ReVÎ$TRT>€ CULTURA

BCU Cluj / Central University Library Cluj

CUPRINSUL i

M a r i n Ş t e f ă n e s c u : Filozofia d-ltti C, Dimitrescu-

Iaşi
A I . T . S t a m a t i a d s Zadarnic (versuri)
D r C . B a c a l o g l u t Icoane şi amintiri din război
E m a n u i l B u e u ţ a ; Istorie şi basm. (versuri)
R o m a n C i o r o j j a r i u : Episcopia de Oradea-Mare
O v i d i u H u l e a » La noi în sal (versuri)
M« S a n - M a r i n o s Furtuna
T . M u r ă ş a n u : Cântece
C . B . t Materialele brute şi comorile rnai însemnate
din Transilvania
C r o n i c i i Cronica artistică ( G . Bacoioglu) •—• Cro­
nica literară (Tistu) — Cronica muzicală ( L i -
viu Tempea)
N o t e : Vlahuţă ( G . A . P )

A n u l 1. N o . 12. Oradea-Mare 15 N o e m b r i e 1920

CELE TREI CRIŞURI
Fondator: RFUI^TĂ DF CIUTURĂ Redactor:
U
Col. G. BACALOGLU n L V I O i t t
^ t U L 1 U n H
M. G. SAMARINEANU

Sub Conducerea Dior:

ROMAN CIOROGARIU, GEORGE BACALOGLU Dr ALEXANDRU PTEANCU
Episcop Colonel Dir. G-l al Invăţămîntului

ARTA ROMÂNĂ.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

(Tablou de Bancilâ)
L A SURCELE . . .
 Filozofia
D-lui C . D i m i t r e s c u - l a ş i
Acum, de curând, a ieşit Ia pensie, pentru limită de vrâsta,
D-l C. Dimitrescu-laşi, profesor de Filozofie şi Pedagogie la
Universitatea din Bucureşti. Şi se cuvine sa se fac"; o analiză a
filozofiei acestui om. Noi, Românii, am fost aşa de necăjiţi până
acum, cu duşmanii cari ne încălcau drepturile şi cu cari a tre­
buit să ne luptăm pe viaţă şi pe moarte, in cât ne obicinuise-
răm sâ credem că numai in streinătatea mai fericita se pot găsi
cugetători mari. Abia acum, de curând, am început să ne dăm
seama de câtă valoare este în noi, că şi noi avem sufletele noas­
tre mari, cari sunt o cinste nu numai pentru noi, ci şi pentru
omenire. Dar de acum trebue sâ ne cunoaştem tot mai bine
noi pe noi înşine, pentru ca în chipul acesta să luam cunoş­
tinţă de propria noastră valoare, şi să ne înălţăm în faţa noastră
înşine, şi să pornim la marea muncă a cuîturei omeneşti, tot
mai cu spor şi BCUtot mai
Cluj cu largi University
/ Central nădejdi deLibrary
a fi printre
Cluj naţiunile
de frunte ale omenirei. Astfel, ne-am gândit să facem aici; cât
de pe scurt, o analiză a filozofiei D-lui C. Dimitrescu-laşi, care
este una din valorile neamului nostru românesc.

Vom trece repede asupra biografiei, pentru a stărui mai

ales asupra doctrinei sale. Dl. C. Dimitrescu-laşi s'a născut la
Iaşi în anul 1849. D-sa şi-a făcut studiile liceale în ţară, iar pe
cele universitare în Germania, unde şi-a trecut Doctoratul cu
teza Conceptul despre frumos. •) La reîntoarcerea sa în ţară a fost
numit profesor universitar. Privit sub înfăţişarea sa de profesor,
avem de semnalat via sa inteligenţă, artistic de vie, care făcea
1
) Der Schonheisbegrifţ, Leipzjşî 1877.
Printre celelalte lucrări ale sale, cităm aici : A avut direcţia Revintei
Pedagogice, Buurcşti,. 1891 - 1898, — §i a Revistei de filosofie şi Pedagogice,
Bucureşti 1906. — In Revista Pedagogică a publicat, între altele, următoarele
articole; Educaţia în familie. în N o , 2 . ; Spiritul democratic în literaturi, artă
şi ştiinţă, N o . 3—4; tactul Pedagogic, N o . 7 - 9. Iar în Revista de Peda­
gogi şi Filosofie, Bucureşti, 1906, avem de semnalat Două Marele.
In afară de acestea, mai trebue să notăm articolul Nevoia de Ideal, în
Lui Titu Maiorescu Omagiu, Bucureşti 1900, precum şi Discursurile parla­
mentare, ţinute cu ocazia*reformei şcolare, şi publicate în Revista Pedago­
gică, 1893.
In sfârşit DL C. Dimitrescu-laşi în manuscris ; o Morată, o seiţă de
Istoria filosofie! şi o Psichologie.
ca prelegerile sale să fie unele din cele mai elegante expresiuni
ale cugetărei omeneşti. L a un moment dat Dl. C . Dimitrescu-
Iaşi, căruia studenţii îi ziceau „Coco" a devenit emulul lui Titu
Maiorescu pe catedra Universităţii din Bucureşti. In 1908, a fost
sărbătorit de către colegii şi elevii săi, pentru împlinirea a trei­
zeci de ani de profesorat. Cu acest prilej s'a publicat şi un vo­
lum intitulat : Omagiu lui C . Dimitrescu-Iaşi, cuprinzând articole
semnate de admiratorii săi. In anul şcolar 1919—1920, atingând
vrâsta de 70 de ani, şi-a regulat drepturile la pensie, conform
legii. Dar să trecem din domeniul biografiei în acela al siste­
mului său de gândire.

Care este filozofia Dlui C. Dimitrescu-Iasi ? Mai întâi, d-sa,

ca elev al Universităţii germane, a audiat pe Ziller şi pe Laza-
rus, discipolii lui Herbart, şi, ca atare, ar putea fi considerat
ca un herbartian. Cu toate acestea, se pare că cea mai puter­
nică înrâurire a primit-o dela filozofia franceză, şi anume dela
pozitivismul lui Taine şi dela evoluţjonismul Iui Gustave Le
Bon. în sfârşit,BCU Clujfost
a mai / Central University
influenţat şi Library Cluj filozofie
de direcţia
ştiinţifice din filozofia românească, direcţie dată de un Titu
Maiorescu şi de un Vasile Conta. Dar nota esenţială a filozofie
sale, este acea notă caracteristică a filozofiei în general şi a
filozofiei româneşti în special, care consistă într'un principiu de
armonie universală. Numele pe care D-sa ţine ca să-1 dea
acestei doctrine, este acela de filozofie ştiinţifică sau de energetim.
Natura, zice Dl. C. Dimitrescu-Iaşi, dacă este studiată în
chipul cel mai riguros ştiinţific cu putinţă, consistă într'o scară
de forţe. Treapta inferioară a acestei scări este ceeace numim
materie, iar treapta superioară este ceeace se chiamă conştiinţa
omului. Toate aceste forţe sunt diverse forme ale energiei. Ele
se află într'o continuă luptă sau desechilibru, pentru că fiecare
se strădueşte ca să evolueze dela grad inferior la unul superior,
şi n'au ajuns încă să înţeleagă pe deplin armonia sau echilibrul
dintre ele, care este sau trebue să fie scopul suprem al tuturora.
Totuşi, ţinta către care el se îndreaptă este echilibrul sau armonia
x
universală. )

Notă dintr'un manuscris pe care Dl. C. Dimitrescu-Iaşi a binevoit

să ni-1 încredinţeze pentru lucrarea noastră generală asupra filozofiei româ­
neşti, lucrare care va apare în curând în ediţia Caselor Naţionale din Bucu­
reşti, sub titlul Filozofia Românescă.
 S'a zis că acest energetism ar fi în fond un materialism,
care l'ar fi condus pe autorul său la ateism, că Dl C. Dimi-
trescu-Iaşi ar fi ateu. Dar adevărul este următorul. DI C . Di-
mitrescu-Iaşi şi-a propus să se ţie numai în domeniul strict al
unei filozofii ştiinţifice. Adică să nu intre în Metafizică decât în
măsura, în care îi îngădue luminile date de ştinţele pozitive. Ca
atare, Dsa consideră chestiunea religioasă ca imposibil încă de
rezolvat prin filozofia ştiinţifică a timpului nostru. Şi de aceea
nici nu o atinge. Insă dacă ne-am întreba, totuşi, ce crede D-sa
în adâncul sufletului său despre această chestiune, răspunsul ar
fi că pe masa sa de lucru am văzut ca podoabă principală un
Christ crucificat, icoana blajinului Nazarinean. Dar ceeace noi
mai ales am voi să examinăm aici din filozofia Dlui C. Dimi-
trescu-Iaşi, nu este atât partea sa speculativă, cât partea sa ap­
licată la viaţă. Şi privit din acest punct de vedere, Dl. C. Dimi-
trescu-Iaşi apare ca organizatorul învăţământului în România
contimporană. Şi acesta este mai cu seamă marele rol p e care
D-sa l'a avut în istoria culturei noastre. Nu este locul aici,
negreşit, ca să BCU
întrăm Cluj
în/ amănuntele
Central University Library
acestui rol. Cluj
Dar vom î n ­
cerca, fireşte, să-i prindem nota s a esenţială.
Am putea spune că întreaga s a viaţă Dl. C . Dimitrescu-
Iaşi şi-a consacrat-o unei idei, şi această idee a fost aceea de
a convinge ţinerile generaţii de şcolari români, că ei trebue sâ
caute a găsi în ştiinţă o armonie între diferitele laturi ale vieţii,
ca, de ex., armonia între teorie şi practică, între Pedagogia teo­
retica şi Pedagogia practică, între realitate şi ideal, între de­
mocraţie şi aristocraţie, între naţionalism şi umanitarism. Această
idee a fost rostită atât în magistralele sale prelegeri dela Uni­
versitate, cât şi în studiile sale scrise, precum şi în discursurile
sale ţinute la cameră cu prilejul organizărei şcoalelor româneşti.
După Dl. C. Dimitrescu-Iaşi, instrucţia, care trebue să fie nu numai,
1
aristocratică ci şi democratică, şi invers ) nu este decât un in­
2
strument pentru educaţie ), iar Pedagogia sau ştiinţa educaţiei,
trebue să fie ştiinţa transmiterii experimenţei trecute la generaţia
8
viitoare prin generaţia presentă. ) Pedagogia se realizează în
deosebi prin tactul pedagogic, care consistă în acordul teoriei
cu practica, sau în acordul experienţei pedagogului cu inclinu-

!) Spiritul democratic în literatură, artă şi ştiinţă, art. în Revista Peda­

2
gogică, Bucureşti, 1891—1898, N r . 3 - 4 , p. 102 şi urm. ) Tactul Pedagogic,
s
în Revista Pedagogică, N r . 7 - 9 , p. 268. ) Ibid. p. 258 şi urm.
 1
ţiile elevului ), şi ea trebue să ducă la desvoltarea sufletului na­
2
ţional ), şi anume, a unui suflet care aspiră spre ideal, dar fără
3
a pierde contactul cu realitatea ). Scopul nostru, zice Dl. C.
Dimitrescu-laşi, este acela de a studia chestiunile educaţiei na­
ţionale în raport cu legile evoluţiei. încercarea ce facem se spri­
jină pe nădejdea în tinerimea însufleţită atât de spiritul meto­
delor pozitive ale ştiinţei moderne, căt şi de idealul progresului.*)
Fără îndoială, o direcţie pozitivă a educaţiei trebue să fie făcută
în sensul pregătirei pentru luptele reale ale vieţii. Individul care
nu este pregătit pentru a se putea adapta condiţiunilor de trai
ale mediului social în care este aruncat, va fi fatalmente zdro­
bit în concurenţa pentru existenţă. Dar nu este mai puţin ade­
vărat, că ceeace ne susţine în luptele vieţei, este un fir ideal
care ne îndeamnă să gândim continuu Ia înbunătăţirea stărei
sociale. A deschide mintea şi inima tinerimei către aspiraţiunile
ideale, dar fără a pierde de sub picioare terenul solid al rea­
5
lităţii, iată problema educaţiei. ) A face două lumi a parte fdin
realitate şi ideal, înseamnă a falsifica morala, a face două mo­
BCU Cluj / Central University Library Cluj 6
rale : una pentru asupritori şi alta pentru asupriţi. ) Din des­
părţirea teoriei de practică a rezultat unul din neajunsurile
învăţământului nostru. Trebuia să ajungem Ia concepţia că şcoala
7
este nu numai un focar de ştiinţă ci şi de cultură naţională. )
Aceasta este, în liniile sale generale, filozofia D-lui C. Di­
mitrescu-laşi. Ea este străduinţa unei armonii. Câtă cuminţenie
este în e a ! Această filozofie trebuia şi trebuie să fie cunoscută,
după cum, aşijderea, trebue să fie cunoscută şi filozofia celor-
talţi fruntaşi ai cugetărei româneşti. Din ea putem trage multe
învăţături, mai cu seamă în această vreme de criză, prin care
trecem acum, când auzim atât de adesea zicându-se că bătrânii
noştri nu ne-au pregătit pentru marile evenimente pe cari le
trăim. Căci cine ne-a insuflat acea neţărmurită dragoste de pat­
rie ca, atunci când au sunat ceasul dezrobirei şi clipa supremă
2
!) p 258 şi urm., şi p. 274. — ) Revista pedagogică, Nr. 1: Scopul
3
revistei, p. 3 şi urm. — ) Educaţia în familie, în Revista Pedagogică Nr. 2, p.
49 şi urm cf. Discursul din 6 şi 7 Februarie 1898, la desbaterea asupra pro-
ectului de lege a învăţământului, în Revista Pedagogică, p. 434 şi urm.,
precum şi articolul Nevoia de Ideal, în voi. Lui Tita Maiorescu Omagiu, Bu­
4
cureşti, Socec, 1900, p. 388 şi urm. — ) Revista Pedagogică, Nr. 1, p. 3 şi
6
urm. — ) Educaţia în familie, în Revista Pedagogică,,N. 2, p. 49 şi urm.
6
Cf. Nevoia de Ideal, articol citat. — ) Două Morale. în Revista de Filo-
sofie şi Pedagogie anul 1. fasc. 2, Bucareşti, 1906, p. 117 şi urm. — ^ Ra­
portul asupra proectului de lege a învăţământului, presentat Camerei în se­
siunea din 1897—1898, — Cf. Revista Pedagogică, No. 10—12, p. 400.
a unirei tuturor Românilor, noi să alergăm ca, prin orice jertfe,
să ne înfăptuim idealul păstrat atâtea veacuri prin ceie mai
amarnice suferinţe ? Cine ne-a învăţat ca să ne ubim patria, mai
presus de cât propria-ne viaţa ? Cine ne-a învăţat iubirea de patrie
nu înseamnă ura împotriva celorlalte naţiuni, ci munca cinstită îm­
plinirea datoriei în ţara unde ne-am născut şi ne-a pus Provi­
denţa, pentru ca, prin această muncă cinstită şi prin această
împlinire a datoriei, noi să năzuim a fi nu printre popoarele
barbare, înapoiate şi asupritoare, ci printre neamurile civilizate
şi de frunte ale omenirei? Bătrânii notşri au făcut aceasta.
După Dumnezeu, lor, în al doilea rând, le datorăm faptul de
a trăi astăzi realitatea României Mari, care este atât de frumoasă
în cât încă ni se pare că este un vis. De aceea, se cuvine, nu
să-i ponegrim sau să-i uităm pe aceşti bătrâni, ci să-i venerăm
şi să ne inspirăm din înţelepciunea lor, pentru a Ie duce opera
mai departe decât au dus-o ei. Căci aceasta le-a fost viaţa lor:
Să ne lase ca moştenire o operă, neisprăvită, desigur, dar căreia
ei şi-au dat tot ce au avut mai bun în ei, şi pe care noi trebue
BCU Cluj / Central University Library Cluj
să o desăvârşim. De aceia, aceşti bătrâni, oricâte slăbiciuni vor
fi avut şi ei, ca orice fiinţă omenească, totuşi au avut în ei şi
ceva sublim. Iar noi, copii lor, trebue să ne inspirăm dela
cartea lor cea bună şi să-i considerăm ca sfinţi. Unul din aceşti
sfinţi ai neamului nostru românesc, a fost şi Dl. C. Dimitrescu-
Iaşi.
Să nu uităm deci, nici o clipă de a face ştiinţă în chipul
cel mai obiectiv, cel mai exact cu putinţă, urmărind pururea
universalitatea adevărului. Dar iarăşi să nu uităm nici o clipă
că această ştiinţă trebue sâ fie altoită, pe sufletul naţional, pe
partea sublimă din sufletul părinţilor noştri, căci aşa se reali­
zează, cu adevărat, progresul. O, găsim atâtea înalte gânduri
la părinţii noştri, că dacă vom şti ca să pornim dela ele întru
săvârşirea propriei noastre opere, vom face ca neamul nostru
românesc să fie unul din cele mai strălucitoare neamuri ale
omenirei.
Marin Ştefânescu
P r o f e s o r Ia U n i v e r s i t a t e a din Cluj
 ZADARNIC

Când peste anii noştri uitarea se aşterne

Imens linţo! de doliu şi mândru ca dispreţul
Şi când e-un vis iubirea din lumile eterne,
De ce rechemi într'una copilă, cântăreţul ?

invinge-te odată, sugrumă amintirea

Trecutul dormitează, îl leagănă uitarea
Invigete odată, căci altfel amintirea
Va deştepta trecutul, va învia cântarea.

Dar trista amăgire: trecutul va apare

O mare'ntunecoasă, tăcută şi pustie,
Iar cântecul de- aur — suavă melodie —
Va răsuna sinistru ca pentru-o îngropare.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
De ce rechemi zadarnic, copilă, cântăreţul
Când peste tot şi toate uitarea se aşterne
Imens linţol de doliu şi mândru ca dispreţul
Şi când e-un vis iubirea din lumile eterne ? !
AL. T. STAMATIAD.

Icoane şi amintiri din război.

Astăzi când pacea a întins vălul uitării peste multe din
necazurile şi suferitele războiului, astăzi când România întregită
şi-a strâns într'un mănunchi cei mai mulţi din fiii ei răzleţiţi,
gândul ne duce la zilele de sacrificii şi lupte, şi, icoane felurite
se desprind din acest trecut apropiat. Se zice cu drept cuvânt
că „morţii merg repede" adică cei dispăruţi toţi câţi şi-au sacrifieat
chiar viaţa pentru idealul patriei şi al datoriei împlinite, sunt
acoperiţi cu vălul uitării . . .
E drept ca aceştia să trăiască in sufletele noastre, acei
ce am avut norocul să vedem realizarea visurilor seculare ale
neamului şi sâ scăpăm viata noastră vremelnică din gloanţele şi
epidemiile războiului. Cred ca şi Maeterlinck că influenţa mor­
ţilor asupra celor vii e covârşitoare — şi câ în noi şi în preajma
noastră, flutură sufletele celor dispăruţi ca un mister de nepă­
truns de tainic, viaţa fiecăruia, reflectează atâtea vieţi dis­
părute . . .
Cum ne gândeam inaintea războiului la Transilvania, la
dulcea Bucovină, la Basarabia, trup din trupul Moldovei, şi
cine îşi închipuia că dintr'o dată sâ se unească toate aceste
ţinuturi locuite de Români . . . şi in faţa acestui rezultat admi­
rabil, se vede că mai presus de combinaţiile vremelnice ale
popoarelor hrăpăreţe, exista încă logică, şi, câ principiul naţio­
nalităţilor este ce! mai puternic — cel puţin pentru ziua de
astăzi. Şi de o camdatâ de la naţionalism ia principiile socia­
lismului internaţional suntem încă departe. Acum trebue să ne
clădim România noastră pe baze puternice, într'un spirit de
largă dreptate umană, cu sprijinirea şi ocrotirea chiar a mino­
rităţilor etnice.
In revista BCU
„Ce/eCluj / Central
Trei University
Crişuri" Library Cluj
se vor reflecta toate aceste
indrumâri viitoare — la limita apusană a României mari, mai
mult ca ori unde trebue sâ se consolideze acest spirit de drep­
tate care a lipsit inamicilor noştri —, dar în acelaş timp sâ se
desvolte cât mai mult in români calităţile inăscute, hereditare,
care formează puterea şi farmecul românismului.
Să sperăm că prin iubirea deaproap;lui, vom putea sâ
realizăm unirea popoarelor iar nu prin ură, cum au căutat să
o facă Maghiarii.
S ă dăm acuma, câte-va icoane, amintiri şi impresii perso­
nale din curgerea anilor războiului. Fixate astfel, în fuga con­
deiului, vor trezi la toţi câţi le vor ceti, imagini identice.

Ziua declarării războiului. Clopotele sună, mulţimea se

revarsă în valuri mari pe stradele principale. Este seară. Pe
feţele tuturor se citeşte o bucurie nemărginită, un amestec de
îngrijorare, ca un fior al evenimentelor ce au să se desfâşure
Familia regală e aclamată. Vorbitorii pun in evidenţă
măreţia momentului. Către Palat un grup mare de studenţi, au
ridicat pe umerii lor pe părintele Lucaci care îşi sfârşeşte cuvân­
tarea cu versurile cunoscute:
 Ne-om sui pe munţi în zori
vom lua fulgerul din nori
şi de sus din înălţime
vom svârli în ungurime.

Şi mai târziu în ceasurile de nevoi şi de restrişte, când

paharul amărăciunei era aproape plin, de câte ori nu ne adu­
ceam aminte entuziasmul primelor momente ca o îmbărbătare
şi ca o promisiune!
La Iaşi, desemnat ca Şef al unui spital de evacuare de
pe front, ne strângem cu toţii în curtea Spitalului militar, unde
cu greu se înjghebează formaţiunile sanitare. Câte lipsuri, ce
puţină prevedere 1 Vin cu toţii, colegii şi sanitarii care alcătu-
esc formaţiunea ce conduc — o parte vom porni a doua z
la Roman unde vom primi ordinele ulterioare.
înainte de a porni în Transilvania, la Tulgheş cu dure­
roasă surprindere aflăm de dezastrul Turtucaei.
Cu câtă greutate se obişnueşte omul cu ideea unei înfrân­
geri ! Trăisem o BCU
viaţăCluj / Central
întreagă cuUniversity
noţiunea Library Cluj
invincibilităţii oştea­
nului român. Şi acum vedeam rezultatele aceleaşi neprevederi,
aceleeaşi lipse de preparaţiune care există şi la formaţiunile
sanitare, şi care au pricinuit în urmă extensiunea flagelului
tifosului exantematic care hu a luat nicăiri o întindere mai
îngrozitoare ca în România — şi poate şi în Serbia.
In acele momente, totuşi nu ne dam încă seamă de im­
portanţa primelor înfrângeri — gândul zbura in Transilvania,
pe care sufletele noastre o doreau cu nesaţiu şi în care aveam
să pornim în câte-va zile în urma trupelor noastre victorioase
— pe la Prisăcani, la Tulgheş.

Formaţiunea noastră sanitară se îndrumează pe valea Bis­

triţei, până la Piatra-Neamţ. Natura îmbracă totul în culori de
aur şi purpură, primele vesminte ale toamnei care se apropie.
In armonia culorilor pe munţii încă verzi, răsare, pe ici pe colo,
nota galbenă a primelor frunze care mor, şi cele care devin
roşii ca flacăra. Iar în vale murmurul neîntrerupt al fermecă­
toarei Bistriţe. Acuma această melodie ne era dulce inimelor
noastre — nu ştiam că în curând o vom auzi ca un glas fu­
nebru la fuga noastră precipitată. ^s
 La Piatra, unde ne oprim o zi, vedem efectele aviaţiunei
duşmane. Lângă gară peretele unei fabrici e ciuruit ca o figură
peste care a trecut flagelul variolei. Ni se spune că zilnic plu­
tesc de-asupra oraşului aeroplanele germane şi acolo auzim
primele detunări ale bombardamentului.
Tulgheşul e un mic orăşel în care instalăm primul nostru
spital de evacuare. Pretutindeni se văd dezastrele războiului.
Casele în bună parte ocupate cu formaţiuni militare şi în mare
parte devastate. Magazinele lamentabile. Văd într'unul de ma­
nufactură şi fierărie, cum zac pe jos, intr'un amestec eteroclit,
substanţe colorante: albastre, galbene verzi, cue, broaşte — tot
felul de obiecte. Biserica e intactă, intrăm înăuntru, şi vedem
cum ornamentele sacre, crucile aurite de pe tabernacol sunt la
locul lor . . .
împărţeala lucrurilor de preţ încă continuă. La o casă de
evrei s'a descoperit în pivniţă un zid proaspăt tencuit în care
proprietarul înainte de plecare îşi tăinuise lucrurile de preţ.
BCU Cluj
La Tulgheş / Central
vedem University
Carpajii noştri Library
frumoşiCluj
in razele asfin­
ţitului şi în spre răsărit lucesc cu tonuri de sânge stînciie roşii...
Ce privelişte minunată şi ce frumoasă apare de la primii paşi
ţara în care suferă de atâţia ani, fraţii noştri transilvăneni . . .
Urmează câte-va zile mai liniştite. Spitalul de evacuare se
înfiripează in casa unui bogătaş român, plecat în pribegie, şi
răniţii de pe front sunt aduşi în grupuri mici — şi încredin­
ţaţi îngrijirilor noastre. Avem prilejul sâ ne îndreptăm paşii în
frumoasele zile de toamnă la poalele munţilor, cu peatră roşie,
unde sunt înşirate tranşeele părăsite ale ungurilor. Apoi către
Prisăcani, vechea graniţă pare dispărută pentru vecinicie. In
ziua de Sf. Mărie, asistăm la un serviciu religios în biserica
din Corbi, unde ochiul s e desfată la privelişti a admirabilă a
ţăranilor şi ţărancelor plecaţi in păduri în primele zile ale răz­
boiului şi reîntorşi îndată după ocupaţiunea românească. Căutam
sâ văd bucuria pe feţele lor. Cu nedumerire vedeam însă o
îngrijare, nejustificată pentru noi care eram convinşi într'o
înaintare continuă „ N e pare bine Domnule maior, ni-i inima
plină de bucurie... numai să nu se întoarcă iar Ungurii"*...
Aceste vorbe le socoteam ca un blăstem în ceasurile acele de
încredere şi de speranţă
 ****
11

Primim ordinul să mergem mai departe, la Ditro, după

mai pujin de 15 zile în care de-abea ne înjghebasem, un spi­
tal de evacuare.
In lungi coloane ne îndreptăm spre necunoscut, dar cu
inima veselă că pătrundem mai adânc în Transilvania. Iată pe
marginea drumului primele morminte ale ostaşilor noştri, — flori
de toamnă, veştejite le acoperă, apoi drumul devine din ce în ce
mai pitoresc, cu şerpuiri largi în lumina stinsă a amurgului de
toamnă, până când se profilează clopotniţa bisericii din Ditro,
unde ne vom instala. Răniţii, vin în număr mare de pe la Re-
mete, şi de prin împrejurimile Mărăuşului, unde se dau lupte în
continuu. Bubuiturile tunurilor se aud ca o muzică obişnuită în
aceste locuri şi intervenţiile chirurgicale de urgenţă le succed
fără^intrerupere. Caut să aflu veşti şi despre fratele meu, maior
în infanterie, şi mi se spune că ia parte la luptele din spre
obârşia Mureşului, având centrul la Remete. Locotenetul care
îmi dă aceste amănunte a avut un glonte intrat în cavităţile fron­
tale „la mir" care în Ioc să se îndrumeze — din fericire —
BCU Cluj
în spre baza craniului la / creer,
CentralaUniversity
căzut în Library
fosele Cluj
nazale şi apoi
în cavitatea nazo-faringiană şi a fost stupit, prin gură. S e miră
şi dânsul şi îl felicităm de norocul lui.
Peste două zile asistăm cu toţii la înmormântarea unui
ofiţer, un institutor de la ţară, care îşi doarme şi acuma somnul
de veci la umbra bisericii din Ditro.
Acuma evenimentele se precipită. Ni se spune că luptele
devin aprige şi pierderile noastre sunt mari din cauza artile­
riei care ne lipseşte şi de care inamicii dispun din abundenţă.
De altmintrelea în grupul numeroşilor răniţi, ofiţeri şi soldaţi,
constat din convorbirile zilnice o mare descurajare. Ştiind spi­
ritul războinic şi patriotismul ostaşului român mă surprinde
această lipsă de avânt care pe unii îi face să întârzie ceasul
reluării activităţii de pe front: „Domnule maior, ne ucid de de­
parte, nici nu dăm ochii cu duşmanul." într'o seară izbutesc
să-mi revăd fratele la Remete. Atât Ia el, cât şi la Lt. Col.
Cozmiţă cu care am prînzit, perzistă totuşi entusiazmul şi
avântul primelor ore.
Primim ordin de întoarcere la Tulgheş . . . De scurtă du­
rată, aproape inutilă, a fost transportarea formaţiunei noastre
sanitare Ia Ditro. Dar de acuma înainte incoherenţa şi ordi­
nele bizare n'au să mai contenească. S e pare că nimeni nu se
gândea la posibilitatea unei înfrângeri. Coloana mişcătoare a
trăsurilor de ambulanţă, cu răniţii încărcaţi unii peste alţii, fiind
în număr covârşitor de mare, îşi reia drumul pe şoseaua şer­
puind de Ia Ditro la Tulgheş, unde ajungem în spre seară.
Bubuitul tunurilor şi detunăturile proectilelor asvârlite din aero­
plane ne acompaniau cu muzica lor lugubră retragerea.
Dar de-abea începusem in cele două zile următoare
instalaţiunea, în" Tulgheş, că primim ordinul să ne stabilim la
Prisăcani, —- unde după cum ne spune un ofiţer superior în
trecere, e probabil că vom rămâne toată i a r n a . . . Ajutoare
ruseşti nu vor întârzia să sosească — şi vor trece pe aci pela
Prisăcani.
In toiul unei, nopţi, după zile grele în cari cu mari dificul­
tăţi, a m reuşit, să-mi aranjez toţi răniţii, fui deşteptat de un ropot
care nu mai contenea. A, îmi zisei, trebue să fie trupele ruseşti
anunţate, care se îndrumează în spre Transilvania. Deschid fe­
reastra ci în lumina alburie a dimineţii văd coloane de ostaşi
de ai noştri care veneau din spre Tulgheş. întreb, şi mi se
spune: „trebue BCU Cluj / Central
sâ plecaţi Universitysuntem
şi D-Voastră, Librarynevoiţi
Cluj să eva­
cuăm Transilvania, grâbiţi-vă să intraţi în ţară." Cine poate
spune şi descrie amărăciunea care mi-a cuprins sufletul . .
Cum ? nu putem păstra ceace câştigasem ? S ă fim nevoiţi să
părăsim colţul acela udat cu sânge românesc şi care trebuia
să fie primul popas în drumul gloriei ?
Fugarii se precipită şi numai contenesc. Din acea dimi­
neaţa până în seară, bombele aeroplanelor se aud fără conte­
nire aproape de Tulgheş. Noi nu primisem nici un ordin şi
astfel, spectatori ai debandadei vedeam rând pe rând, cum
treceau pe dinaintea noastră artilerie, cavalerie, infanterie, for­
maţiuni sanitare mai înaintate. Voim să reţinem la dejun cu noi
pe un medic Colonel . . . care declină această plăcere cu o
figură înspăimântată, cu ochii îndreptaţi în spre drumul Tul-
gheşului, astfel, cum nu ii voi uita niciodată. Mă sfătuesc după
prânz cu ajutorul meu şi hotărâm să întrebăm la telefon dacă
e vre-un ordin cu privire Ia spitalul nostru de evacuare insta­
lat numai de două zile în Prisăcani. „Cum nu aţi plecat încă"
ni se răspunde . . . ? Dar cum să plecăm, nu am primit nici un
ordin, „lnbarcaţi pe toţi răniţii şi D-Voastră, dle Şef, veţi pleca
cel din urmă." Nu aveţi nevoe să mi-o spuneţi, dar vă cer o
lămurire; cum şi cu ce mijloace de transport vom putea noi
să ajungem la Piatra Neamţ ? „Aceasta vă priveşte." Ne privim
lung, unul pe altul cu ajutorul meu şi ne întrebăm cum vom
putea face să înplinîm acest miracol, şi să nu lăsăm nici unul
din cei o sută şi mai bine de răniţi din spitalul nostru.
Trec repede peste aceste detalii — principalul este că
stând în marginea şoselei, ceasuri întregi, am putut încărca
la diferite formaţii în trecere, cai ce nu încăpuseră în trăsurile
noastre . . .
Şi în toiul nopţii am pornit şi noi alături de Bistriţa mur-
murândă pe drumul pe care atât de veseli şi încrezători pleca­
sem. In spre ziuă, după o noapte albă, am ajuns la Piatra
Neamţ. De aci încolo au continuat zile grele de suferinţă.
La Roman, apoi la Bacău încep să curgă refugiaţii din
Muntenia. Germanii puseseră stăpânire pe jumătate de
ţară şi pe la Oituz, şi la hotarul Moldovei căutau să ni-o cu­
prindă toată. Un mare centru militar, pentru răniţi şi pentru
reformarea armatei îl constituia Bacăul. Aci mi se încredinţa
spitalul de contagioşi. Dar acest spital nu există! Intr'o cameră
BCU Cluj / Central University Library Cluj
strâmtă am găsit culcaţi pe jos, bolnavi de tot felul: scarlatină
holeră, febră tifoidă, tifos exantematici Toţi laolaltă, într'o
murdărie de nedescris. Cine intra acolo, trebuia să-şi aducă
aminte de faimosul „Lasciate ogni speranza voi che'ntrate."
Intr'o baracă aproape, vre-o 15 cadavre goale, unele peste
altele aşteptau ceasul îngropării! Aceiaşi lipsă de pregătire şi de
prevedere pretutindeni!
Flagelul tifosului exantematic ia proporţiuni înspăimântă­
toare. Colegii şi elevii noştri pier unii după alţii. Graţie gene­
ralului Averescu şi Antoniu, izbutesc să creez un lazaret cu
paviloane-barăci unde izolăm bolnavii şi putem realiza depara­
zitarea.
Nu mai insist asupra acestor pagini negre.
Dar după aceste zile de obidă, încep apoi zorile victoriei.
Aliaţii noştri înfrîng Bulgaria, monstrul teutonic e răpus de
tenacitatea şi geniul francez, alături de englezi, italieni şi ame­
ricani. Şi printr'o minune, identică cu cea dela Marna, România
reînvie, mare, în hotarele ei etnice, profund anemiată, dar cu
o vitalitate nouă, prin infuzia unui sânge bogat, al Admirabilei
Transilvanii, al Bucovinei, al Basarabiei.
 Ce adevăr a rostit poetul când a spus :

Viitor de aur ţara noastră are

Şi prevăd prin secoli, a ei înălţare

Sângele latin fierbe, clocoteşte în inimile noastre. Răb­

darea, cuminţenia, tenacitatea ţăranului român va duce ţara la
o înflorire mare. Rogăţiile acestei ţări sunt incalculabile.
Totul va depinde însă de îndrumarea, de caracterul ce i
se va inprima: muncă şi dreptate, ar trebui să fie cuvântul de
ordine în România-Mare.
Talentele vor răsări, forţele economice îşi vor lua avântul.
Astfel copii noştri, vor trăi clipe fericite, preamărind pe
părinţii lor, ale căror sacrificii au constituit piatra fundamentală
a României.
Cu această speranţă, să privim viitorul.
Dr. £ . Bacaloglu
D e c a n u l Facultăţii d e M e d i c i n ă din laşi,

BCU Cluj / Central University Library Cluj

ISTORIE ŞI BASM.

Frânturi de curcubee cad în uliţi

Şi fâlfăe nebune la ferestre.
Răsar pe porţi de cer călări cu suliţi
Şi coif de argint şi aur pe câpestre.
Şi urcă oşti prin ceata n glas de goarnă
Pe căi de munte şi prin sate rare.
Cu vuet în prăpăstii se răstoarnă
Si stâlpi şi pajuri de străvechi hotare.

Şi n frunzele ce toamna 'ncet le pierde,

Sub focurile care 'ncep sâ ardă,
Prin fulgerele ochiului tău verde.
Trec Feţi Frumoşi cu pâr din foc de lună
Si trec viteji purtând în mână bardă —
Istoria cu basmul împreună.
EMANUIL BUCUŢA.
 Episcopia de Oradea-Wlare.
Cuvântul de deschidere
a celui dintâi sinod eparhial in Oradia-Mare.
Hristos între noi,
Domnilor Deputaţi,
Iată mila Iui Dumfîezeu, implorată de moşii şi strămoşii
noştri, s-a arătat nouă în tot belşugul ei. Vechea episcopie or­
todoxă română din Oradia-Mare, prin lege este statornicită în
drepturile sale istorice. Soarta nouă ne-a hărăzit fericirea de a
intra în moştenirea făgăduinţei. S ă ne deslegăm curelele incăl-
ţămintelor noastre, că sfânt este locul unde păşim.
Raportul Venerabilului nostru Consistor plenar va releva
procesul frământărilor de 225 ani din cari a răsărit lumina zilei
de astăzi care luminează tuturor. Sunt cuprins de admiraţia tre­
cutului eroic în care şi-au apărat înaintaşii noştri credinţa stră­
bună ; mâ cuprinde o legitimă mândrie de prezentul care a
BCU Cluj
înţeles glasul vremii şi a/ Central
dus la University
biruinţăLibrary
idealulCluj
apostoliei la
aceste margini ale limbilor; şi un profund sentiment de răs­
pundere pentru realizarea misiunei ce ni s'a încredinţat prin re­
înfiinţarea acestei sfinte episcopii. Cuvântul cel dintâiu în cel
dintâiu Sinod eparhial din Oradia-Mare fie dedicat acestei
întreite ipostaze a vieţii religioase.
A fost un timp când totul părea pierdut. Episcopia orto­
doxă româna din Oradia-Mare suprimată, preoţimea îngenun-
chiată de proselitismul asistat de puterea de stat, măngăitorii
episcopi dela Arad opriţi cu forţa în misiunea lor apostolică,
fără clasă intelectuală; legea străbună, legea românească, scrisă
nu de condeiu omenesc ci de suflare Dumnezeiască a fost păs­
trată numai în sufletul mare al poporului român.
„Ştiind că în vremuri fericite şi noi am avut episcop de
legea noastră — zice adunarea poporală ţinută în Oradia-Mare
Ia anul 1727 în protestul dat contra oprirei episcopului din
Arad dela mângâierea lor — am căzut înaintea Majestăţii Sale
şi L-am rugat să ne dea şi nouă episcop de legea noastră, căci
cu aceea ce datorăm, dijma, feciorii pentru armata Majestăţii
Sale, toate le dăm după puterile noastre, numai sufletul nostru
nu voim să-1 dăm că noi dela legea noastră şi dela dom­
nul episcop al nostru nu ne lăsăm până trăim în lumea aceasta;
 suntem hotărâţi mai bine a muri decât să trăim şi pe mai de­
parte în starea de acum."
Mântuitorul Hristos n'a chemat la apostolie capetele lu­
minate ale vremii sale ci sufletele curate. Simplii pescari, cari
credeau în mântuirea sufletului. Şi credinţa aceasta le-a dat
tăria martiriului pentru idealul mântuirei sufleteşti. Viaţă a adus
Mântuitorul Hristos pe pământ şi această viaţa era în biserica
ortodoxă română. *
Sufletele curate din popor primesc hirotonirea misiunei
apostoleşti, şi, precum învăţăceii lui Hristos trăiesc şi mor pentru
poporul lor, aşa şi aceşti umili preoţi români poartă crucea su­
ferinţelor şi a patimilor împreună cu poporul lor. Acest popor
a avut numai un suflet; acela al Românului-creştin pe care n'a
voit şi nu 1-a dat nimănui. Aşa vine în lumina politică admiraţia
cronicarului strein, că luptă mai mult pentru limbă decât
pentru viaţă, iar în lumina religioasă clasica mărturisire d e
sine, că mai bine morţi decât fără legea străbună. Pentrucă limbă
i lege una era.
BCUmai
Cercetările Cluj noui
/ Central
scotUniversity LibrarycăCluj
la suprafaţă, în Bihor existau
manuscrise de cărţi sfinte în limba poporului de aici şi înainte
de aducerea cărţilor sfinte din Moldova. Va să zică exista aici
o veche cultură, care ţinea vie conştiinţa religioasă şi naţională.
Graiul, portul şi conştiinţa acestui admirabil popor sunt criteriul
acestei vechi culturi creştine-române.
De n'ar fi fost acest suflet mare a poporului român, cul­
tivat de umilul preot român, noi n'am sta astăzi aici şi nici
Regatul român. Cuvine-se a i-se aduce lui cel dintâiu prinos în
această zi de sărbătoare.
In ordinea evoluţiei sociale din secolul al XVIII îşi cere
ţi iobagul român partea sa omenească: libertatea. Roata sânge­
roasă din Alba-Iulia înfrânge această mişcare, dar nu opreşte
procesul civilizaţiunei.
Moise Nicoară de aici de lângă noi, din Jula, Dimitrie
Tichindeal şi Paul Iorgoviei din Banat şi alţi anonimi încep
propaganda culturală în părţile ungurene şi bănăţene. Bihorul îşi
are partea sa onorifică în această propagandă. Rodul acestei
propagande este înfiinţarea preparandiei ortodoxe române în
Arad, în anul 1812, în anul 1822_ a teologiei ortodoxe din Arad,
iar episcopii de origine sârbească sunt înlocuiţi cu episcopi de
origine română. Aradul devine un centru cultural al Românilor,
 în special al Bihorenilor. Aceste insituţii culturale se impopule-
azâ cu tinerimea din Bihor, care aduce acasă lumină din lumina
lui Ţichindeal şi a elitei intelectuale ce stătea Ia cârma episco­
piei din Arad, din care făceau parte însemnată fiii Bihorului,
Se formează clasa intelectuală română in Bihory
Episcopul gr. cat. din Oradia-Mare, Iosif-J/ulcan, se inte­
resează de soarta episcopiei ortodoxe din Arad. EI stă in strânsa
legătură cu Dimitrie Ţichindeal şi Moise Nicoarâ. S e face inter­
pretul dorinţei eparhioţilor la curtea imperială pentru numirea
unui episcop de origine română, în Arad, în locul răposatului
episcop sârb Paul Avacumovici, şi-i îndeamnă să trimită o de-
putaţiune la împărat, ca să ceară a lua dreptul dela Arhiepis­
copul din Carloviţ de a numi pe episeopul Aradului, ci să ad­
mită ca clerul să candideze trei_djn _cari_să numească pe unul
mpăratjd^^pj^cum,se_fage^ la uniţi". In scrisoarea adresată lui
Ţichindeal şi numeşte persoanele potrivite pentru deputaţiune,
intre cari e Ţichindeal şi Moise Nicoară. Apoi adugă Vulcan :
„Şi aceştia pentru cheltuială să vină la mine."
Românii erauBCU Cluj / Central
sprijiniţi University
de curtea Librarydin
imperială ClujViena in
stăruinţa lor de a avea episcop român. Cercetările din 1912 a
profesorului decedat Dr Avram Sădeanu în arhiva de stat din
Viena au tras vălul şi depe această, tainică protejare a Roma­
nilor ortodoxi. împăratul Francisc scrie la 5 decemvrie 1915
episcopului unit Iosif Vulcan : De oarece este extrem preocupat
de intenţiunea a promova cu toate mijloacele unirea intre Ro­
mani, află 6 minunată ocaziune îndeplinirea scaunului vacant
episcopesc din Arad. Dreptce cu observarea celei mai stricte dis-
creţiuni să-i numească căţiva bărbaţi de influnţă din clerul şi po­
porul român pentru primirea y^jiţei. Totodată ii cere opinia asupra
mijloacelor prin cari s'ar putea promova unirea în Ungaria.
Mrejea de vânare a sufletelor era aruncată peste episcopia unită
din Oradia-Mare dar Hristos a fost în mijlocul nostru. Nu s'au
aflat Efialţii cercaţi de împăratul Francisc. Dimpotrivă ortodoxia
a ieşit mai tare din acest val al ispitelor.
Prin centrul cultural din Arad se strîng şi mai mult legă­
turile sufleteşti intre judeţele gemine Arad—Bihor. Se deschid
şcoli şi se zidesc biserici. Se pregătesc sufletele pentru o soartă
mai bună. S e ivesc zorile libertăţii.
Oradia-Mare are la activul său gloria de a fi dat neamu­
lui românesc pe marele Emanuil Gojdu, părintele tinerimei de
dincoace de Carpaţi. De aici din Oradia-Mare a dus el iubirea
de neam ce a revărsat-o asupra întreg neamului românesc.
Din atmosfera aceasta iese pleiada filantropilor din Ora­
dia-Mare. Comerciantul Nicoiae Jiga „directorul local"-al scoa-
lelor, protectorul tinerimei dela studii, darnicul enoriaş, oferă
spesele pentru „translocarea preparandiei din Arad în Oradia-
Mare", prin testament îşi împarte averea intre copii săi şi intre
copii săraci ai neamului. întemeiază pentru tinerimea studioasă
primul internat românesc în Oradia-Mare, apoi fundaţiunea din
Beiuş pentru „creşterea de oameni de omenie şi creştini ade­
văraţi, cari să lucre spre binele bisericii greco-orientale şi cari
să înainteze luminarea poporului român."
Şi vin pe rând fundatorii: comercianţii Gavril Faur, Di-
mitrie Negreanu, Nicolau Cristea; cetăţenii din Beiuş, preotul
Mihoc, notarul comunal Teodor Oancea, notarul comitatens
Ioan P a p , advocatul Gheorghe Lazar, preoteasa Elisabeta Crainic
n. Mangra, învăţătorii Paul Gavrilette şi Dimitrie Sime, cu un
cuvânt suflete generoase din toate clasele depun obolul lor
BCU Cluj
pentru creşterea / Central
tinerimei dinUniversity
bursele Library Cluj
fundaţiunilor întemeiate
de dânşii.
Aceasta este pagina de aur a intelectualilor din Bihor,
trecuţi la cele eterne. Sculaţi morţilor şi vedeţi că jertfa voastră
a fost primita. Osemintele voastre zac în România mare, bine­
cuvântate de Sionul care astăzi se înalţă în iubitul vostru Bihor, *
şi la care voi aţi pus petricelele de aur ale fundaţiunilor vo­
astre.
A fost ceva din speranţele Mesianice în sufletul acestui
popor, ce l-a ridicat peste urgia vremurilor, şi I-a ţinut compact
până în zilele noastre. Noi serbăm astăzi împlinirea unei me-
sianitâţi.
Marele Mitropolit Şaguna cunoştea Bihorul. El a fost în
Oradia-Mare şi „am lăcrimat cu voi" zice deputaţiunei care Ii
cerea sprijinul la reînfiinţarea episcopiei. Şi lucru caracteristic:
In vreme ce toţi bihorenii să gândeau la lupta de existenţă prin
cultură şi işi dau obolul lor urcat acum la atâtea milioane
pentru creşterea tinerimei; Mitropolitul Şaguna carele câtă vreme
era in viaţă dădea tot ce avea pentru instituţiile culturale, în
testament işi lăsă ultimul dinar, asigurarea pe viaţă în suma de
25.000 fl. pentru reînfiinţarea episcopiei din Oradia-Mare. Acest
gest generos al Marelui Metropolit a inspirat Bihorenilor energia
de a cere episcopia şi fraţilor din mitropolie respectul de ultima
dorinţă a Marelui Ierarh. Sinoadele şi Congresele bisericeşti au
făcut tot ce au putut ca episcopia să ia fiinţă.
In anul 1909 totul era gata. Congresul naţional-bisericesc
stabileşte definitiv reînfiinţarea episcopiei din Oradia-Mare, şi
Consistoriil mitropolitan e îndrumat a executa la timp potrivit
această hotărâre.
Timpul nu era însă potrivit şi poate rămânea în veci ne­
potrivit dacă nu tăia nodul gordian sabia gloriosului rege Fer-
dinand I.
In palatul episcopiei gr. cat. din Oradia-Mare se dă depu-
taţiunei bisericii ortodoxe română cuvântul Regal că se va face
episcopia ortodoxă română din Oradia-Mare, şi la vraja acestui
cuvânt s-a făcut. Episcopia noastră dar e şi un monument al
biruinţei Regului Ferdinand I Aceasta este tradiţia Domnitori­
lor români ca după fiecare biruinţă să întemeieze biserici, prinos
de recunoştinţă Acelui ce-ia ajutat la biruinţă.
înţelegeţi Domnilor deputaţi, zidarii acestui monument, că
el trebue să fie BCU Clujvrednic
măreţ, / CentraldeUniversity Library
marele act Cluj
istoric.
Şi se zideşte acest monument pe moaştele eroilor căzuţi in
lupta de desrobire. Acest monument e şi un simbol al vecinicei
unirii cu Patria mamă.
Congresul naţional bisericesc, întrunit în sesiunea din Feb­
ruarie decretează cu unanimă însufleţire urgenţa convocării sino­
dului electoral. Şi poetul suferinţelor neamului românesc, care
în sufletul său profetic vestea o hirotonie, din sfatul guvernului
ţării ne-a dat legea hirotoniei episcopului nostru. S u b impresia
duhului apostolic, ce transpiră din graiul. înalt Preasfinţiei Sale
Domnului Mitropolit Primat Miron şi II. P. P. S. S. Lor Mitro-
poliţi Pimen al Moldovei şi Nicoale al Ardealului şi a celorlalţi
vorbitori, Corpurile legiuitoare ale României întregite fac săr­
bătoare din votarea legii episcopiei noastre prin elanul de în­
sufleţire cu care o primesc. Decid afişarea clasicului discurs al
I. P. S. Mitropolit Primat Miron, ca în tot pământul românesc
să se vestească înălţarea noului Sion Românesc.
„Oropsitul" Bihor ortodox astăzi îşi îmbracă haina de nuntă
să-şi primească mirele său. E zi de sărbătoare.
In sărbătoarea noastră noi Bihorenii de astăzi nu ne facem
cultul personal. Noi ne-am făcut numai datoria şi avem conşti-
inţa datoriei împlinite. Aceesta este sărbătoarea sufletului nostru.
Această conştiinţă însă ne mai împune o datorie.
S ă ne aducem aminte în ziua fericirei noastre de acei
cari ne-au fost ocrotitorii în zilele grele şi fraţi de cruce în
lupta noastră de existenţă, de gemenii noştri dela Arad, cu
cari am trăit împreună 225 ani. Episcopii din Arad depe vre­
muri treceau prin gloanţele sbirilor, ca să ne mângâie şi să nu
ne lase a cădea cu sufletul sub povara persecuţiilor. întreg
clerul şi poporul din Arad a fost una cu noi în apărarea exis­
tenţei noastre. Clasică dovadă dau despre aceasta procesele
verbale ale Sinoadelor eparhiale în cari împreună ne apăram
autonomia până la ultima răsuflare. Şi cu dragoste creştinească
ne-a dat mână de ajutor Episcopul şi Sinodul eparhial din A r a d
la înfăptuirea idealului nostru.
De azi înainte nu vom mai fi într'o corporaţiune. Aceasta
însă nu însemnează o despărţire ci o împărţire a forţelor de
muncă în două cetăţi culturale, aşezate pe graniţele noui. Noi
rămânem aceiaşi fraţi întru Hristos, cari avem misiunea de a
desăvârşi operaBCU Cluj / Centralromân
dorobanţului University
cu Library
putereaCluj
făcătoare de
minuni a sfintei Cruci.

Domnilor Deputaţi,
Cincizeci de ani a colaborat clerul şi poporul într'un gând
şi simţire la întărirea temeliei /bisericei naţionale. în aceşti cin­
cizeci de ani ai vieţii constituţionale s-a clădit cetatea sfântă a
nemuritorului Mitropolit Şaguna, din care ne-am apărat legea
şi limba. In colaborarea aceasta a concresut clerul cu poporul
în spiritul bisericii naţionale. D-Voastr sunteţi ieşiţi din acea
mare şcoală constituţională, sunteţi chemaţi dar a cultiva tradi­
ţiile înaintaşilor D-Voastră. Veţi fi credincioşi ostaşi ai ce­
tăţii sfinte.
Biserica naţională a României întregite are misiunea re­
naşterii sufleteşti după crâncenul război. Restabilirea cultului
întern în sufletele înstreinate de Dumnezeu. Iubirea de biserică
şi neam ce va întrunit aici e o chezăşie, că Sinodul eparhial al
Orăzi-mari va fi un stâlp de întărire a acestei sublime misiuni.
Concepţia creştină eschide spiritul de partid din Biserică.
„Eu am plantat, Apolion a udat — zice apostolul Pavel
Corintenilor cari se certau pe adesiunea lor personală — dar
nici cel ce plantează nici cel ce udă este ceva, ci Dumnezeu
cel ce face să c r e a s c ă . . . După harul lui Dumnezeu, carele este
dat mie, ca un arhitect înţelept am pus temelia, iar altul zideşte
pe ea. Dară fiecare să iee seamă cum zideşte pe ea. Căci altă
temelie nimenea nu poate pune, afară de cea pusă adecă /sus
Hristos."
Dar şi în ordinea politică patriotismul stă mai presus de
politicianismul de partid. Acela zideşte ţări, acesta distruge. Bi­
serica naţională este şi patriotică, pentrucă naţiunea şi patria
una sunt. In biserică suntem Români şi creştini, şi numai români
şi creştini. Aşa este scris în cartea sorţii noastre să fim. Quid-
<juid extra hos est, inter apocrifa ponendum.
Roman Ciorogariu.
Episcop

BCU Cluj
L A /N
Central
OI ÎN University
S A T * )Library Cluj
— 1915. —

. . . La noi în sat, —
Trăiau înduşmăniti din veac
Norocul şi A m a r u l :
Unul avea un singur lan
Celalt întreg hotarul.

Norocul într'o zi s'a dus

Sub steag, în ţări streine,
Şi-i mult de-atunci, e mult de când
S'a dus şi numai v i n e . . .

0 , nu-'ntrebaţi unde s'a stâns

Norocu-'nstrăinatul
Că ne-a rămas Amaru'n sat
Şi ne-a robit tot s a t u l . . .

OVIDIU HULEA

* ) Din volumul „Blestemul Codrului" ce s a pus sub tipar

 Furtuna
Eleno,
„E totul mort la mine in astă seară. Sufletul odăii mele
pare că a ţâşnit prin fereastră, şi acum se luptă cu furia toam­
nei care vine pe aripi de furtună.
E totul mort la mine în astă seară şi însu-mi eu par mort-
Pe masa mea de lucru, până mai ieri, stăteau risipite pe­
talele uscate, ale unor flori care au fost. Mi le-ai trimes tu sau
alta, nu ştiu. Erau flori albe, flori nevinovate . . . şi erau şi
flori roşii, flori de sânge.
Azi nu mai sunt. Fereastra uitată deschisă înt'o seară mi
le-a dus pe o adiere pe vînt.
Ce tristă e odaea mea fără flori. Parcă au murit aminti­
rile toate din ea. In odaea mea, în astă seară de tamnă, eu par
un cărbune ars dintr'un glob vid de sticlă, care odată lumina.
Trăim noi prin noi sau trăim prin alţii şi sufletul nostru
nu este de cât BCU Cluj / reciprocă
influenţa Central University
a unoraLibrary
asupraCluj
altora? . . .
Ce greu apasă în astă seară, linştea din odaea mea! . . .
Sub greutatea ei, sufletul meu pare o floare aşezată printre
filele unei cărţi arabe cu scoarţe negre, o floare care îşi dă du­
hul, sub presiune filelor.
Câte taine nu poartă această linişte! . . . Poate că greu­
tatea acestor taine apasă atât de ucigător! . . . Nu o pot păt­
runde însă. Pare aşa de străină, în astă seară, liniştea odăii
mele! . . .
Und sunt petalele? . . .
Ce forţă alungă amintirile? . . .
Zadarnic mă întreb. Creerul meu renunţă să funcţioneze.
Memoria" pare că abia acum se naşte şi pe gelatina clişeelor
sale, nici o impresie n'a avut încă timpul să se imprime. Ima­
ginaţia parcă şi-a sfărmat dalta, şi nu mai poate ciopli nimic.
Unde sunt e u ?
Despărţindu-ne, am impresia că m'am desfăcut în două
părţi inegale. Partea pe care ţi-am lăsat-o ţie, cuprinde totul,
pe cănd cea pe care o târăsc cu mine este atât de neînsem­
nată în cât de multe ori nici n'o mai simt. Şi atunci mă întreb
Unde sunt eu ? . . .
Zadarnic mă căut, că nu mă găsesc." Leo.
 Se întorsese târziu acasă. Purta în ochi aceeaşi melancolie
ca de obiceiu, gesturile însă îi erau mai nervoase. N'a spus
nimic bătrânei care-1 aştepta şi care, timidă, l'a întrebat:
— Doreşte ceva domnul?
Ochii lui trişti, o clipă, şi-au îndreptat privirile în spre
bătrână, miraţi: „Doreşte ceva domnul! . . ." Dar unde este
domnul? Cât nu l-a căutat el în astă seară! Şi dacă domnul
nu este, cum poate să dorească ? Cui se ad resează bătrâna ? . . .
Liniştea odăii începu din nou să se lase şi mai chinuitoare
In ea plană, din ce în ce, mai apăsătoare, greutatea întrebării
„doreşte ceva domnul", căreia nu-i putea răspunde.
Ce se petrecea cu el ? . . .
Când a venit aseară acasă, părea chinuit de o putere
lăuntrică. S'a aşezat la masa lui de lucru. Până să depue pe
hârtie cele de mai sus, a trebuit să-şi rupă gulerul şi pieptarul
cămăşii care-1 sufoca. După ce a terminat de scris, respiraţia a
început să-i se îngreueze şi simţea cum se învârteşte casa. Cu
o sforţare desperată putu să se ridice şi sâ iasă.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Unde a rătăcit până acum ? Furtuna de afară nu conte­
nise o clipă. Părea reflexul furtunii din sufletul lui.
Ce s'a întâmplat ? Toamna a dezlănţuit furtuna, afară. In
el ce ? Zadarnic căuta să afle . . .
Se luminase când adormi cu capul rezemat de coate, pe
fotoliu.
*
La orele 9, telegraful ii axplică ceea ce în zadar se mun­
cise toată noaptea să înţeleagă.
Aceea pentru care trăia, Elena, îşi pusese capăt zilelor.
M. San-Marino.

GÂNDURI
Onoraţi femeile! Ele inpletesc cu cereşti ghirlande calea
spinoasă a vieţffi Ele formează fericitele legături ale iubirei şi,
sub castul văl al graţiilor, ele cultivă, cu mână sfinţită, nemu­
ritoarea plantă a nobilelor sentimente.
Schi/Ier.
B

Femeile sunt florile vietei precum copii îi sunt roadele.

Bernardin de Saint Pierre.
 CÂNTECE
I.
Şi iar manfioarâ cu tainele-i vagi
Pustiul ce-mi creşte n odae,
Tâlăngile cântă, tălăngile plâng
Şi paltinii 'n poartă se ndoae
In palide zile cu cerul noros,
Ce jalnic bat plopii din ramuri,
Tălăngile picur, tâlăngile tac
Si ploaea vrăjeşte la geamuri.
Se scutur' salcâmii la margini de drum
De dorul privitor tale,
Tălăngile cântă, tâlăngile plâng
Şi negura cade pe riale . , .
BCU Cluj / Central University Library Cluj
II.
Se duc poveşti şi cântece şi visuri,
Iubiri, dorinţi, viată şi avânt —
Şi toate trec pe-aripa tinereţii
Din câte sunt frumoase pe pământ.
Rămân a noastre suflete sdrobite,
Rămâne pieptul gol şi pustiit,
Aşa, cum sfâşiat de vânturi, toamna.
Rămâne codrul trist şi desfrunzit

III
O, lună cum mă vezi culcat
Cu fruntea sub fereastră
Sârutâ-mă cun zimbet cald. c
Din lumea ta albastră
Trimite-o rază de argint'
In pacea nopţii mele
Sâ-mi spună 'ncet păno s'adorm
Poveştile din stele !
T. MURÂŞANU

j
Materialele brute şi comorile mai însem­
nate din Transilvania
Aflându-mă în mijlocul Ardealului, găsesc de datoria no­
astră, a revistei ce conduc şi de un real interes, a aduce in
publicaţiune date cu caracter general, pentru a se cunoaşte
mai bine de marele public, bogăţiile în materiale brute şi co­
morile mai însemnate din Ardeal. Tot pe această cale, vom publi­
ca în viitor şi alte date, culese de la izvoare sigure, şi alte
ramuri de activitate, probleme economice, cooperative, indus­
triale, comerciale, etc. #„,
*
In Regiunea Baia-Mare şi Capnik în muntele de andezit
al Gutinului există cele mai bogate localităţi de mine metalurgice
din Ardeal.
Sub „ Apa-Roşie" dela Baia-Mare pleacă 12 vine metalice, cari
afară< de aur şi argint conţin plumb şi bismuth. Grosimea vi­
nelor de 3—4 metri, iar la întâlnirea lor, se îngroaşe până la
10 metrii Câte o vână merge şi până la 400 metri adâncime.
Dintre acestea cea mai mare parte de exploatare aparţine sta­
BCUprelucrarea
tului. Uzine pentru Cluj / Central University
acestor Library
metale suntCluj
în Baia-Mare,
Baiasprie, Firiza de jos, Zlatna.
Vinele din muntele Gutin merg în ţesături de reţele în di­
recţia Nord-Vest—Sud-Est; conţinutul lor principal pirit, chalco-
pirit şi galenit. In Quarţul chalcedonatic se află metal de argint
şi însemnat aur natural. Din aceste vine nici a patra parte poate
nu e scobită.
Grupe de metal de fier, se află în muntele Trap, dintre
Mureş şi Crişul alb. Cea mai mare parte din aceste grupe nu
sunt scobite.
In Judeţul Huneadioara se ailâ cele mai însemnate grupe
metalurgice de Fer. Uzine sunt în Gelaz Vaşiova Dognactea.
Reşiţa, Anina, etc.
In jurul Lăpuşului Unguresc se află metale mangane, cari
in timpul războiului germanii le-au exploatat, de atunci lucră­
rile stagnează.
In regiunea Rodna-Veche şi Biniş, se află cele mai impor­
tante teritorii sulfuroase exploatate d e . particulari; din aceste
uzine primesc fabricele de acid sulfuric materialele prime, cum
de exemplu Societatea „Clotild" din Braşov, şi „Phonix" din
Firiza de jos.
In munţii Bihorului sunt diferite bauxite cari cu conţinutul
lor bogat de aluminiu vor servi ca fundament industriei de
aluminiu în România Mare.
în general exploatarea lor nu e prea activă. Avem numai
la Dobreşti şi R e v ; câte o uzină. La Vaşcău se exploatează ceva
mai puţin.
 Centrul producător de metale nobile al munţilor Ardea-
ului îl putem aşeza în regiunea oraşelor Ofenbânya, Zlatna,
Secărâmb şi Caraşi, unde în Uzinele Statului şi particulare avem
o producţie înfloritoare.
Cele mai însemnate vine sunt in Zlatna, Abrud, Veres-
patak, Roşia Montană, Nagvâg (Săcărâmb), Boteş, Bucium,
Brad, Fatebânya, (99% aur.) "
Trass (ciment natural) se găseşte în regiunea Săîaj, Mara­
mureş, Făgăraş, material foarte important pentru consirucii.
(Ciment, ceramid, articole de ciment etc.) Această regiune este
ne-exploatată.
•Sare se găseşte la Sugatag, Dej, Uioare, Sovâr, Parajd şi
Ocna: Exploatarea* aparţine statului.
Ghips se află în jurul Aghive ului; unde doua Uzini fun­
?

cţionează apoi la Turda, Moldovâneşti, Orăştie, şi mai multe

locuri în judeţul Târnava-mare.
Piatră de Var să află în mari cantităţi în Bihor, in jud.
Sălaj, jud. Maramureş, jud. Turda, jud. Hunedoarei ; uzine mai
însemnate sunt la Beiuş, Turda, Soborşîn.
Cărbuni sunt in jud. Cojocna, Sălaj, Solnoc-Dob ca, jud.
Câraş-Severin, jud. Hunedoara, jud. Braşov. Uzine mai importante
sunt în AghireşBCU Cluj / Central
Bogortelke, University
Surduc, Library
Anina, Cluj Petrilla,
Petroşani,
Lupeni, Kopec.
Metan. (Gaz de pământ.) Sau cum, Ie mai zic: fântâni de gaz,
mai însemnate sunt următoarele.
Puţurile Nr. II, X, XI, XII, XIII, X X . XXI, XXIII, XXIV din
Sârmaşul mic, Nr. X V , X V I din MezSsamfond, Nr. XVIII, XIX
din Săro,ul unguresc, Nr. X I V , XVII, XXVI din Bazna, Nr.
XXil, X X V , din Mediaş, Nr. XXIX din Mezozala. Capacitatea
3
de gaz zilnic a acestor fântâni este de 2,368.900 m .
Ţiţei să află în Sacial jud. Maramureş.
Ape minerale mai însemnate se găsesc î n următoarele loca-
Htâ.i: Parajd, Repăt, Kisasszonyjakabfalva, Zaizon, Mârisvolgy,
Avasujfalu, Sfţ. Gheorghe român, Stoica, Covasna, Mâlnos,
Futâsfalva, Bâivânyosfured, Mikeujfaîu, Selterşsecuian, Borszek,
Arcos, Elopatac, Tuşnad, Buziaş, Tolgyes, Vişc, Homorod, Her­
cules, Sigui, Bicsâd, Jegenyefiirdo, Bâlvdnyosliget.
Sulf natural se găseşte înToria, care din gazele din grota putu­
roasă s'au condensat jos. Tot acolo exală şi bioxidul carbonic uscat,
întrebuinţat la sifoane. Pentru folosirea acestora nu există uzine,
Lut. Care să reziste contra focului se afla în Rev, Christian,
Braşov. Din acest lut se prepară samot necesar ia construcţia
cuptoarelor cu calorii mari. Lut bun pentru olărie şi faianţă
exista în multe locuri in Ardea!.
Lemne. Se găsesc pe tot teritoriul Carpaţilor; in ardealeal
există circa 600 uzini, pentru industria lemnului.
 Din cele arătate mai sus atragem atenţiunea, afară de re­
giunile metalelor nobile, asupra următoarelor bogăţii speciale:
a) In regiunea Turda—Sibiu—Cluj—Mediaş—Dicio-St-
Martin avem emanaţiuni foarte bogate de metan, cari prin pu­
terea caloriilor ce desvoltă şi lumina vie ce dă, înlocuieşte cu
succes cărbunele în fabrici, pentru căldură şi lumina electrică.
Aşa, 1 m. c. metan economiseşte V-j-i kgr. cărbuni de Petroşani.
Se proectează în prezent întrebuinţarea metanului la uzinele de
luminat din Târgul-Mureşului, realizând astfel o economie de
combustibil de 4000 vagoane cărbuni anual, iar Clujul ceva
mai târziu — va economisi 8—10,000 vagoane cărbuni, anual.
Azi întrebuinţează deja acest combustibil gazos, Turda,
Uioara, Dicio-St-Martin, Mediaş şi Bazna.
Prin înlocuirea treptată a consumărei cărbunelui, vom
avea disponibilităţi din ce în ce mai mari de cărbuni, cari vor
alimenta credem în abundenţa Căile ferate.
S e mai proectează un conduct de gaz metan, până la
Gherla unde o uzină centrală va transforma, gazul în electrici­
tate şi această forţă va fi întrebuinţată la locomotive speciale
electrice pe toate reţelele cailor ferate din această regiune, reali­
zând statului o mare economie de combustibil-cârbune.
BCU Cluj
b) Un material / Central
abundent în University Library Cluj
regiunea Iadului, este bauxitul,
material care va fi întrebuinţat în fabricarea aluminiului. La
Turda, proprietarul fabricei belgiene Solvay se ocupa cu stăru­
inţă de această viitoare industrie. In timpul războiului încep useră
Germanii să exploateze aceste bogăţii aproape unice în Europa,
în Bihor iarăşi există bauxit în cantităţi apreciabile. (Vaşcău—
Dobreşti —Rev.)
c) în regiunea centrală se exploatează iarăşi material tras
(ciment natural.) Fabrica din Turda întrebuinţează pentru ciment,
lut şi var cu gaz metan.
* *
lată dar ce ne oferă pământul Ardealului. Inginerii cari
sunt factori principali în refacerea ţării să contribuiască prin-
ştiinţa şi capacitatea lor alături de societăţile cari aduc capitaluri,
să colaboreze şi să muncească pentru a desăvârşi opera de ex­
ploatare deja începută, din care va profita - ţara. Astfel vom
pune în valoare toate bogăţiile noastre, vom asigura bunul mers
al activităţii generale, şi vom asigura exportul, tutulor produ-
telor ce avem. Numai astfel vom trage foloase. Natura ne-a dat
de toate; sâ ştim să le preţuim.
G. B.
CRONICI
CRONICA ARTISTICA
ARTA LA N O I - MUZEUL SIMU

A R T A L A N O I . — Este un timp de când ţara noastră, între aite des-

voltări normale, a luat avânt şi pe terenul artelor şi aceasta mai mult prin
evoluţia naturală a lucrurilor, de cât prin sprijinul statului.
P e terenul muzical, trebue să recunoaştem că pe timpul neutralităţii
şi a războiului, prezenţa Maestrului Encscu în ţară, a contribuit considerabil
la progresul acestei culturi, dezvoltând gustul atât celor cu bune predispo­
ziţii de muzică, cât şi publicului, prin manifestările sale variate şi superioare.
P e terenul picturii, artei plastice, etc. pleiada artiştilor se grăbesc să-şi des­
chidă micile lor expoziţii, în care se oglindesc sclipirile adevăratelor talente,
modestia sau sărăcia altora, păstrându-şi fie care, haina lui caracteristică;
acestea sunt ţâşnituri din izvorul nesecat al rasei noastre, din care a eşit
atâtea valori artistice.
Statul nu-a putut sau nua voit să preţuiască taina acestor bogăţii
sufleteşti, eforturi pentru încurajarea talentelor s'au făcut prea puţine; este
nevoie să înlocuim în timpurile calme, materialismul acesta acut în care plu­
tim, şi să privim şi spre seninul cerului, care luminează deopotrivă pe cei
bogaţi ca şi pe cei săraci. P e timpul acesta de nevroză generală în special,
firea plină de temperament a românului trebuie temperată şi cu manifestări
superioare şi liniştite ale sufletului, nu numai cu preocuparea intereselor
materiale personale.
Printre oamenii politici, puţini şi-au ridicat ochii şi până ia acest
nimb strălucitor.BCU Cluj / Central University Library Cluj
Expoziţia din parcul Carol (1906) datorită inimosului român Dr. Istrate
— azi dispărut — a fost un început fericit ca să lăsăm şi posterităţii ceva.
Oameni politici ca Delavrancea, Morţun, artişti sau oameni rafinaţi s'au
pierdut în activitatea departamentelor de resort. I. G . Duca, a fost ministru
al instrucţiei pe timpurile grele din urmă, totuşi D-sa a făcut mult pentru
artişti. Mi-este vie în memorie, căldura ce a depus pe lângă M . S. Regele
în favoarea artiştilor depe front pentru a fi cruţaţi de ororile războiului,
şi au fost cruţaţi.
Prin nobleţă gestului M . S. Regelui, au fost retraşi depe front 17 ar­
tişti de seamă, iar mai târziu şi alţi, unii au fost întrebuinţaţi în spatele
frontului pentru a reproduce pe pânză episoade războinice ca să rămână
posterităţii oglinda vie a vredniciei oştirei noastre. Sculptorul Jelea şi-a lăsat
o mână pe câmpul de onoare, iar artistul dramatic Radovici păzeşte şi azi
din pământ, gara Adjud.
Mai târziu Statul a cumpărat Muzeul Aman, multe din pânzele tui
Grigorescu — care din nenorocire azi odihnesc la Moscova, ca să numai vie
— precum şi frumosul Muzeu Kalinderu.
Din Opera culturală întreprinsă de particulari din care trage şi ţara
foloase, avem iniţiativa privată a D-Iui Anastase*Simu.
M U Z E U L S I M U . — Fiind rugat de nişte vizitatori americani şi englezi
sâ le arăt din bogăţia de seamă a Capitalei, gândul mi s'a dus întâi către
acest focar de artă
Dacă atâtea oameni deseamă Iasă urme în activitatea lor'având ocazia
să se manifeste prin situaţiile lor oficiale, DI. Anastasie Simu, fără acest
mijloc, prin imbold propriu, caracteristic oamenilor de elită, a dat capitalei
una din cele mai desăvârşite manifestări ale culturei naţionale şi internaţio­
nale, proclamând odată mai mult gloria eternă a frumosului, care educă şi
nobilează sufletele atâtor generaţii.
D-l Simu a strâns o viaţă întreagă, bucată cu bucată, aceste bijuterii
scumpe, tablouri de picturi, sculpturi, miniaturi, acuarele, etc. şi în armonia
şi metoda cea mai desăvârşită le-a întrunit într'un local propriu, în care
intri ca într'o biserică unde, lăsând afară tot ce este trupesc, intri în altar.
curat Ia suflet ca şi gândul iniţiatorului, dezbrăcat de patimiie celor mulţi,
foarte mulţi ce ne stau în cale . . .
Şi câţi bogaţi, îmbogăţiţi în timpul din urmă, n-ar putea să-1 imite !..
Cu un exterior simpatic, acest templu antic, care mărtviriseşte vechea
glorie a epocei de civilizaţie elenă, împreunează gustul cu necesitatea. Bu­
căţile în bronz şi marmură de pe terasă, îţi lesă impresia unei invitaţiuni
calde şi stăruitoare, care te angajează de la început. Interiorul Muzeului Simu
conţine 5 săli, fie care reprezintă un stil diferit de decoraţiune, iar ansamblul
lor, au un caracter corect de armonie. Prima sală ne introduce în cel mai
pur stil roman, a doua este inchinată artei româneşti, a treia salon ornat
cu motive ale epocei „Renaissanee", apoi vin saloanele stil bizantin şi în fine
vedem sobrietatea stilului elen.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Fie care salon conţine operile marilor maeştri şi timpurilor ce împo­

dobesc galeriile si parchetele respective.
In întreg interiorul se vede gustul rafinat al artei decorative care Im­
pune şi te impresionează; cataloagele ce stau la îndemâna fie căruia anali­
zează pe larg origina şi istoricul fie cărei din aeeste podoabe.
P e timpul ocupaţiunei germane Dl. Simu a rămas neclintit la postul
său, cu inima înfrigurată că poate . . . cei cari au înfăptuit irepa­
rabile pagube cu podoabele artei belgiene şi franeeze, cei care au dărâmat
catedrala din Reims, unde se suprapunea arta a 10 artişti, a căror concep-
ţiune se topea într'o unitate majestoasă, vrăjmaşii noştri zic, vor răpi poate,
bucăţi din sufletul lui nobil, atingându-se de amzeu, de viaţa lui morală.
într'o bună zi se anunţă Mackensen, că va vizita Muzeul, Dl Simu in-
frigurat de realitatea crudă acelor auzite, a aşteptat acasă, cu emoţia
în suflet, rezultatul acestei ofensive . . . Din fericire omul temut de toţi i-a
adresat înainte de plecare cuvenitul „gratulieren" apreciind în mod sever dar
binevoitor opera unui om de bine, iniţiativă particulară rară, ce impune
respect Momentele grele trecuseră, iar americanii şi englezii, care vizitase cu
mine acum câteva zile acest admirabil templu de bogăţie de talente, eşind
din expoziţie mi-au spus că „Asemenea oameni rari la noi se trec în cartea
de aur a neamului . . . Aşa să răsplătim şi noi pe acest distins şi nobil bărbat.

O mică rugăminte respectoasă de sacrificiu adresăm Dlui Primar al

capitalei Dr. Gheorghian. Să aibă grijă să transforme locul viran dintre muzeul
Simu şi Bulevard, intr'un mic parc, ca să complecteze cadru! acestui frumos
edificiu. Doar îl vizitează atâţia străin! . . .
G. B a c a l o g l u

CRONICA L I T E R A R Ă
REVISTELE

Se simte şi la noi ca şi pretutindeni aiurea, în mult fră­

mântata Europă, ba chiar şi'n America, o fierbere generală de
idei şi tendinţe nouă. In această frământare se pregătesc, de
sigur, temeliile unei alte vieţi sociale, mai bună, mai dreaptă
pentru cei meritoşi şi pentru cei suferinzi. Dacă războiul cel
crâncen şi greuBCU Clujfi / avut
n'ar Central
o University
astfel de Library
urmare,Cluj
zadarnice ar
fi fost toate jertfele şi cei mai iscusiţi sociologi n'ar fi găsit o
îndreptăţire uriaşei nebunii a lumei.
5
In ţara noastră, atmosfera nou , încă turbure, se simte in
şedinţele furtunoase ale Parlamentului, în crearea de partide
politice, in repedea democratizare, nu destul de pregătită însă
prin cultură şi deci neasimilată bine conştiinţelor !
Pe de altă parte, luptătorii de eri lipsiţi timp de ani de
zile şi de cele mai simple şi naive distracţii, s'au aruncat setoşi
după pace, mai ales la oraşe, asupra a tot ce putea să farmece
şi să-i facă să uite viaţa lor trudită d'inainte.
Dar goana după afaceri şi câştiguri uşoare (?), cu care să-şi
satisfacă aceasta sete ?
In asemenea împrejurări, mişcarea culturală nu se remarcă
decât prin bogăţia de spectacole, în Bucureşti, şi-a câteva alte
mari centre, prin creşterea enormă a numărului de şcolari şi
prin conversaţia agitată, zilnică pe stradă, la întruniri, în cafenele.
Volume apar puţine (şi din pricina greutăţii tiparului), iar
revistele sunt rare.
Oprindu-ne la reviste, observăm dela început că cele mai
multe, ca urmare firească a atmosferii generale de sbucuim po­
litic, sunt: sau create numai pentru discutarea problemelor so­
ciale (ca „Lupta de clasă" şi'n genere tot ce publică Biroul de
editură socialistă şi cluburile politice din Bucureşti) sau, pe
lângă partea covârşitoare de preocupare tot socială, se îngădue
un locuşor şi părţii pur literare; aşa e „Viaţa Româneasca"
dela Iaşi, in care se publică unele lucruri foarte bune, dar e
totdeauna lipsită de unitate, ca un bazar cu foarte multe luc­
ruri variate strânse la un loc, într'un mod capricios.
Revista bucureşteană „Hiena polemizează cu predilecţie
tot mişcarea politică şi'n afară de cazul paternităţii piesii „ S o -
rana" (şi aceasta c'o explicare în parte de domeniul politicei:
blamul ce s'a aruncat filogermanului Herz) nu ştim o altă
chestie literară care să fi preocupat mult aceasta revistă.
Mai inzistent în literatură e „Sburătorul", ca şi „Lectura
pentru toţi", ambele sub sârguitoarea grije a D-lui Lovinescu,
dar şi D-sa nu poate culege, decât ce oferă cu sgârcenie o se­
cetă literară.
Departe de câmpul de luptă şi totuşi trimiţând din când
in când delicatele, dar ascuţitele săgeţi ale D-lui Ovid Densu-
şianu, apare „Viaţa nouă", discretă, dar tenace în urmărirea
crezului ei literar simbolist.
„Ideea Europeană" analizează şi caută să explice puterea
de înrîurire a ideilor asupra societăţii.
Arar şi cu greu mai apare câte o revistă pentru răspân­
direa culturii ia ţară — şi cât de folositor câte un „brâu al
satelor." încercarea oficială a editării revistei „Lamura" n'a
prea reuşit, prin caracterul prea variat, chiar difuz al materiei
BCUdidactică
şi prin coloratura Cluj / Central University
şi uscată, Library Cluj
care-"r**-ţărmureşte influ­
enţa.
Atmosfera generală însă nu s'a limpezit îndeajuns; tendin­
ţele şi curentele sociale nu s'au stratificat încă pentru ca din
împletirea lor să rezulte substratul solid, din care pot să răsară,
sprinten şi temeinic, preocupările senine de ştiinţă, artă şi li­
teratură, iar, ca un semn al lor, revistele.
Inchipuiţi-vă o pădure în zilele vijelioase de toamnă; lu­
mina slabă, vâjâitul vântului, care vrea parcă să spulbere ve­
chii şi traincii copaci şi, din când în când pocnetul trist al-
frunzelor, ce se desprind depe ramuri şi, după un zbor lin, dar
nesigur, aşternându-să la pământ.
Va trebui să treacă vreme multă, ca din acest pământ,
îmbelşugat cu miile de frunze căzute şi curăţit de arborii vechi
şi dârji, ca prejudecăţile, să răsară flori albe şi plăpânde.
Procesul acesta, pe ogorul culturii române, va fi urmărit
de noi cu atenţie şi „Cele Trei Crişuri" îi va consacra o rub­
rică permanentă.
Cu o nemărginită dragoste pentru tot ce e bun şi frumos
şi cu o hotărâtă nepărtinire, vom căută să atragem atenţia ceti­
torilor noştri asupra factorilor cu adevărat activi ai acestei
epoci de frământare, înlesnind astfel o emulaţie între ei, ca şi
un continuu schimb de idei, care e în acelaş timp un control
necesar, între scritori şi public.
Tistu.
 CRONICA MUSICALĂ-CLUJ.
D E S C H I D E R E A S T A G I U N E I O P E R E I R O M Â N E D I N CLUJ.

Luni, 9 Noembre seara s'a deschis stagiunea operei române

din Cluj cu „Aida" de G. Verdi în mijlocul unui entuziasm
extraordinar din partea publicului, care aştepta cu nerăbdare
rezultatul crizei de „a fi sau a nu fi" a acestei mari şi impor­
tante instituţii culturale. în sentimentul general trăiau încă im­
presiile estetice realizate de personalul artistic al operei române
din Cluj, şi teama că aceste flori ale culturii artistice superioa­
re să nu dispară de pe câmpul culturii româneşti din aceste
locuri, a adus publicul din toate straturile societăţii la deschi­
dere în număr aşa de mare, cât teatrul n'a putut să 1 cuprindă,
pentru aşi manifesta placarea şi satisfacţia estetică, ce încearcă
faţă de arta adevărată şi necesitatea sufletească de a se recu­
lege din când în când prin impresiile superioare ale frumosului.
Desfiinţarea operei din Cluj ar fi însemnat părăsirea fără înţe­
les a terenului câştigat prin victorie strălucită şi cu arme supe­
rioare şi lăsarea lui in puterea unui adversar mult mai slab /
sub toate raporturile, dar care are o calitate: perseverarea.
Subiectul „Aidei" scris de Anţ. Ghislanzoni şi compus de
G. Verdi pentru festivităţile
BCU deschiderii
Cluj / Central canalului
University de Suez, este
Library Cluj
o legendă egipteana din epoca faraonilor, plăsmuită pe tema
conflictului între dragoste şi iubirea de patrie. Amonasro, regele
Etiopiei atacă ţara Faraonilor. Aida, fiica lui, este sclavă !a
curtea regelui faraon pe lângă fiica regelui Amneris. In contra
lui Amonasro este trimis Radames, ca căpitan al oastei, care
iubeşte pe Aida, şi care speră, că învingând pe inamic va câş­
tiga pe Aida, neştiind, că Aida este fiica regelui duşman. Am­
neris fiica faraonului iubeşte pe Radamas şi speră să-l câştige
de soţ prin biruinţa în contra duşmanului. Aida e nenorocită,
când află, câ Radames, pe care-1 iubeşte în taina este ales, să-l
învingă pe tatăl ei în luptă. In actul II, Amnerir bănuind iubirea
Aidei pentru Radames, o încearcă, spunându-i, câ Radames a
căzut în luptă. Văzând durerea Aidei o ameninţa cu distrugarea.
Radames se întoarce învingător din luptă şi este primit trium­
fător de Rege, Amneris, marii preoţi şi popor, urmat de trofee
şi duşmanii prinşi, între cari şi regele etiopian, Amonasro,
In mijlocul aclamaţiunilor este numit salvatorul patriei, re­
gele îi acordă cu mâna ficei sale Amneris, succesiunea tronului,
şi împlinirea ori-cârei cereri. La cererea lui de a elibera prizio-
nerii, protestează marele preot Ramfia, dar la intervenţia popo­
rului sunt toţi prizionierii liberaţi, afară de Amonasro, care ră­
mâne sclav la curtea regelui în actul al treilea pe malul Ni­
lului în noaptea înstelată trebue să se facă cununia lui Rada­
mes cu Amneris în templul zeiţei dragostei, Isis. Amneris întră
cu marele preot în templu, iar Aida vine, să-l întâlnească ultima
oara pe Radames. Amonasro, care a descoperit iubirea ficei
sale pentru Radames, se furişează pe malul Nilului şi caută să
convingă pe fiica s a să-I facă pe Radames, să fugă cu ea in
Etiopia promiţându-i tronul. L a refuzul ei, Amonasro o blestemă,
să rămână sclava faraonilor şi dispare. Apare Radames şi întâl­
nind pe Aida, covârşit de iubirea lui, refuză a se cununa cu
Amneris şi primeşte să fugă cu Aida, dar când apare Amo­
nasro află că Ajda este fiica duşmanului ţării sale şi că el a
comis crima dezertării. Amonestro îi oferă tron în Etiopia; Am-
nesis ieşind din biserică, descoperă totul şi când Amonasro
vrea să q ucidă cu un pumnal, Radam es p scapă. Amonasro
şi Aida fug, urmăriţi, iar Radames se predă marelui preot In
actul ai patrulea Amneris încearcă să-1 scape pe Radames, şi-1
întreabă dacă ar putea să renunţe la Aida. El, învinovăţeşte că
a lăsat să o omoare pe Aida.
La răpunsul ei, CÎ Aida trăieşte, el preferă s'ă fie tradus
înaintea judecaţii preoţilor, spre a fi osândit Ia moarte, ca tră­
dător si inchis în subterana templului. Aici în întunerecul cata­
combei ei regretă, că trebue să moară singur, fără a mai vedea
pe Aida, dar Aida care a aflat de judecata lui, s'a strecurat în
subteranele templului, unde ii găseşte pe Radames. Pe când In
tempiu se aud BCU Cluj / religioase
cântecele Central University Library cei
ale preoţilor, Cluj doi iubiţi
uniţi în moarte se îmbrăţişează pentru ultima oară. Aceasta tra­
gedie, cântai â de G. Vei di cu o bogăţie extraordinari a inspi­
raţiei muzicale, atât pentru pârţiie fastuoase a fost reprezentata
cu un mare succes artistic, reuşind sâ se realizeze un spectacol,
care a mers într'o continuă creştere dramatică a acţiunii spre
desnodâmânţul tragic final.
D-na Roman în rolul titular a avut o creaţiune sobră în
pasiune, nobilă în ţinută, vocea in bune dispoziţii. Dl C . Pavel
pe lângă rolul lui Radames, căruia i-a dat toată gama expre­
sivă a resurselor sale bogate, a avut şi regia şi montarea,
având cele mai mari merite în jurul creării operei române din
Cluj. Di D Teodorescu în rolul lui Amonasro a fost formida­
bil şi ca voce şi ca joc de scena, D-na Lya-Pop in ingratul şi
marele rol al Amnerisei a avut admirabile note grave, mai
slabe notele acute. Dl Sterian în rolul regelui, a fost demn.
iar Di D'Arin a fost preot cu voce mare.
Frumos a dansat D-şoara Tacia FulcTa dansul biruinţei.
Orhestra sub bagheta Elină de temperament a Dlui 1.
Bobescu s'a contopit cu acţiunea dramatică a scenei, avan nu­
mai câteva mici ezitări instrumentele de vânt.
Publicul a aplaudat furtunos pe artişti, chemăndu-i de
nenumărate ori la rampă, manifestându-şi zgomotos satisfacţia
pentru acesta instituţie culturală şi biruinţa ei.
Liviu Tempea.
 N O T E .

A VLAHUTA. curmat bătăile pe veci. Lira sensi­

UN AN DELA MOARTEA LUI. - bilă ale cărei coarde vibraseră la cele
mai uşoare adieri s'a sfarmat.
Timpul din urmă a fost prea vit­
Pentru timpul cât • trăit, Vlahuţă
reg cu literatura noastră. Astfel la o
a fost neobositul şi stăruitorul luptă­
epocă anumită am văzut cum s'au
tor. Prisosul muncii sale 1-a dăruit cu
stins pe rând: talente cari străluceau
adevsrată sinceritate neamului româ­
pe firmamentul literaturii româneşti şi
nesc, a cărui poveste a ţesut-o cu fire
mulţi cari deja îşi crestaseră numele
de mătase. Frumuseţea ţării a pictat-o
cu litere de aur pe frontispiciul nemu­
pe pagini da aur, într'un pitoresc
rii. Aşa au fost răpiţi da moarte Ca-
rar. Iar după înfăptuirea visului de
ragiale, Delavrancea şi Coşbue, subti­
secole, el schiţase pentru viitorul nea­
lul poet al vieţii rustice.
mului întregit planuri, după cari si
In 20 Noembrie 1919 un trăsnet începuse munca. Bolnav însă şi sleit
căzu peste literatura noastră şi într'o de puteri, n'a avut parte a le continua,
clipă pătrunse tot spiritul românesc. căci moartea l'a răpit.
Moartea curmase viaţa ultimului uriaş.
Acum doarme somnul veşniciei.
Nepreţuitul şi delicatul poet A - Vla­
Creerul, care a conceput atâtea gân­
huţă, singurul continuator al maestru­
duri înalte, putrezeşte în răceala şi
BCU Cluj / Central University
lui făuritor de perle, Eminescu, nu
înttinereculLibrary Cluj umed, peste
unui mormânt
mai trăia. Vestea a îndurerat toate
care . „ p o a t e v â n t u l s c u t u r a - v a
inimile.
mâţişorii vre-Unei sălcii".
Maestrul Vlahuţâ m o r t ! ? Si min­ Se împlineşte anul dela moartea
tea uluită nu putea să creadă. N e obiş­ lui şi, noi, ceştia de aci,—noii dezro­
nuisem a-1 şti întotdeauna printre biţi—pe huma rece a mormântului său
noi, să plângem când plângea el, să venim să ne plecăm genunchii şi să
suferim cu el şi să-i ascultăm sfatu­ vărsăm o lacrimă.
rile blânde. Era ultimul din cei vechi,
In trecut, prin „România Pito-
care mai ţinea aprinsă .făclia sacră a
recă" gustam din farmecele ţării şi
înţelepciunii. EI trăia în noi şi sufletul
prin meleagurile încălzite de soarele
lui era identificat cu ai nostru; de
libertăţii, zugrăvite cu pana lui măi­
aceia ne era aşa de drag să-1 ascultăm
astră, ne trimiteam ades sufletele să
şi nu ne venea a crede vestea dure­
respire adevărata viaţă românească, care
roasă.
ne întărea inimele. Lanţurile asupri­
Totuşi, Vlahuţă era mort I toare atunci ne păreau mai uşoare.
Intr'o noapte tristă de t<3amnă, A z i când suntem liberi, când de
când frunzele cădeau de pe crengi şi la Nistru la Tisa, românizmui se răs
vântul rece gemea la fereastră, sufle­ faţă în sărbătoarea dezrobirii o da­
tul Iui delicat şi blând, desrobit de torie sfântă ne impune să aducem un
Învelişul humei s'a înălţat uşor, în va­ prinos acelora, Cari ne-au ţinut puru­
gul eternităţii. Inima în care se fră­ rea aprinsă dragostea de ţară.
mântaseră toate durerile noastre^ şi-a G. A . P.
 PACEA şi clauzele traficului care ne ating vi­
aţa economică au făcut ca să ne pier­
11 Noembrie
dem multe iluzii. Avem încă vii în
S'au împlinit doi ani de la incheerea memorie, ultimatumurile adresate.
armistiţiului dintre puterile centrale şi Cam .aceiaşi lucru se întâmplă şi cu
aliaţi, s'au împlinit doi ani de când ne Turcia. Pentru a o obliga să admită
zbatem în spasmurile apusului a unui condiţiunile de pace a trebuit o nouă
război pe care îl vom resimţi mult expediţie în Azia mică (la fei ca şi cu
tim încă. maghiarii, cari au făcut să te ocupăm
Intrăm în al treilea an de pace. capitala). Până azi, nici această pace
Ce ne va aduce acest an? V a lăsa :r,u este încheată în mod legal-
să se aşterne, pe întinsul lumei, liniştea Numai cu Bulgaria a mers mai uşor.
binefăcătoare a reculegerii, sau aceleaşi JEi au încheeat, au rotificat şi . . . se
pasiuni ca în trecut o vor zgudui în ;zice că s'au cuminţit. întregul lor tre­
continuu, sub alte nume? cut însă ne face să ne îndoim. Cine
Din pragul al celui de al treilea an ştie ce-o fi plănuind, căci ştim ca în
în care ne vom avânta, să ne întoar­ sânul lor, adăpostesc mii şi roii de to­
cem o clipă privirile înapoi, şi să ve­ varăşi de a lui Troţki.
dem în ce fază se găseşte pacea. Fostul aliat, colosul dela nord, se
Până să se ajungă la o înţelegere străduieşte şi el pentru fericirea ome-
asupra condiţiunilor împuse Germaniei, nirei. In scopul acesta, a pornit în
armistiţiul a trebuit să-şi prelungească contra Poloniei şi era cât p'aci s'o
agonia mai bine ca BCU Cluj Enerva­
şeasă luni. / Centralstrângă
University Library
în braţe Cluj
cu dragostea lui uci­
rea produsă de această agonie s'a re­ gătoare. Armatele bolşevice ajunseseră
simţit şi se resimte încă şi până azi, în jurul Varsovei, şi când cu toţii cre­
căci, din şovăelile de atunci, puterile deam că Polonia e aproape ucisă, ea
centrale au ştiut să ia ceea ce le tre­ a reacţionat şi nu numai câ şi-a res­
buia . . . „Nu e unitate de vedere la tabilit frontiera, ci chiar a şi ocupat
aliaţi" şi-au zis ele, şi au avut dreptate, Vilna, fapt care a stârnit o nouă mânie
căci vedem că mereu sunt nevoiţi să a aliaţilor (ca aceia contra noastfă când
modifice din condiţiunile de pace im­ am. ocupat Pesta).
puse. A venit apoi pacea cu Ungaria întreaga Rusie, la începutul al cel ai
care încă până în ziua de azi nu este de al treilea an de pace încă, se gă­
legal înfăptuită de oare ce, ungurii re­ seşte scăldată în sânge. Şi cu nebunia
fuză să ratifice. Pentru a fixa condi­ Lenino-Troţkistă, caută să submineze
ţiunile de pace acestei ţări, a trebuit, şi celelalte ţări vecine. Moscovicii noştri
din anumite motive, să se stârnească au vrut s'o deslănţue şi la noi. S'a găsit
vii nemulţumiri, printre aliaţi. Una din însă cămaşa de forţă.
victimele cele mai rău atinsă am fost Cam în această fază ne găseşte al
noi. Clauza protecţiei minorităţilor treilea an, de la incheerea armistiţiului.
care ne atinge suveranitatea de stat, Să vedem ce ne va aduce el. M
 MEMENTO

Sâmbătă seară a avut loc în sala In Oradea-Mare se găsesc trei ta­

teatrului „Regina Măria" o serbare lente muzicale. Sunt soţii Marcuş şi
filantropică, foarte reuşită, dată sub Iocot. Indrieş.
patronagiul d-nei General Moşoiu şi Dna Ritta Mărcuş şi dl Ştefan Măr -
d-nei M . Bucico. cuş sunt nişte artişti desăvârşiţi Dna
Această serbare pe lângă ajutorarea Mârcuş are o admirabilă voce de sop­
orfanilor d e războiu, fără diferenţă de rano iar dl Mârcuş e un tenor care ar
naţionalitate, a mai avut o intenţie: face onoare ori cărei scene. în seceta
apropierea sufletească a diferitelor na­ aceasta de cântăreţi de operă ne nif-
ţiuni cari formează populaţia acestui răm cum, pe dnul Mărcuş i'a lăsa! suf­
oraş. letul lui de artist sa schimbe scena cu
un cabinet de prefectură de poliţie.
N e b u n i a u n g a r ă iar a început să Când cu sacrificii enorme se aduc din
»e manifeste. Cu ocasia ratificării tra­ strâin^tele artişti răguşiţi cu mii şi mii
tatului de pace, s'au produs, î n ţara de pretenţii, plătiţi cât n'au visat, ai
tui Horthy mari tulburări. S ' a manifes­ noştri, artişti de talia soţilor Mărcuş e
tat ostentativ faţă de aliaţi, şi s'au lan­ păcat sk nu-şi ocupe locul pe scena
BCU Cluj / Central University Library Cluj
sat manifeste fulminante. „Vor lupta românească ci si lâncezească în ob­
c i u n g i şi şchiopi, diabetici şi răcnitici, scuritatea unei prefecturi de poliţie.
cu şi fără m ă s e l e , micişi mare, contra
întregului glob terestru dacă va fi Mai denunţăm celor în drept încă
nevoe, numai ţara să-şi v a z ă integrată un talent muzical; pe locot. Indrieş.
în vechile ei hotare". E grozav . . . Acest tenor are o voce extrem de
dulce, cu un timbru admirabil. Bucăţile
Tigrii de la Pesta au început din
pe care le-a cântat la unelefserbări
nou să m â r â e . . .
au fost prelung apludate. Locot In­
drieş, daca s'ar dedica muzicci, fă­
R u s u ion, trecând graniţa, ca să
când puţină şcoală încă, scena no­
meargă într'un sat de dincolo c a să-şi
astră ar câştiga un buntcnor.
aducă nevasta şi bagajul, a fost bătut
şi schingiuit d e unguri în mod îngro­
zitor, fiina-câ a refuzat să rămâe în Intelectualii din'Cluj au pus bazele
a r m a t a lui Horthy. unei organizaţii numită „CulturaJPopo-
Aşa v r e a u să-şi recruteze tigrii, rului" cu scopul de a luptă contra
apărători? uneltirilor subversive. Preşedinte ai
acestei organizaţii este rectorul univer­
S e p t ă m â n a viitoare va apare în sităţii prof. Dimitriu, vice-preşedinte
editura „Celor trei Crişuri" secţia de prof. Marin Ştefânescu şi ^secretar col.
propaganda „Crişul Negru" un v o l u m G. Bacaloglu. Şezătoriîe acestei orga­
de Ovidiu Hulea întitulat „Războiul nizaţii, care au loc în fie care Duminecă,
României". sunt foarte frecventate.
BCU Cluj / Central University Library Cluj
BCU Cluj / Central University Library Cluj

(de Storck)
. MONUMENTUL LUI EMINESCU DIN GALAŢI
 Anul I. No. 12. 15. Noembrie 1920

CELE TREI CRIŞURI

REVISTĂ D E CULTURĂ

Apare de două ori pe lună.

Sub Conducerea Dior:
ROMAN C10R0GARIU, GEORGE BACALOGLU, Dr ALEXANDRU PTEANCU
Episcop Colonel Dir. G-I a! Invăţămintului
ABONAMENTE: Redacţia şi Administraţia:
Pe au — — — 70 lei. Prinţul Carol No. 5., Etajul No. 1.
Pe şease luni — — 35 lei. Oradea-Mare
Pe trei luni — — —
;
20 lei.
Numărul — — 3.50 iei. Manuscrisele nu se înapoiază.

Abonaţii sunt rugaţi să-şi achite abonamentele prin mandat postai adresat
Administraţiei în strada Prinţul Carol No. 5. Abonaţii noştri din Bucureşti
vor achita abonamentul la Ig. Hertz librar-editor Calea Victoriei 3 — Bucureşti

BCU Cluj / Central University Library Cluj

COLABORATORI:

I. Agârbiceanu, C. Bariu, N. Bănescu, G. Bogdan-Duică,

N. Batzaria, Zaharia Bârsan, Lucian Blaga, V. Bogrea, Oct.
Beu, G. Bacaloglu, V. Bacaloglu, Emanvii Bucuţa, Al. Bogdan,
Al. Ciura, R. Ciorogariu, Radu Cosmin, Th. Capidan, A. Cotruş,
Gh. Ciuhandu, V. Demetrius, I. G. Duca, Mihail Dragomirescu,
Silviu Dragomir, Victor Eftimiu, Ion Foti, G. Galaction, VI.
Ghidionescu, N . lorga, Emil Isac, E. Lovinescu, I. Lupaş, Aurel
Lazar, General Moşoiu, Al. Macedonski, V. Meruţiu, A. Magier,
T. Murăşean, M. Mora, A. Nanu, Cincinat Pavelescu, I. Paul,
Ion Peretz, V. Petala, Alex. Pteancu, Ecaterina Pitiş, Pr. Gh.
Pteancu, Mircea Rădulescu, Radu D. Rosetti, Rădutescu-Niger,
M. G. Samarineanu, Al. T. Stamatiad, Eugeniu Speranţia, Marin
Ştefănescu, Nuşi Tulliu, I. Ursu.

A B O N A Ţ I REVISTA «CELE TREI CRIŞURI