiritul
culturii moderne, pentru ca ea era o realitate, in alte
forme, de mai bine de doua secole; pentru ca atunci
ea fusese dorita si realizata de generatiile lui Simion
tefan, Miron Costin si Cantemir.
Exist un fapt care scapa, de obicei, atentiei noastre,
dar asupra caruia aniversarea Unirii din 1859 trebuie
sal ne facal a medita: aspiratia spre unitatea culturala
si lucrarea constienta in directia realizarii ei sint per,
manente in cultura romana, cel putin din a d.oua
jumtate a secolului al XVIAea, nu cu mult dupa ce
se incheiase procesul de unificare a marilor monarhii
europene ale vremii, din apus si rdsdrit. Dar Inca inainte
de a putea vorbi de aceasta aspiratie, unitatea dezvol,
tarii culturii romanesti pe intregul teritoriu locuit de
poporul roman este o realitate care contrasteaza vadit

30

www.dacoromanica.ro
cu existenta unor formatiuni de stat deosebite. Uni,
tatea culturii in cadrul diversitdtii formatiilor de stat nu
este, deci, o caracteristica numai pentru cultura ger,
mama sau italiana, ci i pentru cultura romana. La o
cercetare mai aprofundata, dincolo de aspectele locale
ale dezvoltarii culturii romaneti din Moldova, Tran,
silvania sau Tara Romaneasca, apare imediat procesul
evolutiv unitar, care face din cultura fiecareia din
cele trei tari romaneti o parte dintr,un organism
unitar, ce nu poate fi inteles d.eplin i nu poate fi pre,
zentat cu fidelitate decit urmarit ca atare. Acest orga,
nism este cultura romana, una, peste granitele de stat,
loc de intilnire al eforturilor creatoare de pretutindeni
si expresia cea mai clara a faptului c poporul roman
s,a simtit totdeauna unul, aa cum o rostea raspicat,
in scrierile sale, Miron Costin. Ceea ce trebuie urmarit,
in special, pentru a intelege resorturile acestei unitati,
este fenomenul de Insurnare a rezultatelor i de succe,
siune a rolurilor. Asistam necontenit la valorificarea
realizarilor obtinute de carturarii dintr,o Tara de catre
ceilalti, fiecare dintre provinciile istorice detinind in
momente diferite initiativa, pentru a deveni apoi bene,
ficiara celorlalte, in weptarea momentului cind va rede,
veni deschizatoare de drumuri. in vreme ce cultura

cel mai tipic este al Frantei ,

altor state tinde sa se concentreze in jurul unui centru
unic, absorbind energiile din toate partile cazul
cultura romana, ca i cea
germana sau italiana, manifesta acest policentrism ce
nu impieteaza cu nimic asupra unitatii i nu da nici
un moment efortului cultural directii divergente. Un
curent de cultura, o idee, o scriere apare intrmn loc,
dar imediat o gasim circulind, integrindu,se in acti,
vitatea culturala din celelalte parti. in secolul al XVII,
lea aceste fenomene capata aspectul unei actiuni cong

31

www.dacoromanica.ro
stiente, actele de cultural adresindu,se deja, deliberat,
tuturor romanilor. Tiparind Cartea ronuineasa de invd,
tdturd (titlul insusi este un program ca i cel de Dacia
literard), Vasile Lupu o adresa, in 1643, la toata sernirio
tia romaneasca, pretutindere ce se alla pravoslavnici
introaceastd limba si o numea dar limbii romanesti .
Coresi 11 anticipase, descoperind unitatea nationala de
linga presa lui tipografica si in vreme ceosi cauta citi,
tori de aceeasi limba: daca vazui c mai toate limbile
au cuvintul lui Dumnezeu in limba lor, numai noi
rumanii n,avem , scria el in 1570 in epilogul Psab
tirii romanesti de la Brasov. Exact cu aceleasi cuvinte
(cartea s,a gasit in mindstirea uncle fusese staret) incepe
predoslovia lui Teofil, mitropolitul Tarii Romanesti, la
Pravila de la Govora din 1640. Devenind intiia oard
un puternic curent de cultura in Transilvania si Mara,
mures, miscarea pentru carte in limba romana trece
muntii, prefacind aspectul cultural de aici, mai intii
in Muntenia, apoi, prin emulatie, in Moldova. Tipao
ritura lui Varlaam de la 1643 era inclusk un an mai
tirziu, in cuprinsul Evangheliei invdtdtoare de la minas,
tirea Dealul din Tara Romaneasca Si amindoua treceau
muntii spre Transilvania, unde, la 1648, apare /Void
Testament de la Balgrad (Albadulia), cu celebra decla,
ratie a lui Simion Stefan si cu izbucnirea lui de naduf
impotriva celor care au rasfirat rumanii printr,alte
tari . Toata aceasta opera de traduceri de carti bise,
ricesti avea insa un scop mai larg : era o replica la incer,
carea de a rupe comunitatea de cultural a romanilor
din Transilvania cu cei de peste munti. Unitatea culi
turii era apdrata ca expresie a unitatii nationale. Era
un act de vointd a unitdtii, nu numai de instinct, indi,
ferent de forma sub care se manifesta. Caci atunci
cind, partial, se va reusi sa se rupa prin uniatie
32

www.dacoromanica.ro
o parte din populatia Transilvaniei, locul comunitatii
de credinta va fi luat de constiinta militanta a originii
comune si nobile. Miron Costin avea sa teoretizeze
principalele puncte ale crezului national pentru dou
secole si mai bine: unitatea de neam, de limba, de
origine si rrandria descendentei romane, toate acestea
spre a imbarbata in momente de restriste. Ideea va
trece in Tara Romaneasca, unde Stolnicul Cantacu,
zino, ca si autorul Istoriei dotnnilor Torii 1<omOnesti,
este la curent cu operele istoriografiei moldovenesti.
Dupa cum si traducatorii .Bibliei lui Serban Cantacu,
zino folosesc traduceri din Transilvania si Moldova
( Vechiul Testament al lui Milescu). Secolul al XVIII,lea
a fost numit de Iorga al marilor compilatii de cm,
nici , pentru Ca acum tot ceea ce se crease in secolul
anterior se compileaza la un loc si face inconjurul
pamintului romanesc. Sava Popovici din Rasinari yre,
dica ideile lui Miron Costin de la altar si copia Invd,
tdturile lui Neagoe Basarab. Copistii moldoveni scriu
carti pentru cititorii din Bihor. Car* traduse in nordul
Moldovei sint citite la Rimnic si Tismana si invers.
Opera lui Ureche, Miron Costin, Stolnicul Canto,
cuzino, Dimitrie Cantemir nu este numai citit, ci i
continuat, la un nivel superior, de carturarii colii
ardelene. Initiativa se reintoarce in Transilvania, cons,
tiinta nationala se caleste in focul luptelor pentru drep,
turile unei populatii supuse de veacuri unui dublu
jug si, purtind intr,insa puterea noud primita acolo,
va veni sa zguduie pe cei de dincoace, dupa un veac
de fanariotism, prin glasul lui Gheorghe Lazar. Cind,
pe Cimpia Libertatii de la Blaj, se vor intilni refugiatii
din Moldova si Muntenia in pribegie spre Apus, toate
drumurile erau cunoscute si de veacuri batute. Heliade
si Asachi se luasera si ei la intrecere in acelasi fel in

33

www.dacoromanica.ro
care cu doua veacuri inainte o facusera traducatorii
si tipografii lui Matei Basarab si Vasile Lupu. De mult
citeau cei din Moldova pe cei din Tara Romfineasca
si Dacia literarci continua o veche traditie.
Am reamintit aici citeva aspecte, Fara a urmari
sistematic toate fenomenele si Fara a insista asupra perioa,
dei anterioare culturii in limba romana (cercetarile din
ultimii ani au demonstrat categoric unitatea culturii
romanilor din Transilvania cu aceea din Tara Roma,
neasca si Moldova) spre a sugera necesitatea unei revis
zuiri a felului in care se prezinta, de obicei, istoria
culturii romanesti in secolele ce premerg constituirii
statului national la 1859. Istoricii literaturii italiene sau
germane, literaturi dezvoltate, ca si literatura romana,
in alte granite decit ale unui stat national unitar, isi
privesc obiectul in primul rind in unitatea lui structu,
rala, qi daca se vorbeste despre Florenta, Roma, Weimar,
Jena sau Berlin ca de centre ale culturii germane sau
italiene, nimeni nu se gindeste s divida cultura italiana
ori germana in tot atitea parti cite state germane sau
italiene s,au putut numara pina in a doua jurnatate a
secolului al XIX,lea. A vorbi despre o cultura mun,
teneasca, moldoveneasca sau ardeleneasca, a crea capi,
tole regionale prelungind in istoria literara o diviziune
de mult lichidata pe plan politic este o ciuddtenie.
Cultura romfineased a fost si s,a voit una cu mult inainte
de Unire. Este timpul ca si istoria literara sa trap
toate consecintele din faptul c de atunci au trecut
107 ani.
Viaja ronuineascd, ianuarie 1565

www.dacoromanica.ro
 EM1NESCU SI LITERATURA ROMANA VECHE

PENTRU A DETERMINA cu oarecare exactitate In,

tinderea cunostintelor lui Eminescu in materie de
literatura ronaand veche, se cere, in primul rind,
s avena o idee just despre competenta sa in cerce,
tarea textelor chirilice, manuscrise i tiparite. In al
doilea rind, sa stabilim un raport precis intre lecturile
sale de specialitate i dezvoltarea generala a cercetArii
stiintifice asupra culturii noastre vechi in epoca respect
tiva.
Prima conditie a fost deja indeplinita de care Alexan:
dru Elian, care, pe baza analizei cunoscutelor rapoarte
ale lui Eminescu in vederea achizitionarii de carti i
manuscrise pe vremea cind era director al Bibliotecii
Centrale din Iasi, conchidea : Cele doua rapoarte de
acum trei sferturi de veac ale tinarului director al
Bibliotecii Centrale dovedesc, in genere, o pregatire
tehnica surprinzatoare, cu toate inevitabilele ei lacune.

35 ,

www.dacoromanica.ro
intinsele cunostinte in domeniul vechiului tipar roma,
nesc ale lui Eminescu, posibilitatea de orientare intr,un
sector divers si dificil, ca acela al manuscriselor, unite
cu o temeinica cunoastere a paleografiei chirilice, promio
teau sa dea, pe viitor, un eminent specialist in toate
problemele legate de scrisul romanesc. in sfirsit,
referindwse la adresa prin care Eminescu trimite pro,
punind spre cumparare si descrandwl lexiconul
slavo,roman care va intra nu se stie cum in posesia
lui D. Sturdza : E vrednic de remarcat c datarea
precautd a codicelui, facutd de Eminescu, e cea mai
apropiat din cite se propusesera de data aproxi,
mativa a copierii lui, asa cum a fost stabilita de atente
cercetri mai tirzii. El stiuse, indeosebi, s distinga
scrierile de vechime diferita din cuprinsul codicelui,
ocolind astfel primejdia in care au cazut cercetatori
mai noi de a data global si arbitrar manuscrisul. 1
A fost reconstituita pentru intiia oard, de cdtre
acelasi cercetator, o parte din biblioteca de manuscrise
vechi a poetului pastrat in prezent la Biblioteca Acade,
miei Republica Socialiste Romania. Din cele zece
manuscrise pe care Gaster le imprumutase de la Emi,
nescu spre a le folosi in Literatura populard romeind
(1883) i Crestomatia romeind (1891), opt se pastreazd
acum la cotele 1064 (manuscris inapoiat in cadrul
donatiei Gaster din 1935)2, 2769, 2773, 2774, 2775, 2798,
2799 0 3010 (manuscrise pastrate de Maiorescu dupd
imbolnalvirea poetului si donate in 19o4 Academiei)3.
amid s,au pierdut, si anume : Tetraevanghelul din secolul
al XVIblea sia 'it:kit fara urma, iar Hronograful, care

1 Al. Elian, Eminescu fi vechiul scris romanesc, in Studii fi cercetdri de bibli,

ologie, nr. I, 1955, p. 134, 13$', '31.
2 /dem, p. 146
3 Idern, p. 147, 149 15o.

36

www.dacoromanica.ro
ii servise poetului spre a exemplifica unitatea limbii
romanesti in recenzia la cartea lui Comsa despre
Pomdritl, a fost sustras de I. Radulescu,Pogoneanu
dintre manuscrisele de la Maiorescu. Tot lui Eminescu
ioau apartinut si alte I() manuscrise din donatia Maio,
rescu, inregistrate azi la cotele 2772, 2791, 2792, 3074,3079,
3097, 3141, 3142, 3143, 31532. Din cele zo de manuscrise
identificate, care au apartinut cu siguranta lui Eminescu,
unele au fost subliniate de poet in locurile de unde isi
alegea cuvinte si locutiuni, altele i,au servit spre a copia
pasaje intregi, pastrate Tntre manuscrisele sale. Ele ne dau
o prima idee de natura lecturilor poetului mai ales in do,
meniul cartilor populare si al apocrifelor. Vom reveni
asupra lor dupa ce vom incerca sa sugeramdeocamdata
pe baza unei cercetari ce nu este exhaustivdin ce masura
poetul era la curent cu realizarile de pina atunci si din
vremea sa, in domeniul studierii literaturii romane vechi.

Pina la Eminescu si in perioada manifestrii sale

creatoare, descoperirea, aprecierea si cercetarea vechii
culturi romanesti au trecut prin citeva faze distincte,
marcate fiecare de contributii importante.
Interesul pentru studierea vechii noastre culturi
intr,o perspectiva noua, admiratia pentru operele qi
figurile carturarilor din trecut si folosirea in special a
cronicilor ca izvoare de inspiratie literara si ca mij,
loace de educatie patriotica dateaza din epoca pasop,
tistilor, este opera lor. Ei aduna si tiparesc 'India
oara cronicile Moldovei (Kogalniceanu) si ale Tarii
Romanesti c Balcescu si Laurian), realizare epocala cu
influente profunde asupra evolutiei ulterioare a litera,
1 Cf. Gh. Bulgar, Eminescu despre problemele limbii mane litcrare, Bucu,

reti, 1964, P. 35-36.

2 Al. Elian, auditsl citat, p. 151 in.

37

www.dacoromanica.ro
turii noastre. Tot lor le apartine India mare izbinda
literara inspirata de aceste cronici nuvela Alexandru
Ldpufneanu 0 cea mai bogata sinteza (pin la Erni,
nescu) intre tendintele de modernizare a limbii literare
si pretuirea traditiei lingvistice rastrata in scrierile
vechi : limba lui Balcescu, pe care Eminescu o consi,
dera culmea la care a ajuns romanimea indeobte
de la 1560 incepind i pina astazi 1.
Contemporanul de dincolo de munti al lui Negruzzi,
Balcescu si Kogalniceanu, eruditul blajean Timotei
Cipariu (n. i8op intemeiazd cam in aceeasi vreme
studiul filologic al textelor vechi romanesti, adunind cu o
rivn deosebita tiprituri i manuscrise de pe tot cuprin,
sul pamintului romanesc in vasta sa biblioteca. El ajunge
la o cuno*ere, unica in vremea sa, a limbii vechi, pe
care o considera mai aproape de sorgintea latina, decit
limba folosita de contemporani. Teza posibilitatii si
necesitatii de a reinvia i a reintroduce formele viabile
din limba veche in tesatura moderna a limbii romane,
sustinuta cu pasiune de Cipariu, l,a calauzit in alcatui,
rea unei ample antologii : Crestomatie sau analecte literare
din cdrtile mai vechi ci now! romdnegi, tipdrite ci rnanuscrise,
incepfnd de la secolul XVI pind la al XIX, cu noti(d Iite
rard. Dar n,a aparut decit un prim volum (Blaj, 1858),
cuprinzind doar extrase din tipariturile secolului al
XVI,lea si al XVII,lea. Notita literara de 38 de pagini,
care servqte drept introducere, este, in realitate, cea
dintii schita de istorie a literaturii romne vechi,
dupg o metoda bibliografica i filologica ce se va in,
stapini pentru mult vreme in cuprinsul :noii discipline.
Opera pwptitilor este continuata, in toate aspectele
ei esentiale, de Al. Odobescu i B. P. Hasdeu. Imparta,

1 Timpul, 24.X1.1878.

38

www.dacoromanica.ro
sind punctul de vedere pasoptist asupra cAilor de urmat
in lurirea unei culturi nationale originate, amindoi
scriu opere literare inspirate din cronici si din istoria
patriei, acordind totusi, in calitate de savanti in intelesul
modern al cuvintului, stApini pe o solidd si multilateral
formatie istoricoaologica, o atentie speciald cercetrilor
stiintifice. Astfel, Odobescu, aruia ii datoram indite
eforturi serioase de a descoperi si salva tezaurul de manu,
scrise si tiprituri pstrate in centrele de cultur ale
Tarii Romanesti, ne,a lisat citeva pretioase contributii
privind aceste manuscrise, istoria tiparului in Tarile
Romane, arhitectura si arta veche romaneascd etc.
(Va fi imitat in Moldova de Melhisedec Stefnescu.)
Sinteza genial a tuturor curentelor si realizArilor
epocii o datorAm lui Hasdeu. El poate fi considerat,
fArg ezitare, creatorul istoriei culturii vechi romanesti
ca disciplind stiintificd, in spirit nou si cu metodologia
modernd, servitA de o pregaire desvirsit in domeniile
auxiliare (istorie, critica si editarea textelor, stavisticd,
folcloristicA etc.). Opera sa cuprinde intinse studii
monografice, in mare parte valoroase si astAzi, asupra
mai tuturor personaliatilor, scrierilor si problemelor
culturii vechi ronianesti, din cele mai vechi timpuri
si sub toate aspectele in care s,a infAtisat.
In umbra lui Hasdeu, pe linga agitatia superficiala,
dar nu lipsit de idei, a lui V. A. Urechia, autorut
unor Schite de istoria literaturii romeine (apdrute in 1885,
ca rezumat al unui curs de istoria literaturii romane
inceput la Iasi, in 2859, si continuat din 2864 la Bucu,
resti), se desfAsoarA o util initiativa a Societtii
Academice, mai apoi Academia RomanA: editarea
operelor complete ale lui Dimitrie Cantemir (din 1872)
si Miron Costin (din 2886). Aceste editii, astzi depAsite
ca valoare stiintifica, dar nu totdeauna inlocuite, sit-It

39

www.dacoromanica.ro
completate cu citeva realizari editoriale trainice, pe
care le datoram lui Hasdeu insusi (Psaltirea lui Coresi
in 1881) si Ion Bianu (Psahirea in versuri a lui Dosoftei,
1887, Psaltirea scheiand, 1889).
Eminescu se formeaza, deci, in aceastd ambianta
(momentul urmator, al directiei critice , reprezen,
tata de Xenopol, Onciul, loan Bogdan, Al. Philippide,
Ovid Densusianu s.a., cade dupa stingerea poetului,
primul volum al sintezei lui Xenopol fiind din 1888).
El pleaca de la niste rezultate deja dobindite si se tine
la curent, treptat, cu tot ce apare nou. Imprejurarile
il pun in situatia de a,si asimila de foarte tinr diversele
curente de idei ale epocii si a veni in contact cu oameni
si cdrti menite sad inlesneasca patrunderea in miezul
realitatilor ei. Elev al pasoptistului ardelean Aron
Pumnul exponentul crezului blajean pe meleagurile
Bucovinei , bibliotecar al gimnazistilor de la Cernauti,
al societatii Romania Jund la Viena, apoi director al
Bibliotecii Centrale din Iasi, poetul petrece anii deci,
sivi ai formatiei sale in mijlocul cartilor. In amintirile
prietenilor se citeazd de la inceput, printre lecturile
sale preferate, marea culegere a cronicilor moldovene
a lui Kogalniceanu, pe care Eminescu o va parcurge
in prima si a doua editie sporita de mai multe
ori si la diferite virste. Admirator al carturarilor arde,
leni (cronica lui i.ncai o cita adesea, ca si destinul
autorului ei), fostul elev in trecere al gimnaziului de la
Blaj, intr,o vreme cind director era Cipariu, se dove,
deste el insusi un ciparian convins, fireste, nu in
directia purificarii limbii , ci prin pasiunea cu care
aduna hirtoage vechi , spre a descoperi in ele dulcea
limba a trecutului , opunind,o pasarestii gazetari,
lor . S,au adus dovezi categorice ca poetul citise cu aten,
tie Analectele 8 i Principiile de limbd si scripturci, asupra

40

www.dacoromanica.ro
carora dadea in 1878 o patrunzatoare caracterizare intr,o
recenzie din Timpul (17.IX) la vol. I din Cuvinte din
Hasdeu nu pomeneste nimic de Cipariu in
prefata ori in cuprinsul volumului I al Cuvintelor din
bdtrIni. Apropierea, comparatia i aprecierea celor trei
lucrari apartin deci in intregime lui Eminescu.
Din numeroasele proiecte de drame istorice si din
multe versuri de inspiratie similara se vede ca Eminescu,
desavirsit cunoscator al literaturii romane moderne
(cf. G. Calinescu), Ii insusise ideile estetice ale pasopti,
stilor, reimprospatate grin opera literara a lui Odobescu
si Hasdeu, binecunoscuta poetului. (India drama istorica
romaneasca viabilaKdzvan,si Vidra, o suflase in repe,
tate rinduri actorilor, aparind el insusi intr,un rol episo,
dic.) 0 atitudine identica va avea fatal de intregul tezaur
literar al secolelor trecute, indragit de predecesorii sai.
Nu intentionam sA facem o demonstratie arnanun,
tit a cunostintelor, foarte intinse, pe care Eminescu le
acumulase cu privire la opera lui Hasdeu principalul
reprezentant roman al stiintelor umaniste in vremea
sa. Cind, in 1878 si 1882, in recenziile la Cuvinte din
Litrfni, vol. I, si Columna lui Traian (serie noua), Erni,
nescu formuleaza o judecata globala asupra persona,
litatii si activitatii lui Hasdeu, el dovedeste o cunoastere
desavirsita i o egald obiectivitate in judecarea princi,
palului inamic al gruparii din care Ikea parte. Dovezile
abunda, de altfel, in publicistica sa, unde Arhiva
istoricd a Komdniei, Istoria criticd a romdnilor i princi,
palele periodice hasdeiene, Traian i Columna lui
Traian, figureaza intre obisnuitele instrumente de infor,
mare sau referinta. (Din Traian poetul reproduce in
Tirnpul prezentarea i citeva traduceri de balade sirbesti
culese de KaradiiO, gest pe care it repeta in Fintina
1 Cf. I. Cretu, Eminescu i Hasdeu, in Luceafdeul, an 7, 1964.

41

www.dacoromanica.ro
Blanduziei, semn cA prima initiativ ii apartinuse
tot lui. ) Toate acestea dovedesc c Eminescu era la curent
cu literatura romaneascA de specialitate i c retiOse
in felul acesta sA afle despre mai toate scrierile, origi,
nale i traduse, manuscrise si tiparite, care compun
ceea ce numim de obicei literatura romana veche .
Exist dovezi directel cA Eminescu citise :
din literatura originala a Moldovei : Cronica
moldolpolond (singura cronica din secolul al XVIAea
cunoscutd la noi pina la loan Bogdan), pe Ureche,
Miron Costin (Letopisetul, De neamul moldovenilor,
Poema polond), Nicolae Costin (si scrierile anonime care
i se atribuiau), 1Veculce, Amiras, Axinte Uricariul,
Joan Canta, Enache Kogdlniceanu (toate se aflA in editia
a doua 18,72-1874 a cronicarilor lui Kogalni,
ceanu, unele find reproduse din Arhiva lui Hasdeu);
pe Varlaatn, Dosofiei2 si Cantemir (Descrierea Moldovei
este utilizata si citata, evident din traducerea recentA, care
forma volumul II al Operelor complete. Divanul fusese ree,
ditat de Hasdeu intr,un volum al Arhivei, consultat de
Eminescu si pentru alte chestiuni);
din literatura Tarii Romnesti : Viata patriarhului
Nifin (editata in Arhiva si citata in doua rinduri),
Invdtdturile lui Neagoe Basarab (Cele trei capitole cu

1 In afari de bibliografia citata in cursul articolului, la baza afirmatiilor ce

urmeaza se afli: M. Eminescu, Scrieri politice i literare, vol. 1, 1870-1887 (editia
I. Scurtu), Bucuretti, 1905, i M. Eminescu, Opera politica, ed. Ion Cretu, ash
III, Bucurelti, 194t.
2 Cf.Vladimir Dogaru, Eminescu i Dosofiei, studiu consultat in manuscris
fi utilizat aid cu aprobarea autorului, caruia ii multumim i pe aceasta cale.
Se arata ca Psaltirea in versuri se afla in biblioteca gimnazittilor romni din
Cernauti pe vremea cind bibliotecar era Eminescu. Fragmente din aceeaii opera
daduse Cipariu in Analecte, iar Lepturariul lui Pumnul continea 8 psalmi i o
compozitie originala ccineqi face zid de pace ...) prezentind asemartari metrice
evidente cu o poezie de Eminescu. Multe expresii fit rime din Dosoftei se re,
intilnesc la Eminescu. Pentru Vie file sfinfilor, ale caror volume din Biblioteca
Centrala lati poarta insemniri autografe de Eminescu, vezi Al.Elian, op. cit.

42

www.dacoromanica.ro
caracter laic si politic, editate de Hasdeu in Arhiva,
din care extrage si reproduce un lung pasaj despre
masa domneasca), Hronograful lui Mihail Moxa, editat
de Hasdeu in vol. I din Cuvinte i folosit de Eminescu
in Scrisoarea III (dupa cum de mult s,a aratat); Istoria
Torii 4omOnesti de stolnicul Constantin Cantacuzino
(editata de Kogalniceanu, care iq) atribuia just, spre
deosebire de Hasdeu, ce pleda pentru paternitatea lui
Milescu); parcursese Indreptarea legii a lui Matei Basarab
(unele citate par a h folosite dupa Cipariu, dar cunoscutul
motto din Epigonii nu figureaza in Analecte). Din
traducerile importante avea in biblioteca personala de
manuscrise pe Var /cram ci Ioasaf, tradus de Udriste
Nasturel, cita (si citise) Cea.sornicul domnilor, tradus
de Nicolae Costin, iar din Alexandria, I. D. &fan a
aratat ca poetul s,a inspirat pentru o cunoscut imagine
din poezia Pe aceeasi ulicioard1.
Desi poetul nu utilizeaza spre argumentare si docu%
mentare cronicile muntene din Magazinul istoric
pentru Dacia, nu putem crede ca nu le,a cunoscut.
Descoperirea unor indicii indiscutabile de utilizare a
Magazinului ar completa lectura poetului cu intreaga
literatur istorica munteand.
Dintre cdrtile populare ci apocrye cunoscute lui
Eminescu mai citam in afara de Alexandria 0 Varlaam
ci Ioasaf pe cele cuprinse in manuscrisele sale: Iliodor
istoria etiopiceascO, Viata ci minunile sjintului Vasile cel
Nou, Minunile Maicii Domnului, Descoperirea Ontei
liturghii, Hronograful (tipul Danovicb, Hronograful lui
Dimitrie de Kmtov2.

1 I. D. Balan, La reeduarea Alexandrsei a, in Gazer; Itterat a, nr. 38 din

io.IX.1956, reprodus i in Valori literare, Bucurgti, 1966, p. 248-255.
2 Pentru a evalua intinderea acestor cunostinte compari cu N. Cartojan,
Cdrtile populare in literatura romelneascii, vol. I-11, Bucurefti, 1929-1938.

43

www.dacoromanica.ro
 Titlurile semnalate mai sus nu reprezinta, dupal
parerea noastra, tot ce a citit Eminescu din literatura
veche. Dar atitea cite sint, cred cal ne dau o idee destul
de clara asupra cunostintelor sale de specialitate, cuno,
stinte care depaseau faral indoiala (nu numai prin adin,
cimea cu care fusesera studiate sau prin priceperea
cu care le,a folosit in opera sa literara si publicistica)
pregatirea unui V. A. Urechia, detinatorul cursului
de istorie a literaturii romane la Universitate.
*
Orizonturile ideologice si dimensiunile artistice ale
operei lui Mihai Eminescu nu pot fi intelese in afara
preocuparii sale permanente pentru cunoasterea tutu,
ror etapelor si formelor de manifestare a geniului
creator al poporului sau.
Este astazi unanirn acceptat, in urma unor valoroase
studii filologice si stilistice (I. Iordan, Al. Rosetti,
Tudor Vianu), ea' limba lui Eminescu este o insumare
si o ridicare la potente maxime a dezvoltarii de totdea,
una si de pretutindeni a limbii romane, si s,a aratat
in ce msura uimitoarea imbinare de adincime si
simplitate din ultima sa perioada de creatie se bazeaza
pe cunoasterea integrala si geniala folosire in scopuri
artistice, a limbii vechi. (Semnalam cu aceasta ocazie
excelentul studiu al Floricai Dimitrescu, Eminescu si
limba vechel, unde se face o sugestiva demonstratie in
acest sens.)
Pe de aka parte, daca atitudinea sa fat de zestrea
culturala a veacurilor trecute nu este noual, fiind pre,
luata de la inaintasi, Eminescu realizeaza, in schimb,
la o inaltime neating de nici unul dintre predecesori

1 In levista Universitatii, aerie tiinIe Societe, nr. 2-3, 1955, p. 167-186.

44

www.dacoromanica.ro
si contemporani, contopirea desavirsita a spiritului si
limbii vechii noastre literaturi, cu o exceptionald cultura
generala, hranit din cele mai variate izvoare univer,
sale si calauzita de o capacitate neobisnuita de a se
orienta in principalele curente de idei si nazuinte arti,
stice ale timpului au. Opera eminesciana devine astfel
cea mai traditionala si totodata cea mai revolutionara
a literaturii romfine moderne, sorbind toate sevele
pmintului pe care sfa nascut si plasindu,se India
pe orbita valorilor universale1. Se realizase idealul
proclamat de Kogalniceanu in prefata Daciei literare
i urmarit vis de aur de generatia pasoptistd.
Pentru destinele moderne ale scrisului vechi roma',
nesc, aceasta infdptuire a constituit in primul rind o
lectie. Dintre urmasi, mai ales doi vor reusi sa o desci,
freze intru totul si sa descopere in ultimele ei secrete
formula sintezei eminesciene: Sadoveanu si Arghezi.
Trasaturile comune, sub acest aspect, sint izbitoare:
aceeasi deplina netezire a pragurilor dintre fazele
evolutiei limbii romfine, aceeasi inefabila adunare a
universului intre tarmurile geniului romfinesc si risipire
a lui in nesfirsitul culturii umane, aceeasi capacitate de
a ne face sa simtim, pulsind prin secole, unitatea si con,
tinuitatea unui efort spre frumusete si desavirsire ce se
implineste in opera bor. Aceeasi lectie pentru cei ce
vor veni.
Pentru disciplina stiintifica a istoriei literaturii ro,
mine vechi, Eminescu inseamn 5. pastrarea obiectului ei
cu fata spre viitor, intre prezentele vii, fecunde, pline
de sensuri actuale, asa cum se intimplase in vremea lui
Balcescu si Negruzzi. i asta intrmn moment in care
1 Cf. G. Cilinescu, Opera lui Miltai Eminescu, vol. V, Bucurgti, 1956 fi
capitolul respectiv din Istoria literaturii ronane de la origini pirizi in prezent, Bum.
relti, 1941, P. 388.

45

www.dacoromanica.ro
traditia pasoptist ceda in fata a dou noi directii ce
amenintau s o copleseascA. Una era reprezentat de
eruditi masivi si constiinciosi, care, pe urmele lui Cipa,
riu, dar lard profetismul cuceritor si in eroare al
acestuia, transformau tot mai mult studiul stiintific al
epocii vechi in purl filologie si bibliografie intre,
prindere de lingvisti si istorici de cabinet, in mlinile
arora sevele se uscau si numai cojile ramineau sa fie
clasate minutios, in nesfirsite liste de autori si titluri
(vezi Al. Philippide: Introducere in istoria limbii .,si
literaturii romdne, 1888; I. G. Sbiera, Miscdri culturale
,si literare la romdnii din stinga Dundrii, 1897; Giorge
Pascu, Istoria lirnbii Si literaturii romdne, 1921-1926);
cealaltA, de esteti care, fArA a se dezinteresa ba dim,
potrivA de aspectele vii ale scrierilor epocii anteri,
oare, le scrutau intr:o perspectiva aproape exclusiv
estetica, transformindwle doar intr,un object de stralu,
cite exercitii ale propriilor aptitudini criticwliterare
(exponentul tipic si intr,un fel creatorul directiei este
Ovid Densusianu).
in fata acestor cloud tendinte, atit de putin asemanaf
toare in maniera si rezultate imediate, dar atit de con,
vergente in efectele finale, opera si lectia lui Eminescu
au orientat cercetarile ulterioare pe o cale noua.Aceasta
cale o va descoperi istoriografia literar romana prin
forga si CAlinescu, asa cum literatura a descoperit,o
prin Sadoveanu si Arghezi.
Dar Eminescu se integreazd in istoria dezvoltArii
disciplinei si ca reprezentant direct al ei, ca om de
meserie ale carui observatii si concluzii, desi n,au
fost consemnate in studii sistematice ori in tratate de
sinteza, nu ramin mai putin marturia unei uimitoare
clarviziuni si desAvirsite cunoasteri a obiectului. Caracte,

46

www.dacoromanica.ro
rizrile fulgeratoare din uncle articole anticipeaz1 scpd,
rarile specifice lui N. lorga.
Se poate afirma c, dad. Hasdeu este primul cunoscii,
tor total si primul cercettor prev5zut cu pregtirea
specialistului ideal in domeniul istoriei literaturii ro,
mane vechi, in schimb Eminescu are cel dintii thntul
dezvoltdrii ei interioare, lingvistica i artistia, pe toat
1ntinderea unei multiseculare evolutii. E ceea ce ii
permite s fixeze, cu o perspicacitate infailibil, ierarhia
valorilor i semnificatiile faptelor particulare In raport
cu intregul; s jaloneze etapele, punctind exact momen,
tele de virf. Prerile sale cu privire la epoca lui Matei
Basarab (poetul fixeazd just preemtiunea acestuia fat
de rivalul salu Vasile Lupu, mai norocos in artisti),
ca moment de 1mplinire qi maturizare a limbii si culturii
noastre vechi, decisiv pentru evolutia ulterioaral, devin
abia astzi evidente, la capatul unor minutioase cerce,
tari.
Un ultim aspect, ce ni se pare esential in contributia
eminesciana, 11 constituie opera sa de militant si indru,
ma:tor. Poetul era un apairdtor fervent al valorilor culturii
vechi in fata dispretului afisat de unii membri ai Junimii,
ca Vasile Pogor, care opuneau splendorii culturii occi,
dentale pretinsa barbarie a trecutului nostru cultu,
ra11. Eminescu reprezenta la Junimea, alaturi de Lam,
brior, competenta unit cu vehementa unei convingeri
si este de presupus c intre cunostintele i ideile celor
doi s,a petrecut un fenomen de neintrerupta osmoz.
Spre deosebire de poet, prietenul sau, filologul specialist,
n,a lsat din Vacate, afara de o excelent culegere de

1 Cf. G. Panu, Amintiri de la junimea din lafi, vol. I, Bucurelti, 1908,

P. 89.

47

www.dacoromanica.ro
texte pentru coala secundara (Cartea de citire, ed. I,
1882, ed. III, 1894), nici o urmA de vreo influenta notabi,
la asupra disciplinei in calla". Dimpotriva, Eminescu,
mereu in cAutare de prozeliti pentru ideile i idealurile
sale, i.oa gasit unul i in acest sector, aa cum desco,
perise intru literatura la Viena pe Slavici i la Iasi pe
Creanga. Moses Gaster (n. Bucureti, 17. IX. 1856),
viitorul mare savant, devine nu numai prietenul, ci
si continuatorul, implinitorul proiectelor eminesciene.
Desigur, Gaster avusese de profitat i de coala lui Hasdeu
(famine sal se fixeze cit anume), succedindud formal
in cercetarea cartilor populare , dupa cum moste,
nea pe Cipariu ( maestrul Cipariu , cum il numqte)
in alcatuirea Crestomatiei. Dar factura intelectuala i,
mai evident, morald a lui Gaster este atit de vadit emio
nesciana, caldura contagioasd a iubirii sale pentru
scrisul vechi romanesc i devotamentul care a tiut
si a putut sa treac peste toate jignirile personale
atit de statornice, incit ne obliga &A admitem c in orele
cind, impreund cu Eminescu, citea din hirtoagele
vechi adunate de poet, Gaster a dobindit nu numai o
initiere totala in spiritul cel mai profund al culturii i
limbfi romane (cum, dupa propria marturie, o primise
i Tiktin), ci i pecetea nqtearsa a suflului emineso
cian, care va strabate in intreaga opera a cunoscutului
orientalist i folclorist.
Sint indeobste cunoscute amintirile sale despre
ceasurile petrecute cu Eminescu, i in perspectiva
operei realizate de Gaster ele nu dau nici un moment
impresia unei impaunari retroactive cu prietenia mare,
lui poet. Opera lui Gaster in acest domeniu este efectiv
a unui ucenic eminescian, poetul participind personal
la alcatuirea ei prin imprumutarea de manuscrise i
nu ne indoim prin sugestii si indemnuri. Prima lui

48

www.dacoromanica.ro
carte fundamentalk Gaster o publica in 1883 (Literatura
populard romeina), iar in 1891, cind dadea la iveala
Crestomatia romeind, in care multe manuscrise utilizate
poarta mentiunea Codex Eminescu , el marturisea
cd ideea intocmirii acestei lucrari, universal cunoscuta
special4tilor romaniti, i,a venit in 1881, ceea ce cores,
punde cu perioada prieteniei sale cu Eminescu. Vorbind
despre relatiile dintre Etninescu i unul din cei mai
buni cunoscatori i mai consecventi propagandisti peste
hotare ai valorilor culturii romne, trebuie sa mai
amintim ca insinuarea. (speculata intr,o vreme cind
asemenea afirrnatii puteau avea ecou) potrivit careia
Gaster i,ar fi InsuOt manuscrisele imprumutate de la
Eminescu, plecind cu ele in strginkate, a fost dovedita
complet falsa (de cdtre Al. Elian). Prietenia fecunda a
celor doi iubitori i colectionari de carti vechi, pasio,
nati cititori ai unei literaturi Inca atit de putin inteleasa
i pretuita, intra astfel luminoasa in istoria *tiintei
noastre, marturisind totodata grija lui Eminescu pentru
dezvoltarea viitoare a disciplinei ce si,1 poate revendica,
in deplina cunostinta de cauza i cu toate drepturile,
ca pe un ctitor.
Luceafdrul, aprilie 1964

www.dacoromanica.ro
 INSEMNARI PE MARGINEA UNEI CARTI DESPRE
COPITII DE MANUSCRISE

EDITIND LUCRAREA lui G. trempel 1, Acade,

mia pune la dispozitia cercetatorilor vechii culturi
romfinqti un instrument de lucru menit a lua loc
in rafturile bibliotecii alaturi de Bibliografa romdneascd
veche, de Catalogul manuscriselor romdnefti, de Manw
scrisele slave din Biblioteca Academiei 4.P..K. si de cele,
lalte publicatii, mai vechi, de acest gen.
In literatura noastra, cartea lui G. torempel este
unica in felul ei. Fire*te, preocupdri in legatura cu
cercetarea acestei vaste i adesea fascinante lumi a manu,
scriselor ri,au lipsit. Cercetatori modeti sau scriitori
cu renume, printre care marele nostru Eminescu, au
fost cuceriti de acel farmec al manuscriselor , evocat
in citeva pagini de cineva care pentru iubitorii manu,
1 G. $trempel, Copi fa de manuscrise romaefti pind la aoo, vol. I, Bucurgti,
Editura Academiei, 1959.

50

www.dacoromanica.ro
scriselor a devenit un maestru si un simbol al pasiunii
lor 1.
Chiar in legaturd cu copistii de manuscrise sint
unele lucrari mai vechi, care, desi nu trec de limitele
unor articole, atrag atentia cherrand simpatia asupra
acestei categorii de modesti faurari de cultura, ramasi
anonimi sau cunoscuti uneori numai din insemnarile
ce ni le,au lasat. Citabile sint in acest sens articolele
Dieci i manuscrise vechi din Bihor, de dr. Gh. Ciuhandu,
unul din cei mai luminati colectionari i cercefatori de
manuscrise 2, 1 AoluL diiacilor din Moldova in cultura
romeinilor din Transilvania in sec. XVII, de Vasile
Mangra 3. In amindoua aceste articole este schitat, in
liniile sale esentiale, rolul diecilor copisti de manuscrise
in vechea cultura romineasca i, in aceast problema,
ele sint consultabile cu folos si azi. La noi, dincoace
de Carpati scrie dr. Gh. Ciuhandu , ei erau
propovaduitorii la sate ai cultului lirnbii romanesti,
iar lucrarea lor se restringe cu desavirsire la copierea
de carti bisericesti i alte scrieri de continut religios.
Acqti dieci erau cele mai tipice figuri din viata cultu,
rala a satelor noastre din Bihor, pe unde ii gasim circul
lind dintrlun sat in altul, cu vraful de hirtii i cu carti
deosebite, purtate in traistele lor, gata ai oferi servi,
ciile 4. in cartea sa Schite de istoria literaturii romiine,
(Bucuresti, 188y, p. II 117), si V. A. Urechia inchina
un paragraf diecilor, prezentinduii, mai ales in secolul al
XVIblea, drept pionii cei mai activi ai lirnbii romane.
Lor se datoreste toat propa*irea scrisorii romanesti.
1 Perpessicius,MeNiuni de istoriografie literard fi folclor (1948-1956), E.S.P.L.A.,
1957'
3 S,a publicat in Tribuna din Oradea Mare, antd 1 (1919), nvele 46, 48-49,
fl- f2.
3 In volumul Cerceari literarvistorice, Bucurwi, 1896.
4 Tribuna, nr. 46.

52

www.dacoromanica.ro
Ei nu erau numai caligrafi, ci si conceptifti. Umili si ne,
cunoscuti soldati ai triumfului limbii romne, ei merit
mentiunea istoricului literaturii nationale (p. 113).
Dar dac5 importanta cultural a copistilor de manu,
scrise, in special a diecilor, a fost remarcata, nimeni
pina acum nu s,a gindit s consacre acestei categorii
de insi atita munca rabdaoare si migaloas, egalatal
doar de competenta cu care a fost dus la bun sfirsit
si de valoarea operei rezultate, cum a fcut,o G. treni,
pel. in aceast lucrare nu este vorba doar de alcdtuirea
unui repertoriu stiintific, de utilizat in identificarea
filiatiilor manuscriselor, ci de descoperirea, in toat
amploarea ei, a unei lumi despre care cei mai inainte
citati ne,au dat o idee, fatal a ne da totusi un tablou
de intinderea si documentarea celui de fat.
La elaborarea acestei lucralri arata autorul in
introducere , am cercetat peste 3800 manuscrise
totalizind aproape un milion i jumaltate pagini; am
depistat 609 manuscrise si am identificat, Joe bald de
expertize .grafice, alte 138 manuscrise. In cele trei
sute cincizeci de pagini ale lucrairii proprivaise (plus 43
pagini de introducere), facem cunostinta cu 436 de
nume de copisti, dintre care unul din secolul al XVI,lea,
46 din secolul al XVIblea si 389 din secolul al XVIII,lea.
Copistii sint rinduiti in ordine alfabetick indiferent de
data cind au scris, dar pentru a face din lucrare un
instrument utilizabil cu usurintal, la sfirsit au fost ase,
zate citeva tabele care orienteazal pe cititor in cuprins.
Astfel se d, potrivit numerelor de ordine ale manuscri,
selor, Listd de manuscrisele Bibliotecii Academiei
cu numele copistilor. Urmeaza Lista copistilor orinduiti
pe secole, in cuprinsul fiecdrui secol, copistii fiind asezati
alfabetic. La fel se d5. Lista copipilor pe provincii roma',
nevi, aratindu,se pentru fiecare ce manuscrise a copiat.

52

www.dacoromanica.ro
 Lucrarea este prevazuta si cu 35 de planse reprezen,
tind fotocopii de pe diferitele manuscrise, foarte bine
realizate din punct de vedere tipografic, asa incit pot
folosi si ca material pentru exercitii paleografice. Tot,
odatd ele inftiseala evolutia grafiei copistilor de,a lungul
secolelor.
Metoda folositd de autor a fost extragerea insemndo
rilor care tin intrfun fel de personalitatea copistilor si
ajuta la identificarea lor si la datarea manuscriselor.
Lucrarea nu vrea doar sal identifice nume de copisti,
ci sa porezinte insemndrile istorice, datele personale
lasate de acestia. i in acest fel ea devine o adevdrata
colectie de documente asupra copistilor si de insemnari
lasate de ei, folositoare istoricului laic si celui bisericesc.
Caci, obisnuind sa,si insemne anul copierii dupa anii
de domnie ai cutarui domn, sau dupa anii de pastorie
ai vladicii din episcopia ori mitropolia de care tineau,
copistii ne,au lasat indicatii pretioase de folosit la preci,
zarea unor asemenea date. Ei inseamna, ca sa se
stie , uneori chiar in ziva cind s,au petrecut, si unele
intirnplari istorice sau unele fenomene climatice demne
de luat in seama de cei interesati. Tot din astfel de insem,
nari allam la ce data, din ce limba si de catre cine s,a
tradus cutare sau cutare scriere, putind sad determindm
astfel momentul cind patrunde in circuitul culturii
romane. Nu mai este nevoie sa subliniem cit de import
tante grit aceste insemnari pentru biografia copistilor
insisi, dintre care unii au urcat pe scaune arhieresti
sau au devenit carturari cunoscuti (cazul lui Grigore
Rimniceanu, Rafail Monahul, Calinic de la Crnica,
Calinic Miclescu, sau Veniamin Catulescu). Puse
alaturi de G. trempeL, asemenea imaginilor de pe
pelicula cinematografica, toate aceste insemnari citite
succesiv creeaza impresia ca cei ce lesau scris reinvie din

53

www.dacoromanica.ro
filele prafuite pentru a se apropia de noi si a ne spune
ceea ce le,a stat in end sa fac si ce au facut pentru
cultura romaneasca. De aceea, cred c importanta
lucrarii lui G. trempel se descopera abia atunci cind
o privim in cadrul numeroaselor probleme pe care le
ridica studiul culturii noastre vechi. Cercetarea activitatii
copistilor de manuscrise asupra careia pentru prima
oara ni se atrage atentia intr,o lucrare de proportiine
da posibilitatea sa pretuim mai bine intensitatea efortu,
lui cultural care a conditionat aparitia literaturii origi,
nale si apoi circulatia ei in rindurile celor ce alcatuiau
pe atunci patura culta .
Noi am fost si mai sintem Inca obisnuiti de sintezele
alcatuite in trecut asupra istoriei culturii vechi, sa
privim aceste scrieri originale desprinse din ansamblul
factorilor care le,au conditionat aparitia, ca pe un fel
de blocuri eratice, a caror provenienta si aparitie nu
prea ne,o putem reprezenta. E ceea ce explica si
caracterul aproape Fara exceptie biobibliografic sau
exclusiv estetic pe care ha luat in trecut cercetarea
literaturii vechi.
Nicaieri nu s,a pornit de la ideea c trebuie recon,
stituit, in masura posibilului, intregul sistem de relatii
intre diferiti factori de cultura, intre curentele cultu,
rale ce s,au incrucisat, sisau disputat intlietatea sau au
fuzionat in sinteze originale; Ca trebuie facuta o conti,
nua legatura intre literatura straina care a circulat in
original, ori in traduceri slavone sau romanesti, si
intre creatia noastra originala. Studiindwse izvoarele
unor opere, s,a tinut prea putin seama de problema re,
constituirii atmosferei culturale a vremii in care ea
a aparut. CIO au cautat sa Intrezareasca ce va fi continut
biblioteca lui Ureche, a lui Dosoftei, a lui Miron si
Nicolae Costin sau Antim Ivireanu? Despre utili,

54

www.dacoromanica.ro
tatea unei asemenea intreprinderi, ne,a convins Al. 1.
Ciurea, care aratind ca Predicile lui Ilie Miniat s,au
tiparit pentru prima oarg dupd moartea lui Antim Ivi,
reanu i cI nu se poate aduce nici un argument valabil
in sprijinul unei asemnri de idei in stare sa vadeasca
influenta lui Miniat asupra lui Antim, fie si pe alta cale
a reusit s elimine definitiv un paragraf nelipsit in
vechile istorii literare, privind influenta lui Ilie Miniat
asupra lui Antim Ivireanu . In legatura cu Ureche,
Pompiliu Constantinescu a reusit s pun in lumina
maiestria de scriitor a- acestuia, reconstituind posibilele
sale lecturi din clasicii latini la colegiul iezuit in care a
studiat 1 Cu atit mai mult este nevoie s cunowem ce
scrieri i cum au circulat inlAuntrul hotarelor tarilor
romanesti, cu cit influenta lor asupra folclorului si
asupra intregii mentalitati medievale, impartasita si de
cronicari, se face sinttit adesea si in operele acestora.
Secolul al XVIIAea, secol de intensa creatie originala,
este totodata un secol de traduceri, de asimilarea culturii
venite din alte prti; i nu se poate face abstractie de
circulatia unor scrieri citite de toate categoriile de cartu,
rad, atunci cind studiem literatura cronicarilor sau
predicatorilor. Este vorba de o ambianta ce ne poate
da o idee asupra indemnurilor si metodelor literare care
au prezidat la 2paritia creatiilor originale.
Or, cei ce in lipsa unei activitati tipografice, pe atunci
dedicata exclusiv scrierilor religioase, au fost propa,
gatorii principali, am zice firele prin care pa transmis orice
curent de culturd, fddnd legdtura fie ?rare scrierile de circu:
latie curentd i creatorul original, fie intre acesta din amid
Si cititori, sint tocmai acesti copisti de manuscrise, a carol.

1 Vezi Pompiliu Constantinescu, Umanismul lui Grigore Ureche, n Scrieri

alesc, E. S.P. L.A., lop, p. los io.

55

www.dacoromanica.ro
importanta in promovarea culturii originale ne apare
astfel evidenta. E ceea ce, in studiul introductiv, autorul
a scos in evidenta, vorbind despre largirea progresiva
a orizontului culturii vechi romanesti, asa cum se ogling
deste In operele copiate (p. XVII).
in ce priveste secolul al XVIIIglea, asupra lui cartea
lui .trernpel si concluziile trase in studiul introductiv
sint menite a aduce unele lumini noi. 'in special ni se
pare demna de remarcat observatia de la p. XXIII:
Dar dintre toate operele, religioase sau laice, pe care
mina neobositilor copisti le,a transpus in zeci si zeci de
variante, nici una nu sga bucurat de atita circulatie cum
sgau bucurat operele cu caracter istoric, fie c este vorba
de cronici straine sau letopisete romanesti. Peste 8o
de manuscrise cu caracter istoric au fost iscalite de copisti
sau legam putut determina condeiul de sub care au iesit;
alte zeci si zeci de letopisete si cronici au fost copiate,
fail sal stim de cine anume, sau depasesc ca data a
copierii anul 1800. Marea majoritate a acestor manu,
scrise cu caracter istoric dateaza din secolul al XVIIIglea,
caci numai din aceast vreme au inceput s se raspin,
deasca letopisetele. Setea de lectura istorica fiind mare
si letopisetele netiprindugse decit foarte tirziu, de care
Kogalniceanu, ne d.arn seama de ce au circulat atitea copii
in Tarile Romane. Este aici un punct de plecare pentru
intelegerea si pretuirea justa a secolului al XVIIIAea,
secol ce nu sisa captat Inca: in ochii cercetatorilor
un relief propriu. Secolul al XVIIglea este considerat,
in unanimitate, un secol fertil, de el fiind legate numele
mai tuturor marilor creatori ai literaturii vechi (Neculce,
Cantemir, si autorul Cronicii anonime muntene, desi
scriu in prima jumatate a secolului urmtor, se integ
greaza insa organic aceleiasi perioade de intensa creatie
originala in domeniul limbii si literaturii, care incepe

$6

www.dacoromanica.ro
cu Cazania lui Varlaam si Noul Testament de la Balgrad
si culmineaza cu Biblia lui erban Cantacuzino si cu
operele lor). In schimb, secolul al XVIII,lea apare
Inca arnorf si lipsa unor monumente literare egale celor
aparute in veacul anterior & si mai mult cu exceptia
Ardealului, unde acum se incheaga si se afirma ideologia
colii ardelene impresia de stagnare, pe care Iorga,
inclinat uneori sa exagereze rolul influentei apusene in
determinarea creatiei romanesti, era ispitit sa o explice
prin stingerea temporarI a vechilor centre de unde radia
_
aceasta influenta 1
Daca luam in consideratie numai capitolul creatiei
originale, fireste c 5. sintem indreptatiti s'a. vedem in
aceasta perioada asezat intre cel mai fecund secol
al epocii vechi si secolul clasicilor un interregn,
o perioada de epuizare, un secol cenusiu. Dar la o
atentd cercetare, secolul al XVIII,lea se descopera ca o
mare opera de asimilare, care pregateste si zamisleste
germenii renasterii din secolul urmtor. Copacul risalrit
si crescut in acest veac sioa intins ins ramurile incarcate
de rod asupra veacului urmator. El a contribuit astfel
la stralucirea acestuia, eclipsindwse pe sine si facindume
& uitam unde si cind siau pregAtit aceste roade. Remar,
cind circulatia masiva a scrierilor menite sa intre:
tina o constiinta de sine intr,un popor amenintat atunci
si si,o piarda in conditiile unei umilitoare stari politice,
si in fata prestigiului incontestabil al culturii elene
(propagata de crturarii greci uneori o data cu teoria
inferioritatii lirnbii romane), G. trempel aduce cel
mai frumos omagid acestor copisti; o data mai mult ei
apar ca pioni ai rezistentei si continuitatii culturii ro$
manesti.

1 N. lorga, Istoria literaturii rotranefti. Introducere sintetici, Bucurefti, 1929.

57

www.dacoromanica.ro
 Seco tut al XVIII,lea, secolul marilor compilatii de
cronici , ne apare astfel a fi si secolul circulatiei lor
intense intre cei dornici s evadeze in trecutul de glorie
sau ca viitorii ctitori ai colii ardelene s desci,
freze in acest trecut aile viitorului. Aceasta circulatie
a dus la generalizarea constiintei de sine a poporului
roman intemeiata pe cunoasterea trecutului s5u, conf
stiintal care mai inainte fusese limpede doar in mintile
citorva pionieri. Si, printre cei ce au promovat,o, se
'inscriu acesti copisti ce aveau zilnic inaintea ochilor
operele trecutului, citinduAe nu din distractie si la
tabieturi, ca stpinii pentru care lucrau, ci descusindwle
fraza cu fraza, cuvint cu cuvint, atunci cind le scriau.
Si nu e de mirare ca printre figurile culturale ale veacw
lui in sintezele de istorie ale literaturii romane vechi
schitate destul de sters unele se ridica tocmai din
aceastal lume de copisti si cititori de manuscrise. Inspi,
rindu,se din ele, vor incerca si ei s5 continue cu puteri
mai stabe opera predecesorilor. Asa va face un Axinte
Uricariul si un Dionisie Eclesiarhul. Destinele culturii
romanesti originate infra pe mina acestor carturari
modesti si ei le vor purta un secol, spre a le preda in
miinile lui Balcescu si Kogalniceanu, lui Negruzzi si
Alecsandri, lui Eminescu si Sadoveanu. Ei pot fi priviti,
de altfel, cind nu ant preoti sau calugari, si ca un Triceput
de intelectualitate traind de pe urma muncii sale. Este
semnificativa in acest sens observatia lui G. Strempet
CA din rindurile copistilor nu se desprinde nici un
boier si nici o &fa bisericeasca de rang. Cei mai multi
din mInuitorii condeiului, membri ai clerului [. . .],
apartin unei categorii sociale de jos, ridicate din popor
(p. XXXVIII). (Ceea ce nu exclude, cum am vazut,
ascensiunea sociala si culturala a unora dintr,
insii.)

y8

www.dacoromanica.ro
 in legatura cu ideologia promovat de copisti vom
retine accentul patetic cu care, printre altele, proclarnd
drepturile limbii romane impotriva celor ce incercau
sa, le conteste. Dascalul loan Duma din Brasov afirma
inwo prefata scrisa la 1851, aducind dovediri din
Sfinta Scriptura cum ea' iaste mai de folos fiestecarui
neamti crestinesdi a cinta si a sa ruga pre limba sa
deck pre limba altuia care nu o intelege ; Numai
putinel am a zice pentru oaricari ce defaima si hulesdi
limba noastr cea rumaneasca zicind e iaste grozavd
si necuvioas6 [. . .} unil ca aceiia bine s stie ca. fiestef
care om limba lui intru care s,a nascut i sa: pare a fi mai
frumoasa (pag. 57). Iar tefan dascal moldavschi
inwo prefata copiata (sau intocmita) de el la 1736-1738,
pentru un antologhion scris in tinutul Turda, spune:
0, iubitoriule de Dumnezeu si inteleptite de sfinta
Troita si intru pravoslavie crescutri, cetitoriule, stim ca
in multe sfinte scripturi ne invata Dumnezeu sa cercam
scripturile, ca sa ne inteleptim. Pentru aceasta zice
singur Domnul Hristos la Sfinta Evangheliia, unde zice
Cercati scripturile si le ispititi, ca cu dinsele yeti afia
viata vecinicd". i iarasi: Fintina incuiat si izvorulti
nearitata de amindoao partile iaste lipsa celor ce o
dorescil pre ia si inseteazal dupa dinsa". Asa iaste, o
iubitulii mieu cetitoriu, si la neamula nostru, acestti
rumanescti; ca.' ar vrea crestinul deaca s'a aduna in
sobor, adeca in sfinta beserica, s5;si indulceasca sufle,
tulti sau din cuvintele vietii si sa ia ceva invtatura ca
sa' foloseasca si pre altulti. Iara 61 aude procestvuiedn
inwalte limbi si graind sirbeste. Omului necum sd
invete ceva, sa se foloseasca, ce sal duce trist si nu poate
sd dobindeasca ce doreste sufletul lui. Pentru aceasta
grdiaste marele Pavel Apostolul : Mai bine asti voi
cinci cuvinte pe limba mea, ca si pre altula sa,l invtil

$9

www.dacoromanica.ro
si sa4 folosescg, deck-6 cinci mii de cuvinte in limba
streina". (pag. 241-242).
Inca o remarca. In legatural cu pozitia copistilor de
manuscrise in vechea cultura romaneasca: este foarte
important s constatam ea, cele mai vechi manuscrise
de carti religioase si de carti populare romanesti provin
de la cdrturari sdtefti, i nu de la dieci de cancelarie.
Aceasta arat5. spre sat, mai precis spre satul ardelean
si maramuresan, ca spre un loc de unde a pornit si
unde s,a inradkinat miscarea in favoarea cartii in limba
poporului. Acest sat medieval romanesc, sub raport
cultural Inca necercetat i earuia nu i s,a acordat locul
cuvenit in sintezele de istorie literara, constituie totusi
o celula culturala unde se elaboreaza, sau in orice caz
se propaga, un curent atit de important ca acela al
primelor traduceri romanesti. Trebuie, de asemenea,
s retinem faptul ca popa Grigore din Mahaci nu copia,
z un sbornic dinainte constituit, ci, in curs de dece,
nii, el isi aduna in caietul sal., ca intr,o biblioteca,
ceea ce i,a placut mai mult din cartile cazute in
min. Manuscrisul sau este ast fel un document
asupra circulatiei produselor carturaresti in mediul
satesc, un indicator pentru o realitate mult mai bogata.
Pentru a intrezari aceasta realitate culturala a satului
medieval, unde fie preoti de mir, fie dieci rtdcitori
reprezinta pe colportorii de cultura prin intermediul
manuscriselor, cartea lui G. trempel este un punct
de plecare. Ea face necesara revizuirea unui alt capitol
de istoria culturii noastre vechi. Caci in sintezele scrise
in trecut, interesul cercetatorilor sf a restrins totdeauna
la acea lume subtire a clasei dominante, formata din
curtea domneasca, boierime, inalta ierarhie si mina,
stiri. Este drept ca a existat capitolul inchinat cartilor
populare , dar circulatia acestora n,a fost prezentat

6o

www.dacoromanica.ro
intr,un cadru sociahcultural adecvat, ca expresie a
cerintelor diferitelor paturi de cititori, ci expunerea s,a
mdrginit sa le insire titlurile si sa: le recenzeze cuprinsul.
De aici si o viziune foarte aproximativa asupra creatiei
populare, care, desprinsa de contingentele ei sociale si
istorice si de izvoarele calrturaresti, a fost privit si
interpretata fie sub unghiul romantic, drept o mani,
festare a unui popor,demiurg luat in totalitatea
sa, fara nici o diferentiere de categorii sociale, fie
sub unghiul unor teorii mistice, preocupate de a gasi
doar argumente pentru interese nu totdeauna de fac,
tura religioasa. Un cercetaltor care a inchinat o viata
studierii cartilor populare e vorba de N. Carto,
jan a aratat insA cit de strinse sint legaturile dintre
aceastal literatura si folclor. i ne putem inchipui cum
gusta cititorul biruinta bunuluhsimt, a intelepciunii
oamenilor din popor, asupra prostiei ingimfate si cruzimii
celor ce reprezentau clasele suprapuse de pe alte melea,
guri. Intelepciunea, ironia si humorul, trsturi caraci
teristice spiritului popular, gaseau in cartile colportate
de acesti carturari de sat o minunata scoala, precum
si modele de imitat atunci cind, la rindul lor, se exerci,
tau in creatii originale.
Un alt aspect care trebuie remarcat este propagarea
operelor originale dintrmn tinut inthaltul prin inter,
mediul manuscriselor. G. trempel arata cal in Tara
Romaneasca, unde operele istorice s,au dezvoltat mai
greu, au fost copiate mai ales letopisetele moldove,
nesti (p. XXVI), ceea ce deschide problema rolului
copistilor de manuscrise in unificarea culturala a popo,
rului nostru, in aparitia si generalizarea constiintei natio,
nale, in rasluirea barierelor ridicate de conditiile istorice
intre locuitorii diferitelor tinuturi ale pamintului
romanesc.

61

www.dacoromanica.ro
 In sfirvit, un capitol care,vi gasevte lumini noi din
cercetarea lucrarii lui G. trempel il formeaza relatide
romano,ruse ava cum se oglindesc in operele copiate sau
in insemnarile de pe manuscrise. Prezenta numelor
tarilor Rusiei vi folosirea anilor lor de dornnie pentru
datarea manuscrisului este cu atit mai frecventa cu
cit crevte influenta acestei mari puteri vi, o data cu ea,
nadejdea in eliberarea de sub jugul turcesc.
Consideratiile noastre, care in parte reproduc ideile
vi constatarile din studiul introductiv, iar altele ne,au
fost sugerate de cuprinsul acestei lucrari, au ardtat,
credem, in ce masura aparitia primului volum din Copisti
de nzanuscrise romdnesti pind la i800 constituie un mo,
ment remarcabil in evolutia studiilor asupra vechii
noastre culturii. Cu atit mai acut se pune problema
cuprinsului volumului II. Dupa cite intelegem, autorul
nu intentioneaza sa extinda cercetarile asupra restului
de manuscrise din fondul Academiei depavind anul
i800, ci va da in acest al doilea volum rezultatele
unor investigatii acute in alte depozite de ma,
nuscrise.
Acest punct din planul dupa care autorul vi,a
conceput lucrarea este ins6 menit sa stirneascd nedume,
riri. Mai intli, nu se vad expuse nicaieri in studiul
introductiv criteriile dupa care s,a ales anul i800 ca
limita. Apoi, ne intrebrn daca o lucrare de genul
acesteia ivi poate permite s se opreasa altundeva decit
acolo unde se sfirvevte materialul pe care 11 cerceteazd.
Exista chiar in volumul de fata copivti care activeaza
vi dupa i800, cum este Acachie de la Caldaruvani,
primul mentionat. Dintre vase manuscrise semnate de
el, numai unul apartine secolului al XVIII,lea, iar
celelalte merg pind la 1826, ava incit, de la prima fila

62

www.dacoromanica.ro
a lucrarii, realitatea il obliga pe autor stsi cake propriati
delimitare! Iata de ce, spre a fi o lucrare Implinita, ea
trebuie sa ne dea o imagine completa asupra copistilor
de manuscrise, pina la data cind acest tip de carturar
dispare din cultura romina prin incetarea functiunilor
pe care vedem ca leta indeplinit. Se poate presupune
ca autorul a crezut ca acest moment poate fi plasat in
jurul anului 1800. Banuim el sita pus intrebarea la
prima vedere indreptatita daca mai e cazul sa vol.,
bim de copierea manuscriselor si de copisti intr,un
veac 'in care cultura romana moderna este o realitate
si mijloacele ei de raspindire in public sint prin excet
lenta de natura tipografica. Prezenta activitatii copisti,
lor in aceasta perioada near putea fi atunci luata ca un
semn de inapoiere culturala sau de medievalitate intirt
ziata? 0 astfel de judecata presupunind, fireste, ca
star putea naste nu tine seama de un fenomen foarte
important si, intrtun fel, caracteristic pentru prima
jumatate a secolului al XIXtlea: largul curent de trat
duceri teologice initiat de Paisie Velicicovski se contit
nua si in primele decenii ale secolului al XIXtlea si,
o data cu el, intensa munca a copistilor care le difut
zeaza in zeci si sute de manuscrise. Aceste manifestari
ale culturii vechi coexista insa cu noua cultura promo,
vata de intemeietorii literaturii moderne, iar noi,
obisnuiti sa oprim studiul literaturii vechi in clipa cind
apar semnele celeilalte, sintem inclinati sa ignoram
aceasta coexistenta si sa eliminam din preocuparile
noastre unul din cele mai bogate momente culturale
din trecut. In aceste prime decenii ale veacului munca
copistilor de manuscrise, in special religioase, cunoaste
un avint deosebit. Aceasta nu se datoreste insa unei
inapoieri cukurale, ci, dimpotriva, faptului ca bogatia
irnpresionanta de traduceri din literatura patristica si

63

www.dacoromanica.ro
teologica facea imposibila tiparirea lor in acelasi ritm.
Ele nu s,au putut propaga, de aceea, decit recurgind
si la ajutorul copistilor, care lucrau cu mare rapiditate,
asa incit o carte tradusa la Neamtu poate fi gasita
citiva ani mai tirziu la Tismana, dupa ce, rind pe rind,
toate centrele de cultura religioasa isi procurasera cite
o copie. Se poate oare ignora, intr,o lucrare despre
copisti, rolul lor in promovarea acestui curent cultural,
teologic ? Nu altul decit Acachie, cu care se deschide
sirul copistilor din cartea lui G. trempel, este unul din
cei mai harnici reprezentanti ai acestor raspinditori de
traduceri teologice din secolul al XVIII,lea si al XIX4a.
El lucreaza la minastirea Caldarusani (unele din manu,
scrisele sale se pastreaza la Biblioteca Patriarhiei Ro,
mane). Sint apoi intre acesti copisti si nume cunoscute
de carturari si ierarhi. Astfel, ierodiaconul Calinic, cel
care la 1836 copiaza la Slatina traducerea operei complete
a lui Simeon Noul Teolog, impodobind,o cu chenare
ornate si cu un frumos portret al sfintului (ns. 1466 din
Biblioteca Academiei R. S. Romania) este viitorul
mitropolit primat al Romaniei, Calinic Miclescu. Venia,
min ierodiaconul, de la Cernica, a copiat aceeasi scriere
in 1840 (J.-as. 5721 din Biblioteca Academiei R. S.
Romania), inainte de a deveni profesor la Colegiul
Sf. Sava din Bucuresti 1.
Ltd de ce trebuie subliniat, Inca o data, ca valoarea
lucrarii de fatal ca instrument de cercetare sta tocmai
in posibilitatea pe care o ofera cercetatorilor de a stabili
filiatii de manuscrise sau apartenenta unui manuscris
la o anumita scoala de copisti si de a determina focarele
de raspindire ale cartilor. in ultima analiza, ea este un

1 Despre el vezi dr. Veniarnin Pocitan, Arhimandrnul Veniamin Catulescu,

in Biserica or-tot/ma romand, XLVIII, two, pp. jotpi.

64

www.dacoromanica.ro
instrument neaparat necesar intocmirii acelei opere
de sinteza asupra circulatiei manuscriselor romanesti,
opera care nu a fost Inca realizata, dar care va trebui sa
fie intreprinsa, spre a se vedea dintrilnsa cit de intens
a fost efortul spre cultura al poporului roman si In
trecutul sau. in consecinta, ea va trebui sa Indeplineasca
cerinta primordial's: a oricarei opere menite sal raminal
aceea de aqi duce la bun sfirsit lucrul inceput. Este
de dorit Insa ca, inainte de a porni la depistarea copi
tilor de manuscrise din fondurile altor biblioteci, autos
rul s dea un volum In care s epuizeze bogatul fond
al Bibliotecii Academiei Republicii Socialiste Romania.
BsSerica orsodoxd romind. nr. 1-2, 196o

www.dacoromanica.ro
 INVATATURILE LUI NEAGOE BASARAB
Problema autenticitatii

Acattemicianului Alexandru &seta

Ceea ce Demostene Russo a nazuit sa ridice la

rancrul de chestiune homerica a literaturii rom
nesti se reduce, in esenta, la incercarea cunoscutului
istoric al relatiilor greco:romane de a demonstra, impo,
triva unei traditii de patru secole si a consensului
aproape unanim al cercetatorilor moderni, ca Invdgif
turile lui Neagoe Basarab awe fiul sciu Teodosie nu au
fost scrise in timpul si de catre (sau macar) sub supra,
vegherea domnului Tarii Romanesti, ci au fost alcatuite
de un calugar, la manastirea Arges, un secol mai tirziu.
Nicolae Balcescul si B. P. Hasdeu2, primii istorici
moderni care vat' ocupat de Inthiteitwri, leau considerat
1 In primul sau articol, Puterea armatd fi arta milliard de la intemeierea Prim
cipatului Valahiei pind acum, aparut la lafi in 1844, unde Invcipturile sint citate
de mai multe ori ca izvor pentru istoria armatei romanelti. E pentru prima oara
cind istoriografia roman! moderni ia act de valoarea acestei scrieri ca izvor de
prima importanti pentru institutiile Tara Romfinelti.
2 In Arhiva istoria a RomSniei, tom. 1, partea a isa, Bucurqti, 186y, Hasdeu
numqte Invdgturile e acest falnic monument de literaturi, politica, hlozofie

69

www.dacoromanica.ro
un izvor istoric de valoare i o capodopera literanideo,
logica scrisa de un domn cu o personalitate puternica
si multilaterala. Ei nu s2au indoit o clipa de autenticitatea
si de caracterul lor eminamente laic. La fel au procedat
A. T. Laurian 1, V. A. Urechia 2, Aron Densusianu 3,
Ion G. Sbiera 4 si Ovid Densusianu, care, cel dintii,
a dedicat Invdtdturilor o substantiala desi succint
analiza literara 5.
ExponenIi ai criticismului stiintific in domeniul
studiilor istorice i filologice, nici A. D. Xenopol 6,
nici D. Onciul 7 si nici loan Bogdan 8 nu s,au indoit
totusi c Invdtdturile cdtre Teodosie ar fi opera lui Neagoe
Basarab. De la Xenopol incepe insa, in istoriografia
noastr moderna, alterarea imaginii despre Neagoe i
opera sa, imagine care fusese schitata prima data de
Balcescu si, pe urmele acestuia, dezvoltata de Hasdeu.
Situindu,se la antipodul perspectivei pasoptiste, istoricul
junimist vede in Neagoe Basarab mai degraba un clul

clocucnti la strabunii noltri a p promite o editie integralk pe capitole, din care

luau apArut insi decit patru: despre ;ederea la mask despre cinstirea boierilor,
despre asplitirea slugilor ;i despre Isola i eazboaie cultimul in Buletinul Instruc,
fiunil Publice, I, 1865-1866, p. 76-8o). Pentru Hasdeu, capitolul 4C despre solii
rizboaie a este o c strilucia probi de multa experienta ostileasca a.
1 Istoria rorndnilor, partea a This. De la cdderea Con.stantinopolului pind in
zilele noastre, la.0, 1853, p. 30 0 Ekmente de istoria iv:mini/or pentru clasele primare,
ed. a Vba, Bucure0i, 1866.
2 Istoria ronanilor, Biografii ronuine dupre metoda cateheticd pentru 1colile pri,
mare sdreFti i militare, ed. a VIllia corectati i imbuniatia, Bucure0i, 1867, fi
mai ales Schite de istoria literaturii romdne, Bucure0i, 1885, P. 55-0.
3 Istoria limbii Fi literaturii romae, ed. I, 1885; editia a lba, laii, 1894.
Mipdri culturak ci literare /a rorndnii din stinga Dundrii in rdstimpul tic la
1504-1714, Cernauti, 1897.
5 Istoria literaturii romdne. Epoca vedie /Ind la 1780. Curs tinut la facultatea
de litere din Bucure;ti in anul 1898-1899. Litografiat. Despre lnvdtdturi la
P. 30S-307.
6 Istoria romeinilor din Dacia Traiand, ed. I, la0, 1889, vol. III, p. 475-482;
ed. a Ilba, Bucuresti, 1927, vol. IV, p. 178-184.
7 Istoria romdnilor de la frfiintarea Princrpatelor pind la anul 1526. Curs litografiat.
3 Doud conferinte. Luptde romdnilor cu turcii pita la Mihai Viteazul. Cul,
tura vecIte rorand, Bucurefti, 1898, p. 34 ;i 79-80.

70

www.dacoromanica.ro
gr incoronat1 decit un principe de Renwere cum il
prezenta, in cuvinte entuziaste, Hasdeu. Aceasta pers:
pectival falsa va starui, cu rare exceptii, multa vreme.
Astzi inca, personalitatea lui Neagoe Basarab consti,
tuie pentru istoriografia noastras o problema deschisa 2
Istoricilor i filologilor romani care s,au ocupat de
Invdtdturi lnaintea lui D. Russo i ne,au lasat aprecieri,
observatii i puncte de vedere demne de luat in seama,
ii s,au adaugat, dupa descoperirea originalului slay de
catre P. Lavrov 3, Polihron Sircu 4, si A. I. Iatimirski 5,
precum i savantul bulgar Stoian Romanski 6. Studiile

1 Vezi Istoria romdnilor din Dacia Traiand, ed. a 111.a, vol. IV, p. 178; si vol.
VI, p. 212-215. Compari cu Cuvinte din bdtrini, II, RR p. 439.
-a 0 imagine ceva mai justi este schitati in Istoria Rorndniei, vol. II, Bucu,
relti, 1962, p. 621-625.
3 0 Nalidenuux U.41 npounedenuax Ba'rarucicozo eoeeoda Himoa in rimeuuu
e munepamopcxom othaecmee ucnwpuu U dpeeuocmu Poccuacxux npu MOCK0e
yuueepcumeme, Moscova, 1896, cartea a IV,a, p. 4-6. Comp. fi Aron Densu,
sianu, in Revista criticdditerard, lali, IV, 1896, p. 215. Manuscrisul de la Sofia
a fost catalogat prima ()ea de Svetozar Vulovici in Onuc c.tweeucxux pyxonuca
Cog5ujcxe 6uatzuomexe, in Cnomeuux Cpncxa xparaeema Axademua, Belgrad,
XXXVI1, 1900, dpyzu paved, 33, p. 44-45. El a fost editat cu tin valoros
studiu introductiv de Lavrov: Ctwea YuncemameAuage eoeeodu eairatucxozo
Hoana Htzou K camy eeodocuw, S. Petersburg, 1904, XXXVII +62. Acest
studiu ii pastreala valoarea pini astSzi.
4 K eonpocy o nodAuxuuxe noyuenuti eaxamoww zoGnodapu Joanna
Htzoe, S. Petersburg, 1901 (Extras din Theecmw; omdenenus pycowzo ;mama
u clweecnocmu AxadeAtuu Hayx, V , 1900, p. 1284-1307.)
5 Ba4cuucxua Mapx Aepenwi u ezo noytienu.n, in Theecmun on:de/len:4u
pyccnozo .1i3bilCa U C.40(leCUOcmU3 X, 1905, p. 339-374.
6 Eanzapcxama xuuascHuna ea Po,tsnw U eduo Heano npoweedenue, L'ut
TheecmuR uct cemunapa no crweaucica Ow:Oxman npu ynueepcumem ea GO-
OUR, 1904 u 1905 zod, Sofia, isloy, p.1 100. Lucrarea este prilejuita de aparitia
editiei lui Lavrov, ca i studiul lui Iatimirski, dar nu este o simpla recenzie,
ci o privire general& asupra dezvoltirii culturii slave in Romania (p. z 6o),
urmati de o expunere asupra personalititii i operei lui Neagoe (60-100). Diser,
tatia de doctorat a lui Romanski intitulati Malmreden des walachischen ojwo,
den Ne,goe Basarab an seinen Sohn Theosodios. InaugurahDissertation, Leipzig,
1908, nu este o simpla retipirire a lucr5rii bulgare, ci un studiu nou, informe
aproape exhaustiv, si aducind o contributie important:a: descoperirea versiunil
slavone a circa Kcer&vIgtg de Simeon Monahul, de care s,a servit autorul
lnwkaturilor. A se vedea i recenzia lui D. Russo, cu complet5ri pretioase, ficute
din &ate pe un ton negativist, in Studii i orifice, p. 1-18. Tot Romanski

71

www.dacoromanica.ro
pe care lelau dedicat lnagturilor i autorului lor cons,
tituie pin astAzi, atit prin intindere cit si prin valoarea
celor continute, puncte de plecare solide pentru ori,
care cercetare serioas despre personalitatea, epoca si
scrierea lui Neagoe Basarab. De aceea, marturia lor
unanima in favoarea autenticifatii dobindeste o grew
tate deosebita.
Cind in 1904, doi ani mai inainte ca Russo sa law
seze teoria sa, Nicolae Iorga scria larg despre Inva 'td,
turile lut Neagoe Basarab in cea mai substantial si
mai bogat informat dintre istoriile literaturii romane
vechil, autenticitatea acestei scrieri prea sa tina de
domeniul evidentelor indiscutabile. i totusi, cum a
remarcat P.P. Panaituscu, nu Demostene Russo este
primul care se Indoieste de paternitatea lui Neagoe
asupra scrierii ceii poart numele. In 1841, o parere
asemanatoare aparuse e drept, fri sa fi cunoscut
scrierea in Arhiva tomaneasca" a lui Koglniceanu2.
Mai precis, si in cunostint de cauza, au exprimat indoieli
filologii M. Gaster3 .si Alexandru Phi1ippide4, desi nici unul
nu a incercat sa transforme indoiala intr,o teza prevazuta
cu un intreg arsenal de argumente. Primul care o face
invoci cel dintii, impotriva lui Russo, argumentul datelor despre familia lui
Neagoe cuprinse In Inylielturi (p. 193).
Istoria literaturii omilnepti, ed. a Ilia, Bucuresti, 1926, vol. I, p. 140-150.
In 1904 aceasti parte a apirut sub titlul Istoria literaturii religioase a ronulnilor
pinri la 1988.
2 Tom I, p. 92 da rubrica informativi Curler"). Presupunerea de mai drziu a
lui Th. Codrescu a manuscrisul lui Gh. Sion ar fi un fah prima fazi a a teoriei
neautenticititii *I a fost infirmati de Hasdeu si de toti cercetitorii ulteriori care au
utilizat acest manuscris, lost in biblioteca lui Stefan Cantacuzino (1714 1716), actual,
mente in Biblioteca Academiei R.S. Romnia Filiala Cluj. Descoperirea altor
cdpii ale versiunii rominesti si apoi a originalului slavon au scos definitiv din
circulatie presupunerea falsului modern. Ea va reveni Ira, prin Russo, ca teorie
a a pseudoepigrafiei * Invelpdturilor, insi de dati mai veche (sec. XVII)!
a Literature popular?). rorand, Bucurelti, 1883, p. 35 si Geschichte der rumor
nischen Literatur, in G. Grobers Grundrus der roman. Philologie, II B., 3. Abt., Stray
sburg, 1901, p. 282 283.
a Introducere rn istoria lirnbii pi literaturii rotniine, Iasi, 1888, p. 83.

72

www.dacoromanica.ro
este Theodor Codrescu, un diletant cu merite in do,
meniul publicarii de izvoare, de la care ne,a ramas
seria de volume a Uricariului. In volumul 24 din Uri,
cariul, Codrescu a reprodus, dupa editia din 1843 a
lui loan Eclesiarhul, partea a Ilea din Invdtdturi, inso,
tind,o cu o nota in care emite parerea ca avem de,a
face cu un fals de factura mult mai noua, datorit unui
calugarl. Nu este greu de vazut din aceasta nota ca,
asa cum se va IntImpla i cu Russo, Codrescu a cazut
victima unei fundamentale erori de perspectiva, redu,
cind Invdtdturile lui Neagoe Basarab, ad.evarata enci,
clopedie a gIndirii sociale, politice, militare, diplo,
matice, juridice, filozofice, pedagogice i religios,morale
din perioada orinduirii feudale, la un singur element:
cel religios,moral, inerent Intr$o opera scrisa pe vremea
cind gindirea socialepolitica nu se eliberase de inveli,
ul ideologiei religioase, dominanta in tot cursul evului
rnediu2. Inchizind ochii asupra tuturor celorlalte as,
pecte qi izolind acest element de Intregul din care facea
parte, i,a fost uqor lui Codrescu sa declare cal eruditia
teologica dovedita de lnvdgituri este mai fireasca la un
calugar carturar decit la un domn, oricit de evlavios,
si ca, prin urmare, scrierea apartine mai degraba unui
monah decIt unui cap Incoronat. Pared le lui Codrescu
rpau avut nici un ecou Si Incercarea sa a fost scoasd
din uitare abia In 1946 de catre P.P. Panaitescu3.
Dimpotriva, interventia lui D. Russo4 a deschis o
etapa noua in istoria Invdtdturilor. Incepind din 1906,
1 Uricariul, XXIV, 1895, p. 212-214.
Fr. Engels, R.dzboiul tiirdnesc german, ed. a 111,a, Bucurqti, 1958, p. 6o-61.
3 P.P. Panaitescu, Inveigturik lui Neagoe Basarab. Problema autenticitdjii,
extras din .Balcania, Bucureiti, 1946, p. 4.
4 Prima dati Russo amintqte de .invaieiturik lui Neagoe Basarab in recenzia
lucrarii lui C. Litzica, Manuscrisek grece,sti din Biblioteca Academiei Ronaine,
Bucurqti, 1900. Recenzia a lost publicata in Noua revisid romeind, 3 (1901),
p. 279-283.

73

www.dacoromanica.ro
cind Russo emitea India oar teoria sa binecunoscuta,
i pina in momentul de fata (1963, data aparitiei aces,
tui articol in .Komanoslavica), interesul i eforturile cer,
cetatorilor au fost polarizate de problema autenticitatii,
ceea ce a dus, pe linga o serie de contributii noi, i
daune apreciabile in opera de valorificare a continu,
tului Invcildturilor. Accentul a trecut aproape exclusiv
asupra intrebarii: Sint sau nu Inaldturile o scriere
din vremea lui Neagoe Basarab? 0, cum la aceasta
intrebare nu sfa raspuns in mod decisiv, utilizarea lor
ca izvor istoric si analiza aprofundata literar,artistica"
au avut mult de suferit, astfel incit nu posedam in
momentul de fall o editie critica a celor trei versiuni
in care ni s,a pastrat scriereal-, nu avem un studiu
aprofundat asupra modului cum se refleca in ltunitd,
turi realitatea socialpolitica, militara i ideologica a
epocii, i nu avem o analiza literard i lingvistica la
nivelul cerintelor actuale ale tiintei din tara noastral.
Se cere, de altfel, subliniat faptul cd, in ciuda
marelui ei rasunet i a prestigiului exercitat chiar asu,
pra istoriografiei noastre actuale3, teoria lui Russo n,a
ajuns niciodat s intruneasca majoritatea sufragiilor.
In discutia angajat in jurul problemei ridicate de
Russo, cei mai multi din istoricii si istoricii literari
1 Editia critici a versiunii romanesti, pregatiti in colaborare cu Florica Moi,
sil de autorul acestui studiu, este in curs de aparitie (nota 1967).
2 Invdidturile lipsesc cu desivirsire (si de la indico din Istoria limbil romdne
literare, I. De la origini pind la inceputul secolului al XIX,lea, de Al. Rosetti ei
B. Cazacu, Bucuresti, 1961, desi majoritatea celor ce le,au discutat au recunos,
cut calitatea limbii in care a lost tradusi in romineste aceastI operl la mijlocul
secolului al XVII,lea. Cel mai vechi manuscris al versiunii romlnesti dateazi
de la sfirsitul secolului al XVII,lea, deci foarte aproape de data traducerii (circa
20-30 de ani, intrucit existi dovezi numirea monezilor, institutii cl na
fost tradusi inainte de jurratatea sec. XVIb. (Pentru situatia actuall, 1967, vezi
Postscripturni
3 Teza neautenticiatii, cu toate consecintele ei, a fost adoptati si de tra,
tatul Istoria 4omdniei, vol. II, Bucuresti, 1962, p. soa6.

74

www.dacoromanica.ro
romani, in frunte cu N. Iorga, au continuat s sustina
paternitatea lui Neagoe Basarabl, admitindu,se in cele
din urma doar posibilitatea colaborarii unui calugar
carturar, indrumat i supravegheat de domn2. Partizanii
autenticitatii, cu exceptia lui V. Grecu, mau considerat
insa necesara o demonstratie amanuntita a punctului lor
de vedere, rnultumindwse a sublinia faptul ca evio
denta obiectiva a textului contrazice teza lui Russo,
tonul, preocuparile i orizonturile autorului depa0nd
cu mult psihologia i cunostintele unui calugar. Simpla
confruntare a operei cu realitatile epocii si cu tirile
privind familia i personalitatea lui Neagoe Basarab
detinute din alte izvoare, duce firesc dupa parerea
lor la concluzia c cineva care a trait un secol mai
tirziu, izolat de societate, intr,o minastire, nu avea de
unde sa cunoasca o serie de date i realiati ce apar
limpede in Invdtdturi.
Cu teza autenticitatii Invapturilor lui Neagoe Basa,
rab au fost de acord (in ordinea in care slau pronuntat):
Sextil PuNariu3, Alexandru Lapedatu4, Toma Gh.
Bulat5, Alexe Procopovici6, D. Popovici7, Margareta
2.
N. lorga pa pronuntat asupra acestei probleme in numeroase locuri. A
se vedea introducerea la editia Invd,tdturilor, Vilenii de Munte, 1910, fi Istoria
romiinilor, vol. IV, Bucurefti, 1937, p 303 304.
2 N. Iorga, Istoria lUeraturii romdnesti. Introducere sinteticd, Bucureti, 1929,
p. 56 14 mai categoric, in Un om, o mew& fi o fcoald (D. Russo), Bucuresti, 1940.
a Istoria literaturii romiinefti. Epoca veche, Ed. 1, 1920; Ed. a Ilia, Sibiu, /930,
Ed. a Ilba, Sibiu, 1936.
4 Neagoe Vodd. Cuvint rostit in noiembrie 1921 la Universitatea din Cluj, in
vol. Miscellanee. Cuvinte comemorative, panegirice, ocazionale fi politice, Bucureoi,
1925.
Din domnia voievodului Neagoe IV Basarab in lnchinare lui Nicolae Iorga
cu prilejul implinirii virstei de 6o de ani, Cluj, 1935, p. 73-83, in special p. 82 ;
Personalitatea religioasd a voievodului Neagoe Basarab al II4lea, Craiova (Fla an).
Introducere in studiul literaturii vechi, Cerniuti, 1922.
7 D. Popovici i G. Visoiu, Elemente de istoria limbii fi literaturii rotruitte,
Slatina, 1928, p. 34; D. Popovici, Etape in dezvoltarea literaturii romdne, Sibiu,
1944, p. 2; D. Popovici, La littrature roumaine a repoque des Lumieres, Sibiu,
1945.

75

www.dacoromanica.ro
 teldnescul, Ion D. Sandu2, Vasile Grecu3, Alef
xandru Neamtu4, tefan Ciobanu5, G. Calinescu5,
E. Turdeanu7, Ion C. Chitirnia5, Petre S. NstureI9,
1 Contribuflune la istoria literaturii ronuine vechi, Arhiva,lasi, 38, 1931, p.31yo.
Este curios cum acest studiu deosebit de pretios a ramas necunoscut tuturor celor
ce avail ocupat de Inudgturi, cu exceptia lui V. Grecu, care ii citeaza pentru
prima oari in prefata editiei versiunii grecesti, p. ii. i totitsi el reprezinti unica
incercare de studiu comparativ al textului slay din ed. Lavrov cu textul roma.
nese editat de lorga. Autoarea a stabilit, pentru prima oara, concordanta frag,
mentelor slave cu editia lorga (operatie reluata de P.P. Panaitescu, in Cronicik
slavcoronane din sec. XVXVI, Bucuresti, 1959) fi a demonstrat definitiv, in
urrna unei minutioase analize de text, ea versiunea romaneasea a fost realizati
de pe originalul slay. Totodati a notat pe doui coloane diferentele intre versi,
unea slava i cea romaneasci (p. 36-47) si a extras din texte expresiile care se
glsesc numai in versiunea slava (47-49) sau romara (49-3-o). Pentru proble,
ma autenticitatii diferentele stabihte de M. Stefanescu, precum fi concluziile arti,
colului, sint extrern de pretioase, dindume posibilitatea sa raspundem la doua
argumente, dintre care unul extrem de important, ale partizanilor neautenticitatii.
9 Neagoe Basarab apdrdtor 1ci spt.ijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938 (se face si
o paralela intre Principele lui Machiavelli si InvdIdturi).
$ Influenta bizantind fn literatura romind, Cerniuti, 1932, p. 19; Manuscrisul
din 104* pretins pierdut al Inaidturilor lui Neagoe Basaraba, Bucuresti, 1939,
$i totufi ic lnvdpiturik lui Neagoe .Basarab a, Convorbiri literare, 77 (1944), p. 477
.181fi 740-767. Pentru problema autenticitatii, a se vedea i 0 versiune noud a
unei Invdtdturi a lui Neagoe Basarab*, Bucuresti, 1941, precum si introducerea
la dnveildturile lui Neagoe Basarab*, versiunea greceascd, Bueuresti, 1942, p. 16-20.
4 Un capitol din rdaliile TJrii Romeinesti cu Transilvania in veacul al XVIlea.
R.elayik lui Neagoe Basarab cu Sibiu! (1512-1521) m .Anuarul Institutului de istorie
nationald, X, 1945, p. 350-376, In special p. 70.
6 Istoria literaturii rotruine vechi, v01. 1, Bucuresti, 1947, p. 62-86. Aceste
pagini constituie o contributie din cele mai valoroase la cunoasterea Invdpiturilor
i la rezolvarea problemei autenticitatii.
6 Istcria literaturii rornane de la origini pind in prezent, Bucuresti, 1941, p. iy:
Sa pretins c textul este o falsificatie, un simplu exercitiu literar (etopee), cork,
stind in agi inchipui ce ar spune cutare orn vestit intranume imprejurare. Lucrul
nu pare posibil. Mai mult d.ecit un calugar era indreptatit Neagoe insusi slog ia
aere de vasilevs fi si imite pe un Vasile Macedoneanul care sfatuia pe al sau
cocon Leon.* A se vedea i Contetnporanul, nr. 31 (7201) din 196o, unde atrage
atentia asupra faptului a 4( aceasti opera a dat contemporanilor intiile senzatii
ale filozofiei morale si pedagogice a.
7 La littrature bulgare du XIV,e siecle et sa diffusion clans les Pays Aoumains,
Paris, 1947, p. 105-107.
Considerayi En jurul chsvdpiturilor lui Neagoe Basarab a. Studiul a fost scris
in 1947, dar sre publicat abia in 1963 in volumul VIII din 1(omanos1avica,
P. 309-339.
9 lnvd,tdturile lui Neagoe Ba.sarab fn lumina pisaniilor de pe biserica mtindstirii
Arges. Comunicare tinuti la Asociatia Slavistilor din R.S. Romania la 22 decembrie
I959 i tipSriti in Mitropolia Olteniei, anul XII, 1960, nr. 1, p. 12-23.

76

www.dacoromanica.ro
Al. Pirul, I. D. Negrescu2, I. D. LAudat3, Octavian
Schiau 4.
Sustinut de majoritatea covirOtoare a cercetitorilor,
punctul de vedere al paternitatii lui Neagoe asupra
Invdtdturilor a Lost adoptat i in tratatul academic de
Istoria literaturii romdne, vol. I, in care capitolul
respectiv este scris de Al. Piru6.
1 Intrmn moment cind teza neautenticitAtii frudfdturilor lui Neagoe Basarab
era consacrati in volumul II din tratatul Istoria Ronaniei fi pirea s fi ciftigat
o pozitie definitiva in istoria noastra literal% (chiar Petre S. Nasturel, care a rede.
schis problema, se sfia sa atribuie voievodului redactarea operei, rezervinchui numai
rolul de comanditar), Al. Piru scria intrnm articol din Conternporanul, nr. 9 din
26 februarie 1960: t Ipoteza lui D. Russo a 1nvtigturile au fost scrise, in realitate,
de un calugar, la inceputul secolului al XVII.lea, nu se intemeiazA pe nimic. Pe
drept cuvint i s.a obiectat ca ar fi cu neputintA de crezut ca un calugar oarecare
sa aiba notiuni de strategie militark in vreme ce mai verosimil este ca un
domnitor cunoscut prin atentia acordata, in vremea sa, credintei, sa cunoasca, din
lecturi, tehnica monahala f i conceptiile religioase de viati, predominante in peri.
oada feudala. * Ulterior, profesorul Al. Piru mi.a sugerat sa ma ocup de Ina.
feturile luiNeagoe Basarab, indicindunni ca fiind cea mai interneiata pozitia suslir
nut& de lorga si de majoritatea cercetitorilor romani i straini care vau ocupat
de lucrare, si incurajindturna in argumentarea ei. ii rog si primeasca aici expresia
rectmostintei mele sincere.
In definitivarea studiului de fat& am beneficiat si de observatiile i sugestiile
tovarasilor conf. Valeria CostAchd, prof. Vasile Grecu, prof. Const. C. Giurescu,
cord. Gh. MihSilS, t. Stelanescu, director adjunct al Institutului de istorie
N. lorga*, si A. BalotA, care ne,au fost de mare folos. Tuturor le exprimam, si
pe aceasta cale, multumirile noastre.
In mod deosebit sintem indatorati tov. prof. P.P. Panaitescu, care a citit
articolul inainte de definitivarea sa, ficind o aerie de observatii pretioase, i ne.a
permis sa luam cunostinta de continutul articolului prin care rispunde obiec.
tiilor formulate in comunicarea noastri din 15 innie 1961, depusi, intr.() forma
remaniata i amplificati, la Asociatia Slavistilor din R.S. Romania. Lectura acestui
articol nea fost de un nepretuit &los in clarificarea finali a punctului de vedere
expus in lucrarea de fata.
2 Despre a Intdiciturile lui Neagoe Basarab a, in &vista de pedagogie, XI, 1962,
111% 7, P. 63-78.
3 Istoria literaturii ronane vedd. Partea I, Bucuresti, i962, p. 49-50, si mai
ales Cronicile slavo,romdne din secolde XV fi XVI, in Anakle fainfifice *ale tutu
versikiiii Al. I. Cuza din Ia,ci, Sect. III, Stiinte sociale, torn. VII, 196i, p. 246-247.
4 Probleme controversate ale vechii noastre literaturi, in Tribune, VII, nr. 19 din
9 mai, 2963.
5 Istoria literaturii romtine, I. Foklorul. Literature romand In perioada feudaltr
(1400-1780), sub redactia acad. Al. Rosetti, Editura Acaderniei, Bucuresti, 1964,
p. 118 283.

77

www.dacoromanica.ro
 Parerea contrara, sustinuta de catre D. Russo si
P.P. Panaitescul, a fost adoptata de Giorge Pascu2, N.
Cartojan3, t. Glixelli4 si Dan Simonescu5. 0 atitudi,
ne rezervata au adoptat Const. C. Giurescu6, N. Dra,
ganu7 si generalul Radu Rosetti8.
In studiul de fatal no propunem sa examinam arna$
nuntit argumentele cu care a fost sustinuta teza neau,
tenticitatii i sa aratm, pentru fiecare argument in
parte, motivele ce se opun acceptarii lui.

II

Intrucit Demostene Russo a murit inainte de a

redacta studiul definitiv promis de citeva ori in cursul
a trei decenii, asupra Invdpiturilor lui Neagoe Basarab,
sintem obligati sa reconstituim argumentele sale din

1 La littrature slavcuroumaine et son importance pour l'histoire des litteratures

slaves, Praga, 1931, p. 9; Convorbiri literare, 77 (1944), p. 123-124; Autenticitatea
4c Invelidturilor lui Neagoe Basarab*, in Convorbiri literare, 77 (1944), p. 733 739
studiul citat mai sus.
2 Istoria literaturii rormine din secolul XVII, I*, 1922, p. 78-79.
3 Istoria litcraturii rom&ne vechi, vol. I, Bucuresti, 1941, p. 44-45.
Regulile de purtare la masd in rorranefte, in &vista istoricd rorrand, III, 1933
p. 327-333.
6 Literatura romdneascd de ceremonial, Bucurqti, 1939, p. 30-32. Dan Simos
nescu sia ocupat ,pe larg de Invdtdturi in trei din cursurile universitare pe care
leiam putut consulta prin bunivointa autorului: Probleme de literaturd romdneascd
veche, lali, 1941-1942; Istoria literaturii rorniine din secolul XVI, laii, 1942-1943;
(litografiate); Istoria literaturii romdne de la inceputurik ei pia in secolul XVIII
(1780), lasi, 1952 (clactilografiat).
6 0 now' sintezri a trecutului nostru, in &vista istoricd ronand, III, 1932, p. 167
nota 3; Istoria rorranilor, a ed. INha, Bucuresti, 1943, vol. II, partea a 2.a., p. 583
Din trecut, Bucuresti, 192, p. 77-78 (Vremea lui Neagoe Vorld). Totusi, ca pi
generalul R. Rosetti, Const. C. Giurescu, evitind si se pronunte asupra autorului
socotqte Invdtriturile contemporane lui Neagoe i le enumeri intotdeauna intre
manifestarile culturale din vremea acestui donm.
7 Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des ortgines el la fin du
XVIIse sacle, in La Transylvanie, Bucuresti, 1938, p. 6o3.
8 Istoria artei militare a romdnilor pind la mijlocul secolului XVII, Bucuresti,
1947.

78

www.dacoromanica.ro
paginile diverselor scrieri in care a luat atitudine in
problema discutatal.
Teza lui Russo sund astfel: Pe la inceputul seco,
lului al XVII,lea, un calugar admirator al lui Neagoe
a carui darnicie pentru fetele bisericesti intrecu
orice margine a scris in limba slavona lnvdpiturile
cam in forma si intinderea redactiunii grecesti, cum
ea ni s, a pdstrat in Codex Athous nr. 3755; putin mai
tirziu, lnvdtdturile sfau tradus in limba greac; alti
imitatori au amplificat i preschimbat textul slavon si
au adaugat partea intiia a Ituididturilor. Acest text
amplificat e reprezentat de manuscrisul slavon din
Sofia si dintr,un astfel de text amplificat izvorasc toate
redactiunile romane. Mult mai noua sint doua lnvdi
tcituri, date la lumina de I. Naniescu dintr,un manu,
scris din 1682." 2
Argumentele cu care s,a incercat fundamentarea ei
par a fi urmatoarele:
I. Avagturile sint, in cea mai mare parte, o imi,
tatie i un plagiat al scrierii religiossascetice bizantine
Umilinta alcatuita de Simeon Monahul3.
II. Ele nu constituie un intreg organic, strabatut
de o gindire unitard ce domina i structureaza nume,
roasele imprumuturi i citate din felurite izvoare, ci
sint, mai ales in prima parte, un conglomerat haotic,
sporit prin interpolari succesive4. 0 astfel de interpo,
lare a introdus, Fara rost i intrmn loc nepotrivit,
panegiricul imparatului Constantin cel Mare5.
1 Am luat ca model articolul prof. P.P. Panaitescu, Autemicitatca 4C Inag,
turdor lui Neagoc Basarab a, in Convorbiri literare, 77 0544% paginile 735-736,
unde sistematizeazi argumentele lui D. Russo.
2 D. Russo, Studii bizantinomomine, Bucurefti, 1907, p- 41.
3 D. Russo, Studii bizantinotronane, p. 5, nota 1 f i capitolul special: 4( mnvd
piturile a lui PseudotNeagoe # Umilinta a lui Simeon Montilla (p. 31-39).
4 D. Russo, Studii i critice, Bucurefti, 1906, p. 3.
5 Idetn, p. 9.

79

www.dacoromanica.ro
 III. Sfirsitul primei prti din Invdtdturi este o omilie
adresata de un predicator turmei sale cuvIntatoare si
nu o invatatura adresata de un domn catre un print
mostenitor; in locul vocativului fatul meu, aci
avem ascultati barbatilor, ascultati i voi muierilor 1.
IV. Din sfaturile pe care le da lui Theodosie, sfa,
turi dominate de conceptia misticosascetica asupra
vietii, autorul Invdtdturilor se dovedeste a purta rasa,
si nu rnantie domneasca. Citind aceste sfaturi, avem
impresia ca auzirn mai degraba pe Varsanufie, pe
Efrem Sirul, pe loan Scararul vorbind catre calugarii
neofiti, si nu pe Neagoe povatuind un viitor domn 2.
V. Scrierea atribuita lui Neagoe cuprinde unele
invataturi religioase fara nici o legatura cu realitatea
din Tara Romaneasca, ceea ce este explicabil la un
calugar ce le copia automat din cartile bizantine, dar
nu la un autor ale carui sfaturi Tsi propuneau sal intros
ducal pe cititor in realitatile i sarcinile carora trebuia
sa le faca fata un domn roman in secolul al XVIAea3.
VI. Autorul, care vorbeste in numele lui Neagoe
Basarab, nu cunoaste o serie de date elementare prig
vind familia acestuia si se tradeaza astfel ca falsificator.
El pune pe domn s spuna in capitolul 1<ugdciunea lui
Neagoe Basarab care a fdcut la iefirea sufletului sdu,
rugaciune cu care se incheie Invdtdturile: aduceti pe
iubitii mei coconi i li se adreseaza de citeva ori ca
si cind ar fi fost cel putin doi, cind, in realitate, la
moartea lui Neagoe din cei trei copii de sex masculin,
Ion, Petru i Teodosie, nu mai era in viat decit ulti,
mul, lucru ignorat de calugarul falsificator4.
1 D. Russo, Studii p critice, Bucureri, 1905, p.7, Studii bizantinomomelne, p. 41, nota 2.
2 Studii p critice, p. 26. Paragraful este intitulat : Rpsd, nu mantic domneascd.
3 D. Russo, Studii istorke grecowomdne. Opere postume, torn. 11, Bucuresti,
'939, P. 509'
4 Studii p critice, p. 6.

8o

www.dacoromanica.ro
 Ace lasi falsificator ignoreaza sistematic pe Doamf
na Despinal-, care nu apare nici in Scrisoarea cdtre oasele
rnaicii sale i nici intre persoanele chemate la capatiiul
sat in ceasul mortii, desi in V iata luiNifrn, opera sigur
contemporan lui Neagoe si scris sub supravegherea sa,
Doamna Despina este pusa la loc de cinste2. Aceasta
atitudine stranie fata de sotia sa nu este explicabila daca
autorul a fost Neagoe. Completind rationamentul lui
Russo, P. P. Panaitescu o explica prin faptul ca falsi,
ficatorul nu stia cind a murit Despina si o credea
moarta inaintea lui Neagoe, ceea ce contrazice ade,
varul istoric3.
Acelasi PseudofNeagoe mai imagineaza o rein,
humare a oaselor Neagai, mama lui Neagoe, i compune
o oratie funebra 'inchipuita, de felul etopeelor antice
si bizantine, in care St. Romanski4 si N. Iorga5 au
crezut ca gsesc dovezi sigure in sprijinul autenticitdi
tii, dar care, in realitate, pluteste in vag, nu contine
nimic substantial sub aspectul informatiei istorice, iar
pasajul cel mai patetic i, dupa Iorga, cel mai sincer
pasajul 'in care este 0ns- moartea lui Petru se doves
deste a fi un plagiat dupa o omilie a lui loan Hrisostom6.
Este adevarat ca se pot g5si unele date privind
familia si viata intima a lui Neagoe Basarab, cum
remarca St. Romanski si N. Iorga, dar acestea nu conf
stituie un argument pentru autenticitate si nu trebuie

Studii i critice, p. 6, fi Studii istorice grecoromSne. Opere postume, torn. I,

Bucuresti, 1939, p. 213.
2 Studii istorice grecoronuine, vol. I, p, 213, nota 1.
3 P.P. Panaitescu, Autenticitatea Invdtdturilor. . p. 135.
4 St. Rornanski, Mahnreden. . p. 193.
5 N. lorga, Istoria literaturii romdnefti. Introducere sinteticd, p. p,
6 D. Russo, Scrisoarea lui Neagoe cdtre oasele mamei sale Neaga fiii seri Petru
si loan si fiica sa Anghelina, in Studii istorice grecowomrine, torn. I, p. 211-226.
Pentru procedeele sale polernice vezi i observatia lui I.C. Chitirnis in Considerapi
in jurul Inapiturilor lui Neagoe Basarab*, p. 310.

8I

www.dacoromanica.ro
 explicate prin contemporaneitatea autorului cu domnul
in al carui nume vorbeste, ci prin lectura Vigii lui
Nifon i a inscriptiilor de pe pietrele funerare de la
Arges, prin contemplarea cunoscutei fresce in care
Neagoe apare inconjurat de familia sa 8i prin utilizarea
tirilor transmise prin traditie de callugarii minastirii
Arges, intre care se numdra i autorul Invdpdturilorl.
VII. Autorul frwdyiturilor se dovedeste un calugar
traind departe de curtea domneasca. El nu are nici o
idee despre uzantele cancelariei domnesti, crezind ca
pecetea domneasca se pune i pe ca'rti de felul celei
scrise de dinsul si nu numai pe hrisoave. Fiindca nu
are pecete, invoca o scuza stingace de natura teologi,
cg, tradindu,se astfel o data mai mult2.
VIII. Invacaturile sint un exercitiu literar: chiar
atunci cind Teodosie nu mai era de mult intre vii, in
manuscrisul romanesc 3488 i se dau in continuare
sfaturi noi, de care un prelucrator din secolul al
XVIIIAea3.
IX. Dupa P.P. Panaitescu, un ultim argument ce
poate fi dedus din scrierile lui Russo este urmatorul:
Invatatura aceasta (Scrisoarea cdtre oasele rnaicii sale),
precum si altele, cele mai multe din scrierea atribuita
lui Neagoe Voda, constituie in mare parte un mozaic
de pasaje extrase din diferite manuscrise slave biseri,
cesti. Un domn in starea culturala din secolul al XVI,
lea nu era un erudit in limba slavona si In lucrari
teologice. Dimpotriva, un cleric care,si petrecea viata
copiind manuscrise i tia pe dinafara pasajele, ca s

1 Stu& si critice, p. 4-5.

1 Studii istorice grecoiromdne, torn. II, p. 54, nota r. Vezi 0 P.P. Panaitescu,
e In4dturile lui Neagoe Basarab*. Problema autenticitelyi, p. 34-35 0 37.
a Critica textelor tehnica ediftilor, in Studii istorice grecorromdne, torn. II,
p. 561.

82

www.dacoromanica.ro
le poata aseza la locul cuvenit in mozaic, e singurul
indicat pentru o asemenea lucrare 1.
Din enumerarea succinta a argumentelor lui
D. Russo, reiese limpede c demonstratia sa se sprijina pe
doua teze esentiale, catre care converg toate celelalte :
a) Ca Invdtdturile cdtre Teodosie nu sint o scriere
structural social,politicd, indiferent de ponderea elemen,
tului religios,moral, cum o vazusera Balcescu, Hasdeu,
Romanski, Iorga si altii, ci sint o scriere religios,morald,
un conglomerat de texte religioase, identificabile in
Biblie, in cartile de cult ale bisericii ortodoxe, in car,
tile populare si in -diferiti scriitori religiosi bizantini,
adica in acea literatura pe care nu o putea cunoaste
un domn, dar o cunostea perfect un calu gar carturar.
b) Ca toate stirile cu referiri directe la realitatea
istorica concreta, pe care le putem scoate din Invdtd,
turi, au putut fi cunoscute de autor din traditia mina,
stirii Arges sau din Viata patriarlzului Nifin care se
afla acolo, iar celelalte sint fie vagi, incoerente, fie de,a
dreptul eronate si deci demascind pe falsificator.
Argumentele lui Russo, socotite de catre parti,
zanii sai inatacabile, se dovedesc in realitate inconsis,
tente. Majoritatea lor se destrama prin confruntarea
cu textul ltutdtdturilor.
Astfel, lectura comparata a textului lnvdpiturilor i
a pasajelor extrase si citate de Russo, spre a demonstra
ca in cea mai mare parte avem de,a face cu plagiate
din Umilinta lui Simeon Monahul, dovedeste exact
contrarul : oriunde situ folosite texte din Umilinta,
acestea nu constituie substanta capitolului respectiv. E le nu
depdsesc nici ca intindere fi nici ca importanyi paginile

1 P.P. Panaitescu, Autenticitatea fnagturilor. . . a, p. 736 fi D. Russo, Studii

storice greco,romane, vol. I, p. 220, nota 2.

83

www.dacoromanica.ro
in care au fost folosite alte izvoare ori au fost consemnate
idei politice i sociale inspirate nu din ciirti, ci din reali;
ttile Tdrii .Komcingti.
In Cuvintul pentru judecatei citat de Russo si pus pe
cloud coloanel, extrasul din Umilinta se intinde pe trei
pagini si jumatate (ed. Iorga), care urrneaza dupd nu
inai putin de cinci pagini de sfaturi practice si de
exemplificari istorice si religios,rnorale, in legatura
directd cu judecata dreapta pe care trebuie sa o faca
un domn supusilor sai. In aceste sfaturi, domnul este
indrumat cum sa se poarte la judecatal dacA vrea sa
merite titlul de uns al lui Dumnezeu (idee ce std
in centrul conceptiei monarhice a autorului) si sa,si
pdstreze autoritatea, prestigiul si dragostea supusilor
sal. Pentru ca domnul sa stie ca de felul cum va judeca
el pe acesti supusi va depinde felul cum are sa fie
judecat la rindwi de cdtre Dumnezeu, care ha ales
si ha ridicat pe tron teza care ocupd un loc insem$
nat i in prima parte a Invdteiturilor i se aminteste
de judecata de apoi , cind va da searna el insusi
de faptele sale in fata lui Dumnezeu. Ne indlnim aici
cu una din ideile fundamentale ale scrierii: ideea limb
trii autocratiei domnesti prin atotputernicia divind .
Asadar, intregul pasaj despre judecata din urma si
tinguirea sufletului palatos in fata balantei divine,
scos din Umilinta lui Simeon si inserat aici, e menit a
ilustra si completa una din ideile politice centrale, in
jurul cdrora graviteazd celelalte idei ale cartii. Ceea
ce a determinat alegerea pasajului si folosirea lui lite,
rard n,a fost structura cartii religios,morale a mom,
hului Simeon, ci structura cairtii socialpolitice a dom,

1 Studii bizantinowomdne, capitolul: Invdprturik )o lui PseudoWeagoe fi

Umilinja A lui Simeon Monahul.

84

www.dacoromanica.ro
nului Tarii Romnesti. Ca dovada, in capitolele Des,
pre cinstirea boierilor, Despre cum vor pune boierii fi
slugile la boierii i Despre solii si rdzboaie acesta din
urma fiind cel mai intins din toate cele 13 capitole ale
partii a doua, si in intregime laic! nu avem nici
urma de Simeon Monahul, desi tocmai ele alcatuiesc
partea esentiala a lucrarii.
In cuvintul Cum se cade domnilor sd feazd la masd
cind vor minca fi vor bea, considerat de partizanii ne,
autenticitatii o simpla predica impotriva betiei, aflarn
acelasi procedeu ca,si 'in Cuvintul pentru judecatd: intii
sfaturi practice de continut pur politic, prin care domnul
este prevenit asupra dezavantajelor la care Tsi expune
autoritatea domneasca in cazul exceselor de mincare si
bautura, apoi exemple din Biblie despre relele pe care
le,a adus betia unor figuri istorico,legendare ilustre
ca Olofern si Samson si, la sfirsit, doua pagini de doje,
nire catre suflet pentru imbuibare si betie. Doua pagini
din zece! Ponderea extraselor din Simeon este totusi
in acest capitol mai mare de cloud pagini: si exemplele
biblice sfau Tntimplat sa fie tot 'in Umilinta, i atunci
autorul le,a luat de,a gata. Dar le,a luat fiindca fa's:
pundeau procedeului &du de compozitie si, daca nu
le gsea in Umilinta, le,ar fi cautat singur in Biblie,
cum a facut in alte cazuri 1.
Asadar, partile extrase din Umilinta au fost adapt
tate planului general al scrierii si scopului ei, care nu
era unul strict religios, ci socialpolitic. Nu Umilinta
a putut fi simburele si modelul fnvdtdturilor, desi
a furnizat o mare parte din materialul religios,moral,
fiindca, asa cum o caracterizeaza insusi Demostene

1 Asupra acestui procedeu de a trece de la tema laic& la pasajele din Simeon

Monahul a atras atentia mai intil St. Romanski, Mahnreden. . ., p. 184.

8c

www.dacoromanica.ro
Russo, Umilinta" nu e altceva decit o dojenire continua'
adresatd de un om impovdrat de pdcate cdtre propriul sdu
suflet 1. Oricine a citit de la un cap4t la altul !nag:
turile lui Neagoe Basarab cdtre fiul sdu Teodosie va fi
de acord cu oponentii lui Russo c5, ele reprezint cu
totul altceva!
Nefam oprit mai mult asupra acestui argument,
fiindca el ne cid cheia sistemului de argumentare al
lui Russo: intre termenul de tratate ales de Hasdeu
spre a caracteriza .Invopiturile i cel de compilatie ,
folosit impropriu de unii istorici literari, Russo a gsit
sugestiva denumire de mozaic 2 Si a surprins in felul
acesta insusi procesul de elaborare literara care st la
baza invdtdturilor. intr,adevar, dupa cum se stie, un
mozaic se alcatuieste din cuburi marunte de diferite
culori, si este evident ca Invaldturile au folosit pasaje
intregi din scrierile religioase bizantine si slave si din
Biblie, luate exact sau usor modificate. Russo a demon,
strat,o Third putinfa de contestare. Dar un mozaic este
altceva decit aceste cuburi, el este imaginea unitara
care se profileaza prin distribuirea lor dupa anumite
norme estetice. Cine s,ar apuca sa numere cuburile
din splendidele mozaicuri de la Ravena Fara a mai
face si citiva pasi indarat spre a privi de la distanta
pe Justinian, pe Teodora si pe demnitarii curtii impe,
riale bizantine, acela n,ar putea spune ca: a inteles ce
este un mozaic. De aceea Nicolae Iorga, ale egrui
priviri erau educate spre a cuprinde elementele in sin,
teza lor organic, a simtit de la inceput slabiciunea
pozitiei adversarului su si nici ri$a mai incercat sa
raspunda la fiecare argument in parte, ci a opus meto,
1 Studii bizantinoworndne, p. 47.
2 Vezi fi Studii istorice grecowortane, I, p. 226, nota 2.
3 Vezi li observatia lui I. C. Chitimia, art. cit., p. 310.

86

www.dacoromanica.ro
dei care demonstra neautenticitatea cu am5nunte,
metoda care demonstra autenticitatea prin imaginea
intregului.
Aceasta imagine exista si, a descoperi, dincolo de
ingramadirea haoticb de citate si de texte compilate,
structura unitar a. in forma si in continut a fnaterturilor lui
Neagoe Basarab, inseamnd a raspunde implicit si la al
doilea argument al lui Russo.
Unitatea ideologicer a lnvdtdturilor este deter,
mina-CA de faptul cd sint strabatute, de la primul ping la
ultimul capitol, de aceeasi conceptie, perfect conturatd,
asupra originii si naturii puterii domnesti, asupra ra,
porturilor care trebuie sal existe intre domn si diferitele
clase sociale, asupra drepturilor si obligatiilor domnu,
lui fata de supusii sai de toate rangurile.
Indiferent de problema speciala abordata de autor
(raporturile domnului cu puterea divina si cu clasa
boiereasca, alegerea si numirea dregatorilor, sederea
la masa, solii si razboaie, justitia, rsplatirea slugilor
etc.), pretutindeni ne intimpina acelasi mod de a gindi,
care conditioneaza si recomandarile specifice fiecdrui
capitol. Aceeasi constatare se Impune in legatura cu
ideile religios,morale, strins legate si de cele mai multe
ori intrepatrunse cu cele socialpolitice.
Nu este in obiectul articolului de fatal analiza apro,
fundata a ideologiei InvaPturifor. Retinem doar, ca
privind direct problema discutata, doua aspecte pe
care le consideram definitorii:
a) Conceptia potrivit careia puterea domneasc
nu emand de la oameni, nu este produsul unei- elec,
tiuni umane, ci este de origine divina, domnul nefiind
obligat s dea searna nimanui altuia decit lui Dumne,
zeu despre faptele sale. El trebuie sa guverneze auto,
ritar, ca un monarh absolut, tinind strins in mina

87

www.dacoromanica.ro
frinele puterii i neimpartinduAe cu boierii. El tre,
buie sa,si pastreze intotdeauna prestigiul, sa domine
printr,o minte Otrunzatoare, prin intelepciune, prin
dreptate, prin darnicie i printr,o viata morala, uzind
inteligent de prerogativele domniei si de mijloacele
materiale pe care i le pune la dispozitie aceasta, spre
a face pe toti s sima ca el este stapinul, asezat mai
presus de toli boierii, de toti curtenii si de toate slugile.
Domnul nu trebuie s se lase influentat in hotaririle
sale de boieri, nu trebuie s acorde favoruri in urma
interventiilor acestora si nu trebuie salqi protejeze
neamurile, acordindu,le ranguri i slujbe din cauza
rudeniei. Trebuie s judece dupa vrednicia oamenilor,
nu dupa avere sau rudenia cu el.
b) Insistenta, uneori vehementa, cu care sint corn,
batute metodele singeroase de guvernare si in special
uciderea samavolnica, fr judecata i Cara o cercetare
prealabila arranuntita (tx idea. judet , cum va zice
Ureche) a supusilor, fie ei boieri sau oameni simpli.
Desi domnul este rnai presus de boieri, desi se
afirm raspicat despre boieri ca nu te,au uns pe tine
ca dornn ei, ci te,a uns Durnnezeu, ca sa fii drept fata
de toti >>1 sau ca tu pui pe dtnii boieri, iar pe tine
nu te pun ei dornn, ci pe tine te pune Durnnezeu
ca s fii unsul lui 2, aceasta nu implica dreptul de a
ucide dupa bunul,plac si nu exclude obligatia de a
1 frunkiturile lui Neagoe Basarab, versiunea slavona, traducere de P.P. Panai,
tescu, in Cronicile slavowormine din sec. XV XVI, Bucuresti, 1959, p. 278. Cind
exista textul slay, citatele se dau dupa aceasta traducere. Versiunea romaneasca
se Foloseste si se citeazi dupa manuscrisul log al Bibliotecii Filialei Academiei
R.S. Romania din Cluj, Fost al lui tefan Cantacuzino (715-1716), sau, cind
existS lacune in acest ms., dupa ms. 3488 din Biblioteca Acad. R.S. Romania
din secolul al XVllblea. Editia loan Eclesiarhul, reprodusa de lorga in igio,
este inutilizabila 8i constituie o sursS continua de erori. Citarn paginile editiei
lorga numai ca orientare generals pentru cititori.
I Ms. 109; lorga, p. 139.

88

www.dacoromanica.ro
se sfatui cu ei in orice problerna importanta a domniei.
Raporturile domnului cu boierii i cu toti supusii sdi
sint reglementate, n conceptia autorului Invdtciturilor,
de obligatia de a respecta poruncile religiostmorale,
intre care de cea mai mare importanta este dreptatea
fata de toti. Domnul este atotputernic fata de supusi,
dar este limitat in aceasta atotputernicie de cel care
lta ales i uns . Cine uitd acest lucru este pedepsit
de Dumnezeu i expus razbunarii legitime a oamenilor.
Ideea limitrii religioase a autocratiei domnesti este o
idee tot atit de caracteristici friviirdturilor, ca si ideea
monarhiei de drept divin. Ea este enuntata, argument
tata i exemplificata in multe locuri, incepind din
prima parte a ftwapurilor i Ora la capitolul final,
ceea ce subliniaza o data mai mult strinsa legatura
dintre partea religioasatteologica si cea politica a
operei.
Astfel, in partea intii, un lung excurs in jurul
omului ca faptura a lui Dumnezeu are ca scop sa luta,
reascd acest sfat, pe care Neagoe iA da lui Teodosie,
gindindutse parca la sfirsitul lui Mihnea cel Ru:
<<si s nu omori pre nimenea far'de judecata dreapta
si far'de ispovedanie, ca sa nu fii si tu junghiat Fara
de mill ca noatenii i ca mieii. Ca singile omului nu
iaste ca singile vitelor, sau ca al altor fieri, sau ca al
pasarilor, ci iaste intrtalt chip: singe ales si curatit cu
sfintul singe al domnului nostru Isus Hristos care ltau
varsat pre cruce in cetatea Ierusalimului, in zilile lui
Pilat de la Pont. Ca nu cumva pentru pripa s moarg
tie cu trupul iar lui Dumnezeu cu sufletul. Ca i noi
Insine carii sintem macar domni, macar bogati, macar
sdraci, tot gresim lui Dumnezeu i sintem vinovati si
vom s stam toti dimpreuna la infricosata judecata a
Rig, f. 4 r; Iorga, p. 5.)
lui Hristos. (Ms. 34__

89

www.dacoromanica.ro
 Sau, in alt parte, aceeasi idee, intro() altg forma:
Insg iat cd to invtu s nu fie adeseori pharul
tu plinu de singe de omu cg acel singe care vei tu
&a4 versi fgede mila, vei sg dai seamal de dinsul inna,
intea lui Dumnezeu (ms. 109, f. 142 verso; Iorga, p.184).
Cum de cele mai multe ori, uciderile de acest fel
priveau clasa boiereascg, recomandgrile autorului .invii,
gturilor se leagg firesc de o conceptie generalg asupra
raporturilor dintre domn si feudali, conceptie radical
deosebitg de a domnilor anteriori, care uzaserg ade,
sea de sabie in realizarea operei de centralizare a stag
tului. (In Viata lui Nifon se condamng in termeni
violenti actiunile de acest fel ale lui Mihnea cel Ru.)
Aceastg conceptie este infgtisatg sintetic in capitolul
intitulat Cum si in ce chip vor cinsti pe boied si pe slu,
gile kr care vor sluji cu dreptate. (In versiunea greacg
Alta' invdteiturd [ . . . J cdtre iubitul sdu flu Teodosie si
cdtre boierii lui care ii shyesc lui Intru adevdr si cdtre
toti slujitorii lui mid fi mari. Ed. V. Grecu, p.122-127).
Aici, sub forma unei alegorii, sint definite raporturile
care trebuie sal existe intre domn si boierii si slujitorii
sal. :

Eu, fetii miei, am o grading, si aceastg grading, cu

darul si cu ajutoriul lui Dumnezeu intre multele mele
osteninte si nevointe, o am fcut si o am crescut frumos si
bine. Grgdina aceia si crestirile cele frumoase dentrasa
sintu boiarii miei cei mari si cinstiti (versiunea greacg:
Iar gradina aceasta sint boierii mei si slujbasii mei).
Si i,am ingradit cu gard ca cu un zid de piatr, si grgdina
mea o am aparat ca nu cumva sal indrazneascg cineva
s intre intriinsa si s strice cineva den ostenelele mele.
Decii acea ostenealg a mea si grading si acele cresteri
ce le apgrai crescurg frumoase si lnfioring, si eu tot
supt umbra lor si a florilor lor m,am rgcorit, si ochii
90

www.dacoromanica.ro
miei sa ravenea de roaoa si de veseliia florilor lor,
si nu numai ce ma veselea cu veselii si ma bucura,
ce Inca si capetele s si le pue si singele si si,l verse
toti voia si era bucurosi pentru mine. (Ms.io9,
I Iito verso, Iorga, p.182.)
.. .Iar acum, fatul mieu, eu te las sa fii gard

gradinii mele si s o pazesti, cum o am pazit si eu;

ca, deaca o vei pazi sid vei fi gardu cu zidul de piatra,
cum am fost si eu, deci, ei cum cugeta safsi verse
singele si sa,si pue capetele pentru mine, asa,si vor
varsa singele si$si vor pune capetele pentru tine, sau
pentru fiestecare domn care va face si va peizi aceste
invdpituri ale mele, i niciodata nu vor da spatele vraj,
masilor vostri. i cum ma umbriia si ma racorea florile
lor si lua ochii miei roao si veselie din florae lor, asa
si pre voi v vor umbri si va vor racori si vor lua ochii
vostri roao si veselie de la dinsii. Iar de va va invata
cineva sa intrati in zidirea lui Dumnezeu si in gradina
mea cu sacurea, far':de porunca lui Dumnezeu si fara
cit va invat eu, deci voi sa dati seama inaintea domnului
nostru Iisus Hristos. Ca eu nu va invat si faceti asa,
ci va invat ca sa cade domnului carele isi cauta de
gradina sa sa o curateasca de toate nuiale[le] cele uscate
care nu fac rod, insi cu lege si cu judecat. (Ms.
109, f.141 verso,r42 recto.)
. .Asa, fatul mieu, slugile tale caregi vor gresi,
.
nu le taia pentru cuvintele oamenilor, nici II baga in
foc, cid iarta gresala, macar de te,ar fi i gresit, si:l
invata, candai doar sear intoarce, sa fie ca alte slugi
caregi vor sluji cu dreptate. Iar de nu sa va intoarce
esti volnic saA tai, ca si pre acel pomu sterpu. (Ms.
109, 1.142 ITV; Iorga, p. 181-184.)
Dupa parerea noastra, acest mod de a gindi, con,
cretizat aici intr,un capitol special, dar prezent in toate

91

www.dacoromanica.ro
celelalte capitole, precum si imbinarea, paradoxala in
aparent, dintre punctul de vedere autoritar, autocrat,
centralizator cu acela care se apropie de imaginea dom.,
nului ideal in conceptia unui Grigore Ureche, domn
care boierilor le este parinte, la cinste mared tine
si din sfatul lor nu iese 1, dateaza precis .invapturile:
ele reflecta o epocal istorie de relativ echilibru intre
domnia centralizata si clasa feudalilor, o epoca in care
aceasta din urm nu mai este opus domniei ca o foga
ostila, ci accepa suprematia domnului in stat, cu
conditia ca i domnul s renunte la represiunile impo,
triva boierimii, uzind de prerogativa pedepsei capitale
numai in extremis i fata de incorigibili. 0 aseme,
nea epoch' a fost mareata de domnia lui Neagoe Basarab.
Asa cum a remarcat t. tefanescu, Inca din a
doua jumatate a secolului al XV,lea Ii face loc o noua
metoda de centralizare a statului, prin care domnul
solidarizeaza cu obiectivele sale centralizatoare o parte
din boierime, acordindwi dregatorii importante in
stat, onoruri i posibilitate de imbogatire2. In felul
acesta, o parte din boierii mari renunta la opozitia fata
de autoritatea domneasca si se transforma ei Inii in
instrumente ale operei de centralizare. Craiovestii,
cea mai puternica si una din cele mai bogate familii
boieresti din Tara Romaneasca, sint exponentii acestei
tendinte. tmpreuna cu rudele i prietenii lor, ei aka,
tuiesc o puternica grupare boiereasca ce sprijina efor,
turile de centralizare ale lui Basarab Tepelus, Vlad
Calugarul si Radu cel Mare, cu conditia ca acestia s
1 Letopisetul Tdrii Moldovei, ed. P.P. Panaitescu, ed. a lba, Bucurelti, 1958,
p. 218: portretul lui Petru $chiopul.
2 $t.teflnescu, lnceputurile bdniei de Craiova. Pe marginea unui document
recent publicat,n Studii fi materiale de istorie medic, vol. I, Bucureoi, 1956,
p. 325-332 i monografia Bdnia in Tara Romaneascd, Editura tiinificS, Bucurefti,
1965.

92

www.dacoromanica.ro
 le asigure un rol dominant. Ei exercita un adevrat
control asupra domniei i conflictele izbucnesc imediat
ce domnii inceara s' se scuture de tutela acestei
puternice familii. Dar ele nu sint cauzate de dorinta
de a reveni la vechile stari de lucruri, ci de a
avea pe tron un domn favorabil lor. Desi uneori
se manifest ca forte de descentralizare, ei nu urrnd:
reau in fond farimitarea statului feudal Tara
Romaneasck ci cautau prin toate mijloacele s5.0si
subordoneze domnia, sa puna in fruntea tarii un
domn din familia lor. Craiovestii se manifesta ca fac,
tor de descentralizare numai in rrasura in care
domnia lovea in privilegiile lor. 1 Reusind pind la
urrn s aib acest domn in persoana lui Neagoe,
ruda lor, Craiovestii 11 sprijinal din nou in actiunea
de intrire a domniei si de organizare a tarii, fapt
prin care boierii olteni tradau" de fapt interesele
marii boierimi legate de farimitarea feudala 2.
Neagoe Basarab nu a fost, cum &a spus, un instru,
ment in miinile acestei familii, ci a fost o puternica
personalitate, cea mai puternica din cite &au ridicat
din rnijlocul ei, si cel mai ilustru dintre Craiovesti3.
ImpaIrtasind, ca boier i mernbru al familiei Craioves,
tilor, modul de a gindi al familiei i clasei sale intr,o
serie de probleme, in special de politica externA4, el
sa vazut, o data ajuns pe tron, in fata unor realiati
care ii impuneau o optica deosebita, apropiata de a

1 Istoria Ronaniei, vol. II, Bucuresti, 1962, p. 623.

2 Ibidem.
a Fapt subliniat prima datS de Al. Lapedatu in art. cit., p. to.
4 Acest mod de a gindi, concretizat in actiunile kr, a fost analizat de t.
$tefInescu: Rolul boierilor Craiovesti in subjugarea Tdrii .korndnefti de cdtre turci,
in Studii i referate privind istoria 4om1niei, partea I, Bucuresti, 1954, p. 697-718.
Vezi ins& acum, si Manole Neagoe, Despre politica externd a lui Neagoe Basarab,
in Studii, nr. 4, 1966, P. 745-764.

93

www.dacoromanica.ro
inainta0lor si care luptasera pentru centralizarea
statului i intarirea prestigiului domniei fata de clasa
feudalilor. Nu e singurul caz in care se produce o
atare schimbare de perspectiva. Mircea Ciobanul i
Lapuneanu, boieri, au devenit, ca domni, adevrati
casapi ai clasei lor. Neagoe, prin sprijinul familiei sale
i al factiunii in fruntea cdreia staltea aceasta, ca si
prin prestigiul sau personal, a reusit saisi impun autos
ritatea fr s recurgd prea des la metodele lui Mihnea
cel Rau sau Mircea Ciobanul. in timpul domniei lui
nfau cazut decit citeva capete, iar dumanii si i ai
partidei care ii sprijinea au fost obligati sal astepte
peste hotare poftita de ei moarte a lui Neagoe Voda 1,
spre a reveni apoi i a deschide o lunga lupta cu Crag
iovestii, sfir0ta prin infringerea acestora2. E ceea ce
ne face sa credem ca nu Craiovqtii ca familie sint
cei care asigura forta tronului lui Neagoe, ci Neagoe,
prin insuOrile sale de diplomat i om de stat, prin
prestigiul sau personal, asigura acest apogeu al puterii
Craiovqtilor, folosindiuse de imprejurarile externe
favorabile3. Este ceea ce vedem i din Viata lui Nifon,
un panegiric al domniei
in aceste conditii in care (fie c o accept de blind:
voie, fie ca nu pot s,o schimbe) boierimea se impaca

1 Istoria domnilor Torii Romiinefti, in Cronicarii munteni, vol. I, Bucureti,

1961, p. 271.
2 .Aceast lupti a fost infatipti de loan C. Filitti, Banatul Olteniei fi Craim
veoii, in Arhivek Olienies, 11, 1932, p. 1-36, 135-176 (i extras). Acelai, Crab,
mai # rolul lor politic, extras din Arhivek Olteniei, nr. 77, 1935.
3 Politica extern./ a lui Neagoe Basarab a lost prezentati in ansarnblu pentru
prima oari de Manole Neagoe intpun studiu se care, in 1963, cu bunIvointa
autorului, bam putut consulta in manuscris. Intrm form/ revazuti si imbue.
tAtiti a apirut in Studii sub titlul citat mai inainte.
Asupra Vieii lui Nifty; vom reveni cu altA ocazie, spre a arita in ce
mSsuri aceasa scriere exprimi direct tendintele i punctul de vedere al lui Neagoe
Basarab. A se vedea in legitura cu aceasta observatiile judicioase ale lui D. Russo,
Studii istorice greco.romtIne, tomul I, p. 30-31.

94

www.dacoromanica.ro
cu situatia unui domn autoritar i inconjurat de o
curte credincioasa, in mijlocul careia poate face figura
unui bazileu bizantin, imaginea gradinii ingrijite
de gradinarul destoinic putea s reflecte o stare de
lucruri reala. lar irnbinarea atit de intim, in ciuda
faptului ca pina atunci statusera la antipod, a modului
de a gindi domnesc cu cel boieresc si, mai precis,
craiovesc (vezi capitolul despre solii i razboaie) reflect
ta, dupal prerea noastra, chiar formatia lui Neagoe,
domnul care inainte de a se urca pe tron a fost boier
i, mai bine de un deceniu, dregator domnesc.
U n i t a tea de fo rmd a lnvdtdturilor lui Neagoe
Basarab decurge, pe de o parte, din unitatea continut
tului lor ideologic, pe de alta, din natura i destinatia
initiala a scrierii.
lnvdtdturile sint o opera pedagogicd, prima de acest
fel din cultura romana. Ele nu reprezinta nici o plet
doarie in favoarea puterii absolute a monarhului, ca
scrisorile lui Ivan cel Groaznic catre cneazul Kurbski,
nici un memoriu politic al unui curtean ctre suvet
ranul sau, ca sfaturile lui Ivan Peresvetov, nici proiectul
unei Republici platonice i nici un tratat 0.iintific
de guvernare in felul Principelui lui Machiavelli, dei
se inrudqte cu toate aceste scrieri, imbinind nazuinta
de a schita imaginea unui monarh ideal cu o gindire
realista, patrunzatoare, aplicata la obiect i preocupata
de problemele specifice secolului in care au aparut.
Este evident pentru oricine le citeste cu atentie, cal
lnvdgiturile nu sint nici o opera de informatie, de felul
Descrierii Moldovei, dei cuprind o bogatie i o .varit
etate de informatii intrecutd numai de scrierea lui
Cantemir.
Ele isi propun s transmit o experienta de viatal
si o conceptie generala care se refera la numeroase

95

www.dacoromanica.ro
probleme de ordin social, politic si militar, dar si de
ordin filozofic, moral si pedagogic. Sfaturile pe care
le cuprind sint rezultatul unei meditatii indelungi,
cristalizata la un moment dat intreo opera de factura
originala, destinata in prirnul rind lui Teodosie, dar
nu numai lui, ci si altor domni, ca i boierilor, vladie
cilor, calugarilor etc., intreun cuvint, unei societati
intregi. Asa cum se manifesta in paginile lmicitdturilor,
este greu de presupus ca aceasta experienta i aceasta
cunoastere amanuntita a problemelor fundamentale
carora avea sa le faca fata un domn in vremea respect
tiv apartin unui calugar retras de lume, care nea
vazut pretind adversarii autenticitatii in viata
lui o ceremonie de curte, o cancelarie, o masa dome
neasca, o audiere de soli, o armata desfasurata pe
cimpul de lupta. Este adevarat ca Machiavelli nea
fost el insusi un sef de stat, cum nea fost nici Ivan
Peresvetov, dar amindoi au stat in imediata apropiere
a sefilor de state si au participat la viata politica a
vremii lor, cunoscind indeaproape realitatile asupra
carora sf au oprit in cele ce au scris. Asa cum au sublie
niat cu lade N. lorga si, mai recent, I.C. Chitimia,
numai citind Viata lui Nifin i contemplind lespezile
funerare sau frescele de la Arges, nu se puteau doe
bindi cunostintele i experienta politica si militara
vadita de autorul Inveigiturilor.
Dar ceea ce se mai constata la simpla lecturd a
Invdtdturilor lui Neagoe Basarab este tonul lor, care,
in masura in care nu apartine unor extrase inserate
taleequale in tesaura scrierii, este foarte cald, simplu,
lipsit de artificialitatea i bombasticisrnul compozitiilor
calugarestil. El este cu deosebire patern in sensul
1 In articolul fnvdpiturile lui Neagoe Basarab. 0 reconsiderare, in Rprnanosla
vica, VIII, 1963, p. 403-424, prof. P.P. Panaitescu creeaza un nou argument

96

www.dacoromanica.ro
propriu al cuvintului, fapt care da sentimentul puternic
al autenticitatii.
De aceea, pe masura ce le citesti si le recitesti,
ipoteza alcatuirii Invdpiturilor chiar de Neagoe Basarab,
pentru fiul sau, nu mai apare improbabila, si in ziva
cind vom raspunde pozitiv la intrebarea la care
Inca nu s$a raspuns intrtun mod convingator daca
instructia qi cultura lui itar fi putut permite sa redact
teze singur aceasta opera, vom avea argumentul deci,
siv in problema daca redactarea literara apartine dom,
nului insusi sau clack asa cum presupunea in ultima
vreme Iorga, el a uzat de serviciile unui carturar bise,
ricesc contemporan, caruia ita dictat o parte din scrit
ere, dinduti instructiuni sa adaoge pe urma partile de

in sprijinul tezei neautenticitAtii din genul literar i stilul Inagturilor, aIStw

rindu,le de fcoala retorici a lui Macarie (Icoala ce a inliorit in Moldova in a doua
jumitate a secolului al XVI,Lea i opunindude stilului sobru al Letopisetului de
cind pa inceput Tara Moldovei, alcituit la curtea lui tefan cel Mare. Dar exis,
tenta Vies; lui Nifon, o opera consideratfi chiar de Russo contemporana lui
Neagoe, dovedqte ci panegiricul unei domnii este un gen literar care apare intii
in Tara 4ormineascd, pe vrernea lui Neagoe, i abia mai tirziu in Moldova, cu
Macarie. Pe de alt.. parte, exceptind oratia funebri e cdtre oasele maicii sale 7,,
redactata in asa,zisul stil inalt bisericesc *, Invaidturile, cind nu avem de,a face
cu textele imprumutate din scrierile religioase, sint redactate intr,un stil foarte
simplu fi direct, in ceea ce istoricii sovietici ai vechii literaturi ruse numesc estilul
mediu o, sau al scrierilor de afaceri s (cpeatagii cmuA b; derwean nucbeiennocma)
al cancelariei si al publicisticii (letopisete, povestiri istorice, descrieri de call,
torie etc.). Acest stil sirnplu i sobru nu era cultivat de cilugAri dovadi pre,
lucrarea bombastici si incircata de inflorituri la care este supus letopisetul de
curte in panegiricele lui Macarie, Eftimie ti Azarie. Pentru toate aceste probleme
vezi i D.S. Lihaciov, Hexomopme eadauu ueyttenuA emopozo wafaboc4aeAnc-
1(020 MURMU)Z e Poccuu in liccAedoeanua no cAciennacomy Aumepamypoeede-
MVO U 00.1b1C/10PUCMUICe, Moscova, 1960, p. 95-150.
Problema procedeului de creatie care a stat la baza Invtipiturilor este des,
tul de complicaa fi Inca' nerezolvati. In comunicarea pe care am tinut,o la iy
iunie i96i am acceptat pirerea lui N. Iorga, incercind si,mi imaginez mai indea,
proape cam ce formi a luat colaborarea intre fata bisericeasci i domn. Plecind
de la faptul cert ci adesea domnii dictau personal diecilor in special corespondenta
diplomatici miciodata un diac sau un logofit roar fi putut dicta in numele domnu,
lui scrisoarea lui Alexandru Aldea cfitre Sibieni, din Tocilescu, B4 documente
slavo,rorrane, p. 32-33), metoda practicati sigur 1i. de Neagoe (vezi scrisoarea din

97

www.dacoromanica.ro
 Atunci cind va aprea editia critica a textului ro,
manesc, se va putea urmari in amnuntime modul in
care continutul ideologic i destinatia lor pedagogica
au determinat procedeele de compozitie literara a
Invdtdturilor in general si a partii I in special'.
D. Russo slia concentrat atacurile mai ales asu,
pra acestei prime parti, in care a vazut un conglo,
merat haotic, dar n,a avut la dispozitie decit textul
editat de loan Eclesiarhul. Principiile de editare folo,
site de acesta au fost ins calificate de Hasdeu pe
buna dreptate vandalism2 i firqte c pe baza unui
astfel de text toate presupunerile au fost posibile,

1520 cStre brasoveni publicata in traducere romfineasca de lorga in Scrisori de boieri.

Scrisori de domni, Ed. 111, Valenii de Munte, 1932, p. 180-181), am crezut ca ace,
lai procedeu a putut duce si la alcatuirea lnagturilor. Recitind insi opera si prig
vind din alt punct de vedere problema pregatirii intelectuale a lui Neagoe Basarab,
am capatat convingerea ca acesta putea sa scrie singur Inagturile, tot atit de bine
ca oricare alt carturar al vremii lui. 1zvoarele nu sint atit de numeroase inch sa nu
le fi putut cunoalte i Si 111.1 le fi putut avea in biblioteca sa personalfi. (Cu privire
la aceasa problemi vezi i observatiile lui V. Grecu, i tow,si s Inaidtursk. . ,
p. 761.) Nu exclud insa deocamdata posibilitatea unei colaborari cu un carturar
al vrernii, cu conditia ca el sa fie identificat si nu numai postulat. In stadiul de
azi al cercetirilor asupra textului Invdidturilor i culturii Tarii Rornfinesti in epo,
ca lui Neagoe Basarab, orke concluzte transand mi se pare Ina prematurt.
(Cartea de fati se afla in ajunul tiparinii atunci cind tinarul cercetator
$tefan Andreescu mica comunicat date noi despre stiinta de carte a boierilor din
Tara Romaneasci in vremea lui Neagoe Basarab. Ele par capitale, i cred ci
indreptatesc de aci inainte presupunerea cA Neagoe fIcea parte din aceastA
categorie, nu cu totul exceptionall, de boieri culti. Cultura nwi impiedica mIS
a fi osteni, ca toti membrii clasei loci pomelnicul ministirii Argesului, care se
citea solemn sub boltile celebrei ctitorii, insereazi douA nume de boieri gas
mdtki sau died demi lui Neagoe, cazuti in luptA cu agarenii so, cf. tefan Andreescu,
In legiturtI cu culture lui Neagoe Basarab, articol consultat in manuscris prin
bunavointa autorului, caruia Ii multumim.)
1 0 prima incercare, valoroasA, de a demonstra, irnpotriva lui Russo, organic
citatea partilor componente ale Inveldturilor i rostul fiecirui fragment in intreg,
a datco $t. Ciobanu in Istoria literaturii romine vechi, vol. 1, Bucuresti, 1947,
p. 66-73. Dupa aparitia studiului de fati in 1963, am prezentat la Asociatia Slavip
tilor, la 12 decembrie 1966, comunicarea Invdidturile lui Neagoe Basarab. lstoria
textului i telmica folosirii izvoarelor, in care am analizat amAnuntit i structura
lor literara.
2 B.P. Hasdeu, Cuvinte din bdtrini, vol. II, p. 44o.

93

www.dacoromanica.ro
ceea ce loa facut pe prof. Vasile Grecu sa afirme
c dovezile de neautenticitate se micoreaza Si
dispar mereu cu cit te duci mai mult la manuo
scrise 1.
Un exemplu elocvent niol ofera panegiricul lui
Constantin si Elena, socotit o interpolare chiar de
care unii partizani ai autenticitaltii, dei dintroo gao
lerie cu exemple de <<uni ai lui Dumnezeu nu
putea lipsi cel despre care insusil autorul lnveitdturi,
lor spune : vezi, iubitul mieu fiu, c Costandin, mao
rele Impalrat [. . . ], ,barbatul cel sfint i slavit, carele
fu mai mare inaintea lui Dumnezeu pentru bunatao
tile lui decit toti impdratii den veac etc.2
in editia Iorga, panegiricul incepe brusc, fara nici
o legaturd cu textul anterior, ceea ce ioa dat lui
Russo certitudinea interpolarii. Dar in ms. 3488 unde ni
soa pastrat intreg, cu titlul dat de autorul ltivatdttu
rilor, el este precedat de finalul povestirii despre Iezeo
chia, de asemenea omis in textul editat3. Partea
omisa de editori i inlocuita cu o fraza menita s dea
o oarecare logica inceputului panegiricului ( Cine fu
ca imparatul Constantin incit i . . . ) mai intii trao
duce cuvint cu cuvint textul slay al patriarhului Efo

1 V. Grecu, i tort* sa Inapiturile lui Neagoe Basarab a, 1, p. 6 (extras).

a Ms. ro9, f. 63 r. i lorga, p. 83.
3 Omisiunea din Ed. loan Eclesiarhul Iorga se explici printrio lacuna in manu,
scrisul fost al lui Stefan Cantacuzino, de pe care pa tiparit. Numerotarea acestui
manuscris sare de la fila 52 (ma) la fila 54 (HA), deci o foaie a fost rupta inca
inainte ca textul sa fi fost tiparit. Ultimul rind de pe fila 52 verso este: U ma mai
rimas nimic subt biruinta lui care s nu le fi aritat )o. Pentru aui da forma unui
final, editorul a suprimat ultima propozitiune, care se continua logic in mss.
3488: a Pentru aceia sa minie Durnnezeu ci ce fAcu prietenie cu pagina 8 cu dus,
manii lui i furl osinditi feciorii lui in robie 8ii &curl hadimbi (eunuci) si,i
dusera in casa irnparatului... Dar noi si ne pizim foarte de uncle ca acestea etc.
Acelasi final apare si in manuscrisul rornanesc 3572, copiat de Sava Popovici din
Rasinari la 1781, unde lipseste insa panegiricul lui Constantin.

99

www.dacoromanica.ro
timie 1, apoi sare i prelucreaza, dupa un procedeu
care s,a aratat 2.
Iata textul ornis, care da sens si comentariului ce
insoteste acest panegiric si explica totodata rostul intro:
ducerii lui in .invdtdturi:
POVESTE PENTRU MARELE COSTANDIN 3 INPARAT

Odat oarecind batindu,sa inparatul Costantin

cu persii, 11 biruira persii sid sparsera ostile i i
le rasipira. Decii ei pusera strji i prinsera si pre fe:
ricitul Costantin inparat, si poruncira sad pazeasca
foarte tare ca vrea sa,l junghe i sad faca jertva spur:
catilor lor durnnezei. Decii, dacad prinsera nu mai
avura nici o grija, ci numai ce era tot veseli i juca,
apoi mersera si intrara in capiste tori persii cei mari
si cei viteji. Ca asa le iaste obiceiul lor, cind vor s
faca jertva merg tfl capiste Mira arme iar armele le
pun departe. Iar Dumnezeu carele nu pesteste nici
nu e a nu griji de ingaduitorii sai, de grab facu iz,
binda, c ostasii lui Costantin, carii furl goniti cu
el dinpreuna, stiind pre inparatul lor rob si gatit
de junghere mersera intr,ascunsu bi facura navald de
luara armele persilor Si intrara IntrIinii i navalind
luara nti pe Costantin inparatul lor. Decii incef
purl a taia pre persi fr mila iar domnii si maiImarii
persilor deaca vazura un lucru ca acela ingrozit si
fara veste, indata sa Intoarsera cu multe pleca,
ciuni sa plecara i sa jurard ca alt data nu s vor

1 E. Kaluiniacki, Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymyus, Wien

1901, p. 107, paragraful III. Primele doui paragrafe, relatind biografia lui Con.
stantin ;i a Elenei, au lost lisate la o parte, neinteresind ideea politica i religioasa
ilustrate de textul retinut pentru antologia Inatelturilor.
2 E. Turdeanu, La IMerature bulgare du XIV-e siecle, p. to6.
3 In rest copistul lui 3488 aerie Costantin.

100

www.dacoromanica.ro
mai scula cu osti asupra lui Costantin. Si Acura pace
si legatura tare intreinsii si sa intoarse Costantin cu
mare bucurie in Galilea Vretanieil. Iar dupa acestea
primbinduesa odinaoara Costantin inparat si cu ostile
sale pre cimpu si chemind pre Dumnezeu cu cugee
tul intreajutor iata i sa arata semnul lui Dumnezeu
pre ceriu cind fu vreme de arniiazazi si straluci mai
virtos decit soarele. . . etc. (Ms. 3488, 1 43 rev;
vezi si Ed. Iorga, p. 66 urm.)
Lungul comentariu ce insoteste panegiricul (Iorga,
p. 8391) este axat pe ideea ca acel domn care este
ajutat de Dumnezeu nu poate fi rasturnat din dome
nie de catre cei ce se rascoala impotriva lui. Teodoe
sie este sfatuit sa cheme in ajutor, ca si Constantin,
pe Dumnezeu si in vremile cele bune si de pace,
si in vremile cele de grija [. ], si iti va ajuta [. ],
. . . .

ca si cum auzisi ca au ajutat marelui inparatului si

blindului Costandin si a altora a multi au ajutat carii
au facut voia lui (ms. 109 f. 63 v). Se face un elogiu
slujitorilor credincio0, pornind de la exemplul slue
gilor lui Constantin care leau scapat de persi:
0, mare inteleptie a slugilor celor drepte si
credincioase!. . . Cum, atunce scapase si fugise den
periciune si iarasi Intreaceia data mersera siesi dedera
viata mortii pentru stapinul lor cel drag! Dreptu aceia,
iaste fericit si de Dumnezeu si de oameni cela ceesi pune
sufletul pentru priiatenul sau, si vor avea si plata mai
mare de la Dumnezeu ceia ceesi pun capetele pens
tru stapinii lor. Iar cel ce nu se va nevoi sa slujasca
stapInului si domnului sau cu credinta si cu dreptate,
acela iaste osindit de Dumnezeu. Ca sa cade omului
sa slujasca cu fried si cu cutremur Dumnezeului sau

i Acest text este paragraful III, Ed. Kaluiniacki.

101

www.dacoromanica.ro
caruia hau facut si loau zidit; asijderea sd slujasca si
domnu sau, ca iaste zis: Cel ce <se im>potriveste
stapinului, acela lui Dumnezeu sa <im>potriveste."
Dar cine iaste cel ce sal <im>potriveste stapinului
sdu? Iaste cel ce sa radical cu ficlesug asupra domnuo
lui sau. (Ms. 109, f. 64 rov, lorga, p. 85.)
Aceast idee este ilustrata in continuare, ca de
obicei, cu exemple biblice de razvratiti: Iuda, Lucio
fer, Adam, dar se a' asigurarea Ca cel care se afid
sub paza divina:
mdcar de leoar fi toata lumea pizmasi si sa' s scoale
cu vrasmasii si cu osti asupra lor, nimic nu le va
strica, ci Tried mai multu vor atita miniia lui Dumneo
zeu si vor aprinde focul cel de veci in capetele lor,
si in cest veac si in cel ce va s fie .
Pentroaceia, nimeni sa nu indrazneasca, nici sluo
jitoriu, nici Oran, nici nimeni saosi radice firea si
gindul, cu mestesug hiclean, dintru indemnarea diao
volului, spre inparatul si spre domnul si stapinul lor.
Ca cel ce s va ispiti aosi radica mina asupra stapio
nului sau fall dreptate, si asupra domnuosau carele
iaste ingaduitoriu si unsul lui HristosoDumnezeu,
acela cu adevarat, de pripa, isi va aduce miniia lui
Dumnezeu cea dreapta spre nedreptul lui cap, si
urgiia Dumnezeului celui viu s va pogori pre dino
sub. (F. 65 rov, Iorga, p. 86.)
Cei care se ritscoala impotriva domnului sint
unealta a diavolului. Tot diavolul a atitat pe Saul cono
tra lui David (intelege pe Vladut contra lui Neagoe b
si pe Avesalom, fiul lui David, contra tatalui sal.
Aici autorul se opreste, expunind pe larg rascoala lui
Avesalom si sfirsitul tragic al celui rasculat, facinduol
atent pe Teodosie asupra moralei:

102

www.dacoromanica.ro
 Ia aminte acum si vezi: cel ce sa scoala asupra
inparatului si unsului lui Dumnezeu fara porunca
celui de sus, nu va strica nimic, nici Ii va face nici un
rau, ci mai virtos Ii va omori sufletul i i4 va piiarde
(F. 68 v, Iorga, p. 90).
Acest comentariu este, de fapt, un adevarat Cu,
vint 4,am putea numi Despre rascoala impo,
triva domnului tot atit de bine inchegat si cu
o gindire politica si sociala tot atit de precis contw
rata ca si cele din partea a ILca, i, daca mai ramine
vreo indoial asupra persoanei celui care a meditat
pe marginea panegiricului lui Eftimie, el o spulbera.
Este !impede ca nu un calugar, ci numai un domn
care a fost el insusi in primejdie de moarte 1, care
s,a facut recunoscut cu greu la inceputul domniei 2,
care mai apoi a trebuit sa combata pina in 1519 unel,
tirile pretendentului Milos, fiul lui Mihnea cel Rau3,
si sa insemne la nas pe un alt pretendent; care mai
stia, in sfirsit, ca in Moldova stau ascunsi potrivnicii
sai asteptind un moment favorabil, numai un aseme,
nea autor putea sa acorde un spatiu atit de mare
problemei revoltei impotriva domnului i faptului ca
cel protejat de divinitate este aparat de toate incer,
carile de a fi inlturat. i elogiul slugilor credincioase
consuna cu ideile expuse in partea a doua. Semnifi,
cative ni se par si unele discrete rezerve cu privire
la rascoala. Astfel, se spune: cel ce se va ispiti a,si
ridica mina asupra stapinului sau fdrd dreptate sau
cel ce se rascoala asupra inparatului fdrd porunca
celui de sus . Asadar, daca dreptatea i porunca exis,

1 Viata Patriarhului Nifon, Ed. Tit Simedrea, Bucuresti, 1937, p. 18.

2 Cf. Neagoe Manole, art. cit., p. 748-750.
8 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 14-15, si Tocilescu, p7 documente istorice slaro
rortane, Bucuresti, 1931, p. 223 1 228.

103

www.dacoromanica.ro
ta, rascoala e legitima! Asa gindisera, probabil, Cra,
iovestii cind, confundind dreptatea si porunca de
sus cu interesele lor, rasturnasera si ucisesera doi
domni spre a netezi calea spre tron a lui Neagoe!1
Nu trebuie sa uitam, de altfel, nici faptul ca 1nveitd,
turile seau scris putina vreme dupa rascoala iobagilor
din Transilvania (1514), condusa de Gheorghe Doja,
ale cdrei ecouri trebuie sa fi fost puternice peste munti.
Cred ca numai asa se explica de ce este condamnata
in general rascoala i'mpotriva stapinilor, si printre cei
care sear putea rscula sint pomeniti piranii.
Prima parte a Invcildturilor 2 se incheie cu o am,
pia expunere religiosemorala (Iorga, p. 92,129), care
poate fi un adaos ulterior, dar poate fi tot atit de
bine si textul original, asa cum a iesit de sub pana
autorului lnveittiturilors. Desi impregnata de o con,
ceptie ascetic,mistica, desi folosind pentru obisnuitele
exemplificari texte extrase din Varlaam fi loasaf, roe
man ascetic, aceasta parte a Invdtdturilor nu constie
tuie o aparitie stranie sub pana unui domn roman
din secolul al al XVIelea. Alcatuita cu ajutorul unor
extrase din Evanghelie, al unei lungi omilii despre
1 Fireste, privita in intregul din care face parte si in lumina ideii pe care o
ilustreazI, povestirea rascoalei lui Avesalom nu mai apare ca o trecere brusci si
firl rost, cum o prezenta Russo.
2 Editia lorga, spre deosebire de a lui Ion Eclesiarhul, care respecta imparo
circa din manuscrise in doui Orli, imparte Itudfiturile in 9 pirti, ceea ce nu
corespunde manuscriselor. Ea adauga si alte doul ic pit* * care grit, de fapt, tra,
ducerea pisaniilor ministirii Arges f i cele doul scrisori citre a slugile x. cling&
rite, Varlaarn si loasaf. Asadar, Itudidturile nu au 9 (sau 1 1), ci kid parti,
concepute deosebit, dar strIbitute de o gindire unitara.
3 Cred ci van exagerat ca 1 i in cazul lui Ureche, de altfel dificulti,
tile restabilirii textului initial si va abuzat de ipoteza interpollrilor tirzii pentru
a escamota unele dificultiti ivite in argumentarea partizanilor autenticititii. S.a
ajuns ping la a se considera interpolat un text atit de organic legat de structura
ideologica si literari a Invdpiturilor ca Povestea pentru marele Costandin inpdrat.
Pentru aceasti problemi, a se vedea si V. Grecu, ,Si totufi inudidturile lui Neagoe
Basarab , II.

104

www.dacoromanica.ro
parabola nuntii fiului de imparat (care ramine sa fie
descoperita intre colectiile de omilii grecesti sau slave)
si al unor extrase intinse din Vat. Lam i Ioasaf, ea
cuprinde in esenta o expunere a conceptiei medievale
despre hum i viatd. Nu este vorba aici de cuvintari
speciale pentru calugari, ci de expunerea ideologiei
in care mintea i inima tuturor locuitorilor Europei
au fost invaluite mai bine de I000 de ani in acel sum,
bru ev mediu , dominat de ideea mortii, a chinu,
rilor iadului sau rasplatilor ceresti, de teoria ca iw
mea de aici este, o vale a plingerii i trupul
nostru o casa de lut , pe care o vom parasi spre a
ne muta in lacasurile ceresti . Sentimentul deser,
taciunii lumii, ideea c adevaratii intelepti sint ca,
lugarii ce se leapada de ea si fug in pustie a fost o
trasatur dominanta a psihologiei i ideologiei medie,
vale, care nu a apartinut numai calugarilor. Acestia
au fost doar cei ce au promovabo i, pe cit au putut,
au speculat,o, mina in mina cu clasa dominanta 1
Prin urmare, cine citeste aceste pagini, endindu,
se la vremea in care scria Neagoe i la intreaga ideo,
logie medievala, nu va fi surprins s le gaseasca in
manualul destinat educatiei unui viitor domn si de
aceea trebuie sa fim prudenti in aprecierea naturii
Intinderii unor eventuale interpolari ulterioare.
Accentul pus de autorul Invdtdturilor pe necesita,
tea de a cinsti fetele bisericesti, in special pe calugari
(in acest scop sint adaugate, dupa omilia citata, exemo
plele din Varlaarn Si loasafi, nu este strain de faptul
bine stiut Ca Neagoe si ca om al vremii sale, si ca

1 Pentru influenta ariei culturale in care apar Inatelturtle asupra comtnutulut

i Formei kr, a se vedea I.C. Chitimia, Consideratii in jurul a Invdpurilor lui
Neagoe Basarab, n gsl., VIII.

105

www.dacoromanica.ro
diplomat abil 1, capabil s Intrevada avantajele politice
si de faima personala ce le putea scoate de aici sfa
ardtat atit de respectuos i Indatoritor cu oamenii
bisericii, incit istoricii moderni niau reuOt sa." vada
in el decit un patron al calugarilor i mitropolitilor,
aproape un calugar pe tron 2 .
Teza ca ar exista in Invapturile lui Neagoe Basa,
rab o contradictie iremediabila intre ponderea elemew
tului religios,mistic, pe de o parte, si calitatea de sef
de stat a presupusului autor si de viitor sef de stat a
destinatarului, pe de alta parte, pare sa fi constituit
cheia de bolta a demonstratiilor lui D. Russo. intre
argumentele utilizate in sustinerea ei se afla si citarea
unor fraze i expresii care, detasate din context si
prezentate ca tipice pentru intreaga factura a lucrarii,
dau intr,adevar impresia ca provin dintrso opera
scrig de un calugar pentru calugari.
Dar la acest procedeu de argumentare se poate
raspunde in acelasi fel, citindwse alte sfaturi, nu mai

1 Machiavelli recomanda principilor, Intre altele: Principele trebuie s ia

bine seama ca niciodati sa nthi ias1 cumva din guri un cuvint care a nu fie pa,
truns de cele cinci insusiri pe care le,am aritat mai sus unilos, credincios cuvin.
tului dat, omenos, integru i religios iar atunci cind 11 vezi si it auzi sSi
pail a este numai milS, numai fidelitate, integritate de caracter i credinti in
Durnnezeu. Nimic nu este insi mai necesar decit s pan c ai aceasti din urrni
insusire... (Principek, trad. Nina Faon, Bucuresti, 1960, p. 66.)
1

2 Cit privqte aclresarea: ascultati femeilor, ascultati si voi birbatilor a, in,

criminati de Russo (ed. Iorga, p. 97-98 ; versiunea slavoni, ed. P.P. Panaitescu,
p. 222-223), ea nu mai poate apirea stranie intr,o omilie care face parte dintho
antologie de texte de edificare religiossmorala. De altfel, si de data asta Russo se fe,
rqte de a cita intregul text, spre a ntusi submina argumentul i pentru a lisa
impresia ci atare adresare nud putea privi pe Teodosie. Dar pasajul din care e
desprinsa adresarea vorbeste de necesitatea de a impodobi mintea mai mult decit
trupul recomandare perfect valabili i pentru un fiu de domn iar formula
de adresare insi sunI: Ascultati femei, ascultati barbatilor, ascultati impdrci,
tese, ascultati impdrati, ascultati jupinese, ascultati dregatori, ascultati cei de toate
virstele, tineri i bdtrini. . . * (Tract. P.P. Panaitescu, Cronicek, p. 269.) Pentru
modul in care D. Russo obisnuia si utilizeze diferitele versiuni spre ali sustine
teza, vezi observatiile lui V. Grecu, i tow,ci frivdpiturik lui Neagoe Basarab a, II.

106

www.dacoromanica.ro
putin paradoxale daca admitem ca provin de la Vat.,
sanufie, loan Scararul etc. *i se adreseaza calugari,
lor neofiti . Iata unul, de pada: Aceasta va spun
eu fratilor, sa nu intariti pe saraci, sau minastirile
cu leafa slugilor tale *i cu venitul lor, *i saracii *i
minastirile sa fie miluite iar pe slugile tale sad faci
cer*etori in zilele tale, ci trebuie foarte bine sa soco,
testi in mintea ta, cit este ceea ce se cuvine o*tenilor
sa fie deoparte, sa nu aiba amestec cu acelea. Pen,
tru ca ei pentru dragostea fat de tine si pentru mila
cu care ii vei milui; de aceea te slujesc pe tine *it*i
vor pune capetele *i,*i vor varsa singele lor pentru
tine (versiunea slavona, p. 298-299). Sau acesta:
Si iarasi se cuvine [. ] sa aiba la masa sa dife,
. .

rite timpane *i gusle *i lire cu veselie. Asa faceti si

voi inaintea ostasilor vostri intotdeauna, ce veselie mai
mare cunoasteti faceti,o ca sa se veseleasc cei ce vd
iubesc. ( Idem, p. 299.)
Fire*te cd prin aceasta nu s,a elucidat problema
insa*i, caci vom gasi pasaje care exclud pe un calu,
gar ca autor, dar vom gasi si pasaje, mai multe chiar,
care nu pot ie*i decit din pana unui monah , spu,
nea cu dreptate Dan Simonescu 1, *i Iorga Insu*i a
sovait, facind concesii tezei neautenticitatii prin ad,
miterea unui colaborator cleric. Petre S. Nasturel a
mers si mai departe cu concesiile, atribuind intreaga
scriere calugarului si rezervind pentru domn numai
1 Dan Simonescu, Istoria literaturii rornane din secolul XVI, lafi, 1942-1943.
Curs litografiat, p. 113. In comunicarea citati din is. XII. 1966 am aritat ca, asa
cum demonstra Inca din 190-7 St. Romanski, Neagoe a utilizat integral 2 capitole
si aproape integral alte 2, din Umilinta lui Simeon Monahul, Ara sa le aduca nici
o schimbare si Para sa semnaleze faptul. lata deci cum monahul Simeon, care a
trait in sec. al XIlea, a scris * in secolul al XVI.lea vreo 60 de pagini din
Invdteituri!

107

www.dacoromanica.ro
initiativa intocmirii si supravegherea ei pe parcurs 1
Singurul care a stat ferm pe pozitie a fost profeso,
rul Vasile Grecu. E drept ca chestiunea ridicat5.
e destul de spinoas, dar eu Ora acum am ra.mas,
cu toat prudenta in expresii, categoric pe linia tra,
diiei declara in 1944 2 Socotim c argumentele
.

din articolul Si totufi .1nvdtdturile lui .Neagoe Basai

rab (Ib inltural posibilitatea de a contesta apriori
paternitatea lui Neagoe pe motiv c era un laic, 'in timp
ce in lnvdtdturi covirseste elementul religios : au exi,
stat numerosi sefi de stat bizantini i generali cunos,
cuti care au scris cu mult usurint si cu talent in
domeniul literaturii bisericesti, in domeniul teologiei
speculative, al moralei religioase i chiar al creatiilor
poetico,mistice de felul rugaciunilor.
La aceste argumente, Stefan Ciobanu a adaugat exem,
plul, nu mai putin conving5tor, al rnarelui cneaz Vladimir
Monomahul 3, autor al unorInvdtturi care fiii si urmasii
sal al unei Scrisori cdtre Oleg i al unei Rugdciuni, care,
toate, prezint aserranri izbitoare cu Invdtdturile lui
Neagoe Basarab in structura literara si inrudiri evidente,
pina la existenta unor ginduri formulate aproape cu
aceleasi cuvinte, In ideologie si preocupri 4.
1 Petre fi. Nisturel, Invaldturile lui Neagoe Basarab* in lumina pisaniilor de pe
biserica minactirii Arge.: e Credem cS Invelidturile pentru Teodosie ssau scris de
un monah foarte invAtat din porunca lui Neagoe i pentru fiul s8u. in intelesul
acesta, Neagoe care Acuse biserici, care fcuse evangheliare i odoare bisericesti, care
flcuse epitafe, patrafire etc., a ficut i Inapturile a (p. 21). Admite ton* a
uncle pArti au putut fi scrise de Neagoe.
2 V. Grecu, i totuisi Inodyiturile lui Neagoe Basarab, II, p. 750.
3 t. Ciobanu, op. cit., p. 75-76.
Intidtaturile lui Vladimir Monomahul au fost traduse in romneste duo
versiunile germara i francezi de cAtre G. PopaiLisseanu, in lz.voarele istoriei ro,
tailor, vol. VII (Cronin: lui Nestor), Bucuresti, 193.5", P. 204-118. Siau citat de
atm partizanii neautenticiatii fragmente caracteristice laice, lasindwse impresia cS
toati scrierea contine asemenea sfaturi, dar in realitate si in opera lui Vladimir
Monomahul, cum era de asteptat pentru o scriere din secolul al Xlblea, elemen,
tul religios este larg reprezentat.

io8

www.dacoromanica.ro
 Tarul Ivan cel Groaznic (1533-1554) a fost, dupa
marturiile contemporanilor, confirmate de scrierile
sale, un mare erudit, atit in domeniul bisericesc, cit
si in cel laic. El stia pe dinafara pasaje din Bib lie
si din cronografe si letopisete 1
i Tana Alexei Mihailovici (1645-1676) a fost un
cunoscator atit de profund al scrierilor bisericesti,
incit era in rnsurd s corecteze greselile preotilor 2 .
Domnii romani noau fost mai putin oameni ai
vremii lor, i ad crede lipsiti de convingeri i preo,
cupdri religioase intrto lume in care ideologia domi,
nanta a clasei dominante era cea religioas si in care
problemele bisericesti se impleteau strins cu cele po,
litice 3, inseamna ad scoate din cadrul vremii in care
au trait. Daca tefan cel Mare, pe linga cele peste
30 de biserici atestate documentar cared au de cti,
tor 4, mar fi purtat si 40 de razboaie (cifra traditiei
populare), ar fi fost considerat probabil, ca si Nea,
goe, un domn al calugarilor, preocupat numai de
treburi bisericesti.
Fata de contemporanii si inaintasii si (dintre care
unii s,au urcat pe tron iesind direct din mingstire),
Neagoe a avut fara indoiala o aplecare speciala spre
cele religioase, dar aceasta nu i,a anulat personali,
tatea lui puternicd de sef de stat, ci dimpotriva, aceas,
ta din urma s,a instapinit asupra meditatiilor sale
mistice, transformindwle de fapt intr,o surs de ar,
gumente ideologice in lupta pentru faurirea statului
centralizat si a monarhiei absolute. Cele cloud aspecte
1 1. Duicev, Bu3aumun u eu3aumuticuau numepamypa 6 nocizanuAx kleaua
rpo3nozo, tn Tpyau orndena dpeenepyccuou numepamypu, XV, 1958, p. 159-176.
2 Datorarn aceasti informatie conf. Valeria CostIchel.
3 Vezi Istoria R,oraniei, vol. II, Bucurqti, 1962, p. 178 - 181.
3 R,epertoriul monumenklor i obiectelor de arta din timpul lui Pefan cel iWare,
Bucurelti, 1958, p. 7.

109

www.dacoromanica.ro
ale personalitatii lui nu sfau ciocnit, ci s,au imbinat
aa dupa cum ne,o spune singur in pisania de la
Argq: eu nu numai ca rmarn sirguit a clrmui aceaf
sta imparatie, ci si pe Domnul din tot sufletul a,l
iubi impreuna cu fapte bune 1.
Aceasta imbinare poate s ne apara ciudata noua,
oameni ai secolului XX, care ne putem cu greu
imagina de mar abunda exemplele cu cita usuf
rint, de,a lungul intregului ev mediu rasaritean si
apusean, religiozitatea, mistica si asceza au stat adesea
intr,o vecinatate apropiata, in acelaqi suflet, cu arta
militara, cu politica inalta i nu o data cu intriga
josnica, asasinatul, tortura sadica si crima cea mai
odioasa, acute, toate, in numele lui Dumnezeu. Vorn
cita numai cazul celebrului imparat Justinian, pasio
nat o viata intreaga pentru argutiile teologice qi au,
tor al unui imn bisericesc intrat in slujba liturgica;
al generalului, nu mai putin celebru, Nicefor Focas,
viitorul imparat, care qi in timpul campaniilor se
deda la exercitii ascetice i ducea viata de calugar,
purtind dupa sine pe duhovnicul sau Atanasie, vii,
torul organizator al obtii de la Athos 2, spre a fi
edificati asupra faptului ca Neagoe putea sa gindeasca
asupra vietii ca un mistic, dar sa actioneze ca un
domn energic i autoritar.
Ca om al vremii sale, Neagoe a crescut i a fost
educat in ideologia generala a societatii din care facea
parte. Insa apueindu,se el insu0 sa scrie cugetari teologice
alaturi de altele politice, fapt care nu se mai intimplase
cu domnii anteriori, a ajuns sa elaboreze o intreaga
conceptie, in care elementul religios s,a transformat
constant 'intrain contrafort al tronului sau domnesc.
1 Apud Petre t. Nasturel, art. cit., p. x6.
2 Cf. Ch. Diehl, Figures byzantines, vol. I, ed. XI, Paris, 1930, p. 227.

110

www.dacoromanica.ro
 Atunci cind vorbeste despre domnul pe care nuA
aleg boierii, ci Ii unge Dumnezeu, caruia singur are
sai dea socoteala de faptele sale, sau cind condamna
in numele religiei rascoala impotriva domnului, ames
nintind pe razvratiti cu chinurile iadului, nu mai
avem de,a face cu sfaturi pentru calugari, ci cu o
transpunere in domeniul ideologic,religios a luptei
duse de inaintasii sai si de el insusi pentru faurirea
statului centralizat si a monarhiei autoritare. Cldi
rea unor locasuri de cult grandioase, daniile prin
care s,a facut vestit in tot Orientul, comandarea
unui panegiric al domniei lui in cadrul unei vieti de
sfint menita s fie citita i ascultata cu evlavie pe tot
cuprinsul lumii ortodoxe 1, sint tot atitea actiuni care
numai pe jumatate apartin sferei evlaviei , prin
care vechii istorici explicau totdeauna asemenea fapte,
jumatatea cealalta, poate cea esentiala, tine de poli,
tica in modul cel mai evident. i tefan cel Mare,
cladind minastiri si biserici, a avut grija sa le aseze
acolo unde prezenta lor ii era cea mai folositoare
pentru prestigiul sau 2.
Gindind doctrina monarhiei absolute in termeni
religiosi, ca si tsefan cel Mare inaintea sa 3, ori ca
Ivan cel Groaznic ceva mai tirziu 4, vazind in
biserica un mijloc de intrire a tronului domnesc,
asa cum facusera tefan cel Mare si Radu cel

Viala lui Nifon exista in doua traduceri grecefti: una in greaca bizantini,
alta in neogreaci, aceasta din urrni inclusa in sinaxarul lui Dukaki, precum f i
in versiunea rusd, inclusa in AO (mama Hamepwc, 11, ed. a 7,a, Moscova, 1897,
p. 143 urm. Apud P. Sircu, art. cit., p. 20.
2 Multe biserici sint clficlite prin orate, ceea ce nu este o intimplare, fiinda
oraenii s.au bucurat de o atentie deosebiti din partea marelui domn.
$ Cf. P. P. Panaitescu, Les chroniques slaves de Moldavie au XVe 5iClc, in
Romanoslavica, I, 1958, p. 163 i urm.
4 N. K. Gudzii, licmopuAdpeeneti pycocoa numepamypi, ed. a V,a, Moscova,
1953, p. 325-328.

III

www.dacoromanica.ro
Mare 1 i transformind alugrimea ortodoxa Intrsun
mijloc de raspindire a faimei sale 2, Neagoe nu s,a
deosebit, asadar, esential de contemporanii i prede,
cesorii sai, wa constituit o aparitie exceptionala.
Ceea ce ha diferentiat i i,a asigurat un loc aparte
si de prima mina in istoria culturii romanesti a fost
pasiunea lui vadita pentru cultura i frumos, la care
a adaugat talentul literar personal. Pe vremea aceea, si
in conditiile culturii romanesti si rsaritene in general,
culturd insemna in primul rind cartile fundamentale
ale bisericii, iar a scrie carti insemna a scrie in cadrul
genurilor literare i stilurilor cultivate in cuprinsul
comunitatii culturale bizantino,slave.
Neagoe,domnul a devenit astfel in mod necesar
scriitor i cugettor religios, dar in masurg egala el
apare din opera sa ca un profund ginditor politic si
un teoretician militar cu vasta experient. Faptul mar
fi trebuit sa: mire intr, atita pe cerceatorii unei culturi
care a dat pe Nicolae Milescu, traducator al Bibliei
si autorul unei expuneri a doctrinei ortodoxe, compusa
in latineste pentru teologii de la Port Roya13, i pe
Dimitrie Cantemir, autor al unei scrieri intrat in
sbornicele calugaresti4 si polemist pe teme teologice.
1 P. P. Panaitescu, Liturghierul lui Macarie (1508) pi Inceputurile tipografei
in Tdrile Romdne, introducere la editia jubiliari a Liturghierului lui Macark,
Bucuresti, 1961. Vezi i Convorbiri literare, 77, 1944, P. 124-125.
3 Vladimir Monomahul recomandi hrinirea gi diruirea cSltorilor, caci
acetia duc slava voastri peste tot pamintul . Cu ocazia sfintirii ministirii A.
geg, Neagoe a aplicat cu prisosinta acest slat.
a Al. I. Ciurea, Mirturisirea de credintd a spdtarului Nicolae Milescu: Ste,
/la orientalis occidentali splendens* (editie, traducere i studiu introductiv), in Or,
todoxia, X, 1958, p. 511-537, i Dumitru Cristescu, Opera kologicd pi apologeticd
a spdtarului Nicolae Mikscu, idem, p. 495-510.
4 P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Viaja pi opera, Bucuresti, 1958,
p. 47-54. Divanul este prima carte romineasci originala de gindire religioasa...
14a au privitm i contemporanii, care au reprodus Divanul in compilatiile de
scrieri bisericegti i religioase (. 51). Pentru competenta lui Cantemir in pro.
bleme de teologie i pentru modul cum a utilizatm in Rusia, v. p. 295 gi mai ales 208.

112

www.dacoromanica.ro
Autorul Descrierii Chinei i al jurnalului de cdldtorie,
ca i autorul Hronicului, al Istoriei Imperiului otoman,
al Istoriei ieroglifice i al Descrierii Moldovei ti au in
Neagoe Basarab un ilustru inainta, de care nu se deo,
sebeau prea mult ca structurd spirituala.
Sear parea c impotriva unei asemenea interpretri
pledeaza continutul nu numai religios, ci pur misticl
ascetic al unor pagini din .invdtdturi, sau chiar al unei
invataturi intregi (Cuantul despre frica si dragostea lui
Dumnezew. Nici sub acest aspect Neagoe nu este un
fenomen exceptional, i unic. Intreaga epoca in care
a trait el era dominata de influenta curentului cultural
religios isihast raspindit in tot Rasritull, infiuenfal ce
1 Rolul isihasmului in perioada inceputurilor culturii statelor feudale roma',
nesti i prezenta ideologiei i influentelor isihaste in primele scrieri originale romfi,
ne;ti in limba slavoni cin special in fnverferturile lui Neagoe) au ficut obiectul
comunicirii noastre Cu privire la originik fi sensul culturii slaveuromeine. Comuni.
carea a fost expusi la 9 februarie 1961 la Institutul de istorie literari i folclor, in
cadrul unei sedinte de lucru la tratatul Istoria literaturii ronkine, vol. I, ;i a fost
depusa ca material informativ. Concluziile ei au fost acceptate atit in tratat cit
0 in sintezele de literaturi romini veche aparute ulterior. [Al. Piru, Literatura
romeinti veche, Bucurefti, 1961, p. 14 0 41; acelai, Literatura rorrand In perioada
feudaler 400 178o), in Limber fi literaturd, vol. V, Bucure0i, 1961, p.127-128, 0 I. D.
.L5udat, Istoria likraturii ronane vechi. Partea I, Bucuresti, 1964 -Edit. Didactici fi
Pedagogici, P. 26-27 fi 53-54.] Cum in nici una din lucrarile citate comp
nicarea nu e amintiti i autorii nu citeazi alte izvoare pentru problema respectivg
(Al. Piru citeazi pe J. Meyendorf, cu o lucrare care nu privqte problema isihas.
mului la nordul Dunirii i nici manuscrisele slavofromfine, iar I. D. Laudat, pe
E. Turdeanu cu o lucrare in care nu vorbqte nicieri despre isihasm), amintim
cu aceasti ocazie ci prezenta isihasmului in cultura romfin ignorata de toate
sintezele aparute in trecut dorga, PuFariu, Cartojan, G. Cilinescu, $t. Ciobanu)
a fost mentionati anterior de St. Romanski, in Eanzapacama xuwicHwia ea Po.ua-
Hun u eduo netino npoweedenue, Sofia, 1905, P. 31 sq. La noi despre isihasm
a vorbit Elena Eftimiu lntr,o conferinti tinuti la fostul Institut Balcanic (clatorim
aceasti informatie bunivointei autoarei). Lucrarea fundamentali pentru isihasm,
in limba romini, este aceea a lui Dumitru Stiniloaie, Viaia fi invertertura sfintului
Grigore Palama. Cu trei tratate traduse, Sibiu, 1938. A doua monografie tapitali
pentru acest subject este a lui Meyendorf. Pentru prima oari au aparut infor,
mall ample despre rolul isihasmului in cultura sucl.slavi, la P. Sircu, Bpess u
OKUNib Hampuapxa Eemumun Tepuoecxozo, St. Petersburg, 1898, 0 ele au fost
reluate, cu o bibliografie pusa la punct, de E. Turdeanu in La littrature bulgare
du XI lie slick et sa di ion dans les Pays 1(ournains, Paris, 1947, p. 7-9 fi passim.
Dei Turdeanu a afirmat existenta unei traditii isihaste in cultura romfini

113

www.dacoromanica.ro
 pgtrunde ping si in preambulul unui hrisov de la Vlad
Caluggrul 1. Or, specified isihasmului este tocmai teo,
ria c orice om, cleric sau mirean, episcop sau ImpArat,
sdrac ori bogat, poate i trebuie sg ajungA la asatzisa
comuniune cu Dumnezeu , fgrA sg fie nevoie de a
iesi din mijlocul societglii si a intra in mindstire 2. Acea,
stg invatturA a fost dezvoltatg pe larg de teoreticianul
cel mai cunoscut al isihasrnului, Simion Noul Teolog3,
ale edrui scrieri au circulat intens si in tara
noastrg.
CA Neagoe a incercat sA realizeze tipul unui monarh
isihast intro vreme cind boieri, mame, sotii si fiice
de domni se cgluggreau, iar in 1520 insusi marele ban
Barbu Craiovescu i sotia sa Neagoslava deveneau
monahul Pahomie i monahia Salomia, nu e de mirare.
SA ne amintim ca Viata lui Nifin 11 arata ca fiu sufle
tesc al acestui patriarh, fost calluggr athonit. Or, Athot
sul era centrul miscArii isihaste4. Neagoe a cunoscut
incepind cu Nicodirn de la Tismana ca se vedea in special articolul Les
premiers Crivains religieux en Valachie: lltegoumene Nicodeme de Tismana et le moine
Philothee, extras din Revue des etudes roumaines, II, 1954), nu a determinat
manifestarile concrete ale fenomenului isihast i n.a stabilit rolul isihasmului
in procesul de constituire a culturii feudale din Tarile Romne. Prezenta
literaturii isihaste in shornicele slavo,romfine a fost mentionati prima data la
noi de Al. Elian in Les rapports byzantinowoumains. Phases principales et traits
caracteristiques, Byzantinoslavica, XI X,s, 1958, p. 221, iar circulalia operei
ideologului principal al isihasmului, scriitorul bizantin Simion Noul Teolog
(949-1022), in cultura veche romanesci, a ficut obiectul studiului nostru Ma,
nuscrise slave cu traduceri din S.f. Simion Noul Teolog, in Ortodoxia, Xl, 19y9,
p. 535 566. A se vedea i Supranumele Sf Simion Nod Teolog, in Ortodoxia, X,
1958, p. 395-429.
Vezi Damian P. Bogdan, Diplomatica slavowombui din secolele XIV fi XV,
Bucure0i, 1938, p. 96-97 0 p. 98.
Pentru aceasta vezi I. Hausherr, Vie de Symeon Ie Nouveau Theologien, in
Orientalia Christiana, vol. 12, 1929, 0 acela0, La mithode d'oraison hisychaste, in
Orientalia Christiana, IX, 1927.
3 Vezi I. Bria, Simfirea tainial a prezenfei harului dupe' Sf Simion Noul Teo.
log, in Studii teologice, VIII, 1956, p. 470-486.
Vezi V. Krivorin, A6lon e dyxoeuoii MUMS npaeoc.aaenoii topical,
in Message.. cle L'Exarchat du Patriarche Russe en Europe Occidentak, Ill, 1952,
flf. 12, p. 5-23.

114

www.dacoromanica.ro
literatura isihasta ce se copia in Tara Romgneasca pe
vremea lui n numeroase manuscrise slave, dintre care
multe ni soau pastrat, si a fost firesc s'a incerce a da
in Inagituri unele capitole adresate nu numai fiuo
lui sal Si boierilor, ci i mitropolitilor i egumenilor
in care cei interesati s gseasca o sintezd a lecturilor
si meditatiilor sale in acest domeniu. Ultimele pagini
din Cuvintul I al pasta a II,a (Despre cinstirea icoanelor),
cuvint adresat intregii societati contemporane lui, sint
de fapt un breviar isihast, alcatuit cu mult maiesf
trie din citate culese, din diferiti autori (ed. Iorga, p.
14o-148). De aici a pescuit Russo recomandarea des,
pre rucodelie i alte cugetri ascetice, care in
contextul respectiv sint foarte firesti. In Spunere pentru
_Pica Si dragostea de Dumnezeu (ed. lorga, p. 149-157)
avem de a face cu o predica ce sintetizeazk de data
aceasta nu sub forma unei culegeri de maxime isi,
haste, ci a unei cuvintri cu unele note polemice, care
prevestesc pe Antim Ivireanu, esenta ideologiei isi,
haste, amintit mai sus.
In restul Inveitdturilor, domnul revine la preocuo
parile sale lumesti, i numai dupa ce expune sfaturile
practice privind domnia anexeald, cind este cazul,
lungi parti din Umilinta lui Simeon Monahul, cuprino
zind invataturi religioase inrudite ca temd.
Ca Neagoe Basarab, un laic, a devenit in Tara
Romaneasca teoretician al isihasmului, nu trebuie
iar5si s ne mire: si in Bizant, cel mai cunoscut gindi,
tor religiosomistic din sec. al XIVAea, alaturi de Gri,
gore Palama, este tot un laic: Nicolae Cabasila 1 Cind,
in secolul al XIX,lea, isihasmul va reinvia sub o forma
1 Despre via/a in Hristos a lui N. Cabasila, trad. de Dr. Teodor Bodogae,
Sibiu, 1946; Ene Branite, Contribulii la istoria literaturii teologice bizantine, N.
Cabasila: Despre viaja in Hristos, n Studii teologice, XIV, 1962, p. 13-25.

115

www.dacoromanica.ro
noua in cadrul curentului slavofil rus, el va fi repre,
zentat cu mai mare rasunet de laicii Alexei Homiakov
si Vladimir Soloviev decit de clerici.
Curent reactionar in Bizantul secolului al XIV,lea
(uncle a devenit expresia ideologica a luptei marilor
feudali care se opuneau ascensiunii burgheziei bizan,
tine impotriva curentelor progresiste occidentale, pro,
movate de aceasta) si in Rusia secolului al XIX,lea (uncle,
newisihasmul venit din Moldova prin ucenicii lui
Paisie Velicikovski, a fost utilizat ca diversiune ideologica
de fortele feudale retrograde in lupta kr contra ideolo,
gieidemocrabrevolutionare si apoi marxiste) 1, isio
hasmul a indeplinit insa in secolele al XIV,lea al
XVI,lea un rol pozitiv in lumea slava si in Tarile Ro,
mane, fiindca a pus la dispozitia domnilor centraliza,
tori o biserica activa, interesata in opera de centra,
lizare, si o armata de calugari, intre care foarte multi
carturari, copisti de manuscrise, miniaturisti si pane,
giristi ai domnilor, de felul lui Gavril Protul sau Ma,
cafie si scoala sa 2 Neagoe insusi nu e de conceput
ca scriitor fara existenta acestui avint cultural intreti,
nut de isihastii care constituiau un fel de confrerie
internationala in genul iezuitilor de mai tirziu 3, vehi,
culind elementele de cultural din Athos si Constanti,
nopol pina la Kiev si Moscova, si lucrind in Bulgaria,
Serbia si Rusia, ca si la noi, pentru bibliotecile perso,

1 $i la noi ssa incercat o reinviere a isihasmului in prima jumitate a secolului

al XX,lea, de citre gindiristi a.
2 a un anumit fenomen poate si aibi un aspect pozitiv in anumite condi.
Ili concrete si unul reactionar, negativ, in altele, este o teza cunoscuti a dialecticii.
3 Comparatia am ficut) in comunicarea Cu privire la originile fi sensul
culturii slavolromane, expusi la 9.11.1961 la Institutul de istorie fi teorie literard
G. Cdlinescu" fi depusi apoi, ca material documentar, pentru tratatul Istoria
Ineraturii romdne, vol. 1. Ea pare sali fi facut drum in istoriografia noastri
literari, fiind adoptati si in valoroasa sintezi a prof. Al. Piru, Literatura ronufnd
veche, ed. U, p. 13.

116

www.dacoromanica.ro
nate ale monarhilor sau pentru daniile facute de aces,
tia, splendide manuscrise sau alte obiecte de arta'. In
-ladle Romane curentul a facut s apara: in scurt vreme
tot ceea ce se tradusese sau se scrisese in limba slavona
la sud de Dunare, creind astfel premisele marii inflo,
riri culturale din secolul al XVslea si al XVIslea, a
cArei expresie suprema pe plan literanideologic sint
tocmai .Invtturile lui Neagoe.
Isihasmul a contribuit de asemena la cultivarea
aversiunii impotriva paginilor turci si a sprijinit astfel
lupta antiotomand, desi calugarii de la Athos, ca si
biserica in general, ssau acomodat cu noii stapini ai
cetatii lui Constantin.
Prezenta ideologiei isihaste in fnviiyituri, faptul cd
Neagoe a fost un adept al acesteia, in loc sa fie cisti,
gat de umanismul care inflorea in Italia lui Leon al
X,lea, catre care,si trimitea solii, a imprimat ins un
caracter medieval, intirziat, unei opere totusi atit de
moderna in cugetarea ei politica, sociala si militara",
in elogiul pe care id face mintii omenestil- si in valoa,
rea acordata fie si in termeni religiosi omului,
acelui om pe care, tot in termeni religiosi, evul mediu
il urcase pe rug si,1 ucisese fall mila in cruciade impo,
triva ereticilor , fara sa se gindeasca la faptul Ca
singele sdu fusese rascumparat de Hristos in zilele
lui Pilat de la Pont 2.
&a incercat de care prof. P.P. Panaitescu sa se
demonstreze, ca o completare la argumentele lui Russo,

1 Acest elogiu a lost subliniat pentru prima oar& de Al. Piru, in Literatura
rotrand veche, p. 42, f i mai ales in capitolul respectiv din tratatul Istoria litera.
turii romSne, vol. I, p. 282. Textul insusi nu este original, elogiul mintii, pe linia
filozofiei platonice increstinate, find o constantS a gindirii ortodoxe. Dar foloqi,
rea lui in Liveredturi dobindeste prin context un accent nou.
2 Frazele incriminate de Russo si cele adaugate de P.P. Panaitescu nu meriti
o discutie speciali. Recomandarea cu a rucodelia a se explici prin context si,

117

www.dacoromanica.ro
cal Neagoe ar fi fost un om crud si brutal si ca intre
faptele sale si corespondenta diplomatica, pe de o
parte, si Invdtrituri, pe de alta parte, ar exista o con,
tradictie stridenta, ce exclude imaginea traditionala
a domnului blind si cuvios, creata de Viata lui Nifin
i de Invdtdturi. Argumentele nu conving, iar textele,
daca le citalm in intregime, nu contravin, ci concorda
cu Invapturile. Neagoe a lost un religios in felul me,
dievalilor si nu un neputincios, pe care religia sad faca
si mai inapt de actiuni energice si de cuvinte dure
cind trebuia sa se decida in chestiuni grave. Ironia nu,i
lipseste cind este cazul, si o foloseste de la inaltimea
tronului sau domnesc ori de cite ori este menit sal
sublinieze forta si prestigiul acestui tron. Dar acesta
nu este singurul lui ton, dupa cum nici in Invgturi
nu vorbeste numai moralistul si crestinul smerit, ci si
militarul si stapinul.
S,a citat expresia memorabila voi face Tara Birsei
asa ca sa nu i se cunoascal nici locul , lasindu,se insal
la o parte frazele anterioare, care aduc aminte de
pasaje din Invdtdturi: Drept aceea v spui domnia
mea: noi am fi iubit pacea si dreptatea, nu am fi iubit
rzmerita, iar voi nu voiti pace, ci ati inceput razmef.

daci acceptim principiul ci Neagoe a scris pagini de indrumare ascetico,misticg,

nu ne mirg ca intre extrasele din lecturile sale a intrat f i aceastg frazg. Cum s.a
observat (V. Grecu, art. cit., p. 756), interogatia: De ce nu ti,ai luat muiere? *
lipseste in textul grec, ceea ce intarelte convingerea ci avem de a face cu o inter,
polare, mai ales ci in prima parte a .invcridturilor se st8ruie pe larg asupra
recomandatiei ca Theodosie a se pastreze cast ping la maturitate, cind se va clsi,
tori, deci autorul nwl voia celibatar. Fraza adiugata de P.P. Panaitescu: IC Cu
adevgrat intr.aceasti lume nu iaste mai rea 0 mai amari decit muierea * 0 Imo,
titg de comentariul este o cugetare pe care caluggrul celibatar o pune cam in,
delicat in gura sotului doamnei Despina * (art. cit., p. 38) a fost citati intentionat
din textul rominesc alterat, fiindci in textul slay, unde incheie povestirea despre
Dalila, ea sung astfel: In adevir nu este nimic altceva in toatg lumea viati (sic) mai
rea decit femeia vicleand * (ed. citati, p. 282), cugetare cu care ar fi fost de acord
0 doamna Despina.

x18

www.dacoromanica.ro
rita si saracti (cHpomacri) nostri sint omoriti si tgiati
Fara juclecata si fgrg lege; pentru aceasta, daca ati ince,
put razmirita, apoi voi de,aci inainte sa va paziti si sa
stiti c eu voi face Tara Birsei asa cg nu i se va cunoas,
te nici locul 1.
Dar acelorasi brasoveni, domnul le scria in I520 pe
un alt ton, care aminteste si el de ftivdtdturi: Dum,
neavoastra, fratilor si vecinilor mult iubiti noug, sg va
vie in minte cg de cind Dumnezeu cel prea inalt ne,a
ales in domnia sau voevozia acestei Tari Romanesti,
desi nu eram vrednici si destoinici de stgpinirea ei,
totusi dupa voia lui Dumnezeu daca s,a fgcut asa etc. 2
Hrisoavele, corespondenta diplomaticg, pisaniile
de la Arges, actiunile sale politice si culturalibisericesti,
Viata lui Nifin, panegiric al domniei lui toate aceste
ne aratg in Neagoe nu doi oameni deosebiti, ci mai
multe registre sufletesti si intelectuale, cgrora le,au
corespuns firesc mai multe sfere de activitate, in care
domnul venea de fiecare data cu intreaga lui perso,
nalitate complexa, si cu un vadit talent literar. Caci,
de fapt, avem in autorul Invdpurilor pe cel mai mare
scriitor roman al epocii vechi, si acest lucru ar fi de
ajuns sa ne sugereze ce ha indemnat pe acest sef de
stat sa ia pana in ming si sa,si invesniceasca numele
nu numai prin ceea ce au facut altii in numele lui,
ci si prin ceea ce a facut el insusi pentru cultura tarii
sale.
Al plea argument trece prea usor peste faptul ca
pasajul despre divinitatea lui Hristos si infruntarea

1 Tocilescu, 727 docurnente, p. 276, compari cu InvdpIturik, Ed. P.P. Pana.

itescu, p. 290.
2 Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de domni, ed. a III,a, Bucuretiti, 1932,
p. i80. Originalul latin in Hurrnuzaki, xv. p. 243.

I19

www.dacoromanica.ro
ereticilor care bo neap' se afla la un loc cu invatatura
despre cinstirea icoanelor, cu un elogiu adus Maicii
Domnului i cu un indemn la castitate. Intregul
capitol are, prin chiar titlul sau, ca i prin continut,
un caracter general: se adreseaza lui Teodosie,
domnilor urmtori, boierilor mari si rnici, adica intregii
socieati a vretnii. De ce tocmai aceste probleme reli,
gioase stilt alese i prezentate introun capitol special,
in vreme ce altele sint atasate capitolelor sociabpolitice ?
Pentru c societatea muntean se afla pe vremea lui
Neagoe intr,o faza noui a raporturilor cu turcii. Neguso
torii turci trec prin tara si fac negot, Craiovestii sint
prieteni cu Mehmed Beg, probabil contactele pe linie
de afaceri erau pe alocuri destul de intense 1. Era deci
nevoie de o prevenire a influentei ideologiei musul,
mane, care in sudul Dunarii eistigase pe alocuri mase
intregi de crestini, ce se turciserd . Turcirea ar fi
insemnat insa pentru societatea feudala din Tara Roma,
neasca desfiintarea ei, si de aici reactia, mai moderata
sau mai vehement, Impotriva turcitilor . Cum
musulmanii considerau icoanele idoli, pe Hristos il
considerau un simplu profet, precursor al lui Maho,
med, iar fata de castitate aveau atitudinea care se
stie, cultivind pietatea credinciosilor din Tara Roma,
neascd in aceste trei directii se crea implicit o stavila
impotriva influentei mahomedanismului, care pe alo,
curi prezenta asemanari asa de mari cu crestinismul
incit la inceput a fost luat drept o erezie noua in cadrul
acestuia2. Cit de oportuna era prevederea lui Neagoe
o dovedeste turcirea peste 30 de ani a lui Ilias Rares
despre care cronicarul Eftimie relata cu oroare c,
sfintele icoane, chipul lui Hristos si al preacuratei
i Istoria Rotminiei, vol. II, ed. cit., p. 451-453.
2 A.A. Vasiliev, Histoire de Pempire byzantin, vol. I, Paris, 1932, p. 274.

120

www.dacoromanica.ro
nalscgtoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor le
numea idoli, el care era idol al necredintei si prieten
cu diavolul 1.
Cunostintele precise si amnuntite in legatura cu
familia lui Neagoe Basarab si cu alte date din viata
personala a domnului, de care da dovada autorul
invdtdturilor cdtre Teodosie, au constituit pentru Stoian
Romanski si N. Iorga una din dovezile hotaritoare in
problema autenticitatii.2 De aici stradania lui Russo de
a demonstra contrariul. Contraargumentele lui Russo
si ale partizanilor sai nu au, cum vom vedea, o valoare
decisiva; dar ele au pus in lumina unele fapte neob,
servate pima atunci, din care se pot scoate concluzii
interesante in legatura cu structura initiala a scrierii
si cu etapele alcatuirii ei.
Romanski vazuse in .1<ugdciunea lui Io Neagoe
Voevod care a fdcut la iesirea sufletului sdu cdtre
dornnul nostru Is. Hr. si ertare care s,au ertat de cdtre
coconii sdi si de cdtre cocoane, fi de cdtre boiarii sdi cei
mari i cei mici, si de cdtre alte slugi ale sale de cdtre toate.
Cu cuvinte de urnilintd3, un epilog al .invdtdturilor. Dar
arat Russo, daca acesta este epilogul, atunci de ce
domnul cheama pe coconii sai, cind stim sigur ca,
la iesirea sufletului sau, Neagoe nu mai avea decit
un singur cocon : pe Teodosie? Chiar din Invdtd:

1 Cronicile slavowonane, ed. I. Bogdan P.P. Panaitescu, p. 119.

2 St. Romanski, Mahnreden, p. 193. N. lorga, Istoria literaturii romeine.
Introducere sintencd, p. 87: c i adaug: caluglrul ar fi trebuit si fie, pe lingS
toate, i foarte bine informat in ce priveste familia lui Neagoe, si stie care au
fost fiii lui, morti inainte de momentul cind pa alatuit cartea i despre cari vor.
beste atit de duios. El ar fi trebuit si stie cine era mama lui, si ea plinsi in
aceste frumose rinduri de jelanie.
3 In versiunea slavoni titlul nu va pastrat. In versiunea greac5. este: Rugd.
ciune a prea lutninatului i cucernicului domn Ioan Neagoe Voievod i singur sap',
nitor al Marii Ungrovlahiei cdtre domnul nostru Isus Hristos la iefirea .sufktului (ed.
Grecu, p. 223).

121

www.dacoromanica.ro
turi stim aceasta: in Epistola lui IoNeagoe Voevod cdtre
moaftele mamei sale Neaga ;Si ale fillor sdi Petru ci loan
fi ale facei sale Anghelina. Cuvint de urnilintd, Petru
si loan apar morti. Or, din fresca de la Arges afiam
cg Neagoe a avut trei fii si trei fiice. Inseamnal c'd fali
sificatorul nu avea cunostinta de situatia familiei lui
Neagoe, nu cunostea acest amnunt. . . esential 1.
Observatia lasind la o parte concluzia este
perfect justa si nu se poate interpreta in nici un fel
prezenta pluralului atit in titlu, cit si in cuprinsul
1<ugdciunii, decit prin existenta a cel putin doi din
fiii lui Neagoe atunci cind s,a scris aceasta bucata.
Constatam insa c presupusul falsificator are cuno,
stinte foarte precise despre familia lui Neagoe: cind
redacteaza Epistola el stie ca, la data aceea, domnul
ingropase trei copii: loan, Petru si Anghelina. Este
demn de retinut din tonul cuvint5rii faptul ci in vreme
ce domnul apare nemingnat i cu rana proaspdtd in
suflet atunci cind vorbeste de Petru, Eta de loan si
Anghelina se aratal resemnat, ceea ce ne duce la ideea
ca acestia murisera mai de mutt.
Datele istorice adeveresc aceasta presupunere, diw
duine posibilitatea sal aflam i cind s,a scris epistola.
Se pastreazd un patrafir donat minstirii Xenofont de
la Athos, unde Neagoe Basarab este infatisat impre,
ung cu sotia lui Despina i cu trei fii i trei Hice2.
In 1519, Despina doneaza mindstirii Krusedol un
felon, pe care scrie: Gig 45Moulk CIITHOpH rocnomm AftfIHHt1 Irk
ANN (WHOM CHOEPO RV Hiroo &mom H NkA4 HXIt 0310A0Cil H

1 D. Russo, Studii i critice, P. 6.

2 Patrafirul a lost descris de N.P. Kondakov in Ilawimuumu xpucmuaucKozo
ucacycmea na ABoue, Petersburg, I90z, i reprodus prima data de M. Beza,
Urme romdnefti in Rdsdritul ortodox, Bucuresti, ed. a Ila, 1937, p. 44. Kondakov
citise 4i Elena * in loc de Despina i pe eroarea sa Marcel Romanescu a cladit o
intreaga teorie genealogica. (VeziNcamurile luiNeagoe Vodd, Craiova, 1940.) 0 repro.

122

www.dacoromanica.ro
iErrps H Grath% H POI1H4t1 Irk A'kTO SK HI1 MICRO H8H11 Mil a
(Acest felon 1,a facut doamna Despina in zilele dom,
nului ei lo Neagoe Voievod si ale copiilor lor Teodosie
si Petru si Stana si Roxanda, in anul 7027 [1519], luna
iunie ziva ipl. La aceasta data Ioan si Anghelina erau
deci morti. Ace lasi model de felon si exact cu aceeasi
inscriptie, dar cu data i dec. 1519, se pastreazal la
Belgrad2. Din raspunsul papei Leon X la solia lui
Neagoe Basarab, rdspuns datind din 15193, in care
domnul este pomenit impreun cu cei doi hi, Teo,
dosie si Petru, verificam autenticitatea informatiilor de
pe feloane. Pe piatra de mormlnt a lui Petru scrie:
15 iunie, fara an4. Petru ma putut muri deci inainte
de iunie 1520 sau 15215. Ceremonia reinhumarii oaselor
Neagai a avut loc deci cel mai devreme dupa i iunie
1520 (Petru este deja inmormintat la acea data, dom,
nul stiindml sub pamint ), cind, asa cum arat
oratia funebra si cum stim din alte izvoare, minasti,
rea Argesului fusese shntita (sfintirea a avut loc la 15
august 1517) 6 Din oratie reiese Ca Neaga a murit
inainte de a se incepe lucrarile la zidirea minastirii,
lucrdri ce au inceput in primii ani de domnie ai lui
Neagoe si au tinut citiva ani. In acest caz, reinhumarea
ducere fotografici mai nov.1, data de G. Millet, in Broderies religieuse
de style byzantin, Paris, 1939-1947, p. 32, pl. LXXVI, permite si se citeasci lirn,
pede numele cunoscut al doarnnei lui Neagoe. Aceeasi fotografie este reprodusi
si de Maria Ana Musicescu, in Portretul laic brodat in arta medieval(' romdneascd,
Studii fi cercetdri de istoria artei, IX, 1962, p. 55.
1 St. Rornanski, Mahnreden. p. 149. Inscriptia a fost publicata prima data
de L2j. Stojanovi6, Stari srpski nalpisi i zapisi, I, p. 133.
M. Romanescu, op. cit., p. 19.
3 Hurmuzaki, Docurnente, X13, p. 308.
4 Victor Bratulescu, Frescele din biserica lui Neagoe de la Argef, Bucuresti, 1942,
p. 12.
6 Nu am inteles de ce M. Rornanescu socotqte 15 iunie 1521 ca data siguri a
mortii lui Petru (cf. op. cit., p. 19).
Nicolae M. Popescu, Nifon II, patriarhul Constantinopolului, Bucuresti, 1904,
p. 19 si Viola patriarhului Nifon, ed. citati.

123

www.dacoromanica.ro
se facea, dupa obiceiul raspindit, la 7 ani, cu un cere,
monial special.
Epistola a fost scrisa asadar in 1520 sau 1521, cind
loan, Petru si Anghelina erau morti, Petru recent,
ceilalti de cel putin un an.
Cind sea scris 4ugdciunea? Sea propus (V. Grecu,
art. cit., p. 751) ipoteza unei redactiuni anterioare, cind
Petru traia, fara a se incerca o demonstratie. in acest
caz, ea nu mai este epilog, sau, in orice caz, e un
epilog scris inainte ca opera insasi s fie terminat5.,
fiindca in testamentul lui Neagoe reprezentat de
cuvintul intitulat Vorba lui lo Neagoe Voevod
catre fiul sau Teodosie Voevod i catre alti domni
cad vor fi in urma lui. . . (asaezisul cuvint despre

pecete) domnul se adreseaza numai lui Teodosie i dome

nilor cared vor urma.
Un fapt neluat in seama pin acurn1 vine sal 15.mu:
masa.' aceast problema si s ne ofere ralspunsul just
la argumentul lui Russo: nu in toate Invgturile dome
nul se adreseaza doar lui Teodosie i altor domni ceei
vor urma. Existd doua in care i se adreseaza, Fara ael
numi (fiindca nua numeste nici pe Teodosie i lui
Petru.
Este, in primul rind, Invdtdturd iar a lui Neagoe
Voevod cdtre coconii si si cdtre alti de Dumnezeu ale*
domni, cum vor pune boiarii ci slugile lor la boierie .,si la
cinste fi cum Ii vor scoate dintrfacestea pentru lucrurile
lor. Din pacate, din textul slay nu sea paistrat din titlu
decit cuvintele 1111111MAI SONCTIM1 erm mum 14141111TH HAN

I tun() nod de la p. 281 a tratatului Istoria literaturii roll:rine, vol. I, Bui

curqti, 1964, nod care nu figureazi in macheta tipiriti, sint rezumate cercetA
rile mele in aceasti problema ca si in privinta impirtirii ltwildturilor in meow
scrise fi in onside moderne. Intrucit, din grefeali, ssa omits la bibliografie studiul
publicat in Romanoslavica, VIII, de unde au fost luate, sint obligat sa reamintesc
ci acest studiu a aparut in 1963.

124

www.dacoromanica.ro
nocammTH Ilf ItHIHTEM H COHOHHHKILI HAH WITH HMk C4H6
HpOTHHA AC1041 HX'15, (ed. P.P. Panaitescu, p. 229), dar, din
fericire, avern o bung parte din introducere, cu pre,
tioasa adresare : CH11,1 nomHaeT H4Mk 119MIHTIAA HMHE erm
xowerre Hp HrhAfikCTHTH MI 11111M1HTEACTRA BMW i mai departe:
H ficIKW 1161 ClatilH MOH H HOM4SdHHRH Rondu. In versiunea
romaneascg ( ms. 109) : Iatg, fetii mei i alefii lui D umnezeu
si unsii lui [. . .] and yeti vrea sg puneti boieri nu sg cade
s cautati cdci va" vor fi rudenii etc. Nicgieri in Invdtdturi
Neagoe nu numeste pe alti domni si urmasi ai sgi, pe
care,i are mereu in vedere, fetii mei , ci fratii mei,
sau, la singular iubitul meu frate . Insusi titlul
acestui cuvint, care se deosebeste de toate celelalte, ne
aratal cd expresia feta se adreseazg coconilor lui
Neagoe.
Dar si cuvintul anterior, cel despre cinstirea boie,
rilor, are un titlu care pare s fi fost la fel cu al aces,
tuia: Altd invagturd iardsi a Li Neagoe Voevod cdtrd
iubitul sdu cocon ,si cdtrd alti domni, cum ,si in ce chip
vor cinsti pe boiari fi pre slugile kr care vor sluji cu
dreptate. Din nefericire, nu ni s,a palstrat nici un frag,
ment in versiunea slava, dar, judecind dupg modul
cum incepe capitolul respectiv, sintem in drept s
credem cg forma initialg va fi fost tot care coconii
(Ia plural) si nu cgtre cocon: V eniti. la mine, fetii
miei, veniti si va apropiiati catr sfatul mieu cel bun
si s ascultati sfatul care vd toi da intii. Intii sg aibi
credintg, dragoste. . . Iar smerenia Inca s aveti... Cal
de yeti fi smeriti, Dumnezeu vg va innlta, iar de
yeti fi blinzi, Dumnezeu va trimite mila sa de va fi
cu voi. Ca eu, feta miei, am o grading. . . etc.
(Ms. 109, f. 140 vv.)
Copistul sau traducgtorul a folosit cind pluralul
cind singularul, neintelegind de ce se vorbeste la

12;

www.dacoromanica.ro
plural cind pe titlul cuvintului ce precede era pome,
nit doar Teodosie.
Un argument ni se pare hotaritor in sprijinul ipo,
tezei noastre: imediat ce in text nu mai este fetii
miei , ci fdtul tneu, imediat ce nu mai gasim nici un
indiciu, cit de mrunt, ca domnul se adreseaza la doi
fii, adresarea facindu,se la plural numai cind sint invo,
cati si fratii sdi domnii urrnatori, atunci si in
titlul capitolelor respective apare, invariabil, numele
lui Teodosie.
Concluzia ni se pare a fi una singurd: cele doua
cuvinte, despre cinstirea boierilor (cu alegoria gradinib
si despre alegerea dregatorilor, au fost scrise pe vremea
cind Petru ina traia si ele reprezinta primele capi,
tole din Invdtdturi care au fost redactate. Celelalte au
fost scrise dupa moartea lui Petru si au totdeauna in
titlu numele lui Teodosie.
Dar .&ugdciunea? Rugaciunea nu este epilogul frivd;
tdturilor,ci ea este prima forma in care s,a realizat
dorinta lui Neagoe de a,si consemna experienta si a
da invAtaturi copiilor, urmasilor si boierilor sai. Este
o opera literara aparte, alcatuita inaintea fnvdtdturilor
si apartinind genului, amplu explicat de Russo, al
etopeei 1.
Vladimir Monomahul si,a consemnat Invdtdturile
intr,o forma literara originala: povesteste ca, pe cind
umbla cu sania, i,au venit in minte unele ginduri pe
care vrea sal le comunice urmasilor sai. Fireste c ma
scris in sanie, dar plimbarea cu sania i,a oferit cadrul,
fundalul pe care si,a deslasurat invataturile2. Alti autori

1 D. Russo, Studii istorice grecowortane, torn. 11, p. 309-211.

2 Vezi traducerea romineasci la G. PopasLisseanu, Izvoarele istoriei romanilor,
vol. VII, p. 204.

126

www.dacoromanica.ro
 au turnat materialul in tiparul literar al utopiilor.
Ivan Peresvetov le,a prezentat ca sfaturi auzite din
gura lui Petru Rares1. Machiavelli, in epoca condoti,
erilor si principilor , a creat un tip de principe ideal,
inzestrat cu calitatile reale sau dorite de el, ale tutu,
ror condotierilor si principilor vremii sale. 2 Intr,o
tara in care, in loc de umanismul burghez, era in
floare isihasmul ortodox, a fost firesc s apar in mintea
lui Neagoe ideea de a da invataturi inchipuindu,se pe
patul mortii,3 si numai dupa ce opera a fost incheiata,
dindu,si seama de po'sibilitatile restrinse ale genului,
a reluat incercarea in forma noua a Invdtdturilor.
Analiza rugciunii dovedeste cal ea nu este un
capitol din .Invdtdturi, ci o scriere de sine stAtatoare,
perfect rotunjita, cum este si oratia funebra la mor,
mintul maicii sale, si predica Despre _Pica Si dragostea
lui Dumnezett, pAstrat si intrfo prelucrare greceasca4.
Ea cuprinde in embrion preocuparile si ideile viitoare,
lor Invdtdturi i recunoastem in linii mari planul care
va structura materialul acestora.
Dupa o rugaciune si o lungd enumerare, in genul
acatistului, a treptelor ierarhice si a cinurilor clericale,
asemnatoare cu aceea pe care o intilnim in oratia
funebra, domnul cheama la captii pe prea dulcii
mei fii si pe iubitele mele fiice si iubitii mei vlasteli
si slugi (versiunea slavond, p. 316). Acum povestirea
1 St. Ciobanu, DomnitorulMoldovei Petru Rare, in literature rusd veche, in Reyista
istoricd ronand, XIV, 1944, p. 315-332, fi P. P. Panaitescu, recenzie la A. A. Zimin,
H. C. Ilepeceemoe u ezo coepesemnocu, in Studii, XV, 1962, p. 212-217.
2 A. Gramsci, Oeuvres choisies, Paris, 1959, p. 181i82.
3 Sugestia pare sbi fi venit chiar din lectura panegiricului lui Constantin
cel Mare. Vezi ed. Iorga, p. 81-82.
3 V. Grecu, 0 versiune noud a unei invdpituri a lui Neagoe Bazarab, Bucurgti,
1941.

127

www.dacoromanica.ro
se face o clipa la persoana a pa, ca o naratiune a dom,
nului pentru cei ce vor citi mai tirziu scrierea : Ei
au venit cu tatii la dinsul si sfau infatisat toti inaintea
ochilor lui si le,a spus (vers. slavond, p. 316). Astfel,
cadrul general a fost regizat. Urmeaza desfasurarea
invataturilor, intr,un mod care searnand izbitor cu vii,
toarea scriere, 'Ana' si In expresii :
Iar eu acum, odraslele mle, voi sal va invat precum
zice Solomon fiiule primeste trivttura tatineAau si
asculta sfatul m'ine,ta ca sa tresti in veci". Dreptu
aceia, fdtul mieu, i eu te invat : mai nainte de toate
de acestea, so aveti frica lui Dumnezeu in inimile
voastre i sal VA fie sufletele curate dinpreun cu tru,
purile si sa iubiti saracii si misaii si sa le faceti milos,
tenie si sa va rugati lui Dumnezeu si Preacuratei lui
maici cu tot deadinsul si nu numai din gurk ci cu
toata inima si cu tot sufletul si cu tot cugetul (compara
cu inceputul partii b. . . i yeti domni in lumea aceasta
cu pace. . . (Ms. 109, f. 237 11-238 r.)
Se adreseaza fetelor, si dupa aceea boierilor : a Ye,
niti si voi, boiarii miei, cei credinciosi si slugile mele care
nuati slujit bine In toata viata mea, si luati astazi aminte
glasul gurii mele si ascultati. Ca astzi traiul vietii
mele sal sfirsaste si ceasul cel de apoi mi s,au apropiiat.
Astizi lumina ochilor miei, cu care in toatal vremea
priviam spre lucrurile cele trecatoare si spre slava cea
desarta a lumii acestiia si cu carii in toata vremea v
inblinziam, dragii miei, si voi luati de la dinsii veselie
si bucurie, iati acum CA apusera, si alta privire dobindii,
si de acum nuani mai iaste a mai privi spre voi cu ve,
selie. Astdzi limba mea, cu care deia pururea va
indulceam si dimpreuna cu voi petreceam si ne veseo

128

www.dacoromanica.ro
learn, acum s amari si sa incue, si de acum nici o vorba
dulce nu vg poate raspunde si sa v graiasca. Astazi
frumsetea fetii mele, care o spalam in bade cele calde,
si in odihna cea bun, si in slava dasarta, acum toate
intunecara. Si urechile mete, cu care ascultam vioarale
si tobele si surlele si canoanele si alte feliuri de veo
selii multe, acum sa astupara. (Ms. 109, f. 238 v-
239 r.)
Se aminteste ca dragostea voastra cea multa care
ati avut catre mine eu acum o cunoscui si vaz c foarte
rmati iubit . Despartindu,se de ei, se induioseaza :
de acum yeti incepe a sluji altui domn necunoscut
si strein, care nu va cunoaste pre voi, nici voi pre
dinsul. Deci, boiarii miei si slugile mete cele dragi si
iubite, eu voiu sa va invat si de aceasta. Domnului
sau stapinului nestiut si necunoscut nevoie ii iaste a sluji
sluga pin ii va afla obiceaiul lui. Ca sluga ceia ce indraz,
neste catra stpinul nestiut si necunoscut, acela iaste
ca omul cela ce sa razima pre frunza care pluteste
pre fata apei. Deci cind va s s apuce de dinsa si sa,i
foloseasca, atunci sa inneac si piiare. Asijderea si voi,
pin yeti afla fi.rea si obiceaiul domnului aceluia, multa
minte va trebuiaste &A aveti, cal mintea iaste cap si
invaltalturadulce tuturor bunatatilor, si sfirsitul ei
foarte iaste proslavit. Mintea iaste avutie si comoara
netrecatoare, care nu sa cheltuiaste niciodata . . .
(Ms. 109, f. 239 v-240 T.)
Urmeaza frurnosul elogiu al mintii, relevat de Al.
Piru, dupa care domnul incheie sfaturile :
Iata si eu cit am putut de am inteles si am priceput
despre o parte acum, intvaceasta vreme de nevoe,
atita warn invatat luminile mele si slugile mele cele
credincioase si priiatenii miei. Ci cl,acum, voi waveti

129

www.dacoromanica.ro
a mai vedea pre mine, nici eu pre voi. (Ms. 109,
f. 240 verso.)
UrmeazA dispozitiuni testamentare :
Dreptu aceia, lumina mea i slugile mele cele dragi,
sA. nu uitati sufletul mieu dentru voi asa curind i. sal
fiu asa de pripA nepomenit de voi sau de feciorii miei.
Ci de le ddrui Dumnezeu lor domniia in urma mea
Intrfaceasta lard, dar voi fi fAcut i eu voao vreun
bine cit am trait intraceastA lume cu voi, cA mie multA
milA mi,au fost de voi i de feciorii votri. Ci dar,
va va invata Dumnezeu i pre voi sA vA fie mild de
sufletul mieu i de coconii miei, cum imi fu i mie
mila de voi i de feciorii votri in viata mea aceasta,
cit lAcuim cu toti dimpreura. CA de yeti uita voi
sufletul mieu sau coconii miei, eu vA aduc aminte CA
VA yeti osindi, cA dupg 40 sau 50 de ani i pre voi pre
toti VA va acoperi pAmintul, ca si pre mine acum.
i sA nu val pae cA acum mA dAspartu de voi i nu ne
vom mai vedea, ci sA fiti a iar vom sA ne adunam
toti, la a doao venire cea infricoatA a domnului nostru
Isus Hristos. InsA atuncea nimeni nu va putea folosi unul
altuia, nici eu voao, nici voi mie, ci, care cum ii vor fi
lucrurile, aad va fi i folosinta. (Ms. 109 f. 240 v-241 ri
ArAfind cA nu mai poate sta de vorbA cu ei, fiinda
i se apropie sfirsitul, domnul spune cA de aci inainte
trebuie &A se ingrijeasa de suflet, pentru care ii mustrA
sufletul pe 4 pagini (ed. Iorga, p. 304-307), pasaj
inexistent insA la Simeon Monahul. La sfirsit se aineazA
singur, ca de dincolo de mormint, in termeni de umi,
lintA pe cared intilnim in pisaniile mindstirii Arge i
in unele pasaje din Invdtdturi.
Este limpede, aadar, cA 4ugdciunea la iefirea sufle,
tului, scrisa pe vremea cind Petru se afla in viatA, este
ghinda din care a crescut stejarul Invdtdturilor.

130

www.dacoromanica.ro
 Oratiunea funebri prima de acest fel din cub
tura romani este o alt opera de sine statatoare 1,
nscut in imprejurarile pe care le arati titlul ro,
mfinesc: cind au ingropat a doua oara oasele maicii
sale in minastirea Argq . Ceea ce plutqte in vag
nu este continutul acestei scrieri, profund contem,
1 Existi, pe linga Rugelciune, Cuvintul despre frica i dragostea lui Dutnnezeu
i Epistola cdtre oasele maicii sak, o a 4.a scriere a lui Neagoe, independenta de
Invdfdturi: este agaaisul Cuvint de invd,telturd cdtre cloud slugi credincioase fi dragi carele
se Lela:tiara de lurne fi se deterd vigil edlugdrefti (ed. lorga, p. 311-321), scriere socotitS
pare,se in unanimitate ca apocrifi, fiindci nimeni nu va gindit sa discute cu Russo
in legitura cu autenticitatea ei. IorgO o privea ca autentici, dqi ipoteza loasaf = losif
nu se verifica (vezi Istoria literaturii rotrane, ed. a IIsa, vol. I, p. 142-143), intrucit
din a doua scrisoare reiese ca loasaf a murit in timpul vigii lui Neagoe. Dar un Varlaam
este mitropolit al tirii intre 1535-1544 i istoricii bisericqi yid in el pe a ucenicul
lui Neagoe (cf. N. SerbOnescu, Mitropolqii Ungrovlalnei, in Biserica ortodoxd rot
mlind, an 77, 1959, nr. 7 lo, P. 754). Dupi pOrerea noastri, i aceastS compunere
este a lui Neagoe. Atit ideile cit gi stilul nu prezinta nici o deosebire fall de restul
Invdpiturilor. Un pasaj pare a fi desprins direct din capitolul Despre solii fi raboale:
a Ca mintea este steagul trupului gi pin sta steagul la rzboi, tot este rizboiul acela
nebiruit gi nepierdut; iar claci cade steagul, rzboiul este biruit gi nu gtie unul de
altul cum piere a. Istoricitatea lui loasaf (Varlaarn, cum am spus, a devenit mitro.
polio nem dovedqte scurta compunere trecutS in manuscrise ca Ahd invdfdturd
asemenea celeilalte, in care citim: a Preaiubitul meu loasafe, tu ai fost lumina ochilor
mei gi luminarea cea prea luminati a inirnii mele. 0 invdfdturd oarecare scrisesem sd
te invgi de la mine. Ci domnul nostru Isus Hristos s mi te primeasci i &as mi te invete,
cu ugodnicii sii, intru imparitia cerului. Deci aceastd invdfdturd, acum eu roam cum
o trimite undeli va zAcea trupul. a Dupa care continuS, adresindtuse evident calugaris
kr de la ministirea respectivi: a i iar voi, sfinti parinti, care vi yeti afla a licui in
acel loc, una pentru voia domnului nostru Isus Hristos, alta pentru voia voastri, am
grija a milui acolea gi a intiri, ca si nu zacl acel trup singur. i oare ce va trebui la
acel loc, macar odajdii, micar bucate, micar fiqtece, eu am a ma osteni ca sa aibS
acel loc de toate din destul. a Agadar loasaf a murit inainte ca sS,i parvini invititura,
probabil intrm mingstire indepartati, poate chiar la Athos. Nu vedem ce rost ar fi
avut aceasti scrisoare in care recunoagtem pe neobositul ctitor cltre egumenii
minSstirii i nici de ce war vorbi de moartea lui Ioasaf pe un ton atit de firesc, daci ar
fi vorba de o plasmuire tirzie. De altfel, acegti icVarlaam i Ioasaf a nu sint singurele
slugi ale lui Neagoe care ssau calugarit. La sfirgitul anului 151) se caluglregte marele
logofit Ivan Vintilescu (ultimul act in care apare este din 24 octombrie 151)), care a
rnurit curind dup.& aceea la 4 februarie 1514 gi a fost inmormintat la Snagov. Pe
lespedea funerari scfie: npteTsam cai (pas)h (s/K)114 MOH4X1. IW1100. PAHICIJ s(o)-
rotistk Bk I1W lissrovkvnisaro H XIMCIVAIOGHattro IW EaCtIpda Eoll0A4 I AtT
XBISB M14k 411 4. (A rOposat robul lui Dumnezeu monahul loan marele logofat
in zilele blagocestivului gi de Hristos iubitorului lo Basarab Voevod in anul 7022
[1314] luna februarie 4). dorga, Studii ci documente, vol. XV, 2905, p. 160-161.)
Inscriptia, spre deosebire de alte inscriptii funerare de la Snagov, nu ne Iasi si

'31

www.dacoromanica.ro
porana si absolut exacta in informatiile ce ni le ofera,
ci explicatiile lui Russo, care, chiar 1uIndo de la
Elada antica si de la Bizantul medieval , nu a putut
sa ne spunA de unde stia calugarul cd, la moartea Neagai,
Neagoe rha fost de Eta 1 si mai ales ma putut sa ne
explice de ce imaginind o ceremonie ca aceasta, falsi,
ficatorul ha dat absent tocmai pe Neagoe:
Dreptt aceia, o, maica mea, inima i ochii ti
pin'la moartea ta nu s,au putut satura de mine si de
vedrea mea. i atuncea nu mi s intimpla s fiu cu
tine, ca s'a s sature ochii tai de mine, si eu, fiiul tau,
s iau ertare si blagoslovenie de la tine. i nu numai
pentru caci warn avut eu dragoste den toata inima
caltr tine warn ajunsu s fiu la moartea ta ca sA sal
indulceasca inima ta de mine, deaca nici in vremea
vietii tale nu te,ai sturat de dragostea mea, ci Inca
si la moartea ta Ii ramase inima aprinsa de dorul si
de mila mea, i ochii tdi nu se salturarl de vederea mea.
Iar eu deaca nu mi s intimpla s5. fiu atuncea la
moartea ta, mi s umplu sufletul de intristAciune, caci

intrevedem o calugarire silitS. la care se referS Cronologia tabelard a stolnicului

Cantacuzino: 7022. Piatra dupi mormintul lui loan Blagodescul dupS apa Dunirii,
vet logoat, ce hau tennis Basarab Voevod de bau caluggrit i fi,au dat sfir1itul
(cf. N. lorga, Operele lui Constantin Cantacuzino, Bucuresti, 1910.
Al doilea calugarit este marele ban Barbu Craiovescu, care devine in 1520 cfiluga,
rul Pahomie. Scena calugaririi lui la Bistrita a fost reprezentata pe o broderie contem,
porana.
Admitind cS f i aceasta invit5turi este autentici i adiuginduii Pisaniile de la
Argef, am putea vorbi de ad inainte cu dreptate nu numai de invdtdturik cdtre
Teodosie, et. de operele a lui Neagoe Basarab.
1 Argumentul 4( referintelor autobiografice a, sugerat noui de tov. A. BalotS,
poate ft dezvoltat i cu alte exemple, dintre care dam recornandarea de a nu fugi
din tarl in caz de infringere 30 a pribegi, e cid am incercat pribegia i eu cu trupul
rneu, de aceea vi trarturisesc fratilor mei, pentru ci este hrani cu anevoie ft de top
oamenii (Id batjocorit i pinS i de cei mici fi Ili, act sint a (vers. slavonS, p. 190),
sfat care este firesc in gura unui domn ce a fost obligat de doul od sS fugs din carS
si care amintea Intr.() scrisoare ci a colindat toati Tara Ungureasca, dar nu in gura
unui cilugar care, oriunde se ducea, era cinstit pentru haina sa, si nu avea dreptul
sl se plings de calitatea hranei, oricare ar fi fast ea!

132

www.dacoromanica.ro
ramas sarac de tine, si apoi cazuiu in mirare mare si
in nepricepere, si nu stiui in ce chip voi putea face
odihna sufletului mieu. Decii unii imi spusera, zicind
ca te,au Intrebat: dui:4 moartea ta ce vom face pentru
sufletul tau", iar tu ai zis: inima mea niciodata nu
s,a putut satura de dragostea iubitului mieu fiu, a lui
Neagoe, pentru aceia si eu acum dau si puiu nadejdea
sufletului mieu, qi zic: cum mfam nevoit si mcam
ostenit eu pentru dinsul, asa doar sa va osteni si el
pentru sufletul mieu". (Ms. 109, f. 122 verso 123 r;
Iorga, p. 161-162.)
Dupa ce a terminat de zidit minastirea Arges, pe
care nu mai spera sa o vada sfirsita,
eu Imi adus aminte de cuvintele tale ce mi bai
poruncit la moartea ta zicind ca eu cecti va trebui
dupa moarte sa fac sufletului tau, iar eu nu stiuiu ce
lucru va fi mare si mai bun, ci voi si adus oasele tale
sa sa ingroape in sfinta casa a ceia ce au nascut pre
Dumnezeu. Iar la aducerea oaselor tale eu pentru pa,
catele mele iar nu putuiu veni la tine, ca sa ma satur
de dorul tau, ci am trimis in locul mieu pre iubitul
mieu <fill> (rm. 3488) pre Teodosie si pre dragile mele
cocoane, pre Stana si pre Ruxanda, care sintu iarasi
din radacina ta, qi fii qi tie cum Ili sint qi eu, ca incai
sa sa sature ei de dorul oaselor tale. Dar de vreme
ce eu n,am fost harnic nici intii, nici acum sd viu la
tine sa ma satur de vederea ta si Inca am mai trimis,
o maica mea, si pre fiu mieu Petru si pre loan si pre
fie,mea Anghelina, ca si aceia au fost din odraslele
tale cum sint si eu. Ci domnul Dumnezeu nfau bagat in
seama fardelegile si pacatele mele, caci sint pacatos
si nedrept, ci bau luat cdtrd cdmara cea cereascd. (Ms.
109, 1. I 24 V I 25 I" ; Iorga, 163-164.)

133

www.dacoromanica.ro
 Ca pe mama lui Neagoe o chema inthadevr Neaga 1
noi o stim azi din documente 2, dar nu avea de unde
sa o stie calugarul falsificator, fiindca piatra de mormint
a Neagai nu are inscriptie, pentru motivele care au
fost aratate de Emil Lazarescu 8. Nici in pomelnicele
cunoscute de la Arges 4 nu apare Neaga. in plus,
calugarul , oricit ar fi vrut s afle de pe pietrele
de mormint ordinea in care au decedat copiii lui Neagoe,
near fi reusit, fiindca ele nu au anul mortii, ci numai
luna si ziva : Anghelina 3 august, loan 27 noiem,
brie, Petru 15 iunie.
De altfel, ca noa fost niciodata s se documenteze
la Arges, nee() dovedeste faptul cal dupa cum afirma
partizanii neautenticitatii el nu stia cind a murit
Despina, desi piatra ei de mormint steitea aMturi de a
lui Neagoe5 i avea urmatoarea inscriptie (in slavoneste):
Raposatoau roaba lui Dumnezeu doamna monahia

1 a De altfel nu este sigur a doamna Neaga ar fi fost intradevir numele mamei

lui Neagoe, avem pentru aceasta singura mArturie indoielnicl a Invdtaturilor * (P. P.
Panaitescu, op. cit., P. 34); a Doamna Neaga ar urma si fi lost sotia lui Pirvu
Craioveanu, tatal lui Neagoe Basarab. Numele ei nu apare insi in acte, ci numai
41 aceste Invdtdturi * (Cronicile slavosromdne, p. 276, nota s).
2 In hrisovul de danie dat de fratii Craiovqti la Athos (cf. Docurnente privind
(storia Ronuiniei, secolul XVI, vol. I, p. 2) apar cele 4 sotii Neguta (Neagoslava,
viitoarea monahie Salomia, pomeniti adesea in actele contemporane ca a Jupinita
Banului*), Neaga, Hrusana si Velica. Si pentru Hrusana si Velica sint documente
contemporane din care reiese ci erau sotiile lui Radu si respectiv Danciu Craiovescu.
Deci sotiile sint aritate in ordinea fratilor: Barbu, Pirvu, Danciu si Radu. (Pentru
acestea, cf. I. C. Filitti, Banatul Olteniei ii Craiovegii, Craiova, 1933, p. 25).
3 E. Lkirescu, Minktirea Curtea de Argo. Autorul acestei monografii arheo,
logice li de istoria artei (aka decit cea aparuti la Ed. Meridiane in colectia
a Monumentele patriei noastrea), pe care am putut,o consulta in manuscris, a demon,
strat cu noi argumente autenticitatea absoluti a cuvintirii funebre a lui Neagoe.
4 I. C. Filitti, Despina Princesse de Valachie file presunkie de Jean Brancovitch,
in &vista istoricd rorand, 1 (1931), p. 249 250 (si extras).
6 Asa a apucat sI o vadi Odobescu inainte ca restaurarea lui Leconte de Nouy
sa o arunce afari din ministire: Cf. Al. Odobescu, Episcopia de Argep, in Convorbiri
literare, XLIX, 19oy, p. 116-217. Cel care a identificat in Platonida pe Despina a
lost N. Iorga si identificarea a fost confirmati de Al. Lapedatu, Morn:twill Doarnnei
Despina in Aevista istoricd, VII, 1921, P. 25.

134

www.dacoromanica.ro
Platonida. Si va sfirsit in Sibiu in anul 7062 (1554),
luna ianuarie 30. Si dupa doi ani a adus,o prea Sf. mitro,
polit Kir Anania. Ca sub lespedea monahiei Pla,
tonida (numele de calugarie al Despinei) zace doamna
lui Neagoe trebuie s o fi stiut prea bine monaliii de
la Arges la citeva decenii de la aducerea osemintelor
ei, mai ales ca tamiiau zilnic mormintele ctitorilor si
citeau la liturghie pomelnicul familiei Brancovici, dat
chiar de Despina si uncle ea figureaza tot G<os> p<o>jda
monahia Platonida , dupa lo Teodosie 1.
Ca Despina nu apare in lnatdturi este o problema
care se pune, dar ridicarea ei nu vine in avantajul
tezei neautenticitatii. efici ne putem intreba, cu si mai
multe temeiuri: cum se face cA un plasmuitor ale carui
singure izvoare de informatie au lost Viata lui Nifon
(Linde Despina este pomenita cu mare cinste) si
cunoscuta fresca de la Arges pictata dupa moartea
lui Neagoe (uncle Despina apare ca o imparateasa
alAturi de sotul el.) nu sa gindit s5 acorde acestui
personaj un loc corespunzAtor si in romanul sau
despre epoca lui Neagoe Basarab?2 In schimb, putem
cita un exemplu concludent de omisiune a Doamnei cu
vointa expres a lui Neagoe: pisaniile de la Arges, unde
doamna Despina, ctitorg impreuni cu sotul ei, nu este
mentionat nicaieri, desi acestea au fost dictate de
Neagoe Basarab insusi.3 Nu explicam, ci ne marginim
a constata o atitudine, similara cu aceea din lnvoldturi.
Lectura textului lnvdtdturilor este concludenta si
in privinta celui de,a1 VII,lea argument al lui Russo,
1 I. C. Filial, Despina Princesse de Valachie . .. , P. 249.
2 El mai putea afla ti alte aminunte din legendele tesute de cilugiri in
jurul acestei doamne, a cirei amintire :pa pistrat multi vreme.
3 Cf. Petre $. Nisturel, art. cit., pag. 16-18. Asupra acestei omisiuni mia
atras atentia Matei Cazacu, tinir istoric, pe care il rog si primeasci aici mul,
tumirile mete.

131

www.dacoromanica.ro
argumentul pectiii. Interpretarea propusa de parti,
zanii neautenticitatii face abstractie atit de logica inte,
rioara a scrierii, cit i de continutul capitolului inti,
tulat Vorba lui lo Neagoe Voevod cdtre fie,sdu Teodosie
Voevod f i cdtre alti domni, carii vor fi in urma lui birui,
torii tdrii aceftiia. Pentru pecetluirea cdrtii aceftiia, cd
aceste cuvinte sint in loc de peceti cdrtii acestiia uns. 109;
in versiunea greaca : Indemnare fi Invdtdturd [. .3 .

ca pecete a celorlalte cuvinte ale lui).

Ultimele doua capitole din lnvdtdturi, urmind celor
6 capitole de substantiale sfaturi politice (Iorga, p.
181-256) au un pronuntat caracter de testament.
Deosebirea intre ele consta in faptul cal primul, inti,
tulat Inviipiturd a lui Io Neagoe Voevod care au invdtat
pe fie,sdu Teodosie Voevod fi cdtre alti domni. Ca sd nu
fie pismdtdreti fi nici sd facd rdu pentru rdu (Iorga, p.
256-2E7), este o convorbire intima si parinteasca a
tatalui cu fiul sau minor, pe cind ultimul este un
testament solemn, adresat celor pentru care s,a ne,
voit de a scris lnvdtdturile.
Daca mai exista vreo indoiala asupra faptului ca
cel care a redactat aceasta scriere a avut in vedere pe
nevirstnicul Teodosie, ea se spulbera cind citim aceste
cuvinte, imposibile in gura unui plasmuitor tirziu,
care n,ar fi gsit, in retorica lui calugareasca gen Macarie
sau Azarie, un ton atit de simplu si de firesc:
Vino la mine fatul mieu Teodosie, vino si te
apropie card invttura qi sfatul cel bun. Ca eu,
fatul mieu, voi sa te satuiescu foarte bine Ca iata
. . .

caqi aduc aminte fatul mieu, ddqi va da Dumnezeu

si te va darui s stapineti i sa domnesti tu Tara aceasta
in urma mea, s te nevoesti si sa te silesti sa fii tuturor
blind si bun. Ca eu am auzit de niste oameni foarte
intelepti si tematori de Dumnezeu ludind mai mult
1 36

www.dacoromanica.ro
bunatatea si indulcirea decit rautatea si amaraciunia.
Pentru aceiafti zic si eu tie: de te va dosadi cineva
din slugile tale si nu va umplea voia ta in copilaria
ta, pin voi fi eu viu sau si pre urma mea, ci, de va
cduta Dumnezeu cu mild asupra ta, si te va pune sa
fii domnti, si vei ajunge in toata mintea si virsta, iar
tu sa nucti aduci aminte de necazurile ce te va fi necajit
cineva in tineretele tale. Macar da te,ar fi necajit cineva
din tineretile tale si din slugile tale, sau alti streini
cineva, sa nu te nevoesti sd faci rau pentru eau ca
toti oamenii fug de ra:u, iar de bine iar sa apropie toti.
Dreptu aceia, fatul mieu, asa te invat: in loc de
rau, tu sa silesti sa faci tuturor bine Pentru ca de
. . .

vei rminea sarac de mine, pentru pacatele rage,

macar cit de mititel, sa nu te intristezi caci ai ramas
de mic sdrac de mine. Ca sa stii, fatul mieu, ca asa
iaste rindul si obiceaiul lumii acestiia. i toata veseliia
si bucuria ei nu poate sa fie intrfalt chip, pind nu sa
umple cu jale; asijderea si jalea sa umple cu veselie
si cu bucurie. De,aceia zic, latul mieu, nici foarte
sa te veselesti de slava lumii acestiia, nici iar foarte
sal te intristezi [. . .] macar de vei si rminea de mine
sarac. Ca mai ramas numai tu sarac si in tristaciuni,
ci multi feciori de inparati si de domni au ramas
saraci, precum iaste obiceaiul si tocmeala lumii aces;
tiia. i multe necazuri au patit si au patimit intru
inparatiile si domniile lor de la oamenii cei rdi si nemul;
tumitori. Iar altii nici domnie mau ajunsu in urma parin:
tilor lor, deaca au ramas saraci de dinsii, ci Inca au
fostu goniti si pribegi in tarii dpartate si streine si
in oameni nestiuti si necunoscuti si deci nimeni din
tarile lor nufsi mai aducea aminte de dinsii, nici li
mai socotea. (Ms. 109, 1 204 r zor r, Iorga, p.
256-258.)

137

www.dacoromanica.ro
 Ca aceste sfaturi se adresau cu adevarat unei per,
soane istorice, *i nu unei fictiuni literare, o dove,
de*te intregul capitol, inspirat fgr indoiald de gindul
la sfir*itul nu prea indeprtat al unui domn bolnav1,
care nu mai spera sgqi vad fiul mare *i care *tia in ce
furtuni de patimi ii las. De aceea 11 *i previne sid
minglie n caz c va fi domn gonit *i pribeag *i necau,
tat (Iorga, p. 259), cum avea sa se *i intimple cu
nefericitul Teodosie, alungat din scaun i mort la Con,
stantinopol puting vreme dupal tatal sau.
In Cuarttul urmator despre pecete avem de,a face
cu dispozitiile testamentare ale lui Neagoe, cu care se
incheie de fapt Avdtdturile. Domnul se adreseazg
fiului &Au *i celorlalti domni la care s,a gindit, scriind
Invdcdturile:
Iar acum, ftul mieu, eu a*a te invat s faci in
urma mea, sau *i pre altul, pre care va alege Dumnezeu,
din neam bun, id va pune Vastoriu spre dumne,
zeiasca lui turmal. Pre acela,l rog, ca pre un frate al
mieu (. . j, sad fie mil de sufletul mieu in urma mea. Ca
acum eu am parasit toata avutiia mea *i slava lumii ace*tiia,
*i domniia mea sa rasipi ca fumul, cind 11 bate vintul
cel rapede. i acum sa nidajduia*te sufletul mieu numai
pre mila lui Dumnezeu *i pre tine, alesul lui Dumnezeu
*i al mieu iubit frate, ca sa. te Invete Hristos,Dumne,
zeu sa fii milostiv sufletului mieu i saimi fii intriajutoriu
cu milostenia intr,aceast vreme de nevoe a sufle,
tului mieu. (Ms. 109, f. 2 13 v 2 14 r. )

1 Neagoe tinea pe linga el un medic personal leronim Mateevici din Raguza,

pe care ii folosea fi in misiuni diplomatice. [Cf. lorga, Doud documente din arhivele
ra,guzane relative la un sol trimis la Venetia de Basarab al liblea (Neagoe), in Arhiva,
ian., X, 1898, nr. 66-69.] Faptul c8 pribegii alteptau in Moldova poftita de ei
moarte a lui Neagoe Vocli a, insearna ca era iminentfi. S/at putea ca tot boala siA
fi tintuit la pat fi sA.Ifi hnpiedicat a lua parte la reinhumarea oaselor maicii sale. De
aceea la ea putea face aluzie expresia g eu pentru plcatele mete iar nu putui veni a.

138

www.dacoromanica.ro
 Cum momentul este solemn, domnul tine sa mai
repete pe scurt, pentru ultima data, principalele idei
ale cartii. Inchipuindu,se vorbind de dincolo , el
incepe prin a aminti din nou c lumea este desertd$
ciune si c nu se cade sa: ne lgsgm prada ei, si cere ca
atunci cind gresesc, oamenii sgfsi ispseascg neintirziat
greseala prin pocainta. Sint poate urmele vechii lui
mustrgri de cuget pentru uciderea lui Vladut. Cind
spune ci se cuvine, fratii mei, ca dupg pacat sa ne
grgbim repede cu pocainta Care Domnul nostru cel
bun (versiunea slavond, p. 302), ne aducem aminte
de cronica in care se spune : Dupg aceea (uciderea
lui Vlgdut n. n.) Basarab Vodg tare s$a edit de moartea
lui Vlgdut Vodg; ci au chemat patriarhii, vlgdicii,
episcopii, egumenii, preotii, caluggrii, diaconii si sfau
strins toti in cetatea Tirgovistii de au facut sfint mir
cu multe ruggciuni si slujbe dumnezeiesti la sfinta
mitropolie care iaste facuta' de dinsul 1
In continuare, ii sfatuieste din nou pe domni sg
fiti blinzi peste turma lui Hristos si cu fricg si multg
smerenie & o pasteti (idem, p. 306). Domnul trebuie
sg deosebeascg intre sfaturile ce le primeste de la supusi,
aserngnindufse cu albina care nu se asaz pe toate florile,
ci numai pe cele dulci (idem, p. 306-307).
Este condamnat din nou tipul domnului trufas si
singeros si se formuleazg precis ideea limitgrii atotf
puterniciei domnesti prin atotputernicia diving :
De aceea si domnul care va cunoaste cg unul
este stapinul care a &cut cerul si pgmintul, astfel si
domnul care sla smerit inaintea lui Dumnezeu, ei va
fi ingltat. Si iargsi acel domn care nu se smereste

1 Istoria Tara Romelnoti, 129011690, ed. C. Grecescu fi D. Simortescu, Bucurefti,

1960, p. 205.

139

www.dacoromanica.ro
inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu il smereste ca si
pe Adam. (Idem, p. 307.)
. Astfel Adam a fost smerit din puterea sa iar
. .

boy prin smerenia sa a fost in5.1tat din gunoi. La fel

si dornnul care in acest veac nu se smereste inaintea
lui Dumnezeu. (p. 308)
Din nou ideea fundamentala a judecatii drepte:
i s'a impart judecata dreapta si fail prtenire
pentru ea' dac5, este impalrat, daca este domn, daca este
stapin, daca este bogat, dad: este same, daca este de
nimic, toti vom merge pe acelasi drum si toti vom
sta 'in fata judecatii lui Hristos. Atunci nu se va cunoaste
nici impArat, nici domn, nici st5pin, nici bogat, nici
sarac, ci toti vom sta de fata cu faptele noastre, sau cu
cele rele, sau cu cele bune. (Idem, p. 308.)
Acestea spuse, Neagoe isi anunta sfirsitul scrierii:
<data fratilor k eu cit ma putui pricepe despre o
parte eu rn,am silit pentru voi si v,am scris. Iar de voi
fi gresit ceva intr,aceast scrisoare a mea, voi, fratii
miei, s ma ertati. [. . .]
Cad ca scrisoarea aceasta o am sviqit. Ci acum tre,
bue s s lege de dinsa si pecete pentru cd cartea
care iaste pecetluita, aceia s crede. Iar eu Inca am
socotit c de la Adam ping acum au fost multi 'inparati
si multi domni, si multe feluri de crti s,au facut si
s,au scris, si le,au pecetluit cu peceti, iar apoi toate
au trecut ca rooa cea de dimineata. i acum nimic
nu s cunoaste de acei inparati si de acei domni mari
si puternici de atunci, nici de ei, nici de pecetile lor,
far numai lucrurile cele bune ce vor fi facut in viata
lor, acela nu vor peri in veci. Pentr,aceia si eu socotiiu
si vazuiu, ca dupa putinea vreme si eu voi sa; ma petrec
din lumea aceasta si pecetile mele vor sa sa strice.
Drept aceia marn legat pecete. Iar de va fi cuiva necaz

140

www.dacoromanica.ro
 dosada, caci n,am legat pecete de aceasta scrisoare,
voi sa ascultati i sa va spuiu care iaste pecetea dreptilor
cea de veselie si de bucurie, iar noao pacatosilor cu
multa plingere i cu mare jale i nevoe. (Ms. 109,
1. 224 r v .
De aici inainte, pe Inca zece pagini, este expusa,
cu texte ce urmeaza a fi identificate, eshatologia cres,
tina, nu pentru a crea o diversiune si a face pe cititori
sal uite cd nu are pecete, ci pentru ca la fel procedase
si in celelalte capitole: dupa sfaturile politice urmau
invataturile religioase inrudite ca tema. Cum aici e
vorba de un capitol final al scrierii, de dispozitiile
testamentare, ideologia religioasa expusa privqte i ea
lucrurile din urma viata de dincolo Si
judecata de apoi capitole cu care se incheie
tratatele moderne de dogmatical.
Ca Neagoe s,a gindit, pe de o parte, cal aceasta
scriere o data incheiata ar trebui sa poarte o pecete,
care sal adevereasca faptul ca el este autorul, si pe de
alta parte cal cineva, mai tirziu, ar putea pretinde
aceast dovada de autenticitate, e foarte firesc : nu numai
pe hrisoave, ci pe tot ce se cerea autentificat, pe cores,
pondenta diplomatica i chiar pe scrisorile particulare
se aplica pecetea 1. 0 scriere in care Io Neagoe Voe,
vod 2 vorbea la persoana intii, ca si in hrisoave,
2 loan Bogdan, Documente privitoare la relatiile Tdrii .komdnefti cu Bralovul fi
cu Tara Ungureascd In secolde XV fi XVI, vol. I, Bucuresti, 1905. Introducere
(p. XLIX urm.); Emil Virtosu, Din sigilografa Moldovei si a Tdrii Romdnefti, in
Documente privind Istoria RomSniei, Introducere, vol. II, Bucuresti, 1956, p. 350.
Uneori pecetea domneasa se punea i spre a sigila marfa negustorilor romani in
depozitele din Brasov, fiindc Basarab Tepelus se plinge brasovenilor cI mi pa
jeluit omul domniei mele Petriti de la Tirgoviste a a avut acolo in oras marf1 pus5 la
un om ca sS stea; i s.a dus Dumitru a lui Bour i a spart camara sipecetea mea (ti rimiT
mow si a luat marfa si a zalogitm la un alt om . (Cf. I. Bogdan, op. cit., p. 171-172 )
2 Ca urcindu,se pe tron Neagoe nu sifia schimbat numele in Basarab, ci la folo,
sit pe acesta numai in actele de cancelarie, ne.o dovedesc numeroase alte locuri
unde fie domnul instill, fie contemporanii sli, folosesc ic lo Neagoe Voevod a, ca si

141

www.dacoromanica.ro
trebuia s se incheie in mod normal prin acelai act
cu care se incheia i redactarea hrisoavelor: pecetlui,
rea. Utilizind acest argument, partizanii neautentici,
tatii voiau sa demonstreze ignoranta calugarului
in treburile de cancelarie. El dovedeste tocmai con,
trariul.
Argumentul 8 privete interpolarile, prelucrarile
si amplificarile la care au fost supuse Invdgiturile in
cursul timpului. Am aratat cu alt ocazie (comuni:
carea din iz decembrie 1966) Ca versiunea romaneasca
este oglinda fidela a originalului slavon, neavind
nimic esential in plus sau in minus fata de acesta.
Parerea c traducatorul ar fi adaugat un coeficient
de elemente religiosimistice, rugaciuni noi etc., in
dauna continutului laic initial este contrazis de texte
si trebuie abandonat. La rindul sau, textul slay se
dovedeste a pstra forma initiala a redactarii, cel putin
atit cit ne permite sa o verificam starea actuala a manus,
crisului unic de la Sofia i cunotintele noastre in
domeniul izvoarelor. Comparatia de texte arata Ca
izvoarele, imprumutate in cea mai mare parte Fara
schimbari,in limba slavona, s,au pastrat nealterate atit
in textul original slavon al Invdtdturilor, cit i in tra,
ducerea lui romaneasca. Nu exista temeiuri de a pre,
supune modificarea reliefului textologic in urma unor
seisme necunoscute, intervenite fie in cursul copierii

in Invaliituri. .Astfel, to Neagoe apare pe chivotul cu moqtele lui Nifon de la

Athos (vezi St. Nicolaescu, Un pretios chivot de la Neagoe Basarab Voevod in miturstirea
Dionisiu din Sf. Munte Athos, Bucurqti, 1933), lucrat sub supravegherea lui; pe un
disc diruit minSstirii Bistrita i pastrat la Muzeul de arta al R. S. Romania, sectia
feudali; pe inscriptiile de la Argq compuse de el; pe felonul daruit de doamna Despina
la Krusedol i Belgrad, pe piatra de mormint a lui Vladislav II, qezati de Craiovqti
hi zilele lui 4( to Neagoe Voevod s, pe un tetraevanghel de la Sucevita, pe celebrul
evangheliar al lui Marcea, pe Mineiul din biblioteca bisericii Sf. Nicolae chei din
Brasov etc. Ori de cite ori Neagoe a facut o fapta memorabili, el Oa scris numele
sau, nevrind si fie confinidat cu vreunul din Basarabii ce bau precedat.

142

www.dacoromanica.ro
textului slay, fie in cursul traducerii lui in romaneste.
Interpolarile sau omisiunile de la un text la altul sint
insignifiante.
Numai dupa ce versiunea romaneasca a circulat o
vreme in forma initial (i avern 3 manuscrise cu
aceasta forma!), ea a fost rezumata i prelucrata la
inceputul secolului al XVIII,lea, prelucrare ce se
pastreaza actualmente intrmn singur manuscris (nr.
ro62, B. A. R.S.R.), datind din 17261.
Ultimul argument a fost transformat intrmn argu,
ment pentru autenticitate de Petre S. Nasturel2. !nth
adevar, daca frweitdturile presupun un erudit in lite$
ratura bisericeasca, un mare om de cultura, nu este
cazul sa cautarn pe acest om in primele decenii ale sec.
al XVIIAea, adica in plina epoca a decadentei culturii
slavone la noi, cind Matei al Mirelor, in sfaturile care
aveau i ele un destinatar precis pe Alexandru Ilia
constata ignoranta clerului de toate gradele3; ci
trebuie salfl cAutam in marea epoca de cultura a lui
Neagoe Basarab. Invdpiturile sint o replica literara la
mareata cladire a minastirii Argeului i la inflorirea
artei miniaturistice i a argintariei muntene, care se ma,
nifesta in aceeai epoca. Ele au un corespondent, de
data aceasta chiar literavideologic, in Pisaniile minalso

1 De fapt, Russo se intemeia pe ms. 3488 al Bibliotecii Acad. R. S. Romania,

unde se face o incercare originali de editie critici . Proprietarul manuscrisului,
folosind versiunea prescurtati dintrnin alt ms., care, Eta. de ms. 1062 avea in plus
lnvelptura despre solii fi relzboaie, a notat pe textul ma. 3488 toate diferentele dintre
aceastS versiune prescurtata ai cea integrals, preferindm de cele mai multe ofi pe prima.
Exista iii manuscrisul care a rezultat din recomandarile facute de el: 2714, B. A.
R. S. R. Existenta variantei prescurtate a versiunii romanefti a fost semnalati prima
oarS de P. Sircu, in art. cit. din 1900. .
a Petre S. Nisturel, Invdtelturile lui Neagoe Basarab in lumina pisaniilor de pe
hiserica mindstirii de la Arges, in Mitropolia Olteniei, XII, 1960, p. 12-2).
3 D. Russo, Studii istorice grecowomane, tom. 1, p. 163% Textul publicat cu trai
ducere romfineasci in Tesaur de monumente istorice pentru Ronania, vol.1, Bucurelti,
1862, p. 353-382.

143

www.dacoromanica.ro
tirii Arges, cu sigurantg contemporane, si concepute
dupg pgrerea intemeiatg a lui P. . Ngsturel de
acelasi creier ce a elaborat Invdtdturile.
De altfel, ne permitem sg remarcgm, ca o comple,
tare a spuselor sale, ca si ideologia acestor pisanii con,
sung cu a Invdtdturilor, fiindcg si acolo domnul este
numit unsul lui Dumnezeu , iar tonul testamentar
este cel din vorba care Teodosie si cdtre urmasii
&Ai. Analiza amanuntita a celor doug pisanii si a Invd,
tdturilor vadeste atitea inrudiri in idei si ton, incit
putem presupune cu temei ca si unele si altele au avut
acelasi inspirator si chiar autor : pe Neagoe Basarab.
in concluzie, argumentele invocate de Russo in
favoarea tezei sale se dovedesc fie neintemeiate, fie
mai valoroase ca dovezi in sustinerea tezei contrare.
III

Obiectiile formulate de P. P. Panaitescu in studiul

Invdtdturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticiatii,
sint mult mai serioase si vin din partea unui profund
cunoscAtor al dezvoltgrii istorice si culturale a poporuf
lui roman. Tocmai aceast competenta intriun do,
meniu uncle Russo nu se putea avinta fall riscuri,
la care se adauga caracterul sistematic al argumentrii,
a contribuit la succesul lucrarii. Ping cind Petre
. Ngsturel a redeschis intnun mod ingenios discutia in

jurul autenticittii, prin comunicarea tinuta la Aso,

ciatia Slavistilor din 4epublica Socialistd .Komdnia, la
2 2 decembrie 1959, se Orea ca ultimul cuvint in aceasta
problema fusese rostit. Valorosul rgspuns al lui I. C.
Chitimia, desi scris curind dupg aparitia lucrgrii
profesorului Panaitescu (1947), a rgmas necunoscut
ping la publicarea lui in 1963.
144

www.dacoromanica.ro
 Cu toate cal argumentarea profesorului Panaitescu,
variata si coerenta, este cu mutt superioara afirmatiilor
disparate ale lui D. Russo, faptul ca distinsul istoric
si$a luat sarcina de a apara o teza nascuta mai mult
din spiritul hipercritic al dascalului sail' si din dorinta
acestuia de a sta la antipodul tezei sustinute de N. Iorga,
decit din examenul senin al realitatilor, a subminat
sistematic soliditatea demonstratiei.
in cele ce urmeazd vom examina amanuntit, capi
tol cu capitol, studiul din 1946 intitulat .invdtdturile
lui Neagoe .Basarab. Problema autenticitdtii, cautind sa
arfam de ce nici aigumentele de ordin istoric nu pot
zdruncina convingerea ca. Invdtdturile exprima direct per$
sonalitatea, ideile si preocuparile lui Neagoe Basarab.
Cum de data aceasta avem de$a face cu o argu$
mentare comasat intr$un studiu usor consultabil, ne
vom referi la el lard a mai reda pe larg fiecare argument
si vom uza de citate numai atunci cind va fi absolut
necesar. De asemenea, nu vom mai discuta afirmatiile
la care socotim ca cele spuse mai inainte pot constitui
un ra.spuns suficient.
0 prima afirmatie care se cere emendata ne intim
pina in Introducere: 0 asemenea scriere, care invie
literatura bizantina ascetica a primelor veacuri ale
crestinismului, cu toata bogatia de imagini, o lucrare
erudita, dar compusa dupal un anume plan nou, cu
unele elemente noi, de catre un autor in acelasi timp
invatat si talentat nu face parte din nici un curent
literar la noi (n. 6). De fapt, lnatifturile se incadreaza,
cum am aratat, in marele curent culturahreligios
generalirasaritean al isihasmului, pe care, sub aspectul

1 In 1944 exprima speranta ci voi putea implini opera neterminati a raposatului

meu profesor a. (Cf. Autenticitatea Invildturilor, p. 738.)

145

www.dacoromanica.ro
efectelor sale literare si artistice in sudul Dunarii
si in Rusia, ha analizat magistral, in mai multe
lucruri, cunoscutul istoric literar sovietic D. S.
Lihaciov.
Timpul de maxima inflorire a isihasmului la noi
il constituie secolul al XVAea si, ca o prelungire,
o parte din secolul al XVIAea care famine sa fie deli,
mitata prin cercetari speciale. Este greu de presupus
ca o opera patrunsa atit de adinc de ideologia si ten,
dintele literare ale acestui curent s fi aparut in sec.
al XVIblea, intr,o epoca framintata de actiunile
Reformei si preocupata de stavilirea influentei
acesteia.
Capitolul I, Neagoe Basarab, cultura si carac:
terul sdu, ridica o problema de cea mai mare import
tanta: pregatirea intelectuala a lui Neagoe. A putut
scrie el Invdcdturile? In acest caz, trebuia sal fi fost un
bun cunoscator al limbii slavone si sal fi avut o bogata
lectur in domeniul literaturii bisericesti conditii
greu de indeplinit, dupa P. P. Panaitescu, de care un
sef de stat care, mai inainte de a fi domnul Tarii Roma',
nesti, a fost cunoscut ca bun militar, si nu ca om de
cultural. In dregatoriile pe care lei a ocupat ca boier:
vataf de vinatori si comis, Neagoe nu venea in contact
cu eartile. Daca ar fi fost logofat, am putea presupune
ca stia cel putin slavoneste, pentru a supraveghea
intocmirea actelor de cancelarie.
Recunoastem ca de aceast problema depinde noua;
zeci la suta raspunsul la intrebarea daca Neagoe singur
a scris frzvdtdturile, sau daca a fost obligat sa foloseasca
serviciile unui calugar, caruia fie i,a dictat, fie ha im,
partasit gindurile si intentiile sale. Cit priveste auten,
ticitatea inteleasa ca redactare a fnvdtdturilor in
epoca lui Neagoe si nu in sec. al XVIIAea, ea nu
146

www.dacoromanica.ro
depinde de acest argument, ci de faptul ca refiecta
intrAnsele timpul lui Neagoe, si nu alta perioada.
Dupal parerea noastra, este greu de afirmat apriori
ca Neagoe a fost analfabet. Or, a fi un om cult sau
cit de cit instruit insemna pe timpul acela a fi stiutor
de carte slavoneasca si eventual greceasca, si a citi
literatura vremii literatura in primul rind religioasa.
A contesta principial unui domn roman dreptul de
a fi un carturar, pentru ca a fost in acelasi timp un
sef de stat, atunci cind Bizantul, Bulgaria, Rusia Kiet
viana si cea Moscovita au cunoscut stralucite figuri de
mari conducatori politici care au fost totodata i cartuo
ran distini, unii chiar mari carturari, ni se pare a
pleca de la o teza preconceputa, necesara argument
tarii unei alte teze de aceeasi factura.
Neagoe a fost membru al familiei Craiovestilor
cea mai mare familie boiereasca a Tarii Romanesti,
tutoarea domnilor, ctitora celui mai important centru
de cultura slavona al epocii: Bistrita. Insusi P. P. Panai,
tescu a sustinut cu succes teza ca la noi cultura slavona
a fost mult mai ras India deck se crede, c multi
boieri cunosteau liinba slavona Si citeau crti scrise
in aceast limba 1 De ce tocmai Neagoe ar face
exceptie?
Neagoe a dovedit in tot cursul vietii sale pasiune
pentru cultura, gust artistic. Dorinta de a fi privit ca
un domn intelept, de a invata pe al%ii, este vadita de
.invdteituri. Ragaz pentru lectura a avut, intrucit acest
militar nu a participat totusi deck la citeva campanii in
perioada imediat anterioara domniei i in timpul domniei.

1 P. P. Panaitescu, capitolul Cultura Feudala 5. in volumul colectiv Viola

feudald in Tara Rorndneascd fi Moldova (sec. XIV,XVII), Bucurelti, 1957. De asei
menea introducerea la Manuscrisele slave din Biblioteca Acad. R.P.R., &citron,
1939. Vezi acurn in urmi i contributia lui t.efan Andreescu.

147

www.dacoromanica.ro
Epoca manifestarilor sale militare trebuie asezata inainte;
dar si atunci, cine putea impiedica pe un om insetat
de cultura sa foloseasca ragazurile pentru a citi ?
Ca Neagoe trebuie sa fi stiut sau greceste sau macar
sirbeste de la sotia si rudele sale sirbesti, o dovedeste
faptul ca putea conversa tainic cu patriarhul Nifon,
un dalmatin stiutor al ambelor limbi, dar despre care
e greu de presupus ca stia romaneste 1.
La cultura de caracter literar, pe care nu exista
motive serioase s io contestam apriori, soa adaugat
o mare experient de viata: a fost contemporanul lui
tefan cel Mare; a fost postelnicul unui domn diplo,
mat, luxos, iubitor de fast si ctitorii mar* ca Radu
cel Mare 2, care a adus tiparul in Tara Romaneasca
ifa lasat mostenire continuarea actiunii sale; a intrigat
alaturi de neamurile sale rasturrAnd doi domni; a intre,
tinut o vast activitate diplomatica 3 a primit vizita a
numerosi carturari din lumea greaca si slava. Toate
acestea sint ocazii minunate de instruire pentru un
om cu calitati exceptionale si cu o aplecare dovedita

1 Denumirea de socotitor" al patriarhului, pe care io di Viaja lui Nifon

nu insemna un fel de secretar", ci purtator de grije", supraveghetor",
ocrotitor". In Moxa, Cronograful: cBaiazicb puse socotitori pe la toate vadu,
rile" adici paznici. In lnatelturi: nimeni nuli mai aducea aminte de dinfii,
nici ii mai socotia" (volumul de fati, P. 137). In Cazania lui Varlaam, Muce,
nicia lui loan cel Nou de la Suceava: $i pre svintiia sa [e vorba de moaftele
sfintului] lufi [Alexandru cel Bun] 0 puse socotitoriu # feritoriu domniei sale"
(Ed. Byck, p. 458).
2 Vezi Lista dregiitorilor domnefti din Tara Romdneascri, in Studii i materiale de
istorie medic, vol. IV, Bucurefti, 196o. Functia de postelnic implica, se pare, cunoa,
0erea de limbi striine: descriind pe dregatorii Moldovei, Misail calugarul spune:
Postelnic mare, dvorbitoriu inaintea domnului i Ore:slab de Ia0 i tilmaci a limbi
striine a. (Vezi Letopisetul Tara Moldovei de Grigore Ureche, ed. P. P. Panaitescu,
ed. 11, 1958, p. 176.)
3 Istoria Rorneniei, vol. II, p. 623 0 Manole Neagoe, Aspecte din politica externd
a lui Neagoe Basarab. Folosita in manuscris cu buravointa autorului in 1963, lucrarea
a apfirut ;lure timp, Intr.o formi revizutfi i imbunatititfi cu titlul Despre politica
externd a lui Neagoe Basarab, in Studii, torn XIX, 1966, nr. 4, p. 745-764.

148

www.dacoromanica.ro
spre cultural. E mai greu de presupus cd in aceast
epoc de maxim avint al culturii in Tara Romaneasca,
in fruntea tarii ar fi stat un militar ignorant si violent,
deck s admitem Ca Neagoe, asa cum 11 cunoastem
din istorie si din Invdtdturi, a fost un om in care preo,
cuparile politice s,au imbinat armonios cu pasiunea
pentru frumos i pentru cultura.
Problema famine fireste deschisa pina la aparitia
unor documente constringatoare2. Dar avem certitu,
dinea ca rezolvarea ei va fi in acord cu ceea ce stim
pina acum despre acest mare carturar roman, al crui
nume va trebui trecut alaturi de al unui Marc Aureliu,
(Hasdeu i Iatimirski au si facubo!), Constantin Porfi,
rogenetul, Simion al Bulgariei, Vladimir Monomahul,
Ivan cel Groaznic si altii.
Ceea ce scrie mai departe P. P. Panaitescu in capi,
tolul Neagoe Basarab , cultura i caracterul sdu, consti,
tuie pagini admirabile de resurectie istorica ce au
transformat fantosa invaluit in fum de larniie, irna
ginata de Xenopol si de succesorii sai, intr,un om viu
veridic al epocii sale, o personalitate complexa,
animata de puternice ambitii i servita de o inteli,
genta politica machiavellica.
Neagoe Basarab, in conceptia lui P. P. Panaitescu,
este de altfel, ca i in conceptia lui Al. Lapedatu,
un domn roman dirz i autoritar, mindru si, cite,
odata, cind este vorba de a,si apara prestigiul tarii

1 A se vedea in aceasta ordine de idei caracterizarea pe care Jean Plattard o face

contemporanului slu, Francisc I, in La Renaissance des kttres en France, 6ie d.,
Paris, 1952, p. 6.
z In studiul intitulat *in( domnesc fi .sigilide din tirnpul lui Neagoe -Basal ab
(1512-1f21), apirut in R.omanoskvica, XI, 1964, p. 405-454, prof. A. Sacerdoteanu,
crede a fi descoperit un document din Arhiva de Stat a orafului Sibiu reprezentind
autograful lui Neagoe. De asemeni, crede cS Neagoe i Neag grarnaticul ce apare prin
1495 shit una 9i aceea.li persoanA (vezi p. 411 fi 425). Problema fit-nine deschisi.

149

www.dacoromanica.ro
si al persoanei sale, teribil in expresii ca i tefan cel
Mare; un iubitor de lux italian si de fast bizantin, 11
un insetat de glorie, ca un autentic contemporan al
Renasterii. Solii sai strabat la dogele Venetiei si la
papa Leon al X,lea, patronul lui Rafael si Michelan,
gelo. In cas tine medic personal pe Ieronim Raguzanul,
din acea Raguza unde Renasterea patrunsese mai
repede decit in Franta si Anglia'. Se imbraca in haine
de brocart rosu, pe care sint tesuti cu fir de aur vul,
turii bicefali bizantini. Comanda argintdrie de lux la
argintarii din Sibiu si,si manifesta dispretul in cuvinte
taioase atunci cind acestia cred cd$i pot vinde orice.
Este partea cea mai valoroasa a studiului, care a oferit
totodata cea mai solida temelie pentru demonstrarea
autenticitatii lnvdtdturilor.
Pentru c ne intilnim cu toate aceste semnalmente
ale autenticului Neagoe Basarab atunci cind citim
fnvdtdturile, cind luam cunostinta de amnuntimea cu
care autorul preocupat de prestigiul si bunul lui
nume, vorbeste despre comportarea domnului la ban,
chete i la primirea solilor, despre importanta soliilor
pentru politica si pentru faima celui ce le primeste
sau le trimite, despre aspectul vestimentar impunator
pe care trebuie sa.4 aiba slugile domnului, demnitarii
si ostasii sdi. Sint in Invdtdturi pagini ale unui adevarat
II Cortegiano romnesc, ce tradeaza altceva decit pe
un calugar obisnuit cu prinzuri ascetice in trapeza
minAstirii.
Din capitolul urmAtor al studiului citat, capitol
intitulat Invdpiturile ciltre Teodosie Vodd, in care, pe

1 A. D. Mtkhatlov, Les Poetes dalmates de la Kenatssance au XVXVP

pecks in &Mita( ucmopuu impoodi KyAbmypu, 1961, nr. 1 (25) i I. N. Golenis,
cev,Kutuzov, Ilmana.nuacoe Bo3pooxdeuue u coaemicKue Aumepamypu XV
XVI eexoe, Moscova, 1963.

1.5-0

www.dacoromanica.ro
urmele lui Codrescu si Russo, P. P. Panaitescu acopere
cu palma tot ceea ce este profund laic in Invcipituri
spre a da impresia ca avem de a face exclusiv cu diva,
gatiile mistice ale unui calugar obsedat de idealul sdu
ascetic, nu se cer discutate decit doua afirmatii:
i Ca eruditia calugarului este unilaterala: ca
limba exclusiv slavoneasca Si ca subject numai din lite,
ratura religioasa, si anume dintrgo parte a acesteia,
aproape numai din lucrarile ascetice ce trateaza despre
virtutile monahismului i parasirea lumii desarte
(p. 22).
2) Ca recomandarea ca domnul s nu ridice dreg
gdtori dintre rudele sale este in contrazicere cu practica
lui Neagoe, care sga inconjurat 7.n sfatul salt' de
rude, unchi, frati, veri din familia Craiovestilor, cari
au acaparat demnitatile tarii, urmind intocmai de
altfel si in timpul lui Teodosie Voda. Barbu Craiog
vescu, unchiul domnului, a fost mare ban Intre 1512
si 1520, urmat la aceasta din urma data in banie de
Preda Craiovescu, fratele lui Neagoe. Radu postelg
nicul Craiovescu, fratele lui Barbu, functioneaza ca
dregator intre 1512 si 1515. Pirvu, tatal lui Neagoe,
a fost i el mare ban .la inceputul domniei fiului sau
(februarie iunie 1512). Badea sau Badica, var prig
mar al domnului a fost comis la 152o-1521. Deatco,
al doilea ban (1312-1518) e fiul Vladaiei si al lui Vilsan
vistier, nepot de frate al domnului, Marcea, marele
postelnic (1512), era si el din familia Craiovestilor. (p. 30)
Pentru a raspunde la prima afirmatie, nu e nevoie
sa fii neaparat specialist in teologie. Este limpede
cal autorul Invdteiturilor era un profund cunoscator al
Bibliei, din care adesea citeazal, iar in prima parte aka:
tuieste cu maliestrie o adevarata antologie de texte, alese ca
exemple pentru agsi ilustra i intri cu autoritatea lor

151

www.dacoromanica.ro
diferite idei morale, pedagogice si politice. Dupa cum a
aratat Russo, care era in ad.evar specialist, cunostintele
autorului in domeniul cdrtilor de cult ale bisericii erau
la fel de serioase si utilizarea citatelor se facea la fel
de usor. El citeaza pe parcurs, sau utilizeaz a. fara a
cita, operele celor mai importanti Parinti ai bise,
ricii : Grigore Teologul, loan Gull de Aur, Efrem
Sirul, Maxim Marturisitorul etc. si, in sfirsit, cunoaste
foarte bine literatura ascetic, incepind cu loan Scararul
si continuind cu alti autori, pe care nuii citeaza formal,
dar ale caror idei se intrevacl in textul .Invapturilor.
Dar autorul Invdtciturilor cunostea si scrierile patriar,
hului Eftimie al Tirnovei, meditind pe marginea pane,
giricului lui Constantin cel Mare, integrat, dupa un
procedeu foarte personal de selectie a pasajelor, in
partea luta a Inveitdturilor. Era si un cunoscaltor
al asa,ziselor carti populare , citind amplu din
Varlaam Si Ioasaf, din Fiziologul si din Alexandria.
Din apocrife a luat informatia despre vamile
vazduhului . i toate acestea nu dau nicaieri impresia
unui material consultat ad,hoc, ci asimilat, meditat,
gata sa fie oricind minuit cu usurinta. Toate aceste
izvoare circulau in manuscrisele slave de la noi, dar
aici ele sint asimilate organic si utilizate cu multa maies,
trie intr,o sinteza originala, care da astfel cum arat
loan Bogdan o idee asupra pregatirii unui carturar
roman din secolul al XVI,lea si explica valoarea lite,
rar a operei alcItuite de el.
A doua problema este mai complexa, dar si aici
realitatile dau dreptate lnvdteiturilor impotriva celor
care le contesta autenticitatea.
In primul rind, pasajul incriminat, citat incom$
plet tocmai spre a asigura eficacitatea argumentului,
mai cuprinde si un amendament, care urmeaza aproape

152

www.dacoromanica.ro
imediat dupa recomandarea cel ce este domn ade,
varat, nu i se cuvine sa aiba rude, ci numai slugi drepte .
Pasajul omis suna astfel:
In adevar daca cei de neam mare sau dintre rudele
voastre sau dintre fiii de boieri, vor fi buni si destoinici,
este bine sal fie aceia dregatori. Nu am spus eu ca va
fi rau, ci e bine sa fie asa, pentru Ca se cuvine sg fie
si a fost si mai inainte (versiunea slavond, p. 278).
Oare, enuntind acest amendament si specificind ca
situatia a fost si mai inainte , Neagoe nu se gindea
la o stare de lucruri, stiut de toti, si anume ca neamuo
rile sale erau de mai bine de cloud decenii in drega$
torii importante si continuau sa detina unele drega,
torii si in timpul sau?
De fapt, cariera politica a Craiovestilor cunoaste
apogeul in epoca premergatoare domniei lui Neagoe,
cind, de la Basarab Tepelus si ping la uciderea lui Vlad
cel Tinar, ei exercit asupra domniei o influenta ne$
egalata de nici o alta familie boiereasca. Ei detin drega,
toriile cele mai mari ale %aril: Barbu, cel mai mare
dintre cei patru frati Craiovesti, este aproape fara
intrerupere mare ban din 1495 pina cind se caluga,
reste in 1520. Pirvu, tatal lui Neagoe, este mare vornic
sub patru domni: Basarab, Tepelus (care,l tidied
brusc la aceast functie, ceea ce a facut pe Filitti sa
stabileasca o legatura semnificativa intre ascensiunea
subita si descendenta din Basarab Tepelus, pe care
si,o va revendica Neagoe ca domn), Vlad Calugarul,
Radu cel mare si Mihnea cel Rau. Radu Craiovescu
este postelnic din 1489 si se pare c a murit inainte
de wsi vedea nepotul domn. Este putin probabil ca
Radu Postelnicul din vremea lui Neagoe ar fi ell. In
1 Nici autorii Listei dreetorilor nwl dau ca atare. Radu lipseste si din hrisovul
de recunwinta al lui Vildut din aprilie ipo. Vezi Docutnente privind Istoria Rprniiniei,

153

www.dacoromanica.ro
 sfirsit, Danciu Gogoase Craiovescu este rind pe rind
stolnic (1482-1488), comis (1489-15o3), spatar (1505
1507, 1510) si, in sfirsit, mare vornic in 151o. Asadar,
toti fratii Craiovesti isi datoresc ascensiunea altor
domni decit lui Neagoe Basarab. Neagoe nu creeazd,
ci mosteneste o situatie, pe care, de altfel, nu se grd,
beste sJ o perpetueze.
Intr$ adevgr, oricit de paradoxalg ar parea cons
tatarea fatg de ceea ce sa afirmat de obicei, Neagoe
Basarab a fost cu neamurile sale pe atit de zgircit in
favoruri politice si administrative, pe cit de darnic a
fost in inlesniri materiale. Sub el, Pirvulestii au lost
atunci tan i puternici , cum spune documentul din
15471, si au putut cotropi parninturi. Nu ins i dreg
gatorii!
Pgrerea ca sfatul si dreggtoriile au fost acaparate
de Craiovesti este dezmintitg de insgsi componenta
acestui sfat: in frunte stg, &este, Barbu banul, cum
era traditia de aproape doug decenii si nu ne putem
astepta ca Neagoe s o schimbe. Dar Pirvu, tatgl su
oficial, marele vornic a patru domni, apare o singura
data in actele fiului &au, in mai 151 2, ca fost vornic .
Este primul act din domnia lui Neagoe care da lista
marilor dregatori2. In acest act mare vornic in functie
este Calotg, ginerele lui Vlad Caluggrul, fost vistier
din 1502 pina in 1509 si comis in decembrie 1511. Este
mentinut in functie ping in 1520, cind, inlocuit cu
Udrea, continua sg fie in fruntea sfatului domnesc,
veacul XVI. B. Tara Rotraneascd, vol.1, Bucuresti, 1951, p. 55. Pe de altI parte, Viata
lui Nifin spune despre Mihnea cel Riu: lar citi au aflat de acel neam rAmasi, pe
toti irtu muncit cu multe munci, pe unii si omorit a. Ed. Simedrea, p. 15. E
posibil ca si Radu Craiovescu si fi azut victimi acestei represiuni, fiinda un act din
8 aprilie ijo aminteste de Radu postelnic care a pierit in gura Tinoasei a (Docu,
merge, vol. V, p. 434). 1. C. Filitti II socotea mort in 1507.
1 Documente, Veacul XVI, vol. II (1526-1550), Bucuresti, 1951, p. 350.
2 Documente privind Istoria 4onaniei. Secolul XVI, vol. I, p. 77.

154

www.dacoromanica.ro
citat inainte sau imediat dupa marele ban Preda
Craiovescul.
Acest fapt ne face sa credem c Pirvu, numit mare
vornic pe piatra de mormint de la Snagov, care ne
arata ca a murit in iulie 1512, nu a fost niciodata mare
vornic in functie al fiului sau2.
Jupan Ivan logofatul i jupan Harvat vistier, care
urmeaza dupa Calota in hrisovul citat, sint i ei vechi
membri ai sfatului lui Radu cel Mare scosi de Mihnea
dupa conflictul cu Craiovestii i readusi in dregatorie
de Vladut. Ivan Calinescu e logofat pin in octombrie
1513, cind se calugareste i moare in februarie 1514,
find inmormintat la Snagov. Va fi inlocuit de Harvat
ping la sfirsitul domniei lui Neagoe.
Radu si Stanciu, postelnici sau stratornici, sint si
ei din divanele anterioare. Nu avem motive sa vedem
in Radu pe Radu Craiovescu, omis in hrisovul de re,
cunostinf al lui Vldut din aprilie 1510, semn ea' era
mort la acea data. Ar fi i ciudat ca doi dintre fratii
Craiovesti s aparal in fruntea divanului cu titlul de
jupan i Radu, unchiul domnului, sa aparal la
sfirsit, printre ultimii dregatori.
Cit priveste Radu Capatina spatarul, Draghici
Vintilescu din Floresti paharnicul, Hamza din Obislav
comisul, Barbu stolnic i Manea Clucer, ei reprezinta
nume noi i sint ridicati intre dregatori de Neagoe,
calruia ii datoresc astfel ascensiunea. Ii vom regasi si
dupa 152 I Dintre ei numai Barbu stolnicul ar putea
.

fi vreunul din cei doi fii cu numele Barbu ai fratilor

lui Neagoe dupa mama:, Preda si Pirvu II, deci nepot
1 Era probabil risplata faptului cI acesta trecuse de partea sa, pirisindwl
pe cumnatul Vliclut: Deci Calota dvornicul i alti holed au viclenit de care
Vliclut Voris ;i itau thiat capul lui*, cf. I. I. Georgescu, 0 copic necunoscutd a
Letopisefului Cantacuzinesc, in Mitropolia Olteniei, an. XIII, 1961, nr. 7-9, P. 5.4.
a N. lorga, Inscriplii din bisericile Ronaniei, vol. I, Bucurelti, 1905, p.158-159

155

www.dacoromanica.ro
al lui Neagoe, desi acest lucru nu este stabilit. Hamza
din Obis lav era si el o ruda a Craiovestilorl.
Curioasa si semnificativa ni se pare absenta din
acest act si din toate celelalte a lui Marcea postelnic,
cumnatul Craiovestilor i sotul Margai. El a trait
totusi pina in 1520, c'ind un act 11 aminteste trecut de
curind dintre vii2. In divanul anterior al lui Vladut,
din 8 ianuarie 1512, el era prezent i ocupa functia
din aprilie 1510, deci imediat dupa inscaunarea lui
Vladut. Sa fie aceasta absenta un protest impotriva
actiunii cumnatilor sai? Oricum, Marcea nu este dre,
gator al lui Neagoe Basarab si nu apare niciodata in
sfatul acestuia.
Ciudata este de asernenea absenta totala a lui Danciu,
al treilea frate, despre care se presupune ca a trait
totusi pina la 15203.
Iata cum, dintre cei patru frati Craiovesti, numai
Barbu, marele ban al Craiovei, ramine in sfatul nepo,
tului sau i detine o mare dregatorie, in vreme ce pentru
Pirvu, cind fiul sau ajunge domn, nu gaseste loc nici macar
sad mute ramasitele in ctitoria sa de la Arges. Ca Detco,
al doilea ban al Craiovei intre 1510-1515, ar fi Detco
fiul Vladaiei, deci nepotul lui Neagoe, nimic mai
putin sigur. Dad nu este Detco din Izvorani, mare
ban al Craiovei, alaturi de Barbu In 1494, trebuie s
fie altcineva. Cariera lui Detco fiul Vladaiei este mult
mai tirzie si el va fi fost Inca prea tinar spre a dubla
pe fratele bunicului sau in marea bnie i a lua loc
in sfatul domnesc cu doi ani inainte de urcarea pe tron
a unchiului sau4. Cit priveste pe Badea sau Badica,
1 Cf. P. P. Panaitescu, Invdpiturile lui Neagoe. 0 reconsiderare, R,omanoslavica,
VIII, 1963, p. 424.
2 Documente, VOL cit., p. 16 I.
3 I. C. Filitti, O. Cit., p. 26-27.
4 I. C. Filitti, op. cit., p. 32.

I 56

www.dacoromanica.ro
numit de cronica. vr primar al domnului si care
este postelnic din 1517 si comis din 1520, el era o rucla
dupa mama a lui Neagoe. Ar fi impreund cu Hamza
din Obislav a doua ruda a lui Neagoe care,i datoreste
a scensiunea.
Oare sa nu fi avut Neagoe suficiente rude spre a
le face dregatori si membri in sfatul domnesc? Dar
stim 1 ca Preda, fratele sau, care apare ispravnic al
unei hotariri domnesti in noiembrie 1519 si a fost
obligat s astepte calugarirea unchiului Barbu in 1520
spre a deveni mare ban al Craiovei si a lua loc in sfatul
lui Neagoe, mai avea Inca un frate, Pirvu II Craio,
vescu. Acesta va ajunge ban abia in 1525 si nu va face
nici un fel de cariera pe vremea lui Neagoe.
Atit Pirvu II, cit si Preda, fiii lui Pirvu Craiovescu
si fratii lui Neagoe, au avut cite un fiu numit Barbu,
respectiv Barbu II si Barbu III Craiovestii. Bani ai
Craiovei cu numele de Barbu apar in 1523, 1530 si
1534-1535, ceea ce inseamna c amindoi nepotii erau
majori si capabili sa ocupe dregatorii in timpul lui
Neagoe. Pirvu II a mai avut, se pare, un fiu, Draghici,
ajuns postelnic, dar nu in vremea lui Neagoe. Marcea
si cu Marga au avut doi fii, nepoti de sor ai domnului:
Vlasan si Matei. Aceste nume nu apar insa intre dreg
gatorii cunoscuti ai lui Neagoe, in orice caz nu intre
cei din sfat,
Radu Craiovescu, asaltorit cu Velica ot itoaie,
care aparea si in pomelnicul din 1501, a avut o fata,
Maria, casatorital cu erban, banul din Izvorani. Acesta
va ajunge ban al Craiovei in 15 35-1539 si nu putea
fi in 1520 atit de tirar incit sa nu ocupe un loc de dreg
1 I C. Filitti, Craioveoii # rolul kr politic. Genealogia. Ar fi necesarl o noui
cercetare pe baza documentelor publicate intre timp spre a stabili mai precis genea,
logia Craiovqtilor fi a farnilidor inrudite cu ei.

157

www.dacoromanica.ro
gator. Maria *i Serban au avut un fiu, Marcea ot Sitoaie,
*i o fiica maritata cu un Neagoe, ajuns ban in 156o-1562.
Fireste, pe acesta nu avem motive sa.1 cautam intre
dregatorii lui Neagoe.
Oricum, arborele genealogic al Craiove*tilor este
stufos si va cuprinde multe nume de mari dregatori
*i Inca trei domni: Radu Serban, Matei Basarab, Com
stantin Brincoveanu. Top isi vor face o mindrie *i
un drept din faptul cal hau avut mo* pe Neagoe
Basarab. Dar acesta, care ma gasit loc la Arges pentru
tatal sau Pirvu si s,a dat, ca domn, fiu al lui Basarab
Tepelu*, a inteles & aplice in practica principiul ex,
primat lapidar in frumitdturile cdtre Teodosie: Cel ce
este domn adevarat nu i se cuvine s aiba rude, ci
numai slugi drepte .
Acest principiu nu este contrazis de prezenta unora
din rudele domnului in dregatorii mai mici sau mai
mari, fiindca el nu echivaleaza cu interdictia ca rudele
domnului *i marii boieri sad ajute la guvernare co
spune insusi autorul ftweitturilor), ci define*te rapor,
turile care trebuie s existe intre domn *i auxiliarii
si: in ochii domnului toti trebuie s fie egali si numai
vrednicia si dreptatea trebuie sa fie criteriul de apre,
ciere *i promovare.
Practica guvernarii cu ajutorul rudelor apropiate
pare sa fi fost veche, atit in Tara Romaneasca, cit si
in Moldova 1. Stefan cel Mare a cunoscutfo: nu mai
putin de opt mernbri in divanele sale hau fost rude
apropiate 2, lard ca istoricii sai fi adus pentru aceasta
imputarea ca a fost tutelatul neamurilor sale. Si Radu

1 Asupra acestui fapt a avut amabilitatea si ne atragg atentia toy. Ion Donat.
ii exprimim pe aceasti cale multumirile noastre.
2 Cf. A. Sacerdoteanu, Divanele lui ,Stefan cel Mare, extras din Analde Universiatii
Bucureln, Seria ftiintelor sociale (Istorie), nr. y, 1955, p. 166.

158

www.dacoromanica.ro
cel Mare, considerat un domn centralizator, avea in
sfat doi cumnati: pe Ca loll si pe Bogdan din Popesti,
adversarul Craiovestilor. Cercetari speciale ar descoperi
fireste si alte cazuri. Nici in acest domeniu Neagoe
nu era, deci, un inovator, dar dintre toti domnii care
au avut de,a face cu Craiovestii, el este primul care a
stiut sad tina in situatia unor < slugi drepte , con,
vinginduoi sa se estompeze atita vreme cit scena Tarii
Romanesti a lost ocupata de marea sa personalitate.
Din lipsa unui conflict intre domn si Craiovesti s,a
tras concluzia falsa ca cel care a cedat a fost domnul.
Capitolul III Critica internd a textului Invd
ldturilor sistematizeaza si dezvolta in cea mai mare
parte argumentele lui Russo, asa dupa cum atrage
atentia insusi autorul. Raspundem de aceea, fra a le
mai cita, numai observatiflor noi, care tintesc sa spot
reasca i sa intareasca argumentele lui Russo.
a. (p. 36). Autorul Invdtdturilor recomanda' lui Teo,
dosie si nu faca prietenie cu paginii, macar de .ti,ar fi si
frate, sa te fi nascut cu dinsul dintr,o muma , fiindca
aceasta recomandare se incadreaza in ideologia generala a
lucrrii. Expresia vrea s sublinieze cit de departe
trebuie dusa diferentierea de pagini, i nu ca Teodosie
ar fi avut un frate pagin ca Radu Mihnea. Nu e totusi
de prisos s reamintim c izvoare ale epocii prezinta
pe faimosul Mehmed Beg drept o ruda a Craiovestilor
trecuta la islamism.
b. ( p. 36). Neagoe nu vorbeste in Rugdciunea laiesirea
sufletului despre necunoasterea nominala a succesorului
1 Cf. Cronica lui Macarie hi Cronicile slavo,rorane, Ed. P. P. Panaltescu,
p. 79. Un raport contemporan (1525) spune ci rudele lui Neagoe 4( ad portam Ems&
rant ad consanguineos ibi existentes hoc est Ibrahim Bassam et Mustap-ha Bassam a.
(Cf. A. Veress, Acta et epistolae relationum Transilvaniae. . . cum Moldavia et Val,
chia, vol. I, p. 137. Citat dupi Filitti, Banatul Olteniei fi Craiovegii. p. 62, nota
477.)

159

www.dacoromanica.ro
sau de care boieri, ci de lipsa de acomodare a boierilor
cu firea i dorintele noului domn. Aceste sfaturi urmeaza
imediat dupa ce domnul se adresase fiilor sai ca unor
viitori succesori, ceea ce exclude interpretarea propusd
de P. P. Panaitescu. El se prezint pe sine ca protector al
boierilor si ii deplinge pentru faptul cg pierd un aseme,
nea st5pin fr a sti cum se va purta cu ei urmasul sau.
c. (p. 37). Formularea din capitolul Despre solii ci
rdzboaie este in tonul de smerenie cresting al intregii
lucrdri. Faptul ca ea apare in cel mai caracteristic laic
dintre capitolele ftwdtdturilor ne scuteste de argumentari
suplimentare.
d. (p. 39). Neagoe vorbeste de pribegie si4 previne pe
fiul sdu, fiindcg el insusi fusese pribeag sifiindca, oiind cit
de Impartite erau taberele boieresti, prevedea eventua,
litatea ei. Ca presimtirile sale erau Indreptatite
sfatul oportun, sfa vazut dupa moartea sa, cind Teodosie
a fost curind alungat de pe tron si a murit pribeag la
Constantinopol.
e. (p. 40). In Otnilia intercalata la sfirsitul partii I, ca
si in cuvintul Despre frica ci dragostea lui Dumnezeu, se
vorbeste despre patriarhi i imparati, fiindcg textele
slat luate tale,quale din literatura bizantina prin tra,
duceri slavone, dar i fiindca lui Neagoe ii placea acest
termen, folosindu,1 si in inscriptia de la Arges. El avea
ambitii de succesor al imparatilor, lsinduose comparat,
in calitate de ctitor, cu Solomon si Justinian. Intro()
vreme cind mica Tara Romaneascg (P. P. Panaitescu)
si Moldova ramasesera singurele din aceast regiune
capabile sa continue prin forta militara i amploarea
vietii culturale traditiile civilizatiei crestine din sudul
Dungrii, putem presupune la domnii romani o alt
constiinta de sine decit a unor istorici mai apropiati
de noi. Si in cronica lui tefan cel Mare, domnul este
i60

www.dacoromanica.ro
salutat de popor la intoarcerea victorioas din batalia
de la Vaslui cu urarea M MEET u,ap i este numit
mereu tarul. irul domnilor moldoveni din aceeasi crot
nica poarta titlul 410A44ECTill lpplit . Intrucit in cele
doua variante putnene dispare cuvintul tar, inlocuit in
titlu si in rest cu gospodar , avem o indicatie c
tefan cel Mare, sub al carui control se redactase Leto,
pisetul de cind .s,a inceput Tara Moldovei, se lasase la
rinduti incintat de asemenea apelative
Capitolul IV Invdtdturile si organizarea
politica' a Tdrilor Kotnanesti (pp. 47-61) constituie miezul
argumentarii autorului, incercind sd demonstreze ca
anacronismele si confuziile grave ce star afla in partea
socialtpolitica si militara a Invdtdturilor fac imposibila
localizarea lor in epoca lui Neagoe Basarab. Acest
capitol cere, de aceea, o discutie mai amanuntita, cu
atit mai mult cu cit nu avem Inca un studiu special
dedicat analizei lnvdtdturilor in lumina progreselor
istoriografiei noastre noi. insusindutsi teza neautenticit
tatii si persistind a nu vedea intr,Insele unul din izvoarele
capitale ale istoriei noastre, autorii volumului Viata
feudald in Tara &maneascd siMoldova (sec. XIVXVb,
ca si alcatuitorii tratatului de Istoria K3mciniei, vol. II,
stau referit cu timiditate si suspiciune la fnvdtdturile
cdtre Teodosie, specificind totdeauna ca ele sint atrit
buite lui Neagoe Basarab .
Analiza capitolelor sociabpolitice, pe care o intre,
prindem aici numai partial, pe msurd ce sintem obligati
a raspunde obiectiilor aduse autenticitatii, va trebui
s fie reluata pe larg si amanuntit. Cind acest lucru va
fi facut, se va vedea c lnvdtdturile cdtre TeodoSie pot
fi privite (Balcescu a facutto Inca de mult N ca un izvor
istoric tot atit de important ca si Descrierea Moldovei,
desi intentia cu care au fost alcatuite este cu totul alta.

161

www.dacoromanica.ro
 Lasind la o parte substratul socialpolitic al teologiei
din Cuvintul pentru cinstirea icoanelor, deja evidentiat,
trebuie sa ne oprim asupra celor cioua cuvinte intitulate
Cum .7i in ce chip vor cinsti pe boieri fi pe slugile kr care
vor sluji cu dreptate i Cum vor pune boierii fi slugile kr
la boierie ,si cinste.
S,a afirmat ca in aceste capitole autorul ar profesa
idei ce contravin realitatii socialipolitice si ideologice
cunoscuta din documente, precum i faptul Ca Neagoe ica
promovat rudele in divan cp. 52-53). Am vazut care era
realitatea in privinta rudelor. Cit priveste prima obiectie,
cal boieria se identifica cu dregatoria si dregator putea
fi numai un nobil, ea este valabila pentru secolul al
XVIIAea cind s,au tradus Inveitciturile (de aci identifi ,
carea de catre traduceitor), dar nu pentru prima jumatate
a secolului al XVI,lea, cind s,au alcatuit 1 Pentru
aceasta perioada, caracteristica este, dimpotriva, dis,
tinctia intre dregatorii recrutati dintre marii boieri,
numiti constant vlasteli (HAACTIAI) sau vlastelini, si
ceilalti dregatori proveniti dintr,o categorie sociala mai
modesta, denumiti praviteli 2 (111NECHTEM). Termenul
vlastelin in aceasta acceptiune apare in timpul lui Radu
cel Mare si dispare la sfirsitul secolului al XVI,lea 3.
Invataturile atest foarte bine aceasta distinctie, ceea
ce este o dovada in plus asupra timpului i mediului
in care au fost scrise 4.
1 Cf. V. CostSchel, P.P. Panaitescu, A. Cazacu, Viata feudalri in Tara Konuineascd
# Moldova, p. 192-193.
2 4C Se vede ci sfatul este alatuit din doui elemente, juptnii sau vlastelii,
dregatorii: Astfel jYarintele domniei mele Vlad Voievod el i,a judecat cu vlastelii
f i dregitorii", scrie la 1505 Radu Voievod: Astfel domnia rnea am judecat cu CiUStU
tii i drept credinciosii i alqii vlastelini i dregstori ai domniei mele", scrie la tyz 1
Vlad Voievod. Vlastelii sint o categorie, o parte mai insemnati decit aceea a drega,
torilor. * (Viata feudald, p. 349.)
3 Via/a feudal, p. 190-191.
4 Fragmentele din capitolul dedicat exclusiv problemei numirii dregatorilor
ntul folosqte. Se vorbeste de praviteli (npuirrim) i 41 sanovnici msHoutivad),

162

www.dacoromanica.ro
 Cit priveste ideologia expusa in aceste capitole, in
primul avem de:a face cu o exprimare alegorica, ce
nu ascunde totusi adinci radacini in realitatea sociala
si in situatia personala a autorului. Neagoe Basarab,
primul domn roman ridicat dintre boierii dregatori,
ca fost boier prigonit de doi domni i martor al sama:
volniciilor unui Mihnea cel Rau , da expresie ne:
multumirii clasei sale, anticipind in aceasta protestele
lui Grigore Ureche si Miron Costin Foca de uciderea
fara judet a boierilor de Care domni. Dar, ur:
cindu:se el insusi pe tron, intelege s pledeze pentru
autoritatea domneasca. Lui nu:i suride situatia de matca
fr ac , asa cum 11 definea Ureche pe Petru
domnul ideal in conceptia boierimii! Neagoe preconi:
zeaz a. insa autoritatea domneasca in limitele unui uma,
nistn politic, ce formeaza trasatura cea mai interesanta
si mai originala a Inagiturilor, intr:o vreme in care
capetele cadeau asa de usor. tnvdtcYturile exprima in
felul acesta personalitatea i gindirea lui Neagoe si
nu pot fi localizate in alt moment istoric decit domnia
acestuia.
In capitolul al doilea, unde se dau sfaturile practice
autorul se refera la situatii concrete, ne gasim in
fata unei gindiri politice exprimate direct, in formule
scurte i concludente: se dezvolta magistral teoria meri,
tului Si capaciatii personale care primeazd asupra nasterii
Si influentei. Aceasta teorie a fost utilizata de bur:
ghezia europeand spre a combate ideologia privilegiilor
nobiliare si a fost numaidecit insusita de catre monarhia
functiile fiind denumite e pravitelstva a (npaswmenuo i san a (c:nik). Pentru
desemnarea boierilor in calitate de membri ai unei clase sociale avem termenul
velmoji a (niv (emu mina atawrovax, p. 230) si c boieri a. Termenul de a vlaste,
lini a este folosit ori de cite ori din context se intelege ci este vorba de marii boieri
dregdtori, ce stau in preajma domnului 7i cu care el este indemnat si se sfituiasci la
fiecare pas.

163

www.dacoromanica.ro
moderna pentru motivul lesne de inteles c cel ce
stabileste meritul i capacitatea colaboratorilor sai este
monarhul. FacInd din serviciile aduse intereselor sale
criteriul unic de selectie i promovare, acesta poate sa,si
constituie un corp de slujitori ce,i datoreaza lui totul,
s doMndeasca in plus pozitia unui arbitru intre cla,
sele privilegiate i neprivilegiate. In numele teoriei me,
ritului a avut loc pretutindeni alianta monarhiei cu
burghezia si mica nobilime impotriva nobilimii mari,
si daca Ludovic al XIV,lea a devenit regele soare ,
aceasta o datoreste minitrilor, generalilor, arhitectilor
si artistilor recrutati din aceste categorii sociale care
vedeau in pretuirea ardtat a. de monarh cel mai sigur
mijloc de afsi vadi superioritatea fata de nobilime.
Monarh modern ca i tefan cel Mare, prin forta
imprejurarilor sociale cdrora avea si le faca fata, Neagoe
Basarab a descoperit n practica aceleasi principii si
le,a codificat. In aceast parte a operei sale el se dove,
deste mai larg in vederi si mai profund decit contem,
poranul sau Machiavelli, care, hipnotizat de tehnica
machiavelica a monarhiei absolute, uita s faca o
analiza a fortelor sociale pe care se sprijina ea 1. Neagoe,
care era domn, si care venea dupa o serie de domni
munteni i moldoveni ce experimentasera in toate felu,
rile mijloacele de realizare a monarhiei moderne, cla
insa o atentie covirsitoare tocmai acestui aspect al pro,
blemei. De aceea el face si aici si n alte capitole o dis,
tinctie vadita intre categoriile sociale direct favorabile
domnului i cele de care domnul este obligat sal tina
seama i pe care trebuie sa le respecte, spre a nu ajunge
in conflict cu ele. In capitolul ce,l analizam, domnul
ne vorbeste despre aparatul de dregatori (si nicidecum

1 Vezi Princtpele, ed. citata.

164

www.dacoromanica.ro
de sfatul domnesc sau de rangurile nobiliare), ca despre
un instrument al sau, iar despre oamenii mai modesti
si capabili, ca despre niste partizani firesti ai lui. El
pledeazd pentru dinsii Impotriva vechii conceptii a privi,
legiilor. Dimpotriva, cind este vorba de fiii de boieri ,
de fiii celor puternici, domnul vorbeste ca despre o
forta daca nu opus, in orice caz exterioard intereselor
si simpatiilor lui si care exercita presiuni asupra dom.,
nieil. Ei apar ca niste solicitatori ce trebuiesc verificati
si chiar respinsi. Lor li se fac concesii in virtutea tra,
ditiei si este semnificativ ca pasajul citat, in care vorbeste
despre drepturile nobililor de a fi numiti dregatori,
apare ca un amendament adus principiului general
enuntat inainte. Faptul acesta nu vine 'in contrazicere
cu ceea ce afirmam despre capitolul anterior, deoarece
contradictia exista in insasi personalitatea lui Neagoe
Basarab si prezenta a doua capitole alaturate, dintre

1 Cf. 0 P. P. Panaitescu, Inedpurile. ..* 0 reconsiderare, p. 418, 419, 421. Obser

vatia autorului este perfect justa, dar ea trebuie privita credem in cadrul tutu,
ror datelor sociale pe care ni le ofera Invdgturik, fi nu detqat de ele. Nimic nu se
opune dup.& parerea noastra presupunerii ci presiunea boierimii asupra domniei it,a
manifestat Inca din timpul lui Neagoe 0 chiar mai inainte, atingindu,0 apogeul in
vremea lui Mircea Ciobanul, care trece la represalii crunte. Craiovqtii insifi au lost
exponentii acestei tendinte de a transforma dornnia 0 statul intram instrument in
miinile boierimii, anticipind 0 prevestind astfel regimul statului nobiliar. Ceea ce
ei au incercat sa realizeze in folosul unei singure familii sau unei factiuni boierqti
sa realizat incepind din prima jumatate a secolului XVII in folosul intregii clase
feudale. Procesul este continuu 0 de durati 0 el nu a aparut brusc in a doua juma,
tate a secolului al XVIdea. Ca este qa ne,o dovedqte faptul ca in Inedfaturi nu se
reflecti inca conflictul dintre domnie 0 marea boierime, care va izbucni ceva mai
tirziu, ci numai premisele lui.
Daca opera ar fi fost scrisa din porunca sau sub egida unui Mircea Ciobanu, ea
mar fi facut un loc atit de larg slivirii boierilor 0 condamndrii uciderilor de felul celor
practicate cu atita ufurinta de acest domn. Daci a scrivo un Kurbski al Tarii Roma,
nqti spre a condamna astfel de metode de guvernare, nu intelegem de ce vorbeite
qa de patetic despre puterea absoluti a domnului 0 despre faptul ci nu,l aleg boierii
cind firesc ar fi fost si fie invers. Daci e scrisi de un eau& care nu a lost inainte
nici mare boier, nici dregator, nici militar, nici domn, atunci de unde cunoqterea
profunda i evidenti a realitatilor politice 0 de curte, de unde aceasti gindire ce
vadqte la fiecare pas o experienti clirecta, de zi cu zi, in afacerile 4, lumqti*?

165

www.dacoromanica.ro
care unul vadqte o gindire mai mult centralist, iar
altul se invecineaza cu ideologia statului nobiliar, o
dovedefte.
Ca i in capitolul despre solii i razboaie, ca i in
capitolul despre miluirea slugilor, domnul ne apare
aici solidar cu o categorie sociala care nu cuprinde pe
vlastelini i pe velmoji. Dei le acorda acestora tot res,
pectul, recunoscind ca Far sfatul lor nu poate intre,
prinde nimic, autorul blvdteiturilor vadeste la fiecare
pas atractia i interesul sau pentru celelalte categorii
sociale, intre care i taranii1. De aceea, acest capitol
mar fi pututfi scris in prima jumatate a secolului al XV,lea
cind domnea mentalitatea tipic feudala a privilegiilor
si naterii, ci in vremea and se puteau face afirmatii
de felul celei acute de un nobil polon despre Mol,
dova urmailor lui tefan cel Mare : <<In tara lor aproape
c nu mai este nobilime; toti sint deopotriva i au
obicei asa, ca acel care astazi paste caprele, va putea
miine s ajung4 boier mare sau chiar domn 2.
Multe fapte, atitudini i declaratii semnificative,
relevate de P. P. Panaitescu dupa documente contem,
porane, arata cita grija punea Neagoe in pastrarea si
sporirea prestigiului sau personal. El recurge nu o
data la amenintari.

1 A se vedea observatide foarte importante cu privire la baza sociali a domniei

asa cum o vede autorul Invrigturilor, la P. P. Panaitescu, art. cit., p. 418. Ne amintim
c8 o asemenea lirgire a bazei sociale a caracterizat domnia lui tefan cel Mare.
(Cf. Barbu Cimpina, Cercetdri cu privire la baza sociald a puterii lui wan cel Mare,
in Studii cu privire la Stefan cel Mare, Bucuresti, 1956, p. isis 1.) Dimpotrivi, in
perioada ffiuririi statului nobiliar si in ideologia care o exprima, ingustarea acestei
baze este caracteristica. Miron Costin va considera, exact la antipodul conceptiei
expuse in Invtigturi, ci acela este domn adevSrat care flu judeci dupi aceeasi misuri
pe boier l pe ultimul supus. Pentru intelesul termenului xoptni din Invdpituri
a se vedea fi V. Costichel, Contribuiii la istoria sociald a Moldovei in secolele
XIV, XVII, in Rotnanoslavica, XI, 1969, p. 164.
2 Citat dupi Barbu T. Cimpina, Ideile cdlduzitoare ale politica lui Pefan cel
Marr, in Studii, X, 1957, p. 60.

166

www.dacoromanica.ro
 Nimic nwi face mai multa placere lui Neagoe
decit sa accentueze asupra faptului ca domnul nuei
ales de oameni, ci uns de Dumnezeu si ca in orice
imprejurare el trebuie s se comporte in asa fel ca sa'
nu i se stirbeasca cu nimic prestanta. Este tema esen,
tiala a cuvintului Curn se cade domnilor sd sazd la masd
si cum vor rninca i vor bea, plin de sfaturi intelepte, ce doves
desc o matura gindire politica si o experient de domn,
si nu de calugar. Intre aceste sfaturi sint insa si unele
care par mai confuze si se preteaza la interpretSri
felurite. Recomandarea de a nu schimba rinduiala
locurilor boierilor la masa domneasca, pentru a nuei jigni, a
fost interpretaa astfel ca o dovada a ignorantei calue
garului in materie de eticheta. Noi credern, dimpo,
triv5, ca aceasta recomandare este primul document
care ne dal o idee asupra vietii de curte in Tara Roma,
neasc5 si asupra unei etichete izvorite din necesitati
de ordin politic. Sfatul lui Neagoe este cum nu se poate
mai limpede si mai intelept.
Sint prevazute si cazurile cind domnul face ospete
mari cu intreaga oaste, asa cum obisnuia Stefan cel
Mare dupa bataliile victorioase, si cind se intind mai
multe mese, intre care la una ia loc domnul. I se atrage
atentia domnului ca nu curnva in asemenea situatii,
venind la dinsul unii dintre cei iubiti ai taq la slujba ,
& scoale de la masa lui pe careva spre a le face loc
acestora. Daca vrea sad cinsteasca deosebit lira aei
jigni pe cei ce se bucura de prezenta lor la masa dome
nului, sad serveasca el, cu mina lui, si sal le adreseze
multe cuvinte frumoase. (In felul acesta noii .veniti,
indiferent unde se vor aseza, vor avea satisfactii de
a fi primit mincarea si bautura din mina domnului
si de a se fi intretinut cu el, iar cei rmasi la locul lor
vor vedea ca pretuirea ce li se acorda este atit de mare
167

www.dacoromanica.ro
Melt nici in fata favoritilor domnesti nu au fost obli,
gati sassi para'seasa locul.) 1
.invaptura pentru solii fi rdzboaie cea mai intins
si cea mai densa dintre invataturile cu caracter social,
politic, socotit de Iorga cu desavirsire originala 2,
pare a ridica si cele mai multe obiectii cu privire la
autenticitate. Desi reflect cu o bogatie si o precizie
remarcabile realitatea socialipolitica si mai:lard a
epocii lui Neagoe Basarab, totusi sint intr,insa infor,
matii si afirmatii care par, la prima vedere, a pleda
contrariul.
Inexacta a prut informatia c5 solul era primit in
audienta dupd trei zile. Din pacate nu ni s,a pstrat
inceputul textului slay unde gasim aceasta recoman,
dare. In textul grecesc se spune: si s5 nuA tineti
prea mult, ci dupa trei zile chematiA (Ed. V. Grecu,
p. 131). Dar hotaritor ni se pare textul romnesc,
fiindca el urmeaz totdeauna cu mai mult fidelitate
pe cel slavon: Deci sa nuA tii mult, nici saA zabo,
vesti, ci numai cloud zile sau trei pin se va odihni.
Dupa aceea sad chemi. (Ms. 109, 1 155 v.) In aceast
formulare, accentul nu mai cade pe numgrul de zile
care trebuie sa treaca, ci, dimpotriva, pe ideea c5 solul
trebuie chemat cit mai repede, imediat ce se va fi odihnit.
Numarul de doua sau trei zile este dat ca un maximum,
si nu ca o regula, ceea ce face sa concorde aceasta reco,
mandare cu ceea ce stim pe alte cai, si anume ca de
obicei solul era chemat chiar a doua zi.
Foarte semnificativd si in spiritul general al Invdf
tdturilor ni se pare insa recomandarea s nu se trimita
1 In versiunea greceasci ne intimpini uncle alteriri ale textului original aga
CUM a cunoqtem din versiunile slavi i romans& luate ca dovezi de neautenticitate.
I N. lorga, Istoria literaturii romdnefti, ed. a II,a, vol. 1, p. 146.

168

www.dacoromanica.ro
soli dupa rang si relatii, ci dupa vrednicie si credinta
fat de domn. Autorul buidtdturilor cere ca atunci
cind se vor alege soli si boierii vor cauta sa recornande
pentru aceasta treaba rude detale lor, domnul sa vada
dacd slut sau nu vrednici, si daca ii va vedea nevred,
nici pe cei recomandati, mai bine sa le dea bani si
daruri din tezaurul domnesc spre ad multumi pe pros
tectori, dar solii sa siti aleaga singur, dupa vrednicie,
fiindca de ei depinde prestigiul sau personal si al tarii.
Aceeasi grip.* pentru prestigiu si aceeasi tendinta de
a accentua autoritatea domnului fata de boieri si fata
de straini ne intimpina si aici, iar solul este numit
mereu sluga domnului. .tim din alte surse ca exact
asa a procedat Neagoe; el a trimis ca soli nu boieri
sau rude ale sale, ci slugi devotate. Mai toti solii
trimisi 'in Ardeal de el si de predecesorii sai sint numiti
slugi ale domnului. Insistentele autorului asupra
importantei soliilor si amanuntita explicare a proce,
deelor de impresionare a solilor straini si de cistigare
a lor sint firesti intrto epoca de intensa activitate diplo,
matic a. si corespund, evident, cu domnia lui Neagoe
Basarab 1.
Probleme complexe ridica informatiile cu caracter
militar, unde star parea ca autorul sovaie uneori si
omite stiri importante, traclind pe calugar.
0 prima obiectie ridica informatia ca oastea era
impartita in trei cete, care intrau succesiv in lupta,
ceea ce ar contraveni stirilor pe care le avem despre
tactica ostirilor moldovene si muntene. Dar autorul
nu vorbeste de trei cete, ci de cloud straji care slut
trimise inaintea ostii celei mar i:

1 Vezi acum articolul citat al lui Manole Neagoe.

169

www.dacoromanica.ro
 Deci, cind vor porni impotriva lor, tu mai intii
sA orinduiesti i sa intocmesti o strajd, dupa obicei, s
mearg inainte, apoi dupa ea o a d.oua straja si dupa
ea oastea cea mare. i s nu fie departe o straja de
cealalt, ca sa se vada si sa stie ce fac i ce lucreaza,
pentru ca daca se intimpla ceva strajii celei dintii, sa
dea de a doua straja, iar daca vor vedea amindoua
strajile vreo infringere, atunci sa. se uneasca' Impreunal
cu oastea (versiunea slavond, p. 293).
Pentru strajg avem cuvintul mama si grropea
mama iar pentru oastea cea mare REMIKdd BOMA.
In cursul luptei strajile se ciocnesc cu ale inamicului
si infringerea sau biruinta lor are o influental morala
hotaritoare asupra otirii celei mari. De aceea se inter,
zic duelurile individuale. Btalia incepe astfel prin
lupte de avangarda, dupa care urmeaza ciocnirea
ostirilor mari, si tot ca o lupt de avangarda ni se pre,
zinta i actiunea lui Neagoe Basarab, care, ciocnindu,se
de oastea fiului lui Mihnea Voda, o risipeste si,l face
pe acesta s fuga la tatal sau.
Dar Viata lui Nifon i Invdtdturi le flU sint singurele
izvoare din care putem deduce aceastal tactical de lupta.
IlL Letopisetul de and Pa inceput tara Moldovei se arata
ca intre timp domnul tefan Voievod a intarit si a
orinduit o strap i i,a trimis impotriva lesilor la Vadul
de la tirgul Cernautilor, la riul Prut . i aici, ca si
in Viata lui Nifin, straja apare ca o formatie de avan,
garda. Domnul aduna apoi oastea cea mare cu care
iese inaintea dusmanului. Aceasta tactica este atestata
pe vremea lui Ioan Voda cel Cumplit de Gr. Ureche,
in paragraful intitulat Cind a bdtut straja lui Ioan Vodd
pre straja lui Pdtru Vodd fi a lui Alexandru Vodd.
Pentru celelalte informatii cu caracter militar cu,
prinse in acest foarte important capitol este necesar
170

www.dacoromanica.ro
un studiu aprofundat, care nu intra in obiectivele
cercetarii de fat. Impresia ca paginile respective se
datoresc unui calugar ignorant si confuz care a trait
in a doua jumatate a secolului al XVIAea sau in secolul
al XVlhlea, na fost impart4ita de doi cercetatori,
foarte seriosi, ai istoriei noastre militare: Nicolae
Balcescu si generalul Radu Rosetti. Ultimul consi,
dera lnvapturile o scriere putin posterioara epocii lui
tefan cel Mare 1 si se referea la ea ca la un izvor
demn de crezare. Nicolae Iorga nu s,a indoit niciodata
ca asemenea informatii yin de la un luptator, si nu
de la un om al bisericii. Marturia acestora ar putea
constitui un minimum de garantie ca un studiu apro,
fundat al informatiilor militare din acest capitol poate
duce la cu totul alte concluzii decit cele trase de parti,
zanii neautenticitatii 2. Ne vom margini in cele ce
urmeaza la citeva constatari in strins legatura cu pro,
blema care ne preocupa.
Ina este ciudat ca un veritabil tratat de arta mill,
tara, chiar concentrat la citeva pagini, sa fie akatuit
de un calugar, in a doua jurnatate a secolului al XVIAea,
adica intr,o vreme cind activitatea de acest gen a fost
extrem de redus, cind marile campanii eroice trecu,
sera de citeva decenii3. Daca opera ar fi fost scrisa
dupa Mihai Viteazul, ea ar fi trebuit sa cuprinda cu
totul alte informatii, privind realitatile de atunci,
ceea ce nu se intimpla.
In al doilea rind, este surprinzator ca constatarn
cit de perfect cunostea calugarul o serie de rea,
litai militare i socialpolitice, cu implicatii militare,
Istoria artei militare a rominllor pimi la mijlocul veacului al XVII lea, Bucurefti,
1947, p. 156.
2 Un asemenea studiu pregitgte colonelul Traian Mutacu, istoric mihmr.
3 Istoria Kmaniei, vol. II, p. 871.

171

www.dacoromanica.ro
care, toate, corespund primei jumatgti a secolului al
XVI,lea i chiar secolului al XVAea. De pilda, el stie
ca in lupta lovitura principalg, socul initial il suportg
oastea cea mare i <<tria curtii , sfatuind pe domn
sg nu stea acolo, ci intr,un loc unde s nu poatsa fi des,
coperit si de unde sg poata, urmri cit mai bine des,
asurarea actiunilorl. Dar in a doua jumatate a seco,
lului al XVI,lea oastea cea mare n,a fost chemata
sub arme decit o singura data, in mod exceptional,
pe vremea lui Ion Vodg cel Cumplit, pentru c boierii
se temeau de adunarea poporului sub arme2. Cetele
de curteni ca bazg a puterii militare domnesti au cunos,
cut si ele maxima inflorire in vremea lui tefan cel
Mare si ping la mijlocul veacului al XVlilea 3.
Acelasi calugar stie ca soarta razboiului o hotg,
rdsc nu ()stile de mercenari pentru a cgror pre,
ponderenti Inveigiturile nu ofer nici un argument,
ba dimpotrivg ci credinta boierilor: daca acestia
rimin alaturi de domn, batalia este cistigata; daca ei
tradeaza, batalia e pierduta4.
Autorul blvdtdturilor cunoaste tactica clasic a epocii
marilor batalii pentru independentg din secolul al
XV4ea, cind mobilizindu,se intreaga foga a %gra,
toate familiile luptatorilor erau date in spatele ostilor,
erau retrase in paduri si in munti, ca sa fie ferite de peri,
colele ce i,ar fi &cut pe osteni sa pardseascd armata
si sa plece sa,si apere familiile. Cazul se intimplase la
Valea Alba si trebuie sg fi fost notoriu la sfirsitul seco,
lului al XV,lea i inceputul secolului al XVhlea.

1 Pentru aceasta, descrierea btliei de la Vaslui, la colonel I. Cupp, Arta raiIhr

lard a moldovenilor fn a doua jutatate a sec. XVdea. tefan cd Mare, Bucurelti, 1959
2 Istoria Romliniei, vol. II, p. 872.
3 Mem, FL 871.
4 ldem, p. 335.

172

www.dacoromanica.ro
 Tot el stie cd in cazul 1nfringerii sau tradarii, domnul
nu trebuie sa paraseasca tam, ci sa se retraga in acele
tinuturi care ii ramin credincioase, de unde, refacin,
dutsi fortele, sa atace prin surprindere pe noul domn
lasat fail o paza suficienta.
in sfirsit, autorul Invdtdturilor recornanda un sist
tern de rasplatire a ostenilor invingatori si de cinstire
a rnemoriei celor disparuti care pare a fi copiat
punct cu punct dupa relatarile Letopisetului de and
s,a inceput Tara Moldovei. Pe urmele lui tefan cel
Mare, se recomanda de asemenea ca domnul sa nutsi
atribuie biruinta lui Insusi, ci lui Dumnezeu.1
Citind aceste pagini, ne dam seama ca &intern
Intrto epoca in care ecoul epopeii militare a secolului
al XVAea nu numai ca nu se stinsese, dar marile Mali
de factura clasica erau Inca posibile, ca si marile armate
(Neagoe pretindea a poate ridica 40.000 de osteni, ca
si tefan cel Mare); altfel nu star fi redactat acest trap
tat de arta militara. Oastea descrisa pe cimpul de
bataie este oastea epocii lui tefan cel Mare, in care
rolul hotarltor 11 joaca curtea , cetele boieresti si
oastea cea mare . Mercenarii se reduc la un cone
tingent restrins si intre ei descoperim pe iunacii care
sint laudati si plinsi de cronica moldoveana intre cei
cazuti la Valea A11312. Neagoe teoretizeaza practici
militate ale secolului al XVAea si practici socialtpolit
tice introduse in viata romneasca de tefan cel Mare
si de alti domni autoritari, care luptasera pentru cent
tralizarea statului, centralizare care se continua in
momentul cind isi scria Inveitaturi1e.3
1 Cf. N. Orghidan, Ce spun cronicarii strdini despre Pefan cel Mare, Bucurepti,
1905, p. 16.
2 Cf. Cronicile slaccororneine, p. 9.
3 Cf. Istoria 4oraniei, vol. II, p. 592.

z73

www.dacoromanica.ro
 Fireste, realitatile nu coincid pretutindeni, fiindca
epoca lui Neagoe nu este totuna cu epoca lui Stefan
cel Marel, dar sintem in orice caz mult mai aproape
de Stefan cel Mare , si de Radu cel Mare decit de
a doua jumatate a secolului al XVIflea. In domeniul
militar, datele aproape se suprapun, cu exceptia fapf
tului ca Neagoe, conform mentalitatii lui, nu calif
fica pdrasirea domnului de cAtre boieri tradare, ci
pedeapsa divina, si nu recomanda ca dupa reinscuf
nare s se taie capul tradatorilor.
Sa afirmat ca In Invdtdturi slat o serie de amanunte
care dovedesc redactarea lor tirzie. Confruntarea cu
izvoarele contemporane dovedeste insal ca tot Neagoe
are dreptate in recomandatiile sale: sfatul ca domnul S
stea deoparte si de acolo sa urmreasc lupta corespunde
unei practici militare generalfrasaritene, ilustrata si de
Stefan cel Mare la Vaslui, practica parefse de origine
tatarasca2. Sfatul nu exclude, de altfel, interventia
oportuna si vitejeasci in mijlocul luptei: capitolul
cuprinde si un adevarat imn Inchinat vitejiei militare,
in care domnul este indemnat s intre in mijlocul
dusmanilor ca Ufi lup Intrfo turma de oi.
Mai mare greutate prezinta observatia ca sfatul
safti tocmesti toate tunurile si ostile tot cete trip
mite neaparat la secolul al XVIIflea, fiindca artileria
trash' de cai apare pentru prima oara in Europa la
1494, iar la noi in cursul veacului al XVIflea, in a doua
jumatate In orice caz e exclus ca sub Neagoe
.

1 Nu am sustinut niciodati cS fruglidturile ar data din epoca lui $tefan cel Mare
sau cS ar reflecta direct aceasti epock ci numai cS realitSile reflectate sint pe punctul
de evolutie in care ele se afl4 mai aproape de epoca lui $tefan cel Mare deck de a IIa
jurnitate a secolului al XVIdea. Finve a ele reflect-4 epoca lui Neagoe Basarab,
care i1i are propriile ei particularititi. Pentru exactitatea acestei reflecari a se compara
i afirmatiile de la p. 421 a volumului VIII, Romanoslavica, cu Istoria .konuiniei, H, p. 3-87.
2 Cf. General Radu Rosetti, op. cit., p. 170 fi 188.

174

www.dacoromanica.ro
Basarab sa fi fost tunuri mobile la fiecare ceata, aceasta
_ ..._ (p. 59). Dar
priveste organizatia secolului XVII
argumentul, evident just, se intemeiaza pe textul
romdnesc, o traducere din secolul al XVII,lea, care nu
numai aici introduce in Invdtdturi realitati specifice
acestui secol. (Vezi i identificarea dregatoriilor cu
boieriile.) Textul original slay suna : Tame HapEAH Irk CA
Op litSiE TQE H EMBHICMH (Sid) l'AOTX TEMA KOMSHCAO !MOM
f CT Lii8 peA H M OSTrKICMHWH HX KOMSACAO MK03C8 KT peA
(Astfel odnduieste toate armele tale si aseaza gloata
ta, pe fiecare unde ii este rindul i sa,i intocmesti pe
fiecare dupa cum este dnduiala 1). Nici urmd de cete ci
de tunuri ! 0 exprimare foarte apropiata gasirn in ver,
siunea greceasca (ed. V. Grecu, p. 157). Cit priveste
o piatra dintrain tun risipeste si 'Myth
expresiile
maseste multe cete de oameni, nu dupa cum este
piatra mica, ci dupa cum fuge cu strasnicie sau si
toate loviturile si tunurile mambo si sagetile [. ..]
vor lovi in oastea cea mare domneasca , ele sint per,
fect contemporane: tunurile instalate pe care de
lupta de tip husit fusesera folosite de Stefan cel Mare
la Vaslui i Valea Alba2, unde oprisera iuresul ieni,
cerilor i, mai inainte, de loan de Hunedoara, care ar
fi avut chiar tunuri mobile3. Sintem Intr,adevar intro()
vreme cind tunurile se foloseau mai mult spre a inti,
mida pe dusmani decit spre a,i dobori, ceea ce explica
si imaginea literara din lnvdtdturi. E inutil sa mai
atragem atentia ca ghiuleaua este de piatrd, i nu de

1 Cronicile slavosrorane, p. 242 fi 292. Diferenta a lost sesizati pentru ptirna oard
de Margareta tefasnescu, art. cit., p. 46.
2 N. Iorga, Acte fi fragrnente, vol. III, p. 92-95; Hascleu, Arhiva istoricd a
&rnaniei, I, 2, p. 34. Vezi explicatia termenului named la I. C. Chitimia,
art. cit., p. 339.
3 Mihail Dan, Armata fi arta militard a lui Iancu de Hunedoara (pc baza cronici,
lor contemporane), in Studii fi cercetdri de istorie, Cluj, VIII, 1957, p. 84, 87, 88.

175

www.dacoromanica.ro
metal ca mai ttrziu. Din corespondenta regelui Ludo,
vic II al Ungariei aflam, de altfel, cd la moartea lui
Neagoe turcii au ridicat pe Teodosie, tezaurul si 32
de tunuril.
Neagoe nu vorbeste despre cetati, fiindca de multa
vreme ele nu mai aveau un rol esential In apararea
Tara Romanesti. Un specialist afirm, de altfel, c
documentele arat c.a. in Tara Romaneascal nu a exis:
tat un sistem de cetati ase mnkor celui care timp
de secole, ca un urias scut. de piatra, a contribuit la
aprarea hotarelor Moldovei 2.
Neagoe nu vorbeste de cavalerie i.n mod special,
fiindca el se ocupd de miscarea ostilor pe eimpul de
lupta sau in mars, nu de descrierea categoriilor de
osteni care executau aceste miscari. Ele erau cunoscute
la vremea aceea tuturor i subintelese in textul Invd
tdturilor. Desigur c atunci cind se recomanda dom,
nului s fuga din calea dusmanului Inconjurat de 6o
de osteni se presupune ca el nu fugea pe jos.
In Cuvintul pentru judecatd de care ne,am mai ocu,
pat, autorul vadeste mai putin omisiuni i ignoranta
(dupa cum cred adversarii autenticitatii) in materie
de procedura juridica, si mai mult preocuparea esen,
tiala a .Invdtdturilor, care nu este de a descrie institu,
tiile trii, ci de a recomanda procedeele de intarire
a prestigiului domnesc i in general a monarhiei abso,
lute. In plus, este evident c recomandarile privesc o
epoc in care activitatea judecatoreasca a domnului a
crescut mult, in fata acestei instante supreme prezen,
1 Hurmuzaki, II, p. 373. Prin 1487-1494, intoun act de la Vlad Calugarul
apare un Dan purar, cf. Documenta R,omaniae Historica, B. Tara RornIneasci,
vol. I, Bucurefti, 1966. Mihnea cel Riu batuse ministirea Bistrita cu tunurile,
cf. Iorga, Inscrtplii din bisericile Ronaniei, 1, p. 194-195.
2 Traian Mutacu, Arta militard in Tara .1(ormineasar la inceputul secolului al
XVIIdea R.adu erban, Bucurefti, 1961, p. 46-47.

175

www.dacoromanica.ro
tindu,se cauze tot mai variate, judecate ping atunci
inaintea marilor feudali beneficiari ai regimului imuni,
ttilor.
Ideea centrald a Cuvintului este cal domnul nu tree
buie sg facg nici o deosebire intre sgrac i boier, ci sg
judece drept, fiindc5.:
Domnul carele va judeca pre dreptu, acela,i
domnu adeva'rat si unsul lui Dumnezeu si va dobindi
si lumina care nu va trce niciodat. Iar domnul care
nu va judeca pre dreptate si pre legea lui Dumnezeu
acela nu iaste domn, nici sg va chema indreptator si
unsul lui Dumnezeu, ci va fi pierdut in periciunea
cea de vci i pentru fgtArnicia lui nici fata lui Dum,
nezeu nu o va vedea. (Ms. 109, f. 177 v.)
In consecint, se dau citeva sfaturi foarte oportune
si foarte concrete asupra modului cum trebuie s se
poarte domnul la judecat spre a nu ngpstui pe sgrac
i spre a face judecat dreapt tuturor. Dup ele
urmeaz, ca de obicei, exemple istorico,biblice si o
meditatie din Simeon Monahul. Desi putine (trei
pagini), sfaturile practice sint foarte bine alese si tintesc
la esenta lucrurilor.
Cel mai semnificativ dintre capitolele social,politice
rmine ins Cuvintul de Invdtdturd al lui Neagoe Voievod
cdtre prea iubitul sdu ftu Teodosie fi cdtre alti unsi ai lui
Dumnezeu, despre milostenie ftpace (v. slavong). Titlul sung
caluggrete i se inspirg din W MHAOCTHHH H W Hik11.00811906H
al lui Simeon Monahul. Cu mici modificari, 13 pagini
sint luate din Umilinta. Dar clack' toate aceste x3 pagini
au fost redactate pentru calugri de care un calugar,
in nici un caz cele io pagini care le preced rvau fost
destinate calugarilor si nici nu reprezint gindirea unui
caluggr. Ele au fost scrise de acelasi Machiavelli rgsge
ritean, care a urmgrit sg impartgeasci lui Teodosie
177

www.dacoromanica.ro
si celorlalti doinni secretele monarhiei absolute. De
aci paradoxala (in gura unui calugar) recomandare cu
care se deschide cuvintul: domnul sa aiba grip in
primul rind de miluirea celor ce,1 slujesc si ii sint
devotati lui i pe urm s se ocupe de miluirea &dm:
cilor, fiindca de saraci au grij i altii, pe cind de
slugile sale se ocupa numai el. SS, nu cumva s. ia
venitul slugilor i sa4 dea minstirilor, fiindca pentru
acest venit este slujit cu credinta pin la moarte.
Mila nu o va face decit din prisosul veniturilor
domniei, pe care e sfatuit sa nu,1 stringa, ci sad foto,
seasca: in danii, dar mai ales in miluirea celor cei sint
devotati. Nu avem posibilitatea sa verificam din alte
izvoare contemporane daca se facea intr,adevar caw
tarea ostilor in fiecare an si se dadeau cu aceasta
ocazie daruri, dar fiindca ea este atestata de izvoare
mai firzii Si Invcipiturile se dovedesc la fiecare pas o
admirabila oglinda a societatii din a doua jumatate a
secolului al XV,lea si prima jumatate a secolului al
XVIdea, putem sad acordam incredere i s presu,
punem ca in lipsa altor ocazii la tefan cel Mare
erau, cum am vazut, razboaiele Neagoe Basarab
putuse institui sau dezvolta acest obicei, care ii per,
mitea s ia legatura cu ostirea i ssa practice sistemul
sau de miluire a slugilor.
Recomandarea de a nu da slujbe si favoruri ma's,
caricilor si celor ce fac risuri , adica lingusitorilor
si celor ce stiau sad cistige bungvointa cu glume
distractii, vine si ea de la un cap politic cu experienta.
Cu atit mai mult recomandarea de a nu acorda favo,
ruri la interventia altora, fiindca atunci cel ce a inter,
venit cistiga cinstea de la cel ce lia rugat s intervina,
iar domnul ramine cu paguba, fiindca el a facut darul
fr nici un cItig. Domnul s se comporte in asa fel
178

www.dacoromanica.ro
incit toti sa,i fie obligati lui direct si sa.ol pomeneasca
cei miluiti i copiii lor:
Pentru c, daca vei da pentru vorbele unora,
atunci tu faci doua pagube: darul este al tau i
cinstea nu este a ta. Deci de ce sa dai cinstea ta pentru
voia unora? Vezi ca nu pe toti v,a ales Dumnezeu
ca toti s fiti uni, nici ca toti sa fiti pastori ai turmei,
ci pe tine tef a pus unsul i pastorul peste turma. De
aceea claca nu cunosti turma ta, cum le vei imparti
tu cu dreptate? i ce fel de pastor i domn se chiarna
acela, care lasa ca in domnia lui sa domneasca toti si
sa fie donmi ca qi tine sau sa se amestece toti in venitul
tau? (versiunea slavond, p. 300.)
Domnul trebuie s se distanteze vizibil de boieri
in ochii tuturor i impartirea favorurilor trebuie sa
tinteasca la acest rezultat: Ci safti slujeasca ei tie cu
temere si cu frica si sa cunoasca Ca tu le esti domn
si stapin mai mare preste dinsii, cum sa cade sa fie
slugile smerite inaintea stapinilor lor. Iar cinstea ta
pin ti,o va da Dumnezeu tu sa o tii in miinile tale.
Drept aceia, fatul mieu, te dasteapta i te socoteste
cu mintea ta si sa nu dai cinstea ta boiarilor tai. Ca tu
pui pre dinsii boiari iar nu te pun ei pre tine domn,
ci pre tine te pune Dumnezeu sa fii unsul lui.
(Ms. 109, f. 189 r.)
Pentru a putea exercita aceasta dominatie asupra
boierilor, domnul trebuie sa aiba grija ca veniturile
%aril sa fie in miinile sale:
Iar venitul tau ce,ti va veni din toata tara ta,
acela sal fie tot in miinile tale. SI nu cumva .sad dai
si sad imparti pre boiarii tai sau pre rudele tak sau
pre niscare slugi de ale tale, ce,ti vor fi facut nescare
slujbe. Ci s fie tot cu searna in miinele tale. Deci cui
vei vrea sa dai cu mina ta, s sa tie i sasti multus
179

www.dacoromanica.ro
measca si sal te cunoasca Ca tu esti domnti. (Ms. 109,
1. 89 rw.)
Stim din alte izvoare si mai ales din vasta opera de
ajutorare a bisericii din Balcani, ca si din maretele
constructii arhitectonice ridicate in tara, c dintre
toate sfaturile, acesta a lost urmat cu cea mai mare
strictete de care Neagoe. La moartea sa, Doamna
Despina, refugiata la Sibiu, a lasat o avere impresioo
nanta, facindu$bse, datorita acestui fapt, o inmormin$
tare fastuoasa.
Aceste recomandari nu puteau fi scrise in cercurile
boieresti, ci numai la o curte domneasca. Un cdlugdr
ldsat doar la puterile sale nu ar fi putut formula cu
atita precizie ideologia si mai ales tehnica domniei
absolute, ci ar fi putut da cel mult unele indicatii; ar
fi exprimat doleante.1
Ramine de stabilit prin cercetari amanuntite tot
ceea ce a realizat Neagoe insusi din ceea ce 11 slaw,
ieste pe fiul sau2, dar nu trebuie s. uitam ca Principe le
insusi a fost rodul unor aspiratii neimplinite!
Si celelalte sfaturi din capitolul pe care 11 analizam
sint de aceeasi natura i dovedesc o buna cunoastere
a necesitatilor sociahpolitice ale epocii lui Neagoe. I se
recomanda domnului s aiba slujitori bine intretinuti,
frumos imbrcati (Stefan cel Mare daruia, printre
altele, vitejilor sai vestminte):
i sa fie slugile inbracate i inpodobite cum yeti
sti mai frumos c aceia iaste lauda si cinstea domnului
Cea mai clari dovadI a modului cum intelegea sI redacteze un calugar
asemenea scriere nego oferi Matei al Mirelor, imitator (si probabil traducitor in
greceste) din secolul al XVII,lea, al InvaNturilor. Sfaturile lui cStre Alexandru Dias
ambitioneazi si le egaleze pe ale lui Neagoe ccle unde si imprumuta idei), dar cit de
departe sintem de cugetarea unui militar, 1i unui autentic om politic! (Vezi textul
in Tesaur. . ., vol. I, ich.. eit.)
2 Pentru diplornatie i politics externi in genere, vezi Manole Neagoe, art. at.,
p. 760 si passim.

Pio

www.dacoromanica.ro
si comoara cea infrumusitata si vie. Iar de vei fi scumpu
si va lacomi inima ta spre avutie multa i vor raminea
slugile tale goli si daspuiati, deci tu far'de slugi ce
cinste vei avea si ce domnt te vei chema? (Ms. 109,
f. 191 v.)
Sa foloseasca darurile cu socoteala si mai ales cu
abilitate fiindca i Alexandru cel Mare a cucerit
lumea cu cuvintul dat si tinut, cu judecata dreapta
si cu darnicie pentru ca nu a adunat avere,
ci a miluit slugile si ostenii (versiunea slavond,
p. 300).
0 data incheiate sfaturile politice, autorul trece de
la ideea milosteniei din calcul la ideea milosteniei ca
virtute crestina i ca obligatie ce decurge din poca,
intd si spovedanie. Aici el copiaza un capitol intreg
din Simeon Monahul, inrudit cu tema socialipolitica
a capitolului din Inveigituri. Textul Incepe cu cuvin,
tele iar qi sufletul tau s nu tia uiti, ci care mild vei
sti mai mare aceia sA faci pentru dinsul ca sa fie si el
miluit (Ins. 109, f. 193). Dupa aceasta se vorbeste de
pocin i spovedanie, care sterge pacatele, aratin,
duose cA pocainta trebuie sa fie insolit de fapte, iar
fapta milosteniei este una din cele mai insemnate.
Citeva capitole de teologie morala slat anexate ast,
fel firesc, dupa vechiul obicei si cu mdiestria cunos$
cut, pornindu,se insa de la tema sociahpolitica a
cuvintului.
Despre ultimele doug capitole din lnvataturi, ca si
despre Kuglciunea la iefirea sufletului, ne,am ocupat mai
Inainte si nu mai socotim necesar o revenire..
Din aceasta analiza a capitolelor social,politice si
militare ale lnvdtdturilor lui Neagoe Basarab, se des,
prinde concluzia ca, departe de a prezenta anacro:
nisme, contraziceri, dovezi flagrante de ignoranta

181

www.dacoromanica.ro
venind de la un cAlugAr rAtacit printre probleme care
21 depaKsc, ele sint cel mai bogat, mai variat i mai
precis izvor istoric intern pentru a doua jumAtate a
secolului al XV,lea i prima jumatate a secolului al
XVI,lea.
Departe de a fi produsul divagatiilor mistice ale
unui monah retras mntro Mingstire, Invdteiturile dove,
desc, dimpotriv, un autor trAind in miezul evenimen,
telor epocii sale i preocupat de probleme cu care era
confruntat numai cineva care participA activ la viata
politica. El nu a luat pana in mInA spre a inveli rea,
litatea istoria notat5 anterior in cronica, intr,o reto,
ricA artificioasA de minalstire, ca Macarie i coala sa
din Moldova, ci spre a lAsa motenire fiului sAu si
urmaOlor in domnie o vast5 operA ce reprezintA,
pe plan literar,ideologic, chintesenta a veacuri de
dezvoltare socialA, politicA, militarA i culturalA a
Taril or Romane 1
Romanoslavica, VIII, 1963
1 Posttscriptum, 1967.
Dupi ce, in volumul VIII din Romanoslavica, acest studiu tiparit in
vecinatatea altor doui cercetiri pe aceeali tem.& semnate de I. C. Chitimia
(Considerafii despre .c Invdaturile luiNcagoe Basarab a) fi P. P. Panaitescu o(Irami,trit
turtle atribuite lui Neagoe Basarab. 0 reconsiderare), au mai aparut urmatoarele
lucrari ce se ocupS, special sau tangential, de Invdgituri:
t. tefanescu, Cu privire la oglindirea rdscoaki condusd de Gh. Doja fi a urrndrilor
ei in gindirea socialtpoliticd a vremii, in Studii, tom. 17, 1964, nr. 5, p. 1117-1118.
tefan tefinescu, Bdnia in Tara Romdnea.scd, Editura tiinic, Bucureti,
1965.
Dan Zamfirescu, Un mare dtplomat:Neagoe Basarab, in Lumea, nr. 33 (94) 1965,
p. 24125.
Manole Neagoe, Despre politica externd a luiNeagoe Basarab, in Studii, tom. 19,
1966, nr.4, p. 7451764.
Virgil Candea, Primul monument al experienfei diplomatice romeinefti medievale:
Inapiturile a lui Neagoe Basarab, in volumul Pagini din trecutul diplomafiei rorniit
nefti, de Virgil Candea, Dinu C. Giurescu, Mircea Malita, aparute la Editura
Bucureti , 1966, p. roo, 13.
Petre Nasturel, Dornnia luminatd a lui Neagoe Basarab, in Argef, nr. 8,
z967.
Dan Zarnfirescu, Expresie geniald a vechii dvilizafii romdnefti, in Argei,
nr. 8, 1967.

182

www.dacoromanica.ro
 Dan Zamfirescu, Ctitoria literari a lui Neagoe Basarab, in Contemporanul,
nr. 35/1967.
in lumina acestor noi contributii reiese ca punctul de vedere al lui D.Russo,
care facea din Ina Puri un plagiat de texte bizantine, cornpus un veac dupa Near
goe, de catre un calugar impostor, ignorant in cele lumesti*, a fost definitiv aban,
donat de catre absolut toti sustinatorii. Exceptind pe prof. P.P.Panaitescu, cerceta,
torii citati considera Invdidturile contemporane cu Neagoe fi refiectind epoca dupa
unii chiar gindirea i practica personala a domnului roman de la inceputul sem
lului al XVIAea. Aceasta, indiferent de modul in care Ili reprezinta procedeul de
elaborare al operei i felul cum pa transmis de,a lungul secolelor. Pentru spiritul in
care sint abordate, astazi, lnvdidturile lui Neagoe Basarab, nimic nu mi se pare mai
caracteristic deck aceste cuvinte, pe care le citim in prefata Paginilor din trecutul
dipIornaiei romkiefti:
Invdgturile lui Neagoe cdtre fiul sdu Teodosie sint un monument al ;colii diplo
matice romanesti, care contine in gerrnene toate calitatile ;i trasaturile bune folosite,
in inomentele de incercare, in epocile de mai tirziu. Gsim aid acele tonalitati
de masura vi bun simt, cumpitare ci modestie, impletite cu dirzenie si demnitate,
chibzuire adinci a hotarkilor, ospitalitate i solicitudine pentru prieteni, neincredere
i hotarire fag de dupnani.

www.dacoromanica.ro
 MATEI AL MIRELOR I 0 LETOPISETUL
CANTACUZINESC >>

PROFESORUL DAN SIMONESCU a publicat in nus

mrui 1-2/1966 din 4evue des etudes suSest euro,
peennes un studiu intitulat Cronicarul Matei al Mirelor
si o traducere necunoscutd a Istoriei sale. Importanta
acestui studiu, ca i a editiei ceA insotqte, nu va scapa
nici unui cercetator al vechii noastre culturi. Irnplicatiile
lui sint, de asernenea, multiple. Prof. Dan Simonescu
pune in valoare manuscrisul romanesc nr. 2591 din
Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romania,
manuscris in care se aft versiunea romaneasca a cro:
nicii lui Matei al Mirelor editati de dinsul. Aceasta
versiune a fost inglobata intr,o istorie paralela a Tarii
Rornanqti i a Moldovei, a carei existenta i insemna:
tate au fost relevate Inca din 1891 de M. Gaster in
cunoscuta Crestornatie ronand, vol. I, introducere, p.
LXVII. i p. 189-194 (fragmente alese).
1 . Autorul necunoscut al acestui Letopisei a ilsat in urma lui compilatiunea cea
mai importanta de istoria sinhronisti a Munteniei f i a Moldovei; este o opera de o

184

www.dacoromanica.ro
 Mentionat in introducerea la editia critica a Leto,
pisetului Cantacuzinesc (Editura Academiei, 1960), manu,
scrisul 2591 nu trezise interesul editorilor, care au
ales ca text de baz manuscrisul provenit din biblio,
teca lui tefan Cantacuzino. Importanta traditiei ma,
nuscrise pe care o reprezinta ms. 2591 apare abia acum,
mai ales ea' prof. D. Simonescu stabileste descendenta
acestei copii dintriun arhetip comun cu ms. 13 de la
minastirea Neamtu 1, descoperit i editat In 1961 de
prof. Ilie I. Georgescu (0 copie necunoscutd a Letopisetului
Cantacuzinesc, in Mitropolia Olteniei, An. XIII, 1961,
nr. 7-8, p. 498-549). Devine astfel clara existenta
unei alte traditii manuscrise, mai complete, mai apro,
piate de textele izvoarelor folosite, foarte probabil,
mai aproape de redactarea originala a textului cronicii
Trii Romanesti cunoscuta cu denumirea acordata
de I. Sbiera drept Letopiset Cantacuzinesc.
Care este raportul dintre traditia manuscris
din ms. 2591 i ms. 13 de la Neamtu (in continuare N.)
pe de o parte, si textul din editia criticl a Istoriei Tdrii
.Komdnesti, 1290-1690, de cealalt parte ? Aceasta este
problema de ordin general la care ne permite sa ras,
pundem examenul studiului publicat de prof. Dan
Sim onescu.
Se stie ca N. Iorga cel dintii, apoi D. Russo, G. Pascu,
S. Puscariu, N. Cartojan i Al. Piru au sustinut
cu dovezi ca autorul compilatiei numit Leto,
pisetul Cantacuzinesc a folosit, pentru perioada 1602
1618, traducind i pe alocuri prescurtind, cronica in

insemnatate capitala care ar merita si fie publicata. in intregul ei inaintea oricirui alt
letopiset. a Autorul este identificat de prof. D. Simonescu in persoana lui Axinte
Uricariul. Problema atribuirii acestei compilatii amine insi deschisi.
1 Dupi limbS copistul acestui manuscris, Florea Logofitul, nu este moldo .
vean, ci rnuntean. Ministirea Neamtu e nurnai locul unde a, pdstrat manuscrisul

185.

www.dacoromanica.ro
versuri a mitropolitului Matei al Mirelor intitulat5
Istoria celor petrecute in Tara 4omdneascd incepind de
la Serban Voievod pind la Gavriil Voievod (editat de
Legrand si, cu traducere romaneasc5, de A. Papiu
Ilarian, in Tesaur de monumente istorice pentru 4onania,
torn. I, 1862). Prof. Dan Simonescu, reactualizind un
punct de vedere formulat i argumentat de prof.
Mihai Berza intrto lucrare de studentie (Matei al Mirelor
si cronica cantacuzineascd, lucrare feicutd in seminarul de
istoria romdnilor al Universitdtii din Iasi, extras din
Cerceteiri istorice, IV, 2, 1928, Iasi, 1929), incearca sd
acrediteze o noua teza: autorul Cronicii Cantacuzi,
nilor scrie dinsul textual nta folosit in mod
direct cronica lui Matei al Mirelor, ci numai o adaptare
a acesteia. In studiul mentionat mai sus, profesorul
M. Berza, acind judicioase comparatii de texte, neta
dernonstrat c asemAngrile neesentiale intre Cronica Cans
tacuzinilor i Istoria lui Matei sint mai putin semnit
ficative decit diferentele ce se constat intre cele dou
texte si c aceast interdependenta star putea datora
utilizrii unui acelasi izvor de care cei doi cronicari.
Problema, judicios pus si rezolvala de M. Berza,
irni permite s sustin, la rindul meu, ca nu exist 5. lega,
turd direct5. Intre Letopisetul Cantacuzinesc i Istoria lui
Matei al Mirelor. Cel care a utilizatto direct a fost
autorul scrierii Istoriile domnilor Tdrii 1<orndnesti.
(Art. cit., p. 91.)
Intreo anumiti msurd, noua ipotezd este adevgrat si,
impreun cu observatiile prof. M. Berza (unele fuseser
fcute, fgr a trage ins aceeasi concluzie, de N. Iorga

,Cf. N. lorga, Manuseripte din biblioteci stretine relative la istoria romeinilor.

Al doilea rnemoriu, extras din Analele Acadetniei 1(onane, Bucureti, 1899, p. 5-6:
In 16ti, cronica romineasci are citeva amInunte noi, luate probabil dintr,un izvor
national, asupra ciocnirii intre soldatii celor doi domni rivali: Radu erban i Radu

186

www.dacoromanica.ro
si de G. Pascu 1), ea deschideo perspectivg ine,
ditg asupra istoriografiei muntene din secolul al
XVIblea. Intr,adevgr, se poate demonstra cg cel
ce a dat Cronicii Tdrii Komanesti forma din editia
criticg tiprit in 1960 (in continuare desemnatg prin
L. C.), rva citit el insusi in original si rpa tradus ad,hoc
cronica lui Matei al Mire lor, ci a lucrat pe un text
preexistent. Rmine de stabilit insg cum arata acest
text si in ce a constat lucrul copistului traditiei manu,
scrise din citata editie.
Se stie cg exist in istoriografia noastri literarg
doug puncte de vedere cu privire la data si impre,
jurgrile in care s$a alcgtuit intlia cronicg a Tarii Roma,
nesti in limba romang : pentru I. G. Sbiera, N. Iorga,
N. Cartojan, t. Ciobanu, Dan Simonescu, C. Grecescu
si Al. Piru, cel ce a tradus i asamblat intr,o compilatie
cit de cit unitarg scrieri ping atunci de sine stgatoare,
redactate unele in slavong, altele in greacg si, in sfir,
sit, altele in romaneste, pentru a le continua apoi ping
la 1690, a fost un om de casg al familiei Cantacuzino,
identificat de N. Iorga in persoana lui Stoica Ludescu.
Data cind sfa petrecut aceasta operatie, de comasare
a istoriografiei muntene anterioare, este plasatg de cei
Mihnea, asupra fugii celui dintii in Moldova, unde i se nalte o fatt, Elena, pe care o
boteazi mitropolitul Crimca... La schimbarea lui Radu Mihnea din Tara Roma*,
neascl in Moldova, Anonimul se desparte de Matei spunind, ceea ce nu e exact, ci
domnul a fost mazilit i dus la Constantinopol. Anonimul nu vorbe;te apoi de domnia
efemert a lui Gavril Movill. tn schimb, domnia lui Alexandru Ilia e intocmai ca in
poema greceasci, Idsindu,se la o parte numai expunerea campaniei lui Skender,Pala a
(s. n.); vezi ;i N. Iorga, Cronicik muntene. Intiiul rnernoriu, extras din Analele Acade,
miei 4omtine, Bucuresti, 1899, p. 12: La aceasa traducere (a lui Matei n.n.)
furl adaose notite, poate, dupl insernniri scrise de provenienta nesigurk fi altele
dupd tradiliune, precum i, pe alocuri, citeva explicatiuni s.
1 G. Pascu, Istoria literaturii rornline din secolul XVII, Iai, 1922, p. 136: a Uncle
Itiri, ca de pada lupta lui *ban cu Irirnia Movilt la Teleajen cp. 304, 1-15), fuga
lui $erban la Suceava in Moldova, unde era ;i sotia lui (p. 305 jos 3o6,), care lipsesc
la Matei al Mirelor, aratt urmele Anaklor, pe care cronicarul le urmeazi, cu oare,
care amplifictri, pentru Radu Mihnea, pint la filexandru Ilia; a (p. 309-311).

187

www.dacoromanica.ro
citati in timpul lui erban Cantacuzino, adied dupa
1678.
Alti cercet5tori, i anume Dimitre Onciul 1, Giorge
Pascu2, iar in anii din urm P. P. Panaitescu3 socotesc
insi c prima istorie unitar a Tarii Romanesti a fost
redactati in vremea lui Matei Basarab, concomitent cu
redactarea in Moldova, de catre Ureche, a letopise,
tului sau. Atunci s,au tradus, pe lIng unele firave

1 Cf. D. Onciul, Din istoria Romdniei, Bucure0i, 1906, p. 44-47: On Moldova,

vornicul Grigore Ureche a scris in domnia lui Vasile Lupu cea dintii cronicS roma,
neasci a Moldovei (ping la 1594), dupi vechile letopisete slovenesti ale Orli ;i dupl
cronicari poloni. In acelasi timp ;i in Tara RomSneascl, sub domnia lui Matei Basaiab,
s.a tradus in romineste Viata Patriarhului Nifin (serisi la inceputul secolului al XVII
lea); in legatura cu aceasti scriere vat' tradus, probabil tot atunci, i vechile anale
ale tarii, impreuni cu istoria lui Mihai Viteazul, unite cu ea in cel dintii corp de
cronici a Tarii Rominesti... a 'In not, urnatorul argument: i in Viola hri
Nifon fi in Istoria lui Mihai Viteazul, Tara Romlneasci este numiti adeseori Tara
Munteneasci", nume intrebuintat in tars sub Matei Basarab (in lndreptarea legii)
introdus atunci in Moldova.
Un contemporan necunoscut (claci nu logolatul Udrilte NIsturel, care
a tradus pe Varlaam fi Ioasaf 1648) a scris domnia lui Matei Basarab cu domniile
anterioare de la 16oi incoace, folosind pentru timpul de la 1602-1618 cronica
greceasca In versuri a lui Matei al Mirelor asupra acestor domnii. Probabil in
acelasi timp scris f i partea de la inceput a cronicii, cu traditia descIlecatului
(necunoscut lui Moxa), purtind semnul acestei epoci. In notS, argumente:
Cuvintele cronicarului Acesta este titulqul tuturor domnilor de atuncea incepin.
du,s 5. pfnd acum 0. D. O.), precum adevlrat se vede ci este scris la toate brisoavele
Orli", nu se putea spune dupi epoca lui Matei, cind titlul de herteg al Amlaplui
f i Fagarasului", intrebuintat Inca de acest domn, incepe sl cadS in desuetudine.
In domnia lui Serban Cantacuzino (. . .) cronica oficiald a Tara (s.n.) a lost
continuatS de un logofat (secretar) al familiei Cantacuzino, de Stoica Ludescu, pins
in ultimul an al liii erban. Partea scrisa de acesta (dui:a ordinele primito, impreuna
cu pSrtile anterioare, compilate intriun corp de cronies& alatuiesc cea mai veche
cronici a Tara Romlne0i, care, dui:A' ultima sa redactare din domnia lui Serban
Cantacuzino, se poate numi cronica cantacuzineasci.
2 ic Vrind si scrie o istorie a Munteniei din punct de vedere al Cantacuzinilor
nota G. Pascu in legatura cu ceea ce el numea Cronica anonirnd, 1290-1688 , ano$
nimul nostru a copiat mai intii un manuscris care incepea cu 1290 0 se rnintuia cu
1654... Dupa cit se pare, cronica aceasta de la 1290-1654 era cronica oficialfi a tarii,
Letopisetul Tdrii (Subl. G. P.), cad o compileazi Radu Popescu in Istoriile domnilor
Tdrii Romdnetti i o confruntS de citeva ori Stolnicul Constantin Cantacuzino in
Cronologia tabdard s. (Istoria literaturii ronane din secolul XVII, la.0, 1922, p. 135
II 137.)
Inceputurik istoriografiei in Tara Rorruineascd, in Studii i rnateriale de istorie
medie, vol. V, 1962, p. 197-255.

188

www.dacoromanica.ro
anale slave, Viata lui 1W:m si Istoria lui Matei al Mirelor.
Fundamentind, pe o analild profund a textelor si
imprejurdrilor de culturd generald, punctul de vedere
schitat de D. Onciul, prof. P. P. Panaitescu a con,
firmat totodatd intuitia lui G. Pascu, prin demonstrarea
faptului ea' aceast cronici oficial anonim, de la
origini, continuat dupd Matei Basarab, pind la 166o,
a fost utilizatd atit de cronicarul Cantacuzinilor, cit
si de adversarul acestora, care a scris, pentru partidul
Bdlenilor, Istoriile domnilor Tdrii Kmidnesti. Dar, in
vreme ce primul star fi multumit sd adauge la crot
nica oficiald povestirea evenimentelor de dupa 166o
din punctul de vedere al partidei ce o reprezenta (eve%
nimente in centrul cgrora sttea postelnicul Constantin
Cantacuzino), ultimul a alcdtuit, tdupd modelul istoriot
grafiei moldovene, o istorie a domnilor intro redactare
unitard, in care izvoarele nu sint luate ca atare si lipite
cap la cap, ci prelucrate intrtun tot omogen, purtind
pecetea unui singur autor.
Dacd admitem cd alcAtuitorii Cronicii Tdrii &ma':
negi (termen cu care vom desemna cronica oficiald
redactatd la mijlocul secolului al XVIIAea) au folosit
pe Matei al Mirelor in original si cd istoria anilor
16o2-1618 este, in aceastd cronica, cu citeva exceptii,
o traducere prescurtat a operei mitropolitului grec,
atunci aceastd traducere dateazd din vremea lui Matei
Basarab, sau, pentru cei ce admit cealaltd ipotezi,
dintrta lui Serban Cantacuzino. Locul unde sta tradus
cronica lui Matei al Mirelor este, desigur, Tara Roma',
neasci, unde sta alcdtuit si compilatia. Dac adrnitem
ins c pentru numita perioadd din Cronica Tdrii
Komdnefti a fost folositd altd scriere, pe care prof. M. Bert
za nto indica, iar prof. D. Simonescu crede a fi o
adaptare ( ?) a scrierii lui Matei, atunci data si

189

www.dacoromanica.ro
locul traducerii pot fi mutate, curn face prof. Dan Simo,
nescu afirmind ca versiunea romaneasca editat in
R.E.S.E.E. ar putea fi tradusa de Axinte Uricariul
insusi, in timp ce,si alcatuia compilatia, sau de un
alt . . moldovean, inainte de inglobarea ei in Istoria
.

paraleM (p. 99).

Ne indoim ca un examen mai atent al textelor,
in special al copiei de la Neamtu, indreptateste o ase,
menea ipoteza. Ca textul dinN. a fost neglijat atunci
cind s,a formulat parerea citata mai sus, o dovedeste
afirmatia de la p. Ho, nota 18, curn ea' le chapitre
qui suit chez Mathieu, consacre a la doamna , l'epouse
de Ieremia Movila [. . .] est omis par le traducteur
roumain . In realitate, nu traducdtorul, ci compilatorul
0 Istoriei paralele il omitel. Acest episod, ca si incept',
tul primei domnii a lui Gavril Movila, de asemeni
absent in ms. 2591, figureazd integral in N. (cf. I. I. Geor,
gescu, ed. cit., p. 528-529).
Ce dovedeste analiza comparativa a textelor din
ms. 2591, N. i editia critica din 1960 a Letopisetului
Cantacuzinesc, editie bazata pe ms. 112 al Bibliotecii
Acad. R.S.R., Filiala Clug
Ca, in realitate, in toate aceste trei manuscrise avem
de,a face cu aceeasi traducere (materia insasi este frag,
mentata si titlurile capitolelor traduse dupa Matei al
Mirelor), numai ca intho serie de pasaje din Leto:
pisetul Cantacuzinesc ea a fost mult prelucrata (se va
vedea cum). Dimpotriva, ea s,a pastrat, cu uncle
lacune dar in forma initiala, in compilatia atribuita
lui Axinte Uricariul (ms. 2591) si integral in N. (afara
de citeva rinduri la inceput, care se reconstituie insa
1 Explicatia acestei omisiuni e simpli: compilatorul Istoriei pardele a eliminat
amInuntele de istorie moldoveneascA din letopisetul muntean, preferind izvoarele
moldovenefti, in speta pe Miron Costin.

190

www.dacoromanica.ro
dupa rns. 2591, din pasajul de la fila 375, rindurile I-14
omise de editor din motive nearatate). Manuscrisul de
la Neamtu nu este o prelucrare ca 2591, ci o copie
din nefericire cu foi taiate la inceput si la sfirsit a
Cronicii Tdrii .KomOnesti (titlul: Letopisetul Torii
Komi:Mesa figureala pe cotor). Asadar, in vreme ce
autorul Istoriei paralele a dezmembrat i repartizat
dupa o economie proprie textul letopisetului Tarii
Romanesti, care poate fi ins6 reconstituit, logofatul
Florea, copistul manuscrisului N., ne,a lasat imaginea
monumentului intreg, lucrind ins si unul i celalalt
dupa cum a aratat prof. D. Simonescu pe baza
unui prototip comun. in aceste manuscrise sfa pstrat,
de asemenea, si cea mai completa forma cunoscuta a
Istoriei lui Mihai Vodd sin POtrascu Vail, care se &este
in ms. 2591, la ff. 343-360. Or, ceea ce se vede imediat
cind comparam textul istoriei lui Mihai Viteazul din
N. si 2591 cu cel din editia criticd, este cal lacunele
si confuziile grave din manuscrisul de bald al celei
din urm (MirdslAul prezentat ca victorie, omiterea unei
jumaltali de pagina de stiri numeroase i matematic
exacte, dupa cum dovedeste comparatia cu memoriul
lui Mihai Viteazul catre ducele de Toscana) dispar
atunci cind ne adresam celor dintii.1- A crede ca la
inceputul secolului al XVIII,lea Axinte Uricariul si
Florea Logofatul puteau, independent unul de altul,
s dea o noua redactare (perfect asemanatoare la amin,
doi!) cronicii lui Mihai Viteazul si c aceast redaci
tare putea sa fie i mai bogata decit in Letopisetul Can,
tacuzinesc, ar fi o naivitate. Pur i simplu, aici ni sca pas,
trat textul initial al Cronicii TOrii 1<omOnefti, asa cum
1 D. Zamfirescu, Elemente noi intrio controversd veche: Cronica oficiald a jul
Mihai Viteazul ,ci Cronica Buze,stilor", Gazeta Literard, nr. 19, 1961. Vezi gi
studiul urrnitor din volumul de fati.

191

www.dacoromanica.ro
se infgtisa inainte de a intra pe mina autorului tradi,
tiei manuscrise din L. C.1 Argumentele decurg din
constatarea urmaltoare, i anume:
Letopisetul Cantacuzinesc, editat in 1960, este, in
bung parte, alterarea, dar si prelucrarea in sensul inte,
reselor familiei Cantacuzino (si nu numai continuarea)
Cronicii Tara Konuinesti de la jumaltatea secolului
XVII. Pe lingg faptul ca au dispgrut titlurile para,
grafelor de felul celor ale lui Ureche contopindu,se
intr,o expunere continua, toate pasajele in care textul
diferg de N. 0 2591 se dovedesc a fi sau prescurtgri ale
versiunii din N. (discursurile de facturg antick pre,
zente in .N. si 2591, sint inexistente in editia critick
prinderea lui Lupu Mehedinteanu se reduce la doug
rinduri si altele), sau modificgri si adaosuri intentionate,
care permit s surprindem procesul de cantacuzini,
zare a letopisetului. Din aceste interventii pe un
text preexistent (pgstrat in forma genuina in N. si
partial in 2591), continuat apoi, pentru perioada res,
pectivg, de omul de casa al familiei, a rezultat Leto,
pisetul Cantacuzinesc.
Asa au aprut toate acele omisiuni in raport cu
Matei al Mirelor, care furnizau argumentele de bazg
din articolul prof. M. Berza. Confruntind acest arti,
col cu textul din N. 0 2591, care au la bazg acelasi
prototip (copia din 2591 mai corectg in multe locuri),
ele cad unul dupg altul:
.. SOL1A LUI RADU gRBAN CATRE MOISE SZEKELY

L. C. cEd. C. Grecescu i Ms. 23 Neamtu (N., ed. 1. 1.

D. Simonescu), p. 85 T. 14-17: Georgescu, p. 524); 2591, ed.
D. Simonescu, p. soy:
1 Existents und traditii manuscrise superioari ceki luate ca bazi pentru L.C.
a fost bInuitS de prof. $erban Cioculescu (Varialli critice, EP.L., 1966, p. 29-44),

192

www.dacoromanica.ro
 Atuncea 'asrban VodA Inca
intelegnd de aceasta, mult
sa mira si facu sfat cu boiarii
lui de,i trimise daruri scumpe
si,1 poftea sa: sa lase de acel
gand si sa: aibi anandoi frtiie
si prietesug ca si Intii, iar
el nicicum dragostea nu o
vrea, nici darurile nu le prii,
mi.
2. TRIMITEREA BANULUI PREDA SA STRINGA OSTILE
L. C., p. 85 r. 18-20; p. 86 r. 2:
Atuncea 5.rban Voda vazAnd
una ca aceasta numaidecit
trimise in tara de,si strinse
toate ostile si s gatira de
rizboi. i cind fu la purce,
sul lui den Tlrgoviste, strinse
preotii bisericii de facura
bdenii si slujbe dumneziesti.
i,1 blagoslovira toti, rugind
pre Dumnezeu sad poarte
introaceastA cale cu sAnAtate
si cu biruintA asupra vrajma,
silor.
www.dacoromanica.ro
Atuncea .dr.ban Voda auzind,
muk id miri cu toti boiarii si
fAcura sfat si bine sa sfAtuird
se dea sad daruiascA fi sA aibA
pace ca si de citre ceialalti.
;Si tot trimitea soli cu daruri.
lar el dragostea nu o vrea si
socoti pre $Arban Vodd ca o
nimica. ,Prban Voda deaca vdzu
a nu va sd sd inceteze de rdzboiu
ii trimise carte scriindud all::
Caput cel fAr' de minte, se
face jArtvg, iar eu trag nadjde
si ma rog lui Dumnezeu
pentru moartea ta cea rea si
mA plec si mA inchin. Singele
ce sA va virsa pre fata pimin,
tului si pcatele oamenilor s5.
fie in sufletul tau si sa stii cA
nu yin eu asupragi cu sabie,
ce numai cu puterea lui
Dumnezeu. De la el sA gAsesti
aceastA platA.
N., p. 524; 2591, p. io5:
Iar dupl aceasta trimise Pri
ban Vodd pe Preda vel ban
deli strinse toate ostile si cind
sA gAtirA sa purceagal, strinse
preotii &A facA rugAciune si sad
blagosloveasci si meargd si
sl a IntoarcA cu izbinclA sA
sazA in scaun. i inchinindu,se
luo blagoslovenie fi. purcease
in Tara Ungureasca. o
193
3. SCHIMBAREA DE ATITUDINE* A MITROPOLITULUI GREC FATA
DE RADU SERBAN

L. C., p. 87, r. 7-12 : N., p. 525; 2591, p. 106-107 :

lar vrajmasul diavolul, cel
ce nu va sa vaza pacea in
crestini, ci iar scorni vrajba
0 nevoe mare asupra lui Sarban
Voda. Ca fiind Batir Gabar
crai in Ardeal, siau fort &it
in taina cu o0i grle, ne0iind
Sarban nimica. Numai au prins
de vste deaca au trecut aicea
in pra. Deci nefiind el gata
de razboi, noau avut ce mai
face, ci au fugit la tara Mob
dovei cu toti boiarii lui. o
Apoi deaca trecu cincilase
ani de sa inpacase toate vraji
bile i sa asazase tara si era
pace, iar du0nanu1 aruncl cu
piatra si stria pacea cea bung
i sa scorni iar vrajba rea.
AiceaInsemneaza
cum pogort Bai
sa
tir Gabra de gon i
pre Sarban Voda
i jafui Tara Muni
teneasca.
Atuncea Sarban Voda auzi i
wavu ce face ca Dumnezeu
hau osindit cdci ruau vrut sd
pdzeascd obiceaiurile. i &au
pogorit Bata'. Gabra cu toate
o0ile. lar Sarban Voda nefiind
gata sa dea razboiu, el fugi 0
toata tara fugi la Dunare de
frica lui Batar Gabro.

4. DENUNTATORII SIRBI SI BULGARI AI CONSPIRATIEI ANTIGRECESTI

L.C., 90, r. 18-20, 91, r.Ii7:
Si nu trecu mult vrme,
venitwiau poruncA de la imi
paratie ca sA mearga la oaste
inpreuna cu Schinder pasa, la
Tara Lepsca. Deci Alexandru
Voda &au gatit 0 au scos
tabara afara. lar boiarii fiind
inpresurati de multimea grecii
lor 0 ocariti de trufa0ia lor,
care nu putea sa o mai rabde,
ci facura sfat in taina saii
uciga. Iar Alexandru Voda
2591, p. III (in N., p. 529,
pasajul e copiat cu grepli):
lar netrednd vrme multa,
bau venit vste sa marga la
oaste trimitind imparatului pre
Schender pasa, sa asculte qtile
de dinsul la toate poruncile
imparatiei. Ap 0 Alexandru
Voda &au gatit si au scos tabara
afara. Atunce toti boiarii sa vese
lira, facind sfat sa tae pre
greci, ca bau urit. Iar Lupul
paharnicul atunce vicleni; ci

'94

www.dacoromanica.ro
prinse de veste, ci s gati
saii tae. lar ei Inca intelegind
de aceasta, Lupul paharnicul
Mehedintul inpreuna cu o sea,
ma de boiari fugira in Tara
Ungureasca, iar alti boiari,
citi ramasera, plecara capetele
toti la Alexandru Voda. lar
el, neavind ce face, cad grabiia
turcii O. mearga la oaste, ciii
erta si purcese de sa inpreuna.
cu Schinder pasa.
5. BOGATA POVEST1RE A ASEDIULUI RASCOVULU1
L.C., 91, r. 7-12:
. .. ciii erta si purcese de
s inpreuna cu Schinder pap.
Trecura Nistrul de mrsera
la Camenita si citeva zile sa
batura cu lesii si nirnic nu
folosira, ci facura pace si sa
intorsera cinesi la tan. lui.
Si sosind Alexandru Vocla la
scaunul lui in Tirgoviste,
indata tae pre Cirstea vel
vornic. Si inca vrea sa mai
tae pre multi, ci nu cuteza
de Schinder pasa, cad cerea
pentru Cirstea 40 000 de gab
beni de aur.
www.dacoromanica.ro
sirbii fi bolgarii mergind la
Alexandru Vodd ziserd :
Doamne, boiarii situ fcleni,
ci porunceste ca sd se tae boiarii
fi grecii". Atunce auzind Lupul
paharnicul dinpreuna si cu
spatariul, au fugit in Tara
Ungureasca. lar ceialalti deaca
vazura aceasta, ei sa datuira:
cum vor face? Ci zisera:
Ca nici un viclesug nu stim,
ci noi cu totii ne vom pune
capetele pentru tine, domnul
nostru". Alexandru Voda nea,
vind ce sa faca, cad grabiia M.
marga la razboiu si facind juras
mint, ioau ertat. i purceend
intrtacel ceas la oaste stau
impreunat cu Schinder pasa
si hau daruit foarte bine.
2592, p. in 112 ; /V., p.
529-530:
tc . . . si bau claruit foarte bine.
Trecind Nistrul pe la... doc
gol in ms.) fiind acolo o ceta,
te nalta si incepind a o bate,
aceia loviia tot trupuri, iar
cestea tot pietri. Deci au fat
cut sfat sa dea navala si toti
navaliia intru care razboiu au
trecut un glontil peste capul
pasei si cazind jos dupe cal,
toti stau spariat. Atunce alert
gind Alexandru Voda, au radit
cat pre pasa de hau pus calare
pre calul lui, iar el au incilecat
195
 pre alt cal i s,au departat ca
sA nuoi soseasca si lui vreun
glonttl, cA nufi va folosi nici
imparatului. Deci cei din cetate,
temindwse de multimea turci,
kr, intrfaceea noapte au fugit
din cetate i a dooa zi sculin,
chose Schender pap i aflind
cetatea pustie, mult s,au mirat
de fugirea kr, netiind incatro
au fugit. Atunce au alergat
ostaii la cetate ca sa dobin,
deasca ceva i negasind nimica
sfau tutors inapoi far' de nici
o dobincli. lar cimpii sta albi
de cealrnale i trupurile lor
umflate, mancindwle gadinile,
dupe cum sint invatate. Si
nimica mai nainte wau mers,
ci au facut pace i smu invirtejit
inapoi cine la tara sa. Iara
Alexandru Voda dupa ce au
venit cu tot slujitorii i vau
apzat in scaun la Tirgovite,
boiarii au facut sfat sA tae
pre greci. i indata Alexandru
Voda au ornorit pe Carstea
vornicul i bau luat tot ce au
avut. Si vrea sa tae pre multi,
ci wau putut di frica paii,
pentru a deaca au auzit ca au
tAiat pe CArstea vornicul, bau
cersut 40 000 de galbeni de
aur, ca saii trimita la impara,
tie. *

6. PRIMA DOMNIE, EFEMERA, A LUI GAVRIL MOVILA

L.C., p. 9o, I'. 16-20: N., p. 529 (in 2591, inceputul

Alexandru Voda Iliia, acesta lipseste, omis impreuna cu pa/

196

www.dacoromanica.ro
au venit domn la Poarta si au
sazut in scaun la Tirgoviste.
$i sa inchinara lui toti boiarii
cei mari 0 cei rnici 0 toat
tam. i nu trecu multa vreme,
venitwisau porunca .. . 3 etc.
www.dacoromanica.ro
sajul anterior despre doamna
lui leremia):
Aicea insemneaza
pentru Gavriil Vo,
d a.
c Cum au venit din Tara
Lesasca ca sa apuce domniia
lui Alexandru Voda si pentru
cea doarnna, c o au robit cu
coconii ei. i au gonit pre
tefan Vocia pentru numele
ei, ea ia sa duse la Vizantiia,
iar tefan Voda, nefiind vrdnic
sa stapineasca Moldova, fugi.
lar Inparatul trimise de lila
domniia Radului Voda din
Tara Munteneasca si purcese
sa mearp s aduca pre Ga,
vriil Voda din Tara Lesasca.
Iar lui Gavrila Voda Inca
Orli a nu,i sosi veste de domnie,
el veni domn in Tara Mun,
teneasea si era fecior lui Si,
mion Voda ot Moldova. Iar
Alixandru Voda auzind c au
mers inparatul sa aduca domn
pe Gavriil Voda el merse la
vizirul si indata ceru steag de
domnie. Iar vizirul nestiind
ii dte steag si aga turc si
purcse s vie domn. Iar boia,
rii deaca auzira Acura sfat
sa radice dornn pre Kir Ga,
vrila pina nu vine Alixandru.
Iar el nu vrea ca,i era frica de
Alixandru Vocla. lar. boiarii
zisera : noi pre tine te iubim
sa ne fii domn". lar Gavriila
Voda grai ca un intelept ce
era: voi boiari mari si mici,
eu far' de voia lui sultan turcul,
197

7. PRINDEREA 1 UCIDEREA LUI BUZDUGAN I LUPU MEHEDINTEANU,
PE LARG
L.C., p. 93, F. 9-16:
Si dupre aceasta mazilie a
lui Alexandru Voda, dcle im,
paratul domniia lui Gavrila
Voda. Si au venit in scaun
in Tirgoviste. Si preste putina
vrme i,a venit porunca de
mrse cu toate ()stile de sa
inpreuna cu Schinder pasa.
Fu prins $ i Lupul paharnicul
cu Buzdugan capitanul; din,
dwi in mina pasii, indatasi
intepa pre amindoi. Si asa
si,au sfirsit viiata lor. Ear Gavrila
Voda, intorcindu,se de la oaste
putin au mai domnit si Wu
rnazilit.
198
www.dacoromanica.ro
domn nu ma voi pune, ca a
lui iaste taxa. Iar voi sa ma duc
la Constantinopoleos, la Poarta
si de va vrea Dumnezeu voi
deveni eu domn." Si se duse
Gavriila Vocla si veni Alexandru
Voda de la Tarigrad cu cinste
si sazu in scaun in Tara Mun,
teneasca. Si i sa inchinara
toti boiarii. Si, (nu 0 2591)
trecu multa vreme. . . >,
2591, p. 114; IV., p. 531 532 :
Si dupa ce au rnazilit imparas
Via pre Alexandru Vocla, iiau
dat domniia si steagul cu un
aga turcu si pre chir Dumitras,
co si pre Nicolae Catargiul.
Iar dupa ce s,au asezat in scaon,
au facut pe Lupul acel rnai
sus numit, spatar mare. i peste
putina vreme if au venit poi
runca de la imparatie lui Gavriil
Voda s marga cu Schender
pasa la oaste. Deci gatindwse
si purcezind cu toate ostile,
vau impreunat cu Schender
pasa. Indata pasa au apucat cu
mina cea dreapta pre Lupul
spatariul, mustrindwl si zicin,
dud: Tu esti Lupul cel
viteaz? Bine ai venit la miinile
mele, Ca mai mult nu vei mai
trai, ca alta data sa nu mai
radici sfaturi pre capul domni,
lor si sad scoti afara." Si asa
puindwl in obezi, bau trimis
la Darstor la inchisoare. De
 carele au i scris la imparatul,
facindwi tire ca au prins pre
Lupul 'in oaste, carele au
jefuit gradina qi au suduit
numele imparatiei tale, iar
acum iaste in rniinile rnele
legat i in flail; ci sa,mi dai
raspuns cum voiu sad pedep
sescu". La care i,au dat rasf
puns: moartea lui sa fie de
tapa. Atunce Schender pap
chiemind pre cadiul sa judece,
dupa ce I:au judecat indata
hau i intepat. Si cu aceast
moarte stau rasplatit i. lui
i Buzdugai, carii au omorit
pre greci far' de mila.

Relatarea de la nr. 7 este o naratiune prescurtat

in raport cu Matei al Mirelor, dar nu lasa nici o ins
doiala asupra originalului (autorii Cronicii Tdrii .Kotnds
nesti nuosi propusesera sd traducd pe Matei al Mirelor,
in felul in care fusese tradusa Viata lui Nifin, ci hau
utilizat ca izvor, fie prescurtinduol, fie urminduol cu,
Vint cu cuvint).
Confuzia intre asediul Rascovului si asediul Came,
nitei ultimul, evenirnent inexistent la Matei al Mi.,
relor si 'in istorie este, cum so a putut vedea, tot opera
copistului cantacuzinesc : in /V. si 2591 nu se da nu,
mele cetatii (in 2591 se lasa loc gol, iar in /V. se spune
ca trecu Nistru decinde ) si, atunci, copistul lui L. C.,
care reduce totul la 2-3 rinduri si care stia pesemne
dintre cetatile poloneze doar de Camenita, a cornpleo
tat dupa cum a crezut ca. e mai bine. Lacuna din -ms.
romanesc se explica si prin faptul ca versurile Raso
coy se chearna acel castel si era al cneazului Vasile
nu apar in locul unde se vorbeste de trecerea Nistru,
199

www.dacoromanica.ro
lui si inceperea asediului, ci mult mai departe, in
chiar expunerea batalliei, unde ele intrerup naratiunea
si deci mau mai fost traduse (vezi Tesaur, p.344945).
Rezumind textul unde se &eau arnalnuntele asediului
Rascovului, inclusiv parasirea castelului de care apgo
raltori, s,a creat impresia ca Letopisetul Cantacuzinesc
ignora asediul Rascovului si inventeazA, in schimb, un
asediu al Camenitei de care Alexandru Ilias qi Schin
der pasa. In comparatie cu N. i 2591, se vede limpet
de ca este vorba de acelasi eveniment.
Inforrnatia cu ducerea la Tarigrad a lui Radu
Mihnea este, iarisi, numai in varianta cantacuzineascd.
In N., povestirea se opreste la intoarcerea lui Radu
Mihnea si tefan Tomsa din expeditia contra lui Ga,
briel Bathory, fiecare in tara lui (527), adica exact cum
scrie si Matei al Mirelor (Tesaur, p. 337):

L.C., p. go, r. 10-15: N., p. 527-528; 2591, p. log

Iar boiarii lui facura toti
sfat si IndatA omorirA pre
Gabar, ca s nu mai intre
rautti 'in tara kr pentru un
om nebun ca acela. lar Radul
VodI si cu tefan Vocla sa
intoarser inapoi la Wile kr
si nu &cued nici un rAzboi.
Dupd acegia iinpdratul au mazilit
pre Kadul Vodd, de siau dus
la Tarigrad. i au domnit ani 3.
Vakatul 712.
Ho:
lar boiarii lui Batar Gabro
facuri sfat zicind: Cum, pens
tru un om nebun ca acesta
si far' de minte sa ne lasam
noi mosiile noastre 0 sa zica
domnii ea nu nefam tocmit
tara bine? Ci noi cu turcii, cu
tatarai, cu rnoldovnii si cu
muntnii nu ne vom bate." Ci
facur sfat si omorira pe Batar
Gabro. bar Radul Voda auzind
aceasta se Vasa de razboiu. Asip
derea si tefan VocIA & intoarse
cu multd veselie in Moldova.
Aicea insemneaza
curn au dat razboiu
Costandin Vocla cu
$tefan V o d a. Iar

200

www.dacoromanica.ro

Alexandru Vodd 144, acesta
au venit domn de la Poart.. .
etc. (Vezi mai sus, nr. 6.)
firban Vodd s a du,
sese in Moldova cind
lau scos din Tara
MunteneascA cA vrea
s fugal.
Deci la Moldova domnea
Costandin Vod etc... (acest
paragraf este qi in 2591,
unde in plus fat de N. i
fall de Matei al Mirelor apare
fraza: Iar pre Radul Vodi
bau mutat cu domnia in Tara
Moldovei, dup ce au dornnit
in Tara Munteneasca ani 5 ).
Aicea insemneazA
pentru doamna Ire,
miei Vod 0 pentru
robiia ei cum trisern,
neaz mai inapoi de
Costantin Vod A.
Iar mum5osa vrea s izbin,
deascA i strinse %.ti multe. . .
etc. (Acest paragraf a fost omis
in 2592.)
Aicea insemneazA
pentru Gavriil Vo,
d A.
c Cum au venit din Tara
LepscA etc. (Vezi rnai sus,
nr. 6. Inceputul qi titlul para,
grafului lipsesc in 2591.)

Asadar, din toate argumentele de la paginile 9,1 I

ale articolului prof. M. Berza, singurul care ramine
este informatia c5. Gavriil Vodi a mers personal cu
()stile la Schinder pasa, in vreme ce Matei al Mirelor
spune ca, neputind sal se ducal singur, a trimis
pe Lupu Mehedinteanul, pe cared numise mare
sptar. Nu stim ce ha determinat pe cel care a Tru
201

www.dacoromanica.ro
tocmit Cronica Tdrii .1<omdnesti & elimine detaliul de
mai sus, dar este evident ca in lumina textului greg
cesc, pe care cel rornanesc il urmeaza cu fidelitate
(dqi il epureazal de satisfactiile lui Matei fata de pe:
depsirea capilor miscdrii antigrecqtb, valoarea lui pros
batorie pentru teza ce vrea soo sustina este nuld.
in schimb, revelatorii se dovedesc celelalte obser,
vatii ale prof. M. Berza i trebuie sad fim recunosc
tori prof. Dan Sirnonescu pentru reactualizarea lor. E
vorba de amdnuntele tipic cantacuzinesti, unele relevate
de N. Iorga i G. Pascu, fara a le sesiza implicatiile.
Astfel, episodul cu alungarea lui Radu Serban de
care Radu Mihnea apare altfel redactat in N. i 2591,
fata de textul editat al Letopisetului Cantacuzinesc. Moo
dificarile operate in cel din urma constau mai intii
in eliminarea tuturor expresiilor prin care Matei al
Mirelor, prezentindoo ca o pedeapsa divina, justifica
inlaturarea lui Radu Serban de pe tron, iar exilul, ca
pe un prilej de a medita asupra greselilor savirsite:

L.C., p. 88, r. 16-18, p. 89, 2591, p. to8; N., p. 526:

r.
0 Atuncea arban Voda dde
mare rnultumit lui Dumnezeu
si cu izbind mare purcserg
de acolo s vie aici 'in Tara. lar
Radul Voda, dinduoi imprtiia
domniia, el au fost mers pre
Teleajin cu multime de turci
si cu tAtari asupra lui 'A'rban
Vodi. i neaflinduil acolo,
numaidecit au purces dup
dinsul. Iar a'rban Vod simtind
de aceasta, fiindud ostile fair
pite, rvau putut astepta, ci
au fugit la Moldova. lar cind
Aicea scriem de
izgonirea lui erban
Voda: si iar a firea
domn Radul Vod A.
erban Vod deaca birui pre
pinggritul de craiu au venit
la Tirgoviste ca sal domneasca'
Tara Munteneascd, iar neuritic!
Dumnezeu, smu dus in Tara
Nerntasci si mai departe, petu
tru ca si aducd aminte de
Tara Munteneascd, cum nu )cifau
chivernisit domniia bine. Atunce
au intrat Radul Vocla in Tara
Munteneasca si au gonit pre

202

www.dacoromanica.ro
au fost la Lunca Mare, ioau Serban Vocla pina' in Tara
ajuns ttari gonaci Fara vste. Moldovei cu multi turci ci
Atuncea Sarban Vocla de,abiia tatari, taindwi multi leci ci
au scapat cu o seaml de oameni robindwi, cit abiia au scapat
pin' la Suciava, cd acolo era numai el singur. i ducindwse
si doamnaaa 1si acolo au tascut la inpAratul nemtesc, bau prib
iri o cocoand, botezintho pdrintele mit foarte cu cinste, dindud
viddica Crimea, numintho Ekna. de chieltuiala ca sasi fie chiver,
Si de acolo sfau radicat cu totul, niseala, cit va lacui acolo, el 0
de au trecut in Tara Lepsca. oamenii lui sa fie in odihna, dom,
Si de acolo vau dus in Tara nind ani 8, luni 8. Y)
NemteascA, la Beciu, priimino
dud imparatul Rodoful cu mare
cinste, dindud bani de chel,
tuiala, ca sal se poat odihni
el 0 oamenii lui cu mare cinste
i pace. Si acolo au lacuit pin5
la moartea lui. Domnit,au Sari
ban Vod ani 9, leat 7119. >>

In plus, apare informatia, luat din traditia de

familie, despre nasterea fiicei lui Radu Serban la Iasi
si botezarea de care Anastasie Crimca, informatie in,
existent in N. 0 2591, fiindca nu exista nici in Ma,
tei al Mirelor (Tesaur, p. 334). Acest procedeu tree
buie coroborat cu eliminarea, ceva mai inainte, a cue
vintelor <c Dumnezeu l,au osindit c5ci noau vrut s5
pazeasca obiceaiurile , omisiune prin care singura ex,
plicatie a caderii lui Serban raminea atacul prin sur,
prindere al lui Gabriel Bathory. Scopul acestor omi,
siuni si modificari este de a nu umbri personalitatea
lui Serban si, implicit, drepturile la domnie ale nepo,
tilor si. Cci Elina cea ndscutd la Iasi nu este alta
reamintea prof. M. Berza decit sotia faimosului pos,
telnic Cantacuzino, mama a domnului Serban Canta,
cuzino si a carturarului stolnic Constantin, precum si
imnicA dupa mama lui Constantin Brincoveanu! Asa,

203

www.dacoromanica.ro
dar, prelucrind cronica preexistenta in folosul lor,
omul Cantacuzinilor nu numai c a scurtat,o, dar a
avut grill sa elimine tot ceea ce umbrea figura str5.0
rnosului prin care neamul lor urca pina la gloriosul
Neagoe Basarab. (Faptul cd cel ce a redactat Letopi,
setul Cantacuzinesc acorda atita atentie doamnei Elina
si tatalui ei trebuie meditat in lumina articolului prof.
Serban Cioculescu, In marginea intiiei cronici a Torii
4omdnesti, in vol. Varietdti critice, Bucuresti, 1966.)
In lumina celor de mai sus reiese clar faptul c5
Istoria celor petrecute in Tara 4omcineascd de la ,Serban
Voievod pind la Gavril Voievod formeaza materialul de
baza pentru redactarea istoriei anilor 1602-1618 nu
numai in copia de la Nearntu a cronicii Tarii Roma,
nesti si in 2591, ci 0 in varianta tip5rit in 1960. Acl,
mitind chiar teza ca acest letopiset s,a redactat in
intregime in timpul domniei lui erban Cantacuzino,
sau in anii imediat urmatori, ipoteza traducerii lui Ma,
tei al Mirelor in Moldova, de Axinte Uricariul sau de
un altul, devine o imposibilitate logicd.
Se impune, de urgent, reeditarea copiei lui Flo,
rea logofatul, completata si controlata prin Cronica
paraleld atribuita lui Axinte Uricariul, sau, daca re,
luind studiul manuscriselor se descopera o copie mai
buna din aceeasi traditie, tiparirea acesteia ca text de
baza.
in orice caz, istoricii ca si istoricii literari urmeaza
& recurga, pentru toata perioada precantacuzineascA .
a Cronicii Tina &rncinesti, in primul rind la varianta
publicata de I.I. Georgescu si, pentru fragmentul din
Matei al Mirelor, la recenta editie a prof. Dan Simo,
nescu.

204

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA LUI MIHAI VITEAZUL DIN CRONICA
TARII ROMANESTI

a. ISTORICUL PROBLEMEI

MIHAIL KOGALNICEANU pare s fie, la noi, cel

dintii care vorbete despre existenta cronicii de
curte a lui Mihai Viteazul, bazindu,se pe marturia lui
Balthasar Walther:
D'apres la preface de sa description sur les guerres
de Michel scria Kogalniceanu in 1837 on voit
que Walther n'avait fait que traduire en latin une
relation ecrite en roman (sic!) par un secretaire du
prince, dans le mois de juillet 1597, a Tirgov4te, et
approuvee par Michel II luinneme. Malheureusement
cette relation &rite en roman (s.n.) est perdue et du
seizieme siecle nous n'avons plus que quelques chro,

205

www.dacoromanica.ro
niques sans nom d'auteurs et sans dates et &rites
dans un style neglige. 1
Pentru Kogalniceanu, deci, prin expresia, Wala,
chico sermone (care la Walther desemneaza limba
in care fusese redactat originalul cronicii oficiale, foo
losit de el in traducerea polona a lui Taranowski),
trebuie sa intelegem limba romana . Aceast croo
nica oficiala, in romaneste, tradusa de Walther, din
nefericire soa pierdut .
Publicind, in 1862, Brevis et vera descriptio. . a
lui Walther, dupa editia princeps de la Grlitz, si
insotindoo de o traducere in romaneste, Al. Papiu Ilao
rian reia, in nota introductiva, problerna cronicii
oficiale a lui Mihai Viteazul, cronic5 socotit si de
el a fi fost scrisa' in romaneste:
Care sa fie manuscriptul roman a carui traducere
polona servi de baza scrierii lui Walther? i cine era
acel logolat careol compuse? A/Iagazinul istoric pentru
Dacia (vol. IV, p. 231) publica una din cele mai veo
chi cronice ale Tara Romanesti, continuata in cursul
timpului de mai multi insi. Una din aceste continua,
tiuni pare a fi i istoria lui Mihai, cuprinsa in aceasta
cronica, de la pag. 277 a Magazinului, sub titlul: De
aicea se incepe istoria lui Mihai Vodd, fiul lui Ritrascu
Vodd, carele a fdcut multe rdzboaie cu turcii pentru crep
tindtate, precum de aicea inainte se aratd. Intre aceast
descriere care noi pretindern a fi de pre timpul lui Mihai

1 Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques Transdanubiens, Berlin,

1837, in Mihail Kogalniceanu, Opere, tomul I, Scrieri istorice, editie criticS adnotati
cu o introducere fi note de Andrei Otetea, Bucurgti, 154_, 6 p. 313-.
2 Titlul complet al scrierii lui Walther este Brevis et vera descriptio rerum ab
illustrissimo, amplissimo ey'ortissimo militiae contra patriae suae Reiq <ue> Pub<licae>
Christinae hostes. Duce ac <omi> r<o> acomin> o Ion Michaele Moldaviae Transah
pinae sive Walachiae Palatino gestarum, in eiusdern aula Terwisana fideliter collecta
opera et studio Baldassaris Waltheri jun<ior>, Gorlicii, 1599.

206

www.dacoromanica.ro
(s.n.) i intre descrierea lui Walther, desi se gsesc
oarecare diferente chiar si de fapte istorice, dar de
alta parte se afla si multe asemanari de stil, incit noi,
pin'la alte descoperiri, am cuteza sa afirmam c5. acesta
ar fi manuscrisul de a cdrui traducere polond se folosi
Walther (subl. n.y. Inca pentru logofatul care corn,
puse descrierea romand: soar cere a sti cine era logo,
fatul lui Mihai pre la anii z595-1597; lucru ce speram
ca se va putea sti cu timpul. 1
.A4a au fost formulate, pentru prima oara, doua
puncte de vedere: unul, al lui Kogalniceanu, dupa
care cronica oficial In romaneste trebuie conside,
rata pierdutd, in afara versiunii latine din Scurta des,
criere a lui Walther; altul, al lui Papiu Ilarian, care
in fragmentul intins din Letopisetul Cantacuzinesc inti,
tulat Istoria lui Mihai Vodd sin PdtraFu Vodd. .
vede tocmai cronica folosita de Walther prin inter,
mediul traducerii polone.
Cele doua puncte de vedere se vor nuanta, ampli,
fica si confrunta apoi, de,a lungul a mai bine de un
secol, tntrco adevarata 'Inaintare dialectica spre adevar.
V. A. Urechia vorbeste, in 1885, de originalul
pierdut, dar tradus de Walther, Viata lui Mihai Vu
teazul 2, iar in alt loc de Viata lui )ktihai Viteazul
tradus latineste de Walther 3. In acelasi an, Aron
Densusianu reafirma parerea lui Papiu Ilarian: Dupa
cum se vede din istoria lui Walther, aceasta cronica
mergea pin la finele lui iulie 1597. Redactiunea ro,
mang a acestei cronice pina azi nuoi cunoscuta; se
vede insa ca ea a fost utilizatd, dacd nu chiar lipitd (s.n.)
= Tesaur de rnonumente istorice pentru Ronania, torn I, Bucurefti, 1862, p
)CI--)(IL
2 Schife de istoria literaturii mane, carte didacticS secundari, partea I, Bucurelti,
1885,_ p. 149.
5 ikrn, p. 246.

2o7

www.dacoromanica.ro
la compilarea Cronicii anonime I. (Magazinul istoric,
IV , 231.1)
De aceeasi parere este, in 1897, I.G. Sbiera, care,
sub titlul Viata lui Mihai Viteazul, 1593-1601, se
ocupd de cronica oficial mentionat de Walther :
Aceasta scriere arata Sbiera no cunoastem
ca op separat, ci numai ca intercalare in alt scriere,
in cronica numita de noi cantacuzineascd. . . intnaceasta
cronica se introduce scrierea logofatului lui Mihai
Viteazul prin cuvintele: De aicea se incepe Istoria lui
Mihai Vodd fiul lui Pdtrafcu Vodd. . ."
Aceasta scriere, prima ei parte adeca, a fost
folosita si de contemporanul Balthazar Walther, dara
nu cuvint cu cuvint, la compunerea opului sau tipa.rit
in 1599 sub titlul de Brevis et vera descriptio... Inch
despre autorul scrierii, Balthazar Walther nu ni,1 spune
pe nume, dar fljll califica ca cancelariu, adeca mare
logofat al princepelui. Pe la anul 1597 insa, pe cincl
petrecea el la Tirgoviste, era mare logofdt la Mihai
Viteazul un Tudosie, precum se vede aceasta din niste
urice citate de eruditul B.P. Hasdeu. Poate ca acest mare
logofat Tudosie este inthadevar autorul Vietii lui
Mihai Viteazul i atuncea ar fi primul barbat cunoscut
dupa nume, de la care avem o scriere istorica roma,
neascl. 2
Revenind, in capitolul rezervat analizei asamumi,
tului Letopiset Cantacuzinesc, asupra fragmentului Isto,
ria lui Mihai Vodd . . . , Sbiera scrie:
Aceasta parte trebuie sa fi existat odinioara ca
scriere separatal, avind ca titlu Istoria sau Viata lui
Mihai Viteazul. Autorul ei a lost contemporan i mar,
1 Istoria limbii fi literaturii romane, I*, 1885, p. 156.
2 Mifcdri culturale fi literare la romdriii din sanga Dundrii in rdstimpul de la
1504-1714, Cerniuti, 1897, p. 168.

208

www.dacoromanica.ro
 tor ocular al evenimentelor, unul care a stat necon,
tenit pe lingd Mihai Viteazul, ceea ce se cunoaste din
arndrunturile povestite si din ardtarea cu precisiune
a zilei, lunei si anului cind s,au petrecut vreun
eveniment mai insemnat. Aceastd pdrticicd nu,i altceva
decit Viata lui Mihai Viteazul", compusd romdneste
de marele logofdt Tudosie (s.n.) despre care am
vorbit mai sus si care o credem intercalat aicea, poa,
te verbal ca i Viata lui Neagoe Basarabul.
Dar in 1899, punctul de vedere al lui KogAlni,
ceanu ii &este un adept de talia i prestigiul lui
Nicolae Iorga. In celebrul su memoriu despre Croni,
cite tnuntene 2, Iorga afirmA categoric si incearcd
pentru prima oard s fundamenteze opinia exprima,
fa' pe analiza de text, ca intre cronica oficiald tradus
si prelucratd de Walther si fragmentul din Letopisetul
Cantacuzinesc nu exist alti asemnare decit a su,
biectului . Iat argumentele:
Cronica din Anonim" nu poate fi a lui Teo,
dosie, fiindcA,l face sd mearga intr,o solie in care era
vorba (s.N.I.) s mearga, dar na mers 3. Ea nu e o
cronica de curte, fiindcA Mihai dispare uncori in
dosul boierilor si, fiindcA rascoala contra turcilor e
aratata ca o rscoala a trii, in care domnul nu inter,
vine de loc. Ea e poate o cronicd a Buzestilor, desi tntr
un rind autorul e aspru pentru boierii lAsati de Mihai

1 I. G. Sbiera, op. cit., p. 187-188.

2 Cronicik rnuntene. Intliul rnemoriu. Cronicik din secolul al XVIblea, extras
din Analele Acaderniei 4ormine, seria II, torn. XXI, memoriile seqiunui istorice, Bucu
reoi, 1899.
3 Asupra acestui argument N. lorga a revenit mult rnai tirziu, *i in alt context.
lntvadevar, el admite realitatea soliei lui Teodosie la impirat in lstoria lui Mihai
Viteazul, vol. II, Bucureoi, 1935, p. 84 0 88, unde se dau i temeiurile documentare
pentru realitatea acestei solii. De fapt, nu numai cI exista date categorice care o
atesti, dar cuno4tem i meniul mincat la Cluj de Teodosie la 20 iulie, in drum spre
Praga. (Cf. St. MeteF, Domni Fi boieri din Torile Romline In orapl Cluj, Cluj, 1935.)

209

www.dacoromanica.ro
In Moldova, boieri Intre care era si Preda Buzescu:
in adevar, Buzestii se gasesc totdeauna in linia intiia
in povestire, mai des pomeniti decit Banul Mihalcea,
iar la omorul turcilor in Bucuresti se spune, cu o
atentiune semnificativa, ca. Stroe Buzescu a fost ranit
la mina stings ".
Autorul era un boier, dar nu un boier mare, intim
al Domnului, fiindca, minunat informat pentru fap,
tele de raaboi, publice, el se insala foarte des asw
pra negocierilor secrete si planurilor lui Mihai, cunos,
cindwi insa soliile trimise. E un spirit exact, dar sim,
plu, care are intre transitiunile cele mai dese Sa in,
trist foarte". . . Anonimul cantacuzinesc i,a crutat forma
arhaica si aceast forma ne trimite la epoca lui Mihai
Viteazul. 1
Revenind in 1901 asupra aceluiasi subiect, in ca,
drul unui excurs din Istoria literaturii romiine in
secolul al XVIII,lea, vol. II, Iorga isi pastreala ino
tegral punctul de vedere. In legatura cu cronica ofio
ciala, scrie:
(Teodosie) A scris probabil pind la sfirsitul carie,
rei fulgerdtoare a domnului sdu, pe urma caruia a mai
trait batrinul dregator. Dar noi nu avem mai mult de,
cit partea pind la 1597. Caci in acest an, gasindu,se la
curtea lui Mihai Viteazul doi straini, dintre care unul
il iubea, iar celalalt simti admiratia pentru dinsul:
Andrei Taranowski si Balthasar Walther, ei cerura sa
vada izvodul lui Teodosie, II tradusera in poloneste cel
dintli, iar al d.oilea in latineste din polona lui Tara,
nowski, si ni,1 transmisera astfel, cu schimbari si ada,
osuri care nu sint totdeauna fericite. Cit despre textul
romdnesc al lui Teodosie care mi se pare prea sim,

1 Croniccle muntene..., p. io-11.

2 IC)

www.dacoromanica.ro
plu, ca sagl credem in stare si scrie niste anale in slag
voneste cine stie dacdol vom descoperi vreodatd ! (p.
6o6, sublinierile ne apartin.)
Si aici, cealaltg cronica, din Letopisetul Cantacuzio
nesc, este atribuita, ca o initiativd cu totul deosebitd de
a domnului, boierilor Buzesti:
Epitaful lui Stroe, ranit de moarte intrgo mare
lupta cu tatarii, e o pagina de istorie, scris pe limba
Orli intru marirea neamului mindru al Buzestilor. Dar
pentru acelasi scop de glorificare a familiei, o cronica
anume fu scrisg, cronica pe care am puteaoo numi cu
dreptate Cronica Buzestilor. Ca e facuta pentru dInii
se vede din fiece paging. Domnul, cgruia desigur i se
datora toata prefacerea neateptata a umilinii in str
lucire, e coborit adesea pe planul al doilea i actul
cel mai insemnat al vietii lui, inceperea rascoalei cons
tra turcilor, iese aici nu din mintea lui sumeata, ci
din sfaturile boierilor, man i mici, din toatg tara".
Printre acesti boieri in rindul intii, mai des pomeniti
si mai cu caldura laudati decit oricare, se vad Buzesg
tii (6o6g6o7).
In continuare, N. I.orga enumera, pe o pagina in$
treaga, numeroase amanunte care probeaza interesul
cronicii pentru Buzesti i informatia exacta a autoruf
lui in legatura cu faptele acestora. Concluzia acestui
examen amanuntit al textului suna astfel:
Partea aceasta pinci la 1600 e pe atit de bogatd in
arndnunte, in date, pe cit de sigurd. Nu e aproape nimic
in ea care sd nu se potriveascd cu cele ce se stiu prin alte
izvoare contemporane. De la i600 inainte, expunerea e
mai saraci, mai grgbita, si numele Buzestilor nu se ino
tilneste, cu toate ca in ultimele timpuri de restriste
ale lui Mihai, Radu Buzescu joaca Inca un rol.
Trebuie deci s trecem tocmai la domnia lui Radu
21I

www.dacoromanica.ro
 erban, deci dincolo de marginile biografiei, la conti,
nuarea ei, poate de un alt scriitor pentru a ni se vorbi
de hiclenirea familiei, de revolta ei contra domnului
moldovean, Simion Movilk si de partea pe care o
avu la stabilirea pe tron a lui Radu Serban. Acestea
ne,ar indreptati a crede Ca' lucrarea a fost terminatd de
altcineva decit de micul boier, de logofdtul in serviciul
Buzestilor care o incepe si,i scrise cea mai mare parte.
(p. 6o8, subl. n.)
Ultima oara cind N. Iorga isi spune punctul de
vedere in aceasta problema (in 1926, reeditind Istoria
literaturii romeine, pastrase neschimbat textul din 1901)
este in 1929, in cursul de Istoria literaturii rorniinesti.
Introducere sinteticd:
Mihai a insarcinat pe logofatul Teodosie si faca
o cronica in care sa se scrie istoria faptelor sale. Teo,
dosie avea o scriere foarte dfrumoasd de cdrturar, curn
si Mihai avea o iscalitura e o deosebita distinctie. . .
Si Teodosie a scris cronica: ea insa sfa pierdut. Din
fericire avem cuprinsul ei, desi nu in slavoneste dacd
n,a scris,o in romdneste , ci in latineste, anume
intr,o opera a unui silezian, Balthasar Walther, care,
trecind pe la noi, a gasit cronica logofatului, a intro,
dus in ea fel de fel de explicatii suplimentare, care
formeaza partea intlia a operei sale, iar in partea a
doua a pastrat cronica aceasta de care vorbiam.. .

Dar mai avem si altceva decit aceasta: avern cronica

romineascd scrisd in ronkineste. Mihai Viteazul a cerut
cronica oficiala, dar pe linga dinsul erau si boierii
acestia, cei mai puternici, avind o multime de sate,
putind forma o oaste intreaga pe care sa bo puna la
dispozitie domnului, erau fratii Buzqtr. Acestia aveau
constiinta faptului ca Mihai Viteazul fall de ei nu ar
fi fost nirnic; ei se simteau reprezentanti ai tarii,

212

www.dacoromanica.ro
punind puterea tarii la indemina domnului; credeau
c intrupeazd vitejia extraordinara a neamului, iesita
din legenda i cintecele batrinesti. i atunci ei au ces
rut logofetilor lor sa scrie, ca pentru dinii, scotinduoi
pe dinsii in rindul intii, aratind cel mai mic fapt in
care ei au fost amestecati, povestea epocii lor. Povestea
asta este cuprins5 in asaonumita Cronicd anonirnd a
Torii 4omOnesti, pe care trebuie s o atribuim lui
Stoica Ludescu. (p. 59-61, subl. D.)
Prerea lui Iorga a fost adoptata intocmai de
Sextil Puscariu, care vorbind despre Istoria lui Mihai
V odd. . o numeste cea dintii cronica de partid [. I
. . .

numiti de dl. Iorga Cronica Buzestilor 1. Giorge Pascu

nu se pronunt, multuminduose a insemna, laconic, in
legatura cu fragmentul respectiv din Letopisetul Canta,
cuzinesc: Istoria lui Mihai Viteazul care urmeazd
este povestit pe larg si exact desigur de un contemo
poran 2. Un rezumat fidel al tuturor tezelor lui
N. Iorga 11 constituie pozitia adoptata de t. Ciobanu.
Este ins mai categoric decit N. Iorga in 1929 in a se
indoi ca, la curte, cronica oficiala soar fi scris in roma,
neste. Originalul cronicii nu soa pastrat si nici nu
se stie in ce limba a fost scris, in romaneste sau slavoo
neste , scrie, textual, t. Ciobanu 3.
incercarea de a face sinteza punctelor de vedere
opuse ioa revenit lui N. Cartojan 4. Pentru N. Cartoo
jan este mai evident decit pentru N. lorga faptul ca,
de fapt, Scurta descriere. . . a lui Walther nu este peste
tot aceeasi cu cronica oficiala transpusa in limba latina:
2 Istoria literaturii rotniine. Epoca veche, ed a Iba, Sibiu, 1930. p. 116-117.
2 Istoria literaturii ronidne din secolul XVII, lai, 1922, p. 137.
3 Istoria literaturii romdnc, III. Istoriografia, curs litografiat, Bucurgti, 1940 1941,
P. 314-315.
4 Istoria literaturii rorndne vechi I. De la origini pind la epoca lui Matei Basarab
fi Vasile Lupu, Bucureti, 1940.

213

www.dacoromanica.ro
 Opera lui (Walther) nu este o traducere (s.n.) a
cronicii de la curtea lui Mihai Viteazul, ci este o pre,
lucrare a acesteia. Fondul primitiv al cronicii a fost
amplificat nu numai cu podoabe stilistice, dar si cu
stiri noug pe care traducgtorul le,a putut culege si
cu lucruri despre care are uneori grije sa. ni le preci,
zeze. . . Dacg inlgturgm acestea si altele asemenea se
punea intrebarea: avem posibilitatea de a reconstitui
cronica pierdutd a lui Teodosie Rudeanu si cum? >>
(p. 86).
Referindwse la Istoria lui Mihai V odd. . . , Cartojan
scrie:
Ce raporturi se pot stabili intre aceast cronic6
si intre traducerea si compilatia lating a lui Balthasar
Walther? Inliturind interpolgrile vgdite ale traducg,
torului german [. ] cronica Inca' nu se suprapune
. .

exact peste partea corespunzgtoare din compilatia lui

Stoica Ludescu. .. Cu toate acestea, ambele cronici in
schema kr se suprapun una peste alta; se vede bine a
este aceeasi urzeald, aceeasi impletire a evenimentelor, in
aceeasi succesiune. .Avem dar la baza ambelor cronici
.

un fond comun; aceeasi canava, care intvo parte a

fost amplificatd, intr,alta simplificatg, canava care foarte
probabil a trebuit si fie cronica scris5 la curtea lui
Mihai Viteazul. cp. 87-88.)
Simplificgrile si prescurtgrile nu se explicg insg
dupg N. Cartojan doar prin trecerea timpului de la
scrierea cronicii oficiale ping la redactarea compilatiei
cantacuzinesti. A intervenit o prelucrare deliberatd, i
anume din partea Buzestilor:
In versiunea lui Stoica Ludescu se galsesc, precurn
a artat N. Iorga, o serie de stiri interesante privitoare
la vitejiile Buzestilor si care se vdd bine cg au fost
adgogate de cineva care fcea parte din familie. . .
214

www.dacoromanica.ro
Cronica domniei lui Mihai Viteazul, intercalata in corn,
pilatia lui Stoica Ludescu, este dar dupa curn se
pare o copie alteratd dupd cronica scrisd la curtea lui
Mihai Viteazul, iesitd insd, dupd cum a ardtat N. lorga,
din cercul farniliei Buzestilor (s.n.) Cronica scrisa la
curtea lui Mihai Viteazul, si sub ochii lui, s,a pierdut
(p. 88).
Astfel pusa problema, mai raminea de rostit o
singura propozitie pentru a avea ultima veriga in rationa,
mentul lui Cartojan. L. apartine profesorului Al. Piru:
Pentru istoria lui Mihai Viteazul, compilatorul a
avut la indemina insemnari contemporane, desigur pe
cele ale lui Teodosie .1<udeanu, prelucrate dupa versiu,
nea poloneza de Balthasar Walther, si poemul grecesc
al vistiernicului Stavrinos1. Cronica lui Teodosie .kudeanu,
cumnat cu Stroe Buzescu, nu putea fi decit favorabild fa,
miliei Buzestilor despre care da detalii precise (in razo
boiul cu turcii de la 2 noiembrie 1593, Stroe Buzescu
a fost rnit la mina stinga). Balthasar Walther a pre,
lucrat cronica sa dupa Teodosie Rudeanu in 1597. Se
poate ca logofatul sa fi dus istoria mai departe pentru
cg in letopisetul cantacuzinesc se afla in continuare
amanunte care nu puteau proveni decit dintroo rela,
thine contemporana, de pada episodul salvrii lui Mi,
hai de la moarte de care fratii Buzesti in razboiul
cu turcii din ro sept. 1598, la Nicopole. . . Dupa cuceri,
rea Moldovei, la sfirsitul lui mai 1600, Mihai trimite
din Alba Iulia pe Teodosie logofatul la imparatul
Rudolf pentru confirmarea sa ca principe al Ardea,

1 Primul care a semnalat folosirea poemului lui Stavrinos de cgtre 4( cronicarul

Buzetilor 2. a fost N. Iorga in conferinta Soarta fairnei luiMihai Viteazul, Bucurelti,
1919, retiparia in Istoria lui Mihai Viteazul, vol. II, p. 169-200. Vezi p. 182-183.
Cu toate acestea, retipirind textul din 19oi in editia a II.a a Istoriei literaturii rota,
nevi, lorga nu adaogi aceastl informatie noui, absend din prima redactare!

2 15

www.dacoromanica.ro
lului, iar in Moldova trimite ca domnitor pe Eul lui
Petru Cercel, Marcu, impreun cu Preda Buzescu. Se
pare cd insemndrile logofdtului se terminau aici, pentru
ea' in compilatie apare o lacuna, batalia de la Miras,
lau (8 sept. i600) fiind contopit cu cea de la Goa's,
lau (3 aug. i6o1). Pentru moartea lui Mihai Viteazul,
compilatorul s,a adresat poemului lui Stavrinos, impre,
cis, mai inainte, dar patetic aici. 1
Ceea ce lipsea insa: acestor opinii, dintre care nu,
mai aceea a lui Iorga a beneficiat de o demonstratie
mai amanuntita, era studiul aprofundat si comparat
al tuturor textelor avind, direct sau indirect, un carac,
ter oficial si permitind verificarea amanuntita, prin corn,
paratie, a datelor din fiecare. Desi in 1925 fusese des,
coperit extrem de pretiosul memoriu al lui Mihai
Viteazul ctre ducele de Toscana, tradus i publicat
in romaneste in 1926 2, desi Inca din 1928 Ioachim
Craciun colectase, orinduise si tradusese insemnarile cro,
nicarului maghiar Szamoskozy 3, bazate, cele mai muh
te, pe un text furnizat de Petru Armeanu, diplomat
care a fost printre intimii lui Mihai Viteazul, nimeni
nu se gindise ca s angajeze in discutie toate aceste
rnarturii contemporane si s incerce a trage concluzii.
0 face, in 1959, prof. Dan Simonescu in amplul
studiu care precede reeditarea textului latin al lui
Walther si a traducerii romane, revizuite. Acest stu,
diu, intitulat Cronica lui Balthasar Walther despre Ali:

2 Literatura romdnd melte, ed. I, Bucuresti, 1961, p. 176. Acelai text in ed. a
II a, Bucuresti, 1962, p. 163-164.
2 Angelo Pernice, Un episodio del valore toscano nclle guerre di Valacchia, alla
fine del secolo XVI, in Archivio storico italiano, 1925, p. 282-297 (textul memoriului);
Luptele lui Mt/lei Viteazul povestite de el insufi, Sibiu, 1926, Biblioteca poporala
a 4t Asociatiunii* (traducere).
3 loachim Criciun, Cronicarul Szamoskozy i insetnndrik lui privitoare la mutant'
z s66-16o8, Cluj, 1928.

216

www.dacoromanica.ro
hai Viteazul in raport cu cronicile interne contempora,
nel, reprezintg, de fapt, India cercetare monografica
a tuturor laturilor problemei in discutie, abordate mai
inainte totdeauna fugitiv, datoriti i caracterului siw
tetic al lucrgrilor mentionate.
Dintre obiectivele pe care si lepa propus autorul
si care intereseazg cercetarea de fatg, cred c putem
considera ca definitiv demonstrate urmgtoarele:
1. Cronica oficialg, tinutg la curent cu evenimen,
tele de Teodosie Rudeanu, a fost utilizatg deopotrivg
de Walther, in redactia ei de ping la 1597, de Petru
Armeanu, in insemngrile de ping la asediul cetii
Oradea de care turci (toamna anului 1598) si de
Mihai Viteazul insusi, in mernoriul redactat in prima
lung a anului i6oi, si care duce naratiunea pin in
toamna anului i600 2.
Scurta descriere a lui Walther contine un
2.
numgr mult mai mare de adaosuri si interventii prop
prii autorului, decit au presupus N. Iorga si N. Carp
tojan. 0 serie de stiri au fost culese dupg cele doug
luni petrecute la Tirgoviste, i anume in timp ce
Walther se afla la Constantinopol, iar altele provin
din documentarea lui in Polonia. in redactarea uni,
targ a scrierii sale, Walther a pus la contributie
intreaga informatie, adunatg in Polonia, la Tirgoviste
si la Constantinopol, ceea ce inseamng ca; nu mai
putem socoti opera lui doar o traducere, fie i prelup
cratg, a cronicii oficiale, ci o scriere de sine stadtoare
care a integrat, ca izvor de bazg., dar nu unicul, crop
nica oficialg a lui Mihai Viteazul. -

3. Istoria lui Mihai Vodg din Letopisetul Canta,

cuzinesc nu reprezintg o incercare de a eclipsa pe domn
1 Apirut n Studii i materiale de istorie tnedie, vol III, 1959, p. 7 P.
2 Studiul citat, p. 9.

217

www.dacoromanica.ro
si a scoate in primuliplan pe boieri, cum credea N.
Iorga. Analiza amanuntiti a textului intreprinsa" de
prof. Dan Simonescu demonstreaza, dimpotriva, ca in
centru se afl voievodul, boierii jucind roluri numai
pe ling6 el i in functie de el. Daca in. varianta din
Magazinul istoric, utilizata de Iorga, se atribuie sfatu,
lui boieresc initiativa rscoalei, exista si o alta tradi,
tie manuscrisA, unde initiativa convocarii acestui sfat
este atribuit domnului insusi 1.
Se mai formuleaza, in acest studiu, doua teze,
dintre care una reediteaza pozitia lui N. Iorga, iar
alta incearca & completeze demonstratia in legatura
cu locul Buzestilor in cronica:
1. Intre cronica lui Walther si Istoria lui Mihai
Vodd nu exist nici un fel de interdependenta (cum
credea Cartojan). Ele sint cloud scrieri cu totul inde,
pendente, dupa cum ar reiesi din analiza comparat
a textelor.2
2. Istoria lui Mihai Vodd nu ar fi fost redactata de
un prieten al Buzestilor, fiindca autorul ei pare sa nu fi
cunoscut ordinea dregatoriilor fratilor Buzesti, si pentru
c o atitudine afectiva fata de Buzesti nu se intilneste
decit intr,un singur caz. In rest, ei sint tratati la fel
ca si ceilalti boieri pomeniti in cronica 3 .
Se va vedea, in continuare, de ce aceste teze nu se
pot sustine.
0 completare si totodata o replica la studiul de
mai sus apare in 1962. Prof. P. P. Panaitescu, in ampla
cercetare asupra Inceputurilor istoriografiei in Tara

1 Stadial citat, p. 50-- 55.

2 Mem, p. 45-5o.
3 Iclem, p. 53 55.

218

www.dacoromanica.ro
l<omeineascd1, se ocura., in citeva pagini (p. 209-214),
de Cronica lui Mihai Viteazul. Autorul ajunge la cons
cluzia ca despre epoca lui Mihai in romaneste au
scris Teodosie Rudeanu si separat (s. ni i un anonim,
a carui povestire este inclus in Letopisetul Cantacuzi$
nesc i rezumat la Letopisetul Bdlenilor . In legaturd
cu Istoria lui Mihai Vodd (pe care prof. P. P. Panai,
tescu o denumeste letopisetul anonim al lui Mihai ),
sint emise urmatoarele teze:
Toti cercetatorii amintiti (1. Sbiera, N. Iorga,
Dan Simonescu, n. n.) au admis ca un fapt de la sine
inteles cal letopisetul anonim al lui Mihai cuprinde
intreaga lui domnie, ba chiar i o parte a povestirii eve%
nimentelor petrecute dupa moartea viteazului domn.
Dar cronica anonima a lui Mihai Viteazul se opreste
cu expunerea cuceririi Moldovei, in momentul culminant
al clomniei lui, cind a reunit cele trei tdri romeinesti sub
obldduirea lui. Cronicarul nu a mai descris epoca de cade,
re a lui Mihai, nu mai avea interes s scrie. Fraza :
tocmi ostile si le puse capete mari 4 boieri anume Udrea
hatmanul si pre Androne vistierul si pre Sava armasul
si pre Neagoe spatarul, ca sa tie tara Moldovei ",
incheie textul cronicii cafe a fost curmata de vremurile
cumplite ale prabusirii celei dintli uniri a trilor romao
nesti. Textul care urrneazd constituie o insdilare tirzie
de sari incomplete, inexacte 5i in parte culese din izvoare
scrise, necontemporane. Pe cInd in cronica ce povesteste
domnia lui Mihai pina la cucerirea Moldovei avem
fapte numeroase, descrise amanuntit, cu date precise
si exacte, de aci incolo povestirea este plind de .inexacth
tti fi de lacune: tratativele lui Mihai cu imparatul sint

1 Aparua n Studii fi materiale de istot ie medie, vol. V, 1962.

219

www.dacoromanica.ro
gresit expuse, nu se vorbeste de solia banului IVlihah
cea 1, nici de recunoasterea lui Mihai ca loctiitor al
imparatului in Transilvania. Batlia de la Miraslau, in
care Mihai a fost infrint de Basta, este aratata ca o vic,
torie a domnului impotriva ungurilor, iar Basta este
aliat al lui Mihai2. Scriitorul acestei 01.0 nu stie nimic
despre venirea ostilor polone cu Zamoyski3, de lupta
de la Teleajen in octombrie i600, nimic despre mer,
gerea lui Mihai la Praga, la imparatul, despre intoar,
cerea lui in Transilvania cu Basta, impotriva nobilimii
ardelene si a Bathorestilor, nici despre batalia de la
Goraslau. Scriitorul confunda batalia de la Miraslu cu
cea de la Goraslau i trece indata, de la cea dintii la
uciderea lui Mihai adaugind faptul inexact ca generalul
Basta a lost omorit in chinuri de care imparat4. Este
evident c avem de,a face cu o lacuna in istoriografie:
cronica lui Mihai Viteazul a ramas neterminata. Pentru
a completa aceastd lacuna compilatorul de la mijlocul
secolului al XVIDlea a recurs la citeva pasaje din cro,
nica greceasca ritmat, a lui Stavrinos vistiernicul.
(Sublinierile ne apartin.)
Dupa ce arata ce anume s,a imprumutat din Stal
vrinos, autorul continua:

1 Aceast solie se gasea ins la Viena, la 22. XII. 1599 si era primita de imp:drat
la ii ianuarie 2600 (cf. P. P. Panaitescu, Masai Viteazul, Bucuresti, 1936, p. 21i). Ea
este deci anterioard cuceririi Moldovei (trecerea Trotusului de care ostile lui Mihai)
care marcheazi inceputul cuceririi Moldovei are loc la 4 mai 1600. Cf. P. P. Panai,
tescu, op. cit., P. 184. Absenta ei ar arita cfi i inainte de data propusi de P. P. Panai,
tescu, cronica are nepreciziuni i lacune. Dar afirmatia c8 aceast solie lipseste nu
corespunde realitatii: vezi Letopisetul Cantacuzinesc, ed. GrecescuSimonescu, p. 76.
I Textul nealterat al cronicii din rns. 13 Neampi i 2.591 B. A.R. nu comite
aceste erori.
3 In versiunea nealteratd stirea despre intrarea ostilor polone exista.
4 Duo' cum se vede din textul corect, aceasta informatie apartine aceleiasi
traditii manuscrise care &idea i tirea eronati despre mazilirea lui Radu Mihnea
(cf. volumul de fatS, p. 200. In manuscrisul de la Neamtu si in ms. 2591 ea nu
exista).

220

www.dacoromanica.ro
 Acest letopiset neterminat al domniei lui Mihai
nu era o cronica oficial, de curte. Cronica de curte,
cea scris sub supravegherea domnului, a fost aceea
a logofatului Teodosie Rudeanu. Aceast cronica roma,
neasca, prelucrata apoi si adausa in latineste de Bal,
thasar Walther, fusese alcatuita in cancelaria domneasca,
al carei conducator era marele logofat. Caracterul ei
oficial se vede din folosirea ca instrument diplomatic:
pasaje intregi dintroinsa se regasesc in notatiile isto,
rice ale diplomatului Petre Grigorovici care se afla in
slujba lui Mihai Viteazul, precum si in raportul diplo,
matic adresat de domn ducelui de Toscana. Era deci
o cronica alcauita cu lin scop practic, politic, cronica
de care se servea domnia. Intre cronica lui Kudeanu,
asa cum se afla in prelucrarea lui Walther si cea din corn,
pilatia Letopisetului Cantacuzinesc nu este nici o ases
mdnare (s. n.) afara de faptele principale ale domniei
lui Mihai, care sint, fireste, trecute in ambele scrieri,
insa cu arridnunte diferite. [. . .]
De vreme ce cronica lui Rudeanu este cronica ofi,
ciala a lui Mihai Viteazul, cealalta cronica nu poate
fi si ea oficiala si scrisa tot la curte, caci oficial nu poate
fi decit un singur text, nu doua. Cronica marelui logo,
fat e singura care era folosita la curte ca instrument
diplomatic, este deci singurul text oficial, pe cind cro,
nica neterminata din compilatia cantacuzineascd, care
vorbeste pe larg si insistent de meritele boierilor, este
o cronica boiereasca. [. . .]
Cronica lui Mihai Viteazul intercalata in Leto,
pisetul Cantacuzinesc este foarte probabil o cronicd a
Buzestilor, nu o cronicd de familie, ci cronica domniei
lui Mihai Viteazul vazuta de sfetnicii lui Buzesti . . .
Socotim deci ca denumirea de Cronica Buzestilor se
justified prin rezultatele analizei interne a textului.
221

www.dacoromanica.ro
Cronica Buzestilor a fost redactata in timpul vietii lui
Mihai Viteazul din inspiratia acestei familii in timpul
cind Buzestii erau sfetnicii si colaboratorii principali
ai domnului. Ea a rdmas neterminata, se opreste in
mornentul culminant al izbinzilor lui hai and acesta
reuneste sub obldduirea sa cele trei tdri romdne. Vre,
mea de decadere, de invazii straine repezi din ultimul
an al vietii viteazului domn na dat ragaz cronicarului
s insemne faptele care se strecurau repezi si cumplite.
Dar mai ales nimeni nu mai avea interes s,o continuie;
boierii nu mai aveau motiv sA;si lege soarta, in fata
posteritatii, de o cauz5 care era pierduta. De aceea,
sfirsitul domniei lui Mihai lipsea din istoriografie si a
trebuit sa fie reconstituit mai tirziu pe baza de izvoare
str5ine si de amintiri incomplete.
Tezele prof. P. P. Panaitescu au capaltat i o con$
sacrare mai larga in 1964, prin adoptarea lor in tra,
tatul Istoria literaturii romdne, vol. I.
Dupa cum s,a putut vedea, exist, in momentul
de fata, o mare varietate de puncte de vedere, de
nuante, de moduri de a revolutiona subiectul, in
fata carora cercetatorul famine un moment dezorientat.
Nici until din aceste puncte de vedere n,a reusit
sal se impuri tuturor. Prof. Al. Piru nu si,a insusit
tezele prof. P. P. Panaitescu in editia a doua a cartii,
ararut in 1962. Pe de alta parte, in acelasi an, prof.
I. C. Chitimia reactualizeazg pdrerea lui t. Ciobanu
in cadrul unei demonstratii ample si originale, care
tinde s sugereze faptul cal versiunea initial a cro,
nicii oficiale a fost slavond, si ca urmele textului slavon
se pot identifica atit in Scurta descriere a lui Walther,
cit si in Istoria lui Mihail. Dar asta inseamni, indirect,
1 I. C. Chitimia, Unele con.siclerafii in legriturel cu originalul cronicii lui Mihai
Viteazul, in R.omanoslavica, VI, 1962, p. 27-39.

222

www.dacoromanica.ro
o noual adeziune la teza Cartojan si un nou argument
in favoarea ei.
Un element nou, decisiv dupa parerea noastra,
apare in 1961, o data cu descoperirea de catre Ilie I.
Georgescu a copiei de la Neamtul a Cronicii Tdrii
Komeinestil. Dar el trece neobservat, editia lui I. I. Geor,
gescu nefiind folosita in forma definitiva a Tratatului, din
1964. Abia in ultima vreme importanta traditiei din ms.
13 al Minastirii Neamtu devine evidenta si face posibila
redeschiderea intregii discutii pe o bazd textologicd noud 2 .

b. ISTORIA LUI M1HAI VITEAZUL DIN CRONICA TARII ROMANETI

IN RAPORT CU PRELUCRARILE 4CRONICII OFIC1ALE*

Daca in varianta tiprit in 196o istoria lui Mihai

Viteazul a sugerat si a legitimat ipotezele si punctele
de vedere expuse mai inainte cu Insi cuvintele auto,
rilor lor 3, se pune intrebarea in ce msurd ele mai ramin
valabilesi care anume atunci cind le confruntam cu
textul variantei numite de noi CronicaTdrii &rna'nesti4.
1 1.1. Georgescu, 0 copie necunoscutd a Letopiseplui Cantacuzinesc*,in Mnropolia
heniei, an. XIII, nr. 7-8, iulie,sept. 1961, p. 498 549-
2 Cf. articolul nostru Elemente noi intro controversd veche: Cronica oficiald a la
Mihai Viteazul fi Cronica Buzeftilor *, in Gazeta Literard, nr. 19/1967.
3 Data fiind raritatea unor carti, iqite de mult din circulatie i accesibile numai
in marile biblioteci, ca i faptului c am vrut sa eliminam orke posibilitate de inter,
pretare subiectiva a tezelor celor in cauzd, am preferat sa le reproducem, chiar in formu,
larile autorilor kr. In felul acesta, cititorul are la dispozitie intregul material necesar
spre a,si face o parere proprie asupra mersului discutiei.
4 Prin acest termen desemnam redactia initiald a istoriei Tarii Romanqti, al
carei text ni s,a pastrat in manuscrisul nr. 13 de la Nemtu ?i in compilatia lui Axinte
Uricariul din ms. 2591 al Bibliotecii Academiei R.S.R. Am aratat, in cercetarea ante,
rioara, care sint diferentele dintre cele cloui redactii in ceea ce privqte textul tradus
din Matei al Mirelor. Procedind la colationarea integrala a celor trei texte pentru
noua editie a cronicii, pe care o pregatesc in colaborare cu I. I. Georgescu, am
ajuns la concluzii asemdngtoare cu cele care se impusesera atunci cind am discutat
fragmentul continind Cronica lui Matei al Mirelor. Consemnez aici numai ceea ce
privqte istoria lui Mihai Viteazul :

223

www.dacoromanica.ro
 Raspunsul ni4 d confruntarea textului istoriei lui
Mihai Viteazul din aceast traditie rnanuscris, arnasA

a. in toate trei textele este vorba de aceeafi sit u re. De data aceasta problema unor
traduced sau prelucrari diferite nici nu se mai pune, toti cercetAtorii hind de acord
in a socoti Istoria lui Mihai Vodd ca o creatie in ronanefte, indiferent dac& a putut
utiliza cronica de curte in slavora. Pe de altA parte, modificiirile aduse textului de
cdtre autorul Letopisejului Cantacuzinesc sint mult mai putine, ele constind aproape
exclusiv in omisiuni, dintre care cea mai insemnati apare in final, in legaturi cu b5tAlia
de la MirSslau. Diferentele de redactare decurgind din forocesul copierii sint firegti gi
obignuite in procesul de transmisiune pe aceastfi cale a scrierilor noastre vechi.
In rest, identitatea textelor din N., A. 0 L. C. este absolut evident.
b. Intre textul din N. 0 A., deosebirile sint infime. Deosebirile au
aparut in cursul copierii unui prototip comun, direct, sau prin copii in
termediare. Este aceeafi tradtlie tnanuscrisd, cu deosebirea, deja notatA, cA gr5,
mfiticul Florea a pastrat textul Cronicii Tdra Romiinefti in forma lui initial fi
integrala, in vreme ce Axinte Uricariul ha folosit pentru a alcfitui o compilatie de
cronici ambitionind si dea o expunere unitard, o istorie paralela a Moldovei gi
Tara Romfinegti. In consecint5, el gi,a permis nu numai sa dezmembreze textul,
repartizindwl dup5 o economic proprie, dar a fi eliminat pirti dintr.insul car, nwi
serveau. Astfel, a eliminat episodul despre doamna lui leremia din lstoria. . . lui
Matei al Mirelor, intrucit pentru acest capitol de istorie moldoveneasci a utilizat
cronica lui Miron Costin. De asemeni, a eliminat lunga lamentatiune a lui Stavrinos
care urmeaz5 dupi relatarea asasinatului de pe Cimpia Turzu, oprind expunerea la
moartea eroului, i notind, ca la toti domnii anteriori, anii de domnie. Putem recom
stitui insS aproape in intregime originalul folosit de Axinte fi asernantor cu textul
din N., punind la un loc fragmentele repartizate la diferite capitole.
Singura deosebire intre textul lui Florea GrAmAticul i cel din lstoria paraleld
constA in faptul Ca ultimul are, pentru anii iso8-152z, in locul analelor , Viota
patriarhului Nfcn. Ar fi o indicatie in sensul c5. au circulat, curind dupi alatuirea
ei, dou variante ale textului Cronicii Tdrii 4orninefti: una care ',Astra forma initial5
din anale pentru anii 1508-1521, alta, care, vrind si fie mai detaliati, a integrat in
locul celor citeva rinduri din anale ampla povestire a lui Gavril Protul.
c. Daca intre N. gi A. deosebirile sint mrunte, intre aceste doui manuscrise,
pe de o parte, si textul din editia critici a Letopisetului Cantacuzinesc, pe de altA pal te,
text care reproduce ms. 112 Cluj, lost al lui Stefan Cantacuzino, ele devin semnifica,
tive. In editia pregatita a variantei de la Neamtu am notat prin cursiv toate acele ftiri,
date, nume de persoane care existd in N. fi A., dar care hpsesc din L. C. fi din toate
manuscrisek care au servit la akdtuirea aparatului critic al ediliei din 1960. Deosebirile
in redactarea unor pasaje mai intinse au fost de asemeni marcate, reproducind in
subsol textul din L. C. pentru comparatie. Dupa cum se va putea constata,
diferentele, lira a anula identitatea fundamentald a textelor, probeaza o clad mai
mult faptul Ca in N. gi A. ni s.a pastrat o variant& mai aproape de textul original
deck in L.C. Sint nume de oameni, zile ale saptaminfi, date care nu puteau fi adAugate
ulterior. Stirea extrem de importanta i exacta despre solia poloni a lui Stroe Buzescu
si inchiderea acestuia in temnita din Satu Mare apare numai in N. 0 A. Dar cea
mai insemnat& dovad a superiorititii textului din N. fi A. asupra celui din L.C. o
constituie relatarea bitAliei de la Mirislau gi a evenimentelor ce au urmat. (Cf. textul

224

www.dacoromanica.ro
 pind acum in afara discuriei, cu acele scrieri pe care
tori cercetdtorii anteriori au convenit s le socoat pre,
lucrdri ale cronicii oficiale de curte, i anume: Scurta
descriere . . . a lui Walther, memoriul lui Mihai care
ducele de Toscana si insemndrile lui Szamoskozy. Am
procedat la aceasta confruntare in editia textului din
2591, completat cu N., pe care am inclus,o in auto:
logia de texte din secolele XVXVII publicate im,
preund cu G. Miliai.161. Notele care insoresc editia
constituie de fapt un comentariu continuu al textului pun
la contriburie, de asemeni, rezultatele cercetrii istorice
moderne, in special cele doug monografii fundamen,
tale asupra lui Mihai : N. Iorga, Istoria lui 11/Iihai
Viteazul (vol. I-11, Bucuresti, 1935) si P. P. Panaitescu,
Milzai Viteazul (Bucuresti, 1936).
Ce concluzii se desprind din aceastd confruntare pe
de o parte cu izvoarele contemporane, pe de alta cu
rezultatele cercetrii moderne asupra vremii lui Mihai
Viteazul?
In primul rind cal departe de a prezenta diver,
genre flagrante, doveditoare ale unei reciactdri indepen,
dente de cronica oficial5, istoria lui Mihai Viteazul din
Cronica Tdrii .Komeinesti se dovedeste apropiat piml
la identitate de expunerea oficiala, cunoscutd lui

publicat deja in articolul din Gazeta literardi Toate stirile din N. fi A. sint verifica.
bile aminuntit pe alte izvoare contemporane, in vreme ce L.C. are aid un text cu
totul confuz i alterat.
Nu putem presupune cI tirile pretioase din Istoria paraleld, ca i redactarea corec.
CS a naratiunii privind batilia de la Mirasliu, apartin unui arturar ce sca documentat
ulterior si a imbunitltit textul, in speta lui Axinte Uricariul. Ele existau in protoup
folosit si de Axinte, dar si de Florea Logofatul, simplu copist. Este de ace& indiscu,
tabil faptul cI toate aceste stiri au existat forma inifiald a Cronicii Terra 4ornanefti
si au dispSrut prin copiere i prin alterarea textului. Conclude ce se confirmi, si cons
firrni la rindwi rezultatele cercetirii anterioare in legaturs cu Istoria lui Matei al
Mirelor.
1 Literatura ronand in secolul al XVilea primajusruitate a secolului al XVILlea,
Bucuresti, Ed. Tineretului, colectia sc Lyceum x (sub tipar).

225

www.dacoromanica.ro
Walther si Petru Armeanu si folosita de Mihai insusi
in memoriul citat. Exceptie fac, desigur, adaosurile,
comentariile i judecatile de sursa buzeasca, inserate
in cursul redactdrii Istoriei lui Mihai Vodd ca o scriere
de sine stattoare, ce foloseste si amintirile contem,
poranilor, i pe ale autorului.
in al doilea rind ca, spre deosebire de ce afirma
torga in legatura cu informatia cam de la distanta a
autorului Istoriei lui Mihai Vodd, acesta se dovedeste,
dimpotriva, un cunoscator nu numai foarte exact, dar
si foarte amanuntit al actiunilor, intentiilor, planurilor,
strilor de suflet ale domnului su, deci un intim care
a stat tot timpul linga el, sau care detine informatii
de la cei mai apropiati sfetnici ai domnului.
in al treilea rind ca stirile de maxima exactitate,
controlabile propozitie cu propozitie pe celelalte iz:
voare contemporane si chiar pe monografia citata a
prof. Panaitescu, nu inceteaza la cucerirea Moldovei,
adica in mai i600, ci o data cu retragerea la Prejmer,
linga Brasov, dupa batalia de la Mirslau din 8/18
septembrie i600 Arnanuntele si urmarile batdliei de
.

la Miraslau sint, aici, in deplina concordanta cu rea,

litatea istorica, spre deosebire de textul alterat si amputat
din Letopisetul Cantacuzinesc.1
De ce tocmai aici se opreste istoria lui Mihai,
anume cu informatia c iau venit vesti de patrunderea
polonilor in Moldova si Tara Romaneasca? Ipqeza prof.
P. P. Panaitescu, bazata pe textul defectuos din Leto,

1 Vezi articolul citat din Gazeta literard. Uneori cronica este mai precisa decit
istoriografii moderni: in legsturd cu solia lui Stroe Buzescu la poloni cabsenti in
textul editiei critice a Letopiseplui Cantacuzinesc, dar prezenti in N. fi 2591), P. P.
Panaitescu afirma ci e solii nu apucarl sas mai soseasci la curtea Poloniei, caci azboiul
izbucni pe neasteptate la inceputul toamnei a (op. cit., p. 205). Cronica d'a adevarata
explicatie: ei au lost prinfi i inch* in temnita la Satul Mare, fapt confirmat si de
Szamoskozy.

2 26

www.dacoromanica.ro
pisetul Cantacuzinesc, nu se mai poate sustine. Ea mai
este contrazisd si de alt fapt: presupunind cal adaosul
din Stavrinos a rezultat numai din dorinta de a corn,
pleta, mai tirziu, istoria neterminata, cu datele dintr,un
alt izvor, trebuie & explicam de ce, atunci cind s,au
folosit de Stavrinos, compilatorii presupusi tirzii .wau
uzat, ca niste buni istorici, de toate informatiile ce le
stateau la dispozitie in poemul vistiernicului grec?
Inthadevar, in Stavrinos se spune limpede ca Mihai
a fost alungat de cancelarul (Zamoyski), ca a pri,
begit in Germania, se nareaza reintoarcerea lui alaturi
de Basta, batalia si victoria de la Goraslau, dupa care
sint insirate evenimentele din ultimele zile ale lui
Mihai: asezarea taberei la Turda, incercarea de a1 con,
vinge pe Basta safi dea oameni spre a merge la Pagara
sa,si elibereze doamna si copiii (lasati ostateci), trimiterea
asasinilor, scena asasinatului si plingerea eroului 1. In
loc sa urmareasca firul istoriei, asa cum procedeaza,
folosindwse de acelasi Stavrinos, autorul Istoriei dorm
nilor Torii 1<omeinesti 2, autorul istoriei lui Mihai din
Cronica TOrii .1<otnOnesti ticlueste doua fraze vag filo
zofico,morale, de esenta biblica, spre a descrie sentif
mentele lui Mihai in fata vestilor catastrofale ced
veneau din toate partile dupa retragerea la Prejmer,
si apoi il face sa . tabere la Turda, omorindwl
. .

cu aproape un an mai devreme! SI nu fi avut la disc

pozitie autorul decit o fila,doua detasate din finalul
poemului lui Stavrinos, ori un exemplar defect? E
putin probabil. Dupa prerea noastr, amnezia
1 Cf. Tesaur de monumente istorice. . ., torn. I, p. 219-326 (textul original li
traducerea poernului lui Stavrinoo. Traducerea singua a mai fost reprodusi fi de
N. Sirnache fi T. Cristescu: Doi cintdrefi greci ai lui Milial Viteazul: Stavrinos fi
Palarned, traduceri republicate fi adnotate de. .., 1943 (fira locul aparitiei).
2 Radu Popescu, Istoriile domnilor Tdrii Kom4nefti, editie critici Intocmita de
C. Grecescu, Bucurefti, 1963, P. 79-80.

227

www.dacoromanica.ro
subit asupra ultimului an din existenta marelui Voie
vod ni se pare mai putin textologica si mai mult poli,
ticd ea priveste exact epoca in care toti boierii lui Mihai,
:

inclusiv Buzestii, 11 tradaserd trecind de partea lui

Simion Movil. Reintoarcerea lui Mihai de la Praga
se face in fruntea unei osti de mercenari, in care boie,
rimea Tarii Romanesti (inclusiv Buzestii) nu mai are
nici un roll. Victoria de la Gordsldu este a acestei osti,
gloria nu mai e decit a lui Mihai, si nu a boierilor si
hicleniti si absenti de la evenimente. Iatd de ce, in
aceasta redactare boiereascd a cronicii lui Mihai, s,a
optat pentru stergerea frd scrupule (asa ceva nu se
prea intilnea in istoriografia medievald) a evenimentelor
din septembrie 1600 si ajunul lui 9/19 august 16(31
data asasinatului de pe Cimpia Turzii! Formuldm
aceasta palrere ca o ipoteza de lucru ce nu impieo
teazd asupra unor elemente noi ce ar putea s apard
in viitor.
In privinta persoanei autorului dacd nu este
insusi Teodosie cel cu scriere de cgrturar este
greu de spus ceva sigur. Dar faptul c aceast Evan,
ghelie a vitejiei strdmosesti a fost scrisd in mediul celor
mai ferventi apostoli ai lui Mihai, fratii Buzesti,
este incontestabil2. Un amnunt mi se pare deosebit
de semnificativ: numai de doug ori Buzestii apar intr,o
perspectiv ce dovedeste interesul special si sentimen,
tele autorului fata de ei. In amindoud locurile e vorba
de Stroe Buzescu, cumnatul lui Teodosie Rudeanu!
Familia avea, neindoielnic, patosul istoriei: jupineasa
Sima, sora lui Teodosie, a dictat pe piatra de mormint

1 Cf. P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 242.

2 Coincidenta unor comentarii i judecati asupra lui Mihai, cu ceea ce stim
despre atitudinea politica a Buzestilor in diferite ocazii, a fost demonstrata de P. P. Pa,
naitescu, inceputurile istoriograffei in Tara Ronaneascd.

2 28

www.dacoromanica.ro
a lui Stroe o pagina de cronica vadit asernanatoare cu
stilul si suflul Istoriei lui Mihai Voddl. In aceast
pisanie apare si amalnuntul cu rgnirea lui Stroe la mina
stinga in prima ciocnire cu turcii! Cronica a fost,
deci, redactata in mediul familial al lui Stroe Buzescu,
beneficiind de copia cronicii oficiald tinutd de cumnatul
Toedosie, si de toate amintirile cornune ale celor mai
apropiati sfetnici i generali ai lui Mihai. Teodosie
traieste pima in jurul anului 16182, Preda Buzescu ajunge
mare ban al Craiovei intre 1602-1607, iar Radu Buzescu
in 1635 (rnartie decembrie) 3. Cei doi frati Buzesti,
cumnatul si va.duva lui Stroe (mort in 1602), au putut
lua deci cunostint de scrierea in versuri a vistiernio
cului Stavrinos, care circula in manuscris (Matei al
Mirelor scriindu,si istoria in versuri pe timpul lui
Alexandru Ilias 1616-1618 arat ca a intentionat
sa incea0 cu istoria lui Mihai Viteazul, dar a aflat
ca au scris;o altii)4 si in care rolul boierilor Buzesti

1 latI textul acestei inscriptii: AceastI piatra pre groapa jupinului lui Stroe
Buzescu, ce,au fosta Stolnic la Mihai,Vocll, si au lost la toate rlzboaiele dinpreunl
cu domnul,siu, ca o sluga credincioasi domnului,slu, si la flzboiul dintii dobindi
rata la mina stinga de turci, i la rlzboiul de la Giurgiu, cind se lovirl cu hanul, se
rfini in ochiul sang de sageatI. i au slujit Stroe lui Mihai,VodI pinI peri in Tara
Ungureascl. Dada se sculari boierii %era i cu Buzestii ridicarl pre Radu,Vocla, iara"
Simion Voivod, cu turci, atari, moldoveni, lqi multi Ara' sarnk venird din Tara
Moldovei de scoase pe Radu,Vodi si pe Buzqti din tara kr la Tara Ungureasci. lar
atunce merse jupinul Stroe la impAratul nemtesc ca si cearl ajutor, de iesirl la Tara
Romaneasci cu RadtuVodl; i nwl astepti Simjon,Vodl. Deci s,au ridicat cu lesii
si moldovenii i hanul, cu mare oaste de titan, i iesiri de se lovira in gura Teleji,
nului, la Teiusani, in luna lui septemvrie r zile, i vleat 7110 0602), i fIcurl nIvabI
marti dimineatl de 3 ori de toate &tile; iar, vaszind jupinul Stroe atita nevoie pre
crestini, stItu impotriva tltarilor, de se lovi cu Mirza nepotul hanului, ii1 junghie pre
atar. j dintr.acel rIzboiu se rini la obraz, in luna lui octomvrie 2 zile, vleat 7110
(1602). j nu fu pre voia ciinilor de fatari: Dumnezeud erte. Scrie (am scris)
eu, jupineasa Sima a Stolnicului Stroe: daca voi muri, s ml ingropati LingI dumnea,
lui aicea.
2 Lista dregiitorilor din sfatul dotnnesc al Tarii Romdnefti in secolele XVOCVI,
in Studii fi tnateriale de istorie medie, IV, 1960, p. pc).
3 Idern, p. po.
4 Tesaur. . p. 329.

229

www.dacoromanica.ro
era cu totul ignorat (Stavrinos atribuie victoriile de
la Stinesti si Putinei asupra tatarilor unui batalion de
3oo tineri greci .) Cronica romaneasca, redactata
inainte de 1618 (Matei al Mirelor foloseste pluralul,
deci avea cunostinta de cel putin cloud istorii ale lui
Mihai circulind in vremea sa) a putut fi, intr,o anumita
masura, si o replica la poemul lui Stavrinos. In acest
caz, este foarte probabil ca adaosul din Stavrinos cu
care se termin5 cronica romaneascd sa nu apartind
compilatorilor din timpul lui Matei Basarab, ci chiar
aceluia care a redactat initial Istoria lui Mihai Vodd.
Inthadevar, nu vedem cum aceasta cronicd ar fi
putut circula fara final, iar teoria ea' ea a fost la un
moment dat abandonatd, si anume in momentul cuce,
ririi Moldovei, nu mai poate fi sustinuta. Buzestii nu
s,au desolidarizat postum de gloria lui Mihai dovada
epitaful citat. De altfel, compilatorii au folosit intot,
deauna lucrari cunoscute, care aveau deja o circu,
latie in vremea lor sau despre care se stia unde se pas,
trea151. Ap a procedat si Grigore Ureche in Moldova.
Admitind cal Istoria lut Mihai Vodd noa circulat si ca
autorul sau autorii Cronicii Tdrii Komeinegi au fost
obligati sa fad: apel la arhiva de familie a Buzes,
tilor, ei tot niau putut primi cronica decit in forma
in care au transcrisA3 ulterior in compilatie, forma ce
dovedeste pe de o parte continuarea povestirii pina
dupa septembrie i600, pe de alta parte, oprirea ei in
momentul in care Buzestii tradeaza pe domn. Conti,
nuarea prin fragmentul din Stavrinos nu se poate expli,
ca decit in 2 feluri: a) Istoria lui Mihai Vodd a avut
o circulatie mai larga, premergatoare integrarii ei in
Cronica Tdrii .1<omcinesti, si in acest caz finalul din Sta,
vrinos a fost tradus si adaogat chiar in momentul
redactarii si publicarii ei; b) a fost gsit in casa unuia

230

www.dacoromanica.ro
din l3uzqti i a fost terrninata cu ajutorul scrierii lui
Stavrinos de alckuitorii compilatiei.
Dar impotriva ultimei alternative mi se pare ca
pledeazal faptul, deja relevat, cal folosindwl pe Stavri,
nos i traducind finalul cuvint cu cuvint, autorii Cronicii
Tdrii .Komdnesti au la'sat totui la o parte, intrmn mod
inexplicabil, atilea informatii care sint la Stavrinos i
care ar fi putut umple lacuna de aproape un an,
existenta in cronica rornaneasca.
In lumina celor de mai sus, considerkn punctul
de vedere formulat de N. Cartojan i completat de
prof. Al. Piru ca find cel mai aproape de realitatea
textelor i documentelor istorice. Fara a putea vedea
in Istoria lui Milzai Viteazul din Cronica Prii Rom&
nesti insasi cronica oficiala, ea este, neindoios, o opera
in a carei elaborare a intrat i cronica oficiala redactata
la curtea voievodului sub supravegherea lui Teodosie
Rudeanu.

www.dacoromanica.ro
 SUMAR

www.dacoromanica.ro
 I.

Catre cititor 5
Problerne deschise in studiul literaturii romine vechi . . . 9
Constiinta efortului artistic in literatura romanil veche . . . . 16
Aspecte ale unititii culturii romanesti inainte de Unire . . 26
Eminescu j literatura romira veche 35
Insemnri pe marginea unei carti despre copistii de manuscrise jo

11

Itudgturile lui Neagoe Basarak Problerna autenticittii . . 69

Matei al Mirelor i Letopiseful Cantacuzinesc 184
lstoria lui Mihai Viteazul din Cronica Tdrii Rotrainefti . . 205

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro