R€Vl$TFft>€ CULTURA

BCU Cluj /CCentral

U P R I NUniversity
SUL: Library Cluj

R. C I O R O G A R I U : In p r a g u l n o u l u i an şcolar
M. MOR A : Pfste Prut
O V I D I U H U L E A : Către Oastea Ţ ă r i i
I. P A U L : Un e v e n i m e n t literar
P. B Ă N E S C U : Să ne t r ă i a s c ă !
CINCINAT PAVELESCU: Epigrame
P R . G H . P T E A N C U : „ L i b e r t a t e a " bolşevistă
I. F L O R E A : Spre Ideal
A . N A N : V o r b e a u Moşnegii
PAGINI DIN LITERATURA R O M Â N Ă : Meteahnă de
I. L . Caragiale
CRONICA: Mu2icală, Sportivă
N O T E : Ziua Dreptăţii. — Moşteniri preţioase
MEMENTO.

A n u l 1. N o . Oradea-Mare 15 Iulie 1920

Preţul
 A n u l I. N o . 6. Oradea-Mare 15 Iulie 1920

CELE TREI CRIŞURI

REVISTA DE CULTURA

Sub C o n d u c e r e a Dior:
ROMAN CIOROGHRIU, QEORGE BflCHLOGLU, Dr HLEXflNDRU PTEHNCU
Vicar Episcopal Colonel D i r . G - l al I n v ă ţ ă m l n t u l u i

Î N PRAGUL N O U L U I A N ŞCOLAR.

în anuarul liceului de stat „Moise Wcoară" din A r a d de

pe anul şcolar 1919/1920. aîlu clasa primă, divizată în trei
clase paralele câte cu 57 şi 5 ) e l e v i , dintre cari patru ma­
ghiari, şi ceia-lalţi români.
Intrigat de această aîluenţă la studiul clasic, mă inte­
resai şi de celelalte şcoli şi aflai, că preparandia confesio­
BCUimpopulată,
nală incă e binişor Cluj / Central University
adecă de Library
100 Cluj
e l e v i în 4
clase. Dar în întreg liceul real a v e m numai Î4 români dintre
cari 4 în clasa prima, în şcoala industrială 16 în şcoala
comercială şi mai puţini. Numai şcoala profesională de fete
intemeiatâ la stăruinţa şi cu ajutorul D-nei Mârzescu din
Iaşi semnalează o tendinţă de educaţie pentru viaţa practică.
în Oradea-mare niţică propagandă a adunat în clasa I
a liceului real mai bine de 60 elevi, tot aşa î n liceul „Gozsdu"
şi in liceul de fete. S'a mai înjghebat şi o şcoală tehnologică.
In şcoala comercială suntem disparenţi.
Mi-se pare că şi aiurea v a fi tot aşa. A m rămas tot la
satira vechiului regat: „Românul se naşte bursier, trăieşte ca
funcţionar, şi moare ca pensionist". Iar ai noştri par'că cu
aceea v o r să se răsbune asupra trecutului care nu-i lăsa
la masa v e r d e a funcţionarismului, că acum toţi v o r să se
facă funcţionari.
— D e ce nu-i trimiteţi la şcoalele reale ? — întrebai pe
directorul liceului clasic din A r a d .
— Ii trimit, însă nu v o r . Unul mi-a răspuns, că nu
v r e a el să facă lănţer din băiatul său.
In viaţa publică preoţii îşi lasă parohiile, învăţătorii
 scoalele, oemenii de libere profesiuni îşi l a s i profesiunile şi
se fac funcţionari.
Firmele caselor de comerţ sunt „românizate" de admi­
nistraţie, în interior însă se adună comorile capitalului pro
blematic pentru noi.
Rm vizitat, tot î n A r a d , pe un prietin. V ă d î n v e c i n i
un mare atelier de mobilă. Patruzeci de calfe lucrau cu
sârguinţă. Ropotul lucrului lor era o atmosferă de energie a
vieţii.
— Uite tipul sârguinţei, îmi spune prietenul. Doi indus-
trieşi tineri s'au asociat şi nu joiesc a împlini comandele,
mai ales din v e c h i u l Regat. Patronii şi muncitorii câştigă
sume enorme şi trăiesc î n belşug. Ţ i - e mai mare dragul să
priveşti această muncă productivă.
Si-i mai mare durerea, că nu sunt români, observai eu.
— Da, Românii umbl 1 după copite de cai morţi fu răs­
punsul resemnat.
Cam aşa v o r fi şi celelalte oraşe din Hrdeal. Si c
BCU Cluj / Central University Library Cluj
şcoala şi cu societatea.
Sunt naivi, cari cred, că numai prin funcţionarism şi
militarism se v o r româniza oraşele. Aceştia n'au învăţat
nimic din trecutul mai apropiat, care s'a stins î n această
iluziune. T e o r i a de a preface o societate pe cale adminis­
trativă a dat faliment. In acest faliment a căzut doar Rusia
şi Ungaria.
Chestiunea socială este înainte de toate o chestiune de
educaţie, şi şcolile noastre continuă încă să formeze oameni
pentru o societate definitiv moartă, î n loc de a apropia
şcoala cât mai mult de condiţiile vieţii.
A ş a v e d e problema socială marele sociolog E. D e m o
lins î n celebra sa carte „ I n c e stă superioritatea A n g l o -
Saxonilor" edd. pe româneşte la „ M i n e r v a " din Bucureş
Aşi dori ca această carte, răspândită ca o e v a n g e l i e so­
cială î n toate limbele, să nu lipsească din casa nici unui
intelectual şi mai ales a preoţimei şi invăţătorimei, îndru
mătorii fireşti ai mulţimei.
Demolins distinge două timpuri s o c i a l e : unul comunal^
c a r e se razimă numai pe familie, trib, societate, puteri pub­
lice, stat, într'un cuvânt pe comunitate, şi aşteaptă totul
d e la aceasta; — altul particularist care se bizuie pe propriei
sale puteri, pe sine însuşi. A c e s t din urmă este propriu
Anglo-Saxonului. In această organizaţiune socială particu-
laristă zace taina superiorităţii atât de pronunţată a A n g l o -
Saxonilor, mai ales î n zilele noastre.
Noi n ' a v e m să r o m â n i z ă m pe nimeni pe cale măestrită
ori cu îorţa. A c e s t metod e mort. Idealul unei Românii uni­
tare îl putem realiza numai prin o reformă a învăţământului.
Reforma învăţământului trebuie să apropie şcoala de
condiţiile noi ale vieţii noastre de stat. Când v o m a v e a agri­
cultori bine educaţi, atunci împroprietărirea nu v a rămânea
numai un act istoric, ci o reală posedare a pământului ţârii.
Iar când v o m a v e a o clasă industrială şi comercială educată
în spiritul modern, atunci îşi v a ocupa ea locul ce i se cu­
v i n e î n oraşe. Munca cinstită a industriei şi a comerţului
român v a face oraşele româneşti, pe calea evoluţiei forţelor
productive ale neamului românesc.
Să sperăm că reforma învăţământului nu v a întârzia
să pună pe această nouă temelie educaţia tinerimei. Eu sunt
BCU Cluj
incorigibilul optimist, / Central
care nu University
se lasă Library
încurcatClujde orgiile
politicianismului.
Politicianismul e un element destructiv, care speculează
situaţii pe socoteala binelui obştesc. A c e a s t ă boală ce bân­
tuie ţara are un singur l e a c : reforma învăţământului. Să
vină o societate muncitoare, care e capabilă de a trăi din
propriile-i puteri.
Această societate v a îi mai refractară şi faţă de socia­
lism, cum arată exemplul Anglo-Saxon.
Suntem în pragul deschiderii anului şcolar nou. Părinţii
se sbat î n gândul, că la care şcoală să-şi ducă băeţii. Şi nu
e îndrumare reală. Ziarele sunt pline de saltimbagiul c l o w -
nilor politici, de scuzaţiile mărunte şi de crimele zilei. L a
şcoala viitorului nu se gândeşte nimeni. Stau bieţii părinţi
ca şi bolnavul de biblie la lacul Vitezda fără a se găsi o m
care să-1 bage în apa vindicătoare. Haid dar cu Nuţu la
liceu. A ş a se creşte proletariatul intelectual. Altmintrelea,
v o r b a lui Mark T w a i n , Nuţu poate să ajungă chiar şi depu­
tat. Dacă v a mai fi c u m v a v r e - o revoluţie în Franţa ori
Mexico, poate să se facă şi împărat. Ce nu poate ieşi din
un proletar intelectual?
 Prin reforma de unificare a şcolilor secundare se v a
mai putea face o punte de tranziţie la studiile reale, de şi
nu r e z o a l v a definitiv chestia educaţiei pentru viaţa reală.
Mai ardentă e acum chestia şcoalei profesionale.
P e cât ştiu eu, Domnul Dr. Onisiîor Ghibu a sulevat,
chestia coloniilor de scoale profesionale, ce ne-ar apropia
de condiţiile vieţii de astăzi. N u ştiu ce soarta a ajuns acest
plan cuminte făcut pentru industrializarea societăţii noastre.
Rr fi păcat să nu se înfăptuiască încă estimp.
însă dum Roma deliberat periit Saguntum. Mă tem, că
până se deliberează asupra unei reforme şcolare corespun­
zătoare zilelor noastre, perdem terenul nouilor î n d r u m ă r i
spre o viaţa rodnică.
Iată dece v i n a solicita la ziaristică, la preoţi şi î n v ă ­
ţători, ca fiecare depe amvonul său să facă propagandă
pentru îmbrăţişarea carierelor profesionale.
Numai o Românie muncitoare are putere de viaţa \n
noua constelaţie a lumii.
BCU Cluj / Central University LibraryR.Cluj
dor ogar iu.. [

<&
PESTE PRUT.

Divizia 13 îşi făcuse datoria la Mâraşeşti şi Muncel şi

se retrăsese în zona Brăhăşeştilor din Judeţul Tecuci, ca să
se odihnească şi să se refacă.
Intr'o zi, pe la jumătatea lui Ianuarie 1918, primim ordin
de dislocare spre Berheci, de unde urma să ne îmbarcam
în direcţia Bujor. Din svon prinsesem cuvântul: Basarabia.
M e r g e m să dăm ajutor fraţilor, strânşi în cleştele b o l ş e v i c .
T r e c e m Prutul pentru asigurarea o r d i n e i . . . N ' a v e m nici un
gând de anexare . . . Odată scopul îndeplinit, ne v o m îna­
poia . . O datorie de români şi de oameni civilizaţi ne î m ­
piedeca sa lăsăm plugarii basarabeni pradă anarhiei care
bântuia cu furie . . . flşa ne gândeam, aşa ni se spunea, aşa
am plecat. Cine ar îi îndrasnit să creadă în primul moment
că Basarabia ne v a r e v e n i peste puţin timp ? Cu toata fur­
tuna lăuntrica, colosul dela N o r d încă impunea şi speria
destul, ca sa amorţească speranţele celor mai optimişti. Insâ v
ca prin v i s , apărea înnaintea ochilor noştri, toată viaţa crudă
pe care fraţii noştri o înduraseră din clipa când se s ă v â r ­
şise crima istorică. Amputarea Basarabiei la început, pe
urmă răpirea restului, încăpăţinarea cu care se exercitase
desnaţionalizarea, v a e t e l e românilor despărţiţi de ai lor,
protestul v e c i n i e pe care 1-a purtat fiece undă a Prutului,
prefăcut fără v o i a lui î n hotar între oameni de acelaşi sânge,
cu aceleaşi aspiraţiuni, cu acelaş suflet, toate acestea stă­
pâneau mintea noastră încălzită, tulburată . . . A m pornit
dimineaţa din Bujor, cu trăsura, şi la ameazi ne-am apropiat
de Prut. Rareori inima mea a svâcnit mai tare. Când i-am
zărit apa, m'am întors spre colonelul de artilerie din dreapta
mea. L ' a m privit lung. El s'a uitat la mine cu acelaşi foc.
Şi n'am putut să ne spunem nimic. N e cuprinsese o m o l e -
şală adânca. Eram în prada unei beţii — fericirea, în înţe­
lesul ei cel mai înnalt, aceea care-ţi leagănă întreaga fiinţă,
care-ţi răsfaţă toate simţurile, care-ţi răpeşte din minte tot
ce ai mai dori, care-ţi rezumă viaţa î n singura clipă de faţă,
pe care ai v o i - o eternitate pentru alţii, pentru tine, pentru
BCU Cluj / Central University Library Cluj
alţii, pentru toată lumea, ca să simtă toţi ceea-ce pe tine
te-a ridicat la înălţimi ameţitoare . . . x

Când am ajuns la pod, când l-am trecut, nu ştiu.

Ştiu mimai că, oprindu-ne la cea dintâi casă, pe malul
celălalt, m'am lăsat pe, scaun ca după un drum lung, lung,
şi când ochii mi-au alunecat la oglindă, m'am văzut roşu şi
plâns . . .
De-aci spre Bolgrad şi Ismail, eram altul.
A c u m speram. A c u m eram sigur. A c u m Basarabia era
a noastră. Mintea nu mai primea altă idee. Şi fiecare cuvânt
m o l d o v e n e s c pe care-1 auzeam dela locuitori,, fiecare casă
românească, fiecare copil care ne saluta cu v o r b e d'ale
noastre, fiecare plai, care în tăcerea lui istorisea totuşi su­
ferinţele celor înstrăinaţi fără voinţa lor, călcată de cisma
muscăîească, întărea şi mai mult siguranţa noastră.
Trecusem Prutul. Basarabia r e v e n e a în braţele patriei,
c a r e o strânge în braţe pentru totdeauna, cu cea mai caldă
iubire de mamă bună.
M. Mova.
 CĂTRE OASTEA ŢARII*
Mărirea Ta vreau neamul meu s'o cânt

Când Mama mă purtă întâi de mână din leagăn coborându-rră'n viaţă

Mă învingea o jale fără seamăn cum m'adormea cu cântecu-ţi'n braţă.
Şi'n visul meu rupt de sughiţuri grele eu îţi vedeam povestea ta întreagă.
De-atunci mi-e Mama pentru veci o sfântă, de-atunci mie doina 1a atât de d'ragS

Şi'n taina slovei încă nu pătrunse privirea mea şi fragedul meu gând,
Dar L'am văzut pe Tăia atât de-adese de soartea ta, de chinul tău plângând.
Iar din privirea Lui învolburată am prins un fulger crunt de răsbunare
Căci El mi-a dat în mâră sfânta cruce, <
,a cred, să cred în marea sărtătoaref

Să ard de dorul aşteptării crude, ui strig spre ceriuri vfor să trimită

Să ardă lumea asia de păcate să vie sărtătoarea ne'mplinită
Să i ăd Carpi ţii dărâmaţi sub pumnul ce-atătea veacuri a scurmat ţărână,
Să văd fără hc tare scrise'n pravili frumoasa, marea Patrie română!

Pe Mama însă-cm îngropato'n tocmna, când mii mureau sub blestematul steag
Puitiu rămase'n urmă-i bietul Tata privind zadarnic înspre Munţi din prag.
BCU Clujtristă
Iar când muri în primăvara / Central University
şi Tata Library
şi i-am pus Cluj ramuri
pe cruce
Din satul nost' plecau şi cei din urmă să prindă'n mână blestemate jlamuri...

1-a miluit Afocte ştiutorul, căci Sărbătoarea noastră a fost cernită

Prin Munţi pătrunse uriaşu'n goană şi Ţara cu duşmanii fu'mpărţiîă.
Noi fără prieteni, noi făiă sprijin şi toţi eram atunci fără noroc.
Voi mai aveaţi un colţ îngust de ţară, noi, doar în temniţi mai aveam un loc.

Dar aţi luptat voi toţi şi lupta voastră a fost cum încă nu văzu pământul
In voi irecutu'ntreg reînviase şi'n frunte-aveaţi pe Ştefan Vodă, sfântul.
Şi-aţi răzbunat pe-Arhanghelul ct'n lupte căzu şi el, zdrobit de mâini păgâne
Fiinţă-cţi dat acestei Ţăti-minune şi viefă Ei de-acum pe veci rămâne!

Ca'un umtţ rapsod V'am spus cântarea ce-atât am însetat ca să V'o spun
O unde înfloresc mân fii codri din cari pe frunte lauri să Vă pun ?!
Priviţi însă minunea seamăn şi'n feţa ei pleceţi-Vă cu tcţii
Se-urnesc din noapte miile spre vii ţă şi'n rugăciuni \ă pomenesc nepefii . . i

Muiţimea Ier tot crcşh'n orice clipă şi-n milioane pelerinii vin
Ei urcă tot mai mult pe secra albă, Unde tronează Domnul în senin.
Ridică Ţara nouă din ţărână şi iată ea-i acum tot mai senină
Şi fruntea ti, veacuri de chinuri arsă, se pierdt'ncet în vecinica lumină.
Cluj, Aprilie 1920.
OVIDIU HULEA,
* Din volumul -Blestemul Codrulni* ce va apare'n curând.
 U N E V E N I M E N T LITERAR
„ O A M E N I D E L A M U N T E " D E S. M E H E D I N Ţ I (SOVETA)

* A m credinţa, că o scriere întru a d e v ă r bună nu e p r i ­

cepută, nici simţită î n toate adâncurile şi îîneţele ei nici d e
cel mai iscusit şi mai simţitor cetitor sau critic literar. Nici
autorul însuşi nu le v e d e pe toate şi destul de desluşit,
fiindcă de fapt nu el e autorul a tot ce crează. /Adevăratul
autor e Cel de Sus, care crează prin aleşii săi, prin artiştii
de talent. Intru a d e v ă r cele mai caracteristice trăsături î n
zugrăvirea caracterelor, pasagiile cele mai de efect î n desfă­
şurarea dramatică şi cele mai artistice fineţe de stil î n o*
scriere literară, î m i închipuiesc că autorului trebuie să i-se
pară, că vântul sau întâmplarea i le-a adus în condeiu, nu
le-a stors el cu muncă şi opinteli din propriul creer.
O scriere bună e ca iezerul în credinţele noastre p o ­
pulare, fără fund BCU adâncClujde
/ Central University
tot, neştiut deLibrary
nimeniClujdecât de
Cel de Sus, care l'a zidit şi care toate le v e d e şi le ştie. Ori
cât de limpede e iezerul, ori cât de limpede e o scriere bună,
numai Cel de Sus le ştie adâncurile, şi câte se ascuud sub
albastrul senin al suprafeţei lor numai El le poate oblici.
D e aceea o scriere literară de seamă poţi să o citeşti
ori de câte ori şi tot nu-i dai de fund, totdeauna găseşti noi
frumuseţi, noi tainiţe cu comori de gândire şi simţire. O
scriere bună e un i z v o r nesecat de desfătare sufletească
pentru un lacbm consumator de literatură.
O scriere literară ori să îie de seamă, ori mai bine să
nu îie de loc. In literatură nu e ca în ştiinţă. Un cercetător
în materire de ştiinţă, dacă a descoperit şi el un păr mai
mult pe o labă de muscă, are un merit a lui şi trece la p o s ­
teritate cu părul cela. Un literat slab sau mediocru însă,
care n e a v â n d ce spune, îace numai broderie pe apă, încarcă
podoabe deşarte pe un îond anemic şi de nimic, cu un ase­
menea scriitor pângăreşte şi banalizează numai limba şi sti­
lul lui D u m n e z e u şi împreună cu maculatura lui, se duce şi
el ia gunoiu, nu la nemurire.
A s e m e n e a scrieri uscăţive ca îond şi cu podoabe d e ­
şarte ca îormă, seamănă cu cavalerii de pe podul M o g o -
şoaei, bogaţi şi la moda îmbrăcaţi, dar cu picioarele ca fu
sele şi cu pieptul oftigit de desfrâu. T e mănâncă palmele
când îi v e z i păunindu-se pe trotuar. Sau dacă o asemenea
scriere e în gen popular, atunci ţi se pare că- v e z i un ţăran
beteag, cu sufletul î n gură, trăgând de moarte pe o prispă,
îngropat în ţoale şt sumane, ca să nu răcească. T e păleşte
mila, în loc să-ţi facă plăcere. Miroasă a mort.
Sînt alţi scriitori cu oare care talent, dar lacomi de
g l o r i e şi negustoraşi, scriitori lipsiţi de onestitate literara.
Aceştia pentru a îngroşa v o l u m u l şi a-1 scoate cât mai
curând pe piaţă, abuzează de descripţii după natură, încât
cetitorul nu mai v e d e natură, de atâta natură. Nu-şi dau
seama, c l descripţiile după natuţă în o scriere cu acţiune
dramatică şi cu z u g r ă v i r e de caractere, nu sunt scop, ci
numai mijloc, pentru a da unei figuri omeneşti sau unei
scene dramatice un cadru. N u se gândesc, că acest cadru
trebue să fie în deplină armonie şi proporţie cu scena, că
trebue să fie scurt şi discret, în schimb însă cât se poate
BCU Cluj / Central University Library Cluj
de plastic în sobrietatea sa, ca să nu-1 mai poţi uita. E o
nerozie să faci cadrul mai voluminos decât tabloul, numai
aşa ca să umple peretele, şi, şi mai mare nerozie e, ca
tabloul să spună una şi cadrul alta, să bată câmpii, cum
se zice.
Toate sentimentele din sufletul omenesc pot fi expri­
mate şi prin imagini caracteristice din natură şi scriitorul
artist ştie să potrivească descripţia după natură din cadru
cu scena dramatică astfel, încât sentimentul deşteptat de
tablou să fie întărit prin c e l deşteptat de cadru, nu să-1
contrazică, ori să fie alături cu drumul. Descripţiile după
natură ca şi podoabele de stil şi de limbă, fiind numai uri;
mijloc în scrierea literară, trebue să fie sobre şi plastic
lipite pe trupul ideilbr, nu aruncate cu furca. Altfel, când
citeşti o scriere cu fond sărac, dar încărcată cu descripţii
după natură şi cu podoabe deşarte de stil şi de limbă, şi
când dai să scoţi esenţa din ea, ţi-se pare, că ai scos u l l
şoarece din o jireada de paie. Păcat de ochi şi de osteneală.
Fără v o i e îi v i n cititorului român dornic de hrană sufletească
sănătoasă şi consistentă aceste reflexii, v ă z â n d cum în anii
din urmă unul după altul s'au săvârşit din viaţă scriitorii
noştri cei mai de seamă, Caragiale, Delavrancea, Iosif, CoşbuC
şi Ylahuţă, pe care i-a înghiţit pământul, iar pe alţii, cum
e poetul Qoga, l-a înghiţit ticăloasa de politică. N u ne-a m a i
rămas în zilele noastre dintre scriitorii de frunte decât unul
singur, Brătescu Yoineşti. încolo din puzderia de scriitori,
care umplu revistele şi vitrinele librăriilor, puţini se înalţă
peste linia mediocrităţii şi cei mai mulţi nici măcar n'o ating.
In loc de o literatură cu fond sănătos şi formă cu adevărat
artistică, publicul nostru cititor se hrăneşte cu broderii pe
apă, cu beţii de stil şi de limbă, p o d o a b e deşarte pe un fond
anemic şi sfrijit. Decât asemenea nimicuri literare, mai bine
nimic. A s e m e n e a hrană sufletească puhavă, ca şi hrană
trupească voluminoasă dar nehrănitoare, produce dilataţie
şi betejeşte sufletul, în loc de a-1 hrăni şi întări.
In seceta aceasta literară mult înăsprită şi de mizeriile
răsboiului, o adevărată rouă răcoritoare ne aduce volumul
„Oameni dela Munte" a D-iui S. M e h e d i n ţ i , publicat sub
pseudonimul literar cunoscut „ S o v e j a". N u înţeleg de unde
p r o v i n e acest tratament v i t r e g al domnului Mehedinţi faţă
BCU Cluj / Central University Library Cluj
de cel mai sănătos şi mai frumos copil sufletesc al său.
„ O a m e n i dela Munte" par'că ar îi copilul din flori al p r o ­
fesorului universitar şi al membrului academiei S. Mehedinţi,
şi de aceia îl scoate în lume sub numele străin „ S o v e j a " ,
ca şi cum s'ar ruşina de el. Ori poate cu drept cuvânt se
teme domnul Mehedinţi că publicul nostru cititor, sau mai
bine zis necititor, v a lua în nume de rău unui serios p r o ­
fesor de universitate unui şi mai serios membru al A c a d e ­
miei şi unui supra serios îost ministru, că se ocupă de
„ p r o s t i i " ( v o r b a lui Creangă), că scrie bucăţi literare,
ocupaţie nevrednică de un savant colbăit sau de un bărbat
politic înbumbat până sus şi impozant până la rigiditate.
Să creadă prostimea noastră cititoare şi necititoare ce v a
pofti despre profesorul, academicianul şi ministrul Mehedinţi,
dar „Oameni dela Munte" copilul acesta din flori „prostiile"
acestea literare au să facă nemuritor numele „ S i m e o n M e ­
hedinţi." Din toată munca serioasă a vieţii d-lui Mehedinţi,
această lucrare „neserioasă" e cea mai serioasă, şi cea mai
de seamă, în care după moarte v ă fi preamărit.
V o l u m u l cuprinde câteva n u v e l e şi schiţe literare, în
care d. Mehedinţi ne dă o galerie de portrete, de oameni
din munţii Vrancii, români a d e v ă i a ţ i din creştet până în
 tălpi, Români nu numai în îmbrăcăminte şi în vorbă, c i
Români până în m ă d u v a oaselor, până în cele mai adânci
cute ale sufletului. P a r ' c ă în zilele noastre nici la sate nu
mai v e z i Români atât de adevăraţi; culturile şi m o r a v u r i l e
străine aduse de cele patru vânturi au corcit sufletul r o m â ­
nesc, şi pe zi ce trece î l corcesc tot mai mult. Oamenii
deîa Munte ai domnului Mehedinţi sînt Români din lumea;
v e c h e , văzuţi cu ochii, măritori şi îndrăgiţi, cu inima sim­
ţitoare a copilăriei, zugrăviţi acum spre bătrâneţe prin ceaţa
depărtării în dimensiuni şi contururi epice. Şi lumea aceasta
minunat de frumoasă şi sănătoasă prin stilul său duios o
învârteşte ca într'un zăbranic de dor şi jale după lumea
românească dusă de pe lume. Cu puterea sa de dor şi
simţire autorul par'că se sileşte să vrăjască lumea aceasta
demult apusă şi să o aducă iarăşi pe pământul românesc,,
acum al nostru în întregime.
Dela Creangă şi până astăzi nici unul din scriitorii
noştri, nici cei mai poporanist), n'au izbutit să z u g r ă v e a s c ă
atât de adevărat, BCUatât
Cluj /de
Central University
plastic Library Cluj
şi în culori atât de calde,
tipuri şi suflete româneşti. Oamenii dela munte ai domnului
Mehedinţi sînt toţi nişte hoţomani de Români sănătoşi şi
de treaba, cu o herestea, o musculatură şi un aparat circu­
lator sufletesc de uriaşi în feliul P r o o r o c i l o r şi Sibilelor lui
Michel A n g e l o . Mârga de viaţă ţişneşte prin toţi porii lor.
De zdraveni şi puternici ce sînt, te umilesc şi te strivesc |
par'că. Şi contururile portretelor sînt atât de plastice şi '
precise, încât ţi se sapă în m e m o r i e , ca nişte cunoscuţi de |
aproape din satul tău, pe care în copilărie i-ai admirai şi :

iubit şi pe care nu-i mai poţi uita cât trăieşti. A s t a se chiamă

zugrăvire de caractere, treaba cea mai grea şi cea mai d e
merit în artă, în care artistul e un adevărat creator. Putere
de intuiţie şi mână sigură, nu glumă, se cere la meşteşugul
acesta.
Acesta e fondul plin de v l a g ă şi profund românesc al
„Oamenilor dela Munte", fond nu mai pe jos decât fondul*
Amintirilor din Copilărie a lui Creangă, însă cu totul în alt
gen şi cu desăvârşire o r i g i n a l Altfel apare şi subiectivita­
tea autorului din Oameni dela Munte decât din Amintirle din
Copilărie ale lui Creangă. In Oameni dela Munte se v e d e
ochiul adânc şi departe v ă z ă t o r al omului cu înaltă cultură
 literară şi psihologică, precum şi jalea adâncă pentru o lume-
românească, care piere v ă z â n d cu ochii. Creangă spune l i m ­
pede ce v e d e , iar domnul Mehedinţi spune şi el limpede c e
a v ă z u t în copilărie, î n acelaş timp însă simţi printre rân­
duri şi îilosoîia nespusă a autorului asupra c e l o r zugrăvite,
simţi şi amărăciunea acestei filosofii, părerea de rău după
lumea pierdută (perduta gente).
N u mai puţin minunată e şi forma literară a „ O a m e ­
nilor dela Munte". Un stil de o artistică simplitate, scurt,
cuprinzător şi totdeauna sobru, la fiecare pas împodobit cu
figuri pline de poezie, cu imagini plastice şi tablouri din
munţi, care fac cadru ideilor, scenelor dramatice şi portre­
telor, şi din loc î n loc asemănări homerice, care deşteaptă
gândirea. Stilul Oamenilor dela Munte deşi în p r o z ă e ritmat
şi armonios, Domnul Mehedinţi are darul de a z u g r ă v i
c â n t â n d . Şi melodia stilului domnului Mehedinţi e de o
duioasă melancolie, care cum spuneam adineaori, î n v ă l e ş t e
în un zăbranic de dor şi jale lumea zugrăvită-e cum ai v e ­
dea printre lacrămi o lume frumoasă, în care ai trăit în c o ­
BCU Cluj / Central University Library Cluj
pilărie şi căreia îi duci dorul până la moarte.
P e cât de profund românesc e fondul, lumea zugrăvită
în Oameni dela Munte, pe atât de profund românească e şi
forma, limba literară a acestei minunate scrieri. Dela Crean­
gă încoace n'a mai zugrăvit şi n'a mai povestit nimeni în
o limbă populară atât de neaoş românească, atât de bogată
în v o r b e cuprinzătoare şi în idiotisme pline şi pitoreşti-e
limba dulce şi mustoasă, căreia Eminescu îi zicea „faguri de
miere". Cititor dornic de a v o r b i şi a scrie frumos şi neoaş
româneşte, aruncă în buruieni gramatica şi sintaxa română
şi citeşte cu lăcomie scrierile lui Creangă pe coardă glu­
meaţă şi „Oameni dela Munte" ai domnului Mehedinţi pe
coardă duioasă. Citeşte-le nu odată, nici de două, ci de
nouăzeci şi nouă, că de câte ori le v e i citi tot de noi fru­
museţi v e i da, ca în iezerele fără fund. In scrieri ca „Oameni
dela Munte" se citeşte mai mult printre rânduri şi printre
v o r b e , decât î n v o r b e şi în rânduri. i \ i c i e tâlhăria scriito­
rului cu dar dela Dumnezeu, că te face să ^e crezi mai de­
ştept decât el, fiindcă îţi gândeşti mai mult dela ţine printre
rândurile lui, decât îţi spune el şi te face să-ţi zici fudulin-
du-te: „deştept v e i îi tu scriitorule, dar mai deştept sînt eu..
 Tu spui una-două şi eu nouăzeci şi nouă". Scriitorul, care
are acest dar de a deştepta gândirea cititorului şi de a
amăgi, să se creadă mai genial el, decât scriitorul, acela e
scriitorul adevărat şi cine n'are acest dar, să lepede con­
deiul din mână.
Şi ca să nu prea lungesc vorba, ce ar îi să mai spun
aci la botul calului, cum se z i c e ? Poate se cuvine să mai
adaug, că domnii critici literari — părăsiţii literaturii, care
citesc cu ochii de soacră şi gustă cu gură otrăvită de şarpe,
" v o r găsi poate în „Oameni deia Munte" şi cusururi, noduri
în papură, cum v i n e vorba. Mie unuia însă, pe care m'a
ferit sîântul să îiu critic literar, mi-au luat ochii îrumuseţile
strălucitoare de îond şi de îormă a „Oamenilor dela Munte"
în aşa hal, încât în atâta lumină şi strălucire, nu v ă d nici
o umbră, nici un cusur. Şi sfârşind, nu pot zice altceva, de­
cât ca Dumnezeu să binecuvinte şi să rodească condeiul
domnului Mehedinţi, ca să ne mai dea cât de curând şi alţi
Oameni dela Munte, de care se v e d e că e plin sufletul dumnea­
lui. Să scoată înBCU Cluj / comorile
vileag Central University
acestea,Library
să nuClujle mai ţină
sub şapte lacăte, ca zgârciţii şi să le dea numele cel adevă­
rat, să nu se mai ruşineze de ei, ca de copiii din flori, că
întru ei v a îi preamărit în veci.
Cluj, Iunie 1920.
/. Paul
P r o f e s o r U n i v e r s i t a r , Cluj.

EPIGRAMĂ
Motto: >Âştia sunt strămoşii, pe cari
ni-i propune spre admirare D-l
Sadoveanu ?«
(Curentul Nou.)

Da „ăştia"' sunt! Noi ni-i iubim,

Aşa cum sunt, şi te poftim:
Lasă-i pe-ai noştri — buni sau răi —
Şi vezi-ţi de . . . stră-Moişii tăi!' X.

T\BOW\J\ REVISTA „ C E L E T R E I CRIŞURI"

 SĂ N E TRĂIASCĂ!

R îost o zi mare, de mult aşteptată, când codrii A r d e a ­

lului şi munţii cu apele şi frunza şi holdele unduioase ale
câmpiilor au prins a fremăta cântecul de slavă clipei în care
pământul cel de atâtea veacuri înstrăinat, a simţit pasul
prietenos aşternându-se solid pe spinarea lui cea moale. Era
pasul Celor ce veniau să-şi cunoască fiii, de cari iubirea lor
fusese scutită de atâta v r e m e , păşiau pragul ţinutului de
curând redat albiei lor de origină, Regina şi Regele ce de
acum al Românilor se numiau. Şi freamătul acesta s'a făcut
simţit în tot locul în care o inimă românească bătea într'un
piept amărât de n e v o i şi greutăţi. Şi dincolo de stavila ce
numai prin cuvânt s'a putut pune oştilor înfrăţite, freamătul
s'a prefăcut î n vijelia ce-şi tânguia în clocot jalea că nu
putea primi vizita Lor.
Şi dacă pământul şi codrul sălta sub vraja bucuriei
celei mari, v ă puteţi închipui ce însemnă acest fapt pentru
sufletele celor ce până atunci se numiau „Români de din­
colo", iar de acum numai Români se chemau.
R tresărit şi copilul din faşă î n ziua aceia mare şi toate
satele şi târgurile au pornit cu daruri şi cu cel mai scump
BCU Cluj
dar al l o r : dragostea / Central University
nemărginită pentruLibrary Cluj întimpi-
Ei, întru
narea Stăpânilor. Şi atunci s'a v ă z u t că dacă durerea este
mută când deslipeşti un copil de sânul maicei sale, bucuria
se revarsă în valuri de lacrimi când î l redai.

Cine a îost la Oradea-Mare în sala de recepţii a v ă z u t

cum delegaţi de ţărani şi-au rostit numai prin lacrimi fru­
museţea dragostei lor, pe care cuvintele nu o mai puteau
tălmăci.
Şi fiind de gardă în poarta palatului episcopal, un ungur
nedumerit de atâta popularitate, mi-a adresat aceste c u v i n t e :
— Da bine domnule, la noi când venia împăratul, şi el
era al nostru, apoi patrulele şi soldaţii se ţineau şir dela
gară până î n oraş şi Regele D v s . se poate chema că v i n e
în ţară străină, soseşte aşa şi nu are de pază decât câteva
patrule în tot oraşul?
— Rşa umblă Suveranii noştrii printre copiii lor, i-am
răspuns, căci nu are a culege decât florile şi lacrimile lor
de bucurie şi de ce s'ar teme de e l e ? L a noi, D-le, Regele
nu este greu şi rar la v e d e r e , El este pururea î n mijlocul
şi în inimile noastre, fiindcă trăieşte numai pentru n o i . . .
Să n e trăiască! mi-a zis ungurul strângându-mi mâna,
şi am v ă z u t lacrimi şi î n ochii l u i . . .
P. Bănescu.
 EPIGRAME
Dela Concertele Maestrului Georgescu la Cluj.

Maestrului şi prietenului Q. Q e o r g e s
i - cu prilejul strălucitelor c o n c e r t e simfoni
din Cluj.

Când beat de tainica magie

Ce'n mii de inimi răspândeşti
Născând izvoare d'armonie
Pe care după fantezie
Le'nalţi, le rupi, le stăpâneşti
N'admir doar geniul ce eşti
Şi colosal a-fi, măestrie . . .
Dar mă'nfioară de mândrie
Puterea minţii Româneşti. ,

Cincinat
BCU Cluj / Central University Library Cluj
Pavelescu.
Cluj, 29 Iunie 1920.

r\runcându-se Maestrului Q. G e o r g e s c u
un buchet d e r o z e roşii şi artistul v o i n d să-1
p r i n d ă î n m â n ă , r o z e l e l-au zgâriat, s â n g e -
rându-1; la supeul c e a u r m a t după concert,
poetul C i n c i n a t P a v e l e s c u a a d r e s a t priete­
nului său acest Q u a t r e n :

„Şi roza când te'nţeapă plânge

Pe-a manei nobilă paloare
O pată roşie de sânge
E o legiune de onoare."

Variantă.

Marele-ţi triumf se'nchee

Cu'n buchet pribeag şi-o ţeapă :
Roza e ca o femee,
Când te mângăe te'nţeapă.
 „ L I B E R T A T E A " B O L Ş E V I S T Ă .

Bolşevismul, comunismul s'a arătat în faţa lumii tot­

deauna sub masca celei mai desăvârşite libertăţi, a celei
mai ideale refaceri a societăţii „ p u t r e d e " şi „îmbătrânite
în rele". Frazeologia strălucitoare, trimbiţată cu energie şi
consecvenţă nelâncezită, a ameţit şi încă pot să ameţească
şi azi minţile necoapte numai acelor proşti, cari nu sunt în
stare să se cugete şi să priceapă v a l o a r e a reală a v o r b e l o r ,
ci au cuprins minţile şi acelor superficiali, cari se credeau
oameni „ştienţiiici," culţi, cu convingeri proprii, cari însă
erau numai superficiali în cugetare, cultură, ştiinţă. „ A p ă ­
sarea de veacuri a proletarilor prin reacţionari", „iobăgia
nouă modernă a muncitorilor", „exploatarea fără milă", „lă­
sare î n întunerec", „îngrămădirea capitalelor", — cine ar
mai fi în stare să înşire întreaga frazeologie în care îşi
îmbracă nebunia şi neomeneasca sălbătăcie aceşti apostoli
BCU Cluj / Central University Library Cluj
falşi. Sub masca libertăţii celei mai ideale întronează în lume
desordinea, furtul, răpirea, imoralitatea; ca un vifor sângeros,
bolşevismul răscoleşte cele mai ascunse, cele mai urâte şi
respingătoare patime omeneşti, cari odată deslănţuite, rup şi
sfărâmă tot ce face ca viaţa omenească să fie suportabilă.
Libertate! Ceresc cuvânt, scumpă minune, dorul nea­
stâmpărat şi neânîrânt al tuturor veacurilor şi a tuturor
sufletelor omeneşti. Pentru ea s'au vărsat râuri de sânge şi
lacrimi, s'au pustiit bunuri şi vieţi, s'au răscolit ţări şi mări
şi nici o jertfă î n lume n'a fost ţinută de mare, pentru ajun­
gerea ei. în numele libertăţii sfinte s'au comis însă în lume
cele mai multe abuzuri, cele mai înfricoşate siluiri şi ne­
dreptăţi, cele mai g r o z a v e omoruri, furturi, răpiri, bestiali­
tăţi? In numele ei sfânt s'au înfăptuit încătuşările şi robirile
respingătoare şi neomeneşti a limbilor şi a neamurilor!!!
Nebunia bolşevistă s'a arătat asemenea î n numele sfintei
libertăţi, şi astfel a comis acele mari şi g r o z a v e fapte de.
ruşine, cari sunt şi v o r rămânea pe v e c i e faptele istoriei
omenirii întregi. R venit în numele libertăţii, şi libertatea
n'avusese mai cumplit şi mai sângeros duşman decât chiar
bolşevismul, comunismul, „cointesenta tuturor libertăţilor."
 E de prisos d o v e d i r e a celor zise aici. E în sine o ne­
dreptate strigătoare, că î n b o l ş e v i s m rolul conducător, sau
corect zis singura conducere e în mânii e muncitorilor, iar
celelalte clase sunt declarate de „burgeoazie", în contra
căruia trebuie să se poarte luptă pe viaţă şi pe moarte, cu
foc şi sabie. înţelegem şi tot omul cinstit doreşte şi v r e a ridicarea
muncitorimii 3a nivelul ce i se c a d e ; tot omul cinstit vrea, ca
lucrătorul să îie ridicat în şirul oamenilor, să nu îie socotit ca
o brută, ca o maşină stearpă, ca un număr, o unitate de fiinţă
îără suflet. „ V r e d n i c este lucrătorul de plata sa" — spune scrip­
tura ; v r e d n i c este să aibă parte de o viaţă omenească după
truda grea a zilelor şi nopţilor sale petrecute în lucru pentru-
binele obştesc. Insa pretenţia bolşevista, ca numai munci­
torii cu forţa trupească, să conducă destinele lumei, ca numai
ei să g u v e r n e z e după chibzuiala lor bună sau rea, — este
călcarea în picioare a libertăţii, este o silnicie sălbatică,,
nedreaptă. In zădar ni-se spune, că în „societatea" bolşevista
sunt „proletari intelectuali", „muncitori cu spiritul", recu­
noaşterea unor funcţiuni î n cari se lucrează cu mintea ş*
BCU Cluj / Central University Library Cluj
nu braţele, şi nerecunoaşterea altora este asemenea o călcare
g r a v ă a libertăţii, este o volnicie. N o i cari am trăit prin
lumea bolşevista maghiară, ştim ce însamnă această îunc
ţionare cu puterea spiritului. Funcţionarii sunt mai prejos
de păpuşile şi m a ş i n e l e ; sunt nişte mijloace îără viaţă, fără
voinţă a volnîciilor de tot soiul a muncitorilor, mai corect a
demagogilor păcătoşi cari prin vorbărie făţarnică au îmbătat
muncitorimea cu apă rece. N o i mai ştim şi cunoaştem v o l -
niciile obraznice, neruşinate, prin cari conducătorii b o l ş e v i ş -
tilor declară funcţiunile de folositoare sau nefolositoare. De­
parte de ei să caute folosul real, trebuinţele adevărate a
mulţimii, a obştei; nu. Pentru obşte sunt folositoare numai
funcţiunile cari nu implică primejdie pentru „conducători"
şi pentru interesele lor speciale; funcţiunile cari ar putea
să deştepte c u m v a la viaţa reală beţia de putere a mulţumii,
sunt declarate nefolositoare, primejdioasă reacţionare.
Frumoasa libertate! ,
Cu o neruşinare de mirat spune bolşevismul, că e î
interesul obştei proletare, a muncitorimii atât de apăsate
ca nimenea să n'aibă a v e r e proprie, nici în juvaeruri, nici
î n bani gata. Truda vieţii întregi a unui o m diligent, silitor,
•cruţător, cinstit, să n'o poată folosi pentru a câştiga sieşi şi
familiei sale un traiu mai cinstit, mai comod, mai uşor şi
plăcut, ci să deie, s'o împărţească cu alţii leneşi, beţivi,
risipitori, adevărată cangrenă a societăţii omeneşti, în nu­
mele sfânt al libertăUi!
Bolşevismul maghiar a trâmbiţat în lumea largă, că
-adevărata cauză a exploatării proletarilor prin reacţionari
şi „burjouazi" a fost îngrămădirea averilor şi a capitalelor
în unele-mâini la persoane singuratice, adecă capitalele mari.
Pentru curmarea acestor rele a dispus secvestrarea tuturor
bijuteriilor de aur şi de argint, şi a depunerilor de peste
2000 Coroane dela bănci. Ordinul s'a executat. După ce ceice
au avut la dispoziţie această sumă, acum pe vremea scum-
petei de azi, încă nu erau bogaţi, nici aveau «capital", au
îost păgubiţi în modul cel mai neruşinat, cel mai rafinat şi
mai făţarnic bogaţi şi săraci, miei şi mari. Şi ca ironia să
fie şi mai amară, vestita libertate bolşevistă - i mai învedera­
tă, mai limpede, suma astfel secvestrată, natural, nu s'a
BCU Cluj / instituţiilor
folosit pentru aşezarea Central University Library
binelui deCluj
obşte, nu
pentru ajutorarea, ridicarea proletariatului la bunăstare, ci
întreaga avere câştigată cu sudoarea feţii în câte o viaţă
întregâ, a emigrat în buzunarele conducătorilor, cari văzându-
se astfel înzestraţi âe cei îmbătaţi de ei cu îraze goale- au
luat-o la sănătoasa scăpând care încotro. Astfel e liber­
tatea bolşevistă la lumina adevărului!
Bolşevismul se laudă că fiind internaţional, e luptătorul
adevărat, neîăţarnic şi singurul competent a libertăţii nea­
murilor, că în bolşevism e exclusă apăsarea, gonirea lim­
bilor şi a naţionalităţilor.
Această afirmare iarăşi e o frază fără temei, neade­
vărată. Bolşevismul maghiar în scurta sa domnie s'a arătat
tot aşa de intolerant, oarbă faţă de noi românii în special,
tot aşa au luptat cu toate puterile pentru susţinerea stării
de până atunci în fosta Ungarie, ca şi foştii conducători,
grofii şi baronii cari au adus legile revoltătoare contra tot
ce nu era maghiar. Bolşevismul maghiar a dovedit deplin,
că libertatea limbilor şi a naţionalităţilor este numai o frază
de ademenire a celor proşti, este o minciună, cum în fiecare
act al său niTa dovedit deplin.
Spre a vedea în lumină adevărată, aşa numita liber-
tate bolşevistă din punctul de v e d e r e a limbilor, v a îi destul
a cita doua îragmente din operile corifeului comunismului,,
a germanului Engels. In cartea sa „Revoluţia maghiară
spune, că trebue să cerceteze orice fel de apăsare naţională.
Cu câteva pagini în urmă, în aceeaşi broşură scrie astfel:.
„Numai acele neamuri au drept de existenţă, cari sunt pur­
tătorii progresului social". Jugoslavii, Saşii din A r d e a l ş£
Românii sunt naţiuni degenerate de mult, lipsite de energia
istorică. Merită-aşa dară, ca Germanii şi Maghiarii, repre­
zentanţii revoluţiei, să-i subjuge" (trad. E. Szabo. pag. 108.)
Citatul vorbeşte limpede despre iubirea de libertate a şefu­
lui iubit, atât de conştiincios urmat în această privinţa de
învăţăceii sai. Numai maghiarii au drept să trăiască, noi
ceştialalţi merităm subjugare şi desnaţionalizare.
In cartea sa „Panslavismul democratic" tot Engels v o r ­
beşte despre aceea, că germanilor şi maghiarilor li-se im­
pută ca păcat desnaţionalizarea slavilor, şi lipsirea lor d e
viaţă liberă naţională. C o n v i n g e r e a sa şi a comunismului,
BCU Cluj / Central
le predă în următoarele c u v iUniversity Library germanilor
n t e : „păcatul" Cluj şi a
maghiarilor contra slavilor e una dintre cele mai bune şi
v r e d n i c e de laudă îapte, pe cari le poate arăta poporul no­
stru (german) şi cel maghiar î n istoria lor şi pe care pot îi
îăloşi" (pag. 174.)
Astîel „purtătorul îăcliei libertăţii universale" vorbeşte
mai reacţionar, decât chiar un conte A p p o n y i , sau alt aris­
tocrat maghiar, luptător contra libertăţii cinstite a oameni­
lor cari au păcatul de a nu îi maghiari! Astfel se arată, şi
faptele reale încă tot aşa au arătat libertatea mult cântată
şi lăudată a bolşevismului! E o îrază goală, o îrază minci­
noasă ca şi celelalte despre pretinsa luptă pentru drepturile
şi libertatea celor apăsaţi. Mai adăugăm, că după dispoziţia,
porunca bolşevismului nu numai nu a v e m drept de existenţă
ca români, ba încă trebue să mulţămim tuturor pentru apă­
sare, căci „prin aceea că au păstrat cultura generală şi au
lăţit-o la slavi (şi alte neamuri), germanii şi maghiarii, le-au
îăcut aşa bine, încât nici jertfirea naţionalităţii nu e destul
de mare preţ şi răsplată" (pag. 107).
Din această scurtă încercare încă se poate v e d e a v a ­
loarea adevărată a îrazei, că b o l ş e v i s m u l e luptătorul a d e ­
vărat pentru libertatea universală.
 Libertatea e numai o frază în gura demagogilor, pentru
câştigarea celor proşti şi superficiali: în realitate ei sunt cei
mai grozavi, sângeroşi, neomenoşi duşmani ai tuturor liber­
tăţilor.
Tăria României Mari este lepădarea de tot a principii­
lor răsturnătoare şi falşe a bolşevismului. O luptă cuminte,
energică, neobosită ni-se impune. E datorinţa tuturor faţă de
România noastră, şi faţă de omenire.
Ni-se impune sprijinirea simţului religios-moral prin
biserică; fără credinţă bazele societăţii se năruesc şi rămân
numai ruine dureroase. Ni-se impune şi sprijinirea unei cul­
turi proprii a noastre, deschiderea orizontului frumos ce se
naşte din o cultură românească curată, întărirea, mângâerea,
reculegerea sufletelor, v o r face foarte mult bine tuturor. P o ­
porul trebue nu numai luminat cu v o r b e l e despre adevărata
valoare a bolşevismului şi prăpădul născut din desordinea
de el înfăptuită, — ci sâ i-se împlinească cerinţele mari şi
urgente, exproprierea, scăderea scumpetei şi celelalte. D e v e ­
nind în stare bună, stăpâni pe o bucată sigură de sine, —
BCU Cluj / Central University Library Cluj
agitaţiile nu v o r prinde rădăcini î n sufletul lui cinstit şi
iubitor de ordine şi pace. Acestea toate, împreună cu lu­
crarea unei administraţii cinstite şi care poartă interes p o p o ­
rului şi ţării, iar nu buzunarului propriu, — şi cu intere-
sarea, luminarea celor interesaţi, falşa libertate bolşevistă,
va rămânea de unde pornise, — şi la noi se v a aşeza liber­
tatea adevărată, dorită, nerăsturnabilă, care v a da tărie
neînvinsă României M a r i ! _ _
Pr. Gh Pteancu.

S P R E I D E A L .

Nu greşim poate, dacă spunem că seceta care usucă

mai ales în zilele noastre, câmpul atâtor suflete, se datoreşte
numai lipsei de c o n v i n g e r e a unui ideal. Cu câtă grăbire
îşi încep unii o lucrare, cu câtă trudă se căsnesc alţii să
facă de toate, câtă nerăbdare la o bună parte, pentru aştep­
tarea limpezirii unei situatiuni, pentru ca apoi să înceapă
c e v a şi cu toate acestea nimic trainic la nici unul, nici o
urmă sănătoasă la nimeni. Şi câtă energie cheltuită pentru
a face ceea ce nici odati n'a gândit serios, pentru a i s p r ă v i
aceia ce încă n'a început.
 Si nu sunt puţini aceşti vâslaşi rătăcitori ce-şi anină
gândul numai la umbre şi năluciri. Toată dibăcia desăvâr­
şirii noastre, constă în ce ne îndreaptă forţele către o ţintă
înalta şi bine determinată.
Când aceasta ţintă ne absorbă continuu facultăţile
noastre, astfel ca noi să nu mai a v e m v r e - o dorinţă sau
gândire pentru alt lucru cănd isbuteşte să exileze plăce­
rile tinereţii, pentru ca singură să stăpânească, atunci putem
zice că a v e m o convingere ideală.
Nu este pârghie mai fermecată care să scoată în relief
dispoziţiile sufletşti ale omului, cum este c o n v i n g e r e a ideală.
Când aceasta convingere a isbutit sa pătrundă adânc
î n cugetul cuiva şi să cristalizeze, treptat în jurul său toate
dispoziţiile sentimentale ale sufletului, ea a făcut din acel
om o forţă. Şi numai această forţă v a aduce în firea noastră
acea neînfricoşată însufleţire de inimi ferbinţi a înaintaşilor
noştri, a celor buni, cum şi acea încredere in D-zeu şi noi,
care a dat şi v a da neîncetat puteri şi aripi năzuinţelor
omeneşti.
Urmărirea cu z e l a unui ideal, ajunge ca să stingă pa­
timile rele şi sa împiedice ori ce revolta a lor. Câte vieţi
searbăde, câteBCU Cluj / Central
existenţe University
perdute, numaiLibrary Cluj nu şi-au
pentrucă
format un ideal. Mulţi oameni trăiesc mizerabil numai pentru
că n'au voit să-şi aleagă un plan de muncă atunci când
puteau.
Şi ce trist lucru trebue să fie atunci când ai îmbătrânit
şi când numai poţi repara nimic, căci fluviile nu se mai
întorc către i s v o a r e l e lor şi nici florile căzute nu se mai
urca pe ramuri. Daca v o i m ca acest ideal să aibă o înrâurire
d e fapt asupra noastră, trebue să a v e m în el o credinţă
puternică, şi sâ-1 iubim cu o iubire aprinsă.
Referitor la idea', cunoscutul scriitor francez P. Bourget
z i c e : . S'a scris adesea despre origihefe acestei dispepsii
morale, de care sufere o m e n i r e a : abuzul, desfrâul, surme­
najul intelectual necesitatea politică; însă după toate aceste
cauze secundare, trebue să ne suim la cauza primară: Lipsa
o r i cărei credinţe, indoiala . . . credinţa ducându-se a lăsat
î n astfel de suflet o spărtură, pe unde se scurg toate
plăcerile."
Ce amarnică neorânduială trebue să fie în sufletele
acelora care-şi închipue că lumea aceasta este o vastă sala
d e p e t r e c e r e ! Şi când se trezesc, apoi iluzia este cuvântul
care le serveşte pentru a-şi ascunde dezertarea şi c ă d e r e a .
Să lucrezi puţin, să dormi mult, să nu refuzi nimic
gusturilor bolnavre, sa trăeşti fără nici o legătură Cu Cel
Prea înalt, să te foloseşti de viaţa aceasta ca un arendaş
vitreg de pământul lui, ce însemnează aceasta? A. trăi far i
ideal.
 A c e i c e au un ideal, nu ştiu c e înseamnă desnâdejde,
lene, plictiseală, mai ales această boală de care suferă atât
de mult societatea noastră şi de care v o m mai a v e a ocazii
să v o r b i m .
In inima noastră unde se luptă atâtea dorinţi, unde se
frământă atâtea plăceri opuse, se găseşte c e v a care răs­
cumpără totul. Este entuziasmul, acea autoritate care c o ­
mandă voinţei. ,i de-am câştigat voinţa, am câştigat lupta
în viaţă, ne-am ajuns idealul.
I d e a l , ce nobil c u v â n t ! A c e s t drăgălaş copil înaripat
al închipuirilor noastre, acest soare luminos care face su­
fletul nostru o veşnică primăvară, să-i deschidem larg
ferestrele sufletului şi să-i lăsăm razele să inunde cămările
inimei, cu lumina lui bogată.
13/VI/920. ' / noua.

VORBEAU MOŞNEGII ...

BCU Cluj / Central University Library Cluj
l/orbeau moşnegii 'n graiul lor cuminte
Când s'adunau la sfat în sărbătoare,
Că luminata duhurilor minte
Croieşte soarta pentru mic şi mare.

Că rând pe rând şi bucurii şi vaieri

Dapănă meşterite ursitoare,
Şi fes din fermecatul vremii caier
Noroacele vieţii de subt soare.

.. . Şi'n vraja clipei pururea slăvite

Când văd horind cu steaguri, ca cu plugul
Blajinele noroade desrobite,

Smerit mă'nchin In fata~ţi strălucită

Ce rânduitu-le-a să-şi sfarme jugul,
Senină ursitoare preamărită . . .
Oradea-Mare, 1920.
A. NAN

Tofi bunii Români, trebue să aboneze Revista >CELE TREI CRIŞURh,

care poartă făclia Culturii, în toate coifurile pământului românesc.
 P A G I N I D I N L I T E R A T U R A R O M A N Ă

I. L. C A R A G I A L E . - SCHIŢE

METEAHNA . . .

In general, o staţiune de aer curat este un loc mai mult

sau mai puţin pitoresc, unde te plictiseşti, până la înecă-
ciune, dacă nu ştii danţâ, ca să poţi respira seara praful
din salonul de bal dela Kurhaus. Insă astă vară, fiind osân­
dit să respir o luni aer curat, chiar dacă nu ştiu danţâ, am
avut norocul să petrec împreună cu un tip de o m foarte
ciudat, un fel de maniac, şi aş îi nedrept dacă aş zice că
am petrecut prost. E adevărat că până la urmă, cu câteva
zile înainte de a ne despărţi, începuse să mă cam obose­
ască cu atâtea — cum să zic ? — cu atâtea prostii; dar cele
două, trei săptămâni dela 'nceput, nici nu ştiui când trecură,
atât mi se părea tipul de interesant.
Mai întâi era un om îoarte cum se cade — ungur. Pentru
un român ordinar ca mine, adică nu un extra-ordinar român,
se găsesc şi printre unguri îoarte cum se cade o a m e n i ;
v r e a u adică să spun că un român cât de ordinar se deosi-
beşte în aceasta BCUmult
Cluj /deCentral University
ungurii Library
imbecili Cluj mulţi de
— sunt
aceştia şi la unguri — cari nu ar îi 'n stare să admită că
se pot găsi şi printre români oameni cum se cade afară de
românii renegaţi din regatul maghiar, cari acolo sunt consi­
deraţi ca oamenii cei mai cum se cade.
Deşi eram cu ungurul meu totdeauna alături la toplito
(aşa se zice pe ungureşte table d'hote), deşi în cursul zilei
ne întâlneam mereu la promonat (promenadă, pe ungureşte),
şi deşi din parte-mi, comunicativ ca orice român ordinar, îi
dedeam într'una ghes sâ-i îac cunoştinţa, nu era chip să
mi-1 apropiiu. Instinctiv, mi-am dat seama că mi-1 depărta­
sem : făcusem greşala să-i adresez la masă cuvântul în ro­
mâneşte; el, o m politicos, mi-a răspuns destul de aspru:
„Netn ertek, kerem szâpenl" ( a d i c ă : nu 'nţeleg, mă rog
frumos).
înţelegând ce greşală îăcusem şi dorind neapărat a-i
iace cunoştinţa; pe de altă parte, pricepând de ce slăbiciune
sufere omul meu, m'am gândit la o stratagemă, care mi-a
reuşit. Intr'o dimineaţă, când ne-am aşezat alături la caîea,
după ce l-am salutat îrumos, i-am zis pe ungureşte: „Bună
dimineaţa, poîţesc!" fluzindu-mă, omul s'a transfigurat; de
unde eri sta posomorât cu ochii 'n taler, acu de odată, ra-
diând preteşug din ochi, cu un zâmbet aîabil, m'a 'ntrebat
în limba lui: „Dar domnul ştie ungureşte?" I-am răspuns
că am ^tiut puţin când eram copil, că acuma mai înţeleg
ceva, dar am uitat aproape de tot să v o r b e s c . . . P e urmă
/la noroc, am încercat) am urmat să-i spun pe franţuzeşte
cât îmi pare rău că neputând trăi printre maghiari, a m uitat
o limbă aşa de frumoasă, care mi-aminteşte de copilărie şi-
mi face atâta p l ă c e r e când o aud vorbită mai ales de socie­
tatea cultă, sau de pe a m v o n , sau pe teatru.
Omul meu s'a găsit că ştie franţuzeşte mai bine decât
mine, şi, din momentul acela, am fost o lună nedespărţiţi.
Stratagema mea a p r i n s ; ce e drept, nu era decât pe jumă­
tate infamă: numai în privinţa regretului că n'am putut trăi
printre maghiari; în privinţa limbii însă, eră numai puţin
cam exagerată; şi cunosc mulţi români ardeleni culţi
de aceeaş părere cu mine şi cari v o r b e s c limba maghiară
frumos cum mulţi maghiari culţi ar dori s'o vorbească.
A ş a dar, ne-am apropiat şi ne-am împrietenit, si nu-mi
pare r ă u : am putut studia de aproape fenomenul ciudat al
maximului de tensiune sufletească, cum adică o apucătură
bună a omului, Irecănd măsura, poate deveni pernicioasă,
cum o virtute împinsă peste o anumită limită începe a îi o
curată meteahnă.
Ungurul meu, aşa o m cum se cade, şi inteligent, şi cult,
era în cazul acesta din u r m ă : întindea coarda patriotismului
peste maximul de BCU Cluj / Central University
elasticitate; când v o rLibrary Cluj
b e a inima lui de
maghiar, judecata lui de om trebuia să meargă să se culce,
nu mai a v e a de ce să mai stea de v o r b ă .
Câte minuni n'am auzit în patru săptămâni, pornite din
inima patriotului maghiar! Le-aş mai putea ţine minte pe
toate? Câteva însă v o r îi de ajuns să le resum aici pentru
a da o idee cititorului de meteahna mentală a tovarăşului
meu de cură la aer curat. Iată . . .

Mai îniâi, maghiarul nu are n e v o i e de altă cultură decât

de cultura m a g h i a r ă ; c e v a mai m u l t : orice inîluenţă a v r e ­
unei culturi străine, mai ales europeană, este deadreptul pă­
gubitoare maghiarismului; de aceea trebuiesc descurajate,
condamnate, persecutate chiar, (la nevoie, cu mijloace v i o ­
lente) toate apucăturile de contact, fie pe cale publică, îie pe
cale privată, cu v r e - u n curent de civilizaţie nemaghiârâ.
L i m b ă ? . . . numai cea naţională maghiară!
Literatură ? . . . numai cea naţională maghiară!
A r t ă ? . . . numai cea naţională maghiară!
Ştiinţă ? . . . tot aşa.
In fine, idee, muncă, invenţie, spirit, judecată, rachiu,
vin, brânză, ardei, danturi, costume, vite, capital, oameni,
sfinţi, Dumnezeu şcl. şcl. . . . toate, tot, — tot aşa!
Apoi. ..
Maghiarul nu se teme de nimeni pe pământ; contra
lumii întregi, maghiarul luptă nepăsător, sigur de victorie . . .
 îiindcă . . . are 'ncredere în Dumnezeul străbunilor s ă i . .
căci . . . maghiarul în v e c i nu p i e r e !
Dar . . . este un însâ . . . Insă: maghiarul este, din neno­
rocire, mâncat de străini! de nemţi, de jidani, de slavi, de
ţigani, de levantini, de germanism, de îrantuzism, de pesi­
mism, în fine de îel de fel de vrăjmaşi cari pot să-1. . . .
distrugă!
Şi, se 'nţeîege, odată ce v a îi maghiarismul distrus,
fireşte nu va mai exista, şi dacă nu v a mai exista maghia­
rismul, atunci lumea are să stea pe loc, n'o să se mai în­
vârtească pământul, soarele o să se stingă - cataclism uni­
versal ! s'a isprăvit cu o m e n i r e a !
Până la dar însă, maghiarul meu avea aerul feroce şi
tonul tunător; iar dela dar însă încolo, lua aerul dulceag
şi tonul duios.
A ş a m'a făcut sâ-mi petrec luna de vilegiatură într'un
mod foarte plăcut.
Cu câteva seri înainte de a ne despărţi, când începuse
sa ma cam plictisească mi-a vorbit despre tricolorul maghiar
cu un avânt într'adevâr „înâlţalor". Mi-a spus că ei mă­
nâncă mai bucuros, şi mai cu poftă chiar, săpun învelit
într'o etichetă tricoloră maghiară di cât caşcaval î n v e l i t î n
hârtie simplă BCU albă.Cluj / Central University Library Cluj
Si, amin ieri, om foarte cum se cade . . . inteligent şi
cult. . .
M'am gândit: Doamne, un o m aşa de cum se cade, aşa
de inteligent şi de cult cu aşa meteahnă . . . ce uşor i-ar îi
unui şarlatan, prost şi incult, să-1 ducă de nas şi să-şi bată
joc de t i !
Şi după ce m'am despărţit de bunul meu maghiar mi-
am z i s :
N u ! patriotismul lui e o meteahnă; nu mai e o virtute.
Bine că ne a ferit Dumnezeu pe noi, românii, de aşa
meteahnă!

CRONICA
MUZICALA.
Î N S E M N Ă R I C R I T I C E DE L A O P E R A .
TRA VIATA.
©pera „ A i d a " a ajuns, sâ facă o serie de şapte r e p r e z e n t a ţ i i înaintea,-
unor săli arhipline tn i n t e r v a l u l scurt de abia de o lună. Un fapt, c a r e
c o n t r a z i c e presupunerea c e l o r superlicial i n f o r m a ţ i sau interesaţi, cari
doresc, ca sâ desfiinţeze O p e r a din Cluj, pentru că la Cluj nu ar exista
acel U r a t al societăţii p r i c e p ă t o r d e m u z i c ă , c a r e e n e c e s a r , p e n t r u
susţinerea unei institu|iuni de înaltă artă muzicală.
Susţin chiar, că î n A r d e a l s'a î m b r ă ţ i ş a t această institutiune cu mai
multă d r a g o s t e ca şi î n capitală. C u toate că nu d i s p u n e m de o c l a s ă
socială aşa de b o g a t ă ca şi capitala, la n o i nu mi-aş putea î n c h i p u i o
sală a p r o a p e g o a l ă la o p r e m i e r ă , c u m a m esistat la p r e m i e r a o p e r e i
„ M a d a m e B u t t e r f l y * la Bucureşli. C o n s i d e r â n d m a r e l e număr al b i l e t e l o r
gratuite — obiceiu oriental — i n d e f e r e n t i s m u l c e l o r absenţi a lost chiar
revoltător
C u tot aşa d r a g o s t e şi e n t u z i a s m ca şi p r i m a p r e m i e r ă , a fost
primită şi p r e m i e r a o p e r e i „ T r a v i a t a " , ca şi a d o u a şi ultima o p e r ă care
a fost r e p r e z e n t a t ă î n stagiunea aceasta, de O p e r e din Cluj.
C u luni î n a i n t e î n t â l n e a m a d e s e a pe s t r ă z i l e Clujului o italiancă,
care prin faptul, că nu se î m b r a c ă prea e l e g a n t şi cu lux, nu a atras
asupra sa atenţiunea societăţii şi a p r e s e i .
M o d e s t ă cum p a r e a fi, nu s'a r e m a r c a t D-şoara V a c c a r i , cântăreaţa
de coloratură până la p r e m i e r a „ T r a v i a t e i ' aşa că m e r g e a u e p i s t o l e l e
triste la F l o r e n z a , că se p l i c t i s e ş t e şi nu ajunge să cânte.
L u m e a materialistă c u m este a z i , ca şi p r i m a informajiune d e s p r e
D ş o a r a V a c c a r i ştie atâta că afară d e T a n g o e că are cea mai m a r e leala
între cântăreţi. S e ştia că cântăreaţa de coloratură, se p r e u m b l ă pentru
cinci m i i de lei lunarBCU Cluj S/ oCentral
î n Cluj. c o t i n d University
că cu totul Library
au fostCluj
patru r e p r e ­
zentaţii d e ^ T r a v i a t a " şi V a c c a r i se află de patru luni la Cluj, a p n m i t
suma de d o u ă z e c i m i i lei pentru patru reprezentaţii.
M a i galanţi au fost numai c o n d u c ă t o r i i O p e r e i din Bucureşti, când
i-au dat dirigentului W e i n g a r t n e r şi n e v e s t e i sale L u c i i l e , suma de noua
zeci m i i i e i pentru că a dirijat de două ori „ T o s c a " şi două c o n e r t e
simfonice S o c o t i n d î n v a l u t a de atuncea, acea sumă e c h i v a l a c u o n o r a r u i
care î l p r i m e ş t e W e i n g a r t n e r p e un an la W i e n a .
î n fine a m ajuns la p r i e m i e r a „ T r a v i a t e i " şi D-soara V a c c a r i a putut
fi mulţumită, a v â n d un succes m a r e . P o s e d ă o v o c e de o î n t i n d e r e m a r e ,
nu prea puternică Nefiind deja chiar prea tânără, se v e d e că v o c e a « i a
pierdut î n v o l u m şi v a l o a r e î n decursul timpului. C u toate acestea încă
şi acuma m a i a r e părţi, c a r i l e cântă ca şi c e l e m a i m a r i cântăreţe de
coloratură. Jocul de scenă a fost b i n e , italienesc cu multe gesturi p o t r i v i t e ,
fine şi plin de pasiune. A fost şi ca artistă şi ca o a s p e , î n d e l u n g a t săr­
bătorită.
Partea tenorului m o n o p o l i z â n d - o la opera din Cluj D - ) P a v e l , a îost
susţinută î n m o d natural d e el. A m fi aşteptat m a i mult de data a c e a s t a
de Ia D - l P a v e l , p e c a r e îl c u n o a ş t e m ca pe un foarte talentat tenor.
Părea obosit, v o c e a î n multe pârtii palidă. Jocul de scenă lipsit de pa
siune. A ş a se v e d e , că multilaterala sa ocupaţiune, î l d i s t r a g e , nelâsându-1
să se p r o f u n d e z e în r o l u r i l e sale.
Baritonul T e o d o r e s c u , dispunând de o v o c e a d m i r a b i l ă a fost mult
aplaudat. î n r o l u l lui G e r m o u t a cântat însă de m u l t e ori î n styl eroic,
bazându-se prea tare p e v o l u m u l v o c i i . Puţină cruţare cu v o c e a e consultă.
în jocul de scenă c e r e m mai multă elegantă a m i ş c ă r i l o r .
 D-l M a r c u , î n rolul baronului, ca apariţie a fost ca şi un chelner a
unui m a r e restaurant V i e n e z . A l t f e l c r e d că e un e l e m e n t c a r e p o a t e îi
utilizat bine.
C o r u l de bărbaţi dispune d e e l e m e n t e de v a l o a r e , nu aşa însă şi
cel de i e m e i , în c a r e p e n t r u stagiunea v i i t o a r e , v o r trebui angajate ele­
mente m a i apte d e d e s v o l t a r e .
D e c o r u r i l e au fost potrivite m a i mult unei r e p r e z e n t a ţ i u n i d e ope­
retă, lipsind seriozitatea necesară. A r a n j a m e n t u l p r i m i t i v , p r o v i n c i a l .
N u î n ţ e l e g e m cauza, pentru ce nu au fost utilizate d e c o r u r i l e p r o ­
iectate şi e x e c u t a t e d e pictorul O p e r e i .
O a c t i v i t a t e sistematică, după un p r o g r a m definit putem aştepta î n
stagiunea O p e r e i din t o a m n ă , c â n d direcţiunea luată de c o m p o z i t o r i i
ş c o a l e i naţionale v a trebui c u l t i v a t ă , ca să se pună bază şcoalei naţionale
româneşti.
Dr Octavian Beu.

S P O R T I V A

Viaţa sportivă la Cluj în anul acesta a început cam târziu deoa­

rece Societatea Sportivă Română abia acum putem zice că s'a înjghebat
de-a binelea. AltăBCUcauză
Cluj /puternică a fost lipsa
Central University de echipament
Library Cluj şi mate
rial, şi mai ales lipsa totală de . . . bani.
Până în prezent s'au format două Societăţi Sportive Române
afiliate la Federaţia Soc. Sport. România din Bucureşti şi anume:
1. Societatea Sportivă A Studenţilor Universităţii, Ciuj, îi frunte
cu D-l Prof. Univ. Dr. N. Meţianu, care a pus bazele Societăţii,
secundat de un comitet muncitor şi care Club promite mult într'un
viitor foarte apropiat
2 Societatea Sportivă „ Victoria" condusă de inimosul şi cunos­
cutul sportmann-champion Inginer Saivan. .
Prima demonstraţie sportivă, cu caracter oficial, a fost matchul
de Football Associaţie - unul dintre sporturile cari se practică mai
mult la noi în România — între Echipa „ Universităţii" Cluj şi Echipa
„Gloria" Arad — care a venit pentru a juca revanşă, fiind bătuţi cu
3:1 de „Universitate" la Arad.
Matchul a avut loc pe admirabilul teren al „Arenei Sportive" în
ziua de 30 Mai, în prezenţa a foarte mulţ Profesori Universitari,
Ofiţeri — chiar şi superiori, autorităţi publice, Consulul Angliei şi a
câtoiva mii de spectatori.
Matchul începe la ora 5. p m sub arbitrajul D lui Nagy L.
Arbitru flueiă începutul jocului. Cele două echipe incep lupta. Mingea
este purtată dela o parte la alta cu mare isteţime de ambele achipe
deşi dela Universitari, lipseau 3 jucători de seamă. Cu toate acestea
Universitarii predomină, datorită liniei de halfi şi backi. Dar în urma
unui „faut" al Universitarilor în careul de 16 m „Gloria" bate 11
m. marcând un punct pentru ei. Mingea vine la mijloc şi jocul începe
să fie mai viu.
 In al doilea mitau Universitarii atacă vertiginos, izbutind să ducă
mingea până'n faţa barului advers, unde badiul, „Gloriei" pentru a-şi
salva barul face un „hands" şi astfel Universitarii bat 11 m dar
făiă rezultat. De aici o mică deprimare printre Universitari
Gloria încurajată de acest notoc, începu atacul, dar fără succes,
linia de apărate era greu de trecut căci loviturile bachiior Meţianu,
Guga şi atacurile centrului — half Nichin, îi zădărnicia orice plan.
De remarcat că şi în acest timp s'a jucat mai mult pe terenul Gloriei.
Spre sfârşitul jocului „Gloria" profitând de un „offside" mar­
chează alt goal şi ultimul, rezultatul fiind 2 : O în favorea „ Gloriei".
Dintre jucătorii dela „Universitate' s'au remarcat-. Locot Meţianu,
Guga, Nichin şi Petica. Dela „Gloria": Vaţo, Arădan şi Soica
A doua demonstraţie sportivă tot de football associaţîe, a fost
între echipele „Victoria" şi Universitarii". De data aceasta, „U" având
toţi echipierii.
1
Matchul se începe la 5 / » p. m. tot sub arbitrajul D-lai Nagy L.
Dela început s'a putut vedea superioritatea zdrobitoare a „U"."
care a avut un joc de ansamblu admirabil. Am înregistrat, cu deose­
bire ingenioasa conducere a mingei din partea centrului înaintaş
Crainic II. Echiperii ..Victoriei" sunt elemente tinere iar jucătorii
vechi fără antrenament; cu toate acestea au făcui fată onorabilă tutu­
ror atacurilor U" în urma unui antrenament serios va fi un adver
BCU Cluj / Central University
Rezultatul Library Cluj în favoarea
n

sar de temut pentru „Universitate". a fost 3.0

„Universitarilor".
Din ech pierii „U" s'au remarcat Crâsnic, Nichin, Guga şi Locot.
Meţianu. Dela „Gloria" Murgu.
:

In ziua de 27 Iunie 1920 se va ţine o şedinţă în localul „Fede­

raţiei" de sub conducerea D-lui General Herbay, pentru a discuta şi
aranja metodic viaţa sportivă în Ardeal, Bănat, Crişana şi Maramureş.
O. U. E.

NOTE
ZIUA DREPTĂŢII tronului Austriei, în ziua de 25
Iunie 1914.
Pofta G e r m a n i l o r de a stăpâni 28 Iunie 1914, este pentru o m e ­
întreaga o m e n i r e , e x p r i m a t ă prin n i r e ziua fatală, ziua î n c a r e tra­
acel „ D e u t s c h l a n d tJberalles" era tn g e d i a celui m a i o d i o s răsboiu, a luat
căutarea unui p r i l e j , pentru ca prin fiinţă, e s t e ziua în care atâtea m a m e ,
aruncarea focului, g r o a z e i şi a ur­ soţii şi copii, î ş t p l â n g fiii, soţii şi
giei, prin d i s t r u g e r e şi nelegiuiri, să părinţii sacrificaţi, pentru a î m p i e ­
se poată înfăptui. dica î m p l i n i r e a năzuinţelor unui
Prilejul fu dat de atentatul dela împărat-nebun.
S a r a j e v o , a cărui v i c t i m ă a fost 28 Iunie, a î n s e m n a t pentru Ger­
Archiducele Ferdinand, moştenitorul m a n i multă v r e m e , începutul unei
dictaturi — m a i g r o z a v ă decât cea
ţaristă — asupra p o p o a r e l o r cari m a i
a v e a u un D u m n e z e u şi c a r e părea
că se v a e x t i n d e peste î n t r e g u l g l o b
p ă m â n t e s c , prin forţă şi brutalitate,
până când, tot la 28 Iunie, dar cu
cinci ani m a i târziu, l a 28 I u n i e
1919, — amară decepţie — p l e n i p o ­
tenţiarii G e r m a n i , î n sunetul m u z i -
c e l o r şi bubuitul tunurilor f r a n c e z e ,
semnau la V e r s a i l l e s , tratatul de
p a c e i m p u s de A n t a n t a v i c t o r i o a s ă .
28 Iunie 1914 — 28 Iunie 1919, e
cel m a i plastic e x e m p l u — c e a
existat î n istoria o m e n i r i i — de
răsplată dreaptă, a be(iei de cutro-
pire şi stăpânire a unui p o p o r .
Zi sfântă pentru p o p o a r e , z i î n
care civilizaţia — î n î n s ă ş i patria
ei, Franja, — pecetluia î n f r â n g e r e a
barbarismului, 28 I u n i e 1919, se
poate — cu d r e p tBCU Cluj—/ Central
cuvânt numi:
Ziua dreptăţii.
O r a d e a - M a r e 28 Iunie 1920.
Adam Clisi.
Din m o ş t e n i r e a de v a l o a r e ră­
masa de pe timpul stăpânirii m a ­
ghiare î n A r d t a l , a v e m l o c a l u r i l e
p u b l i c e şi autorităţile, de o arhitec­
tură, estetică şi confort a d m i r a b i l ,
ocupate astăzi de diferite institutiuni,
î n judeţul B i h o r , unul din c e l e m a i
frumoase judeţe t r a n s i l v ă n e n e , sunt
localuri cari mi-au a t r a s atenţiunea
prin frumuseţea şi confortul lor şi
care aşteaptă să fie întrebuinţate
sau să li se dea d e s v d l t a r e a c u v e ­
nită, după m e n i r e a lor. A ş a , l â n g ă
O r a d e a , a v e m „ S a n a t o r i u l de tu­
berculos*" sub direcţia D-lui d o c t o r
A l e x a n d r u GerC, situat pe dealul
Toţi bunii Români, trebue să aboneze Revista >CELE
care poartă făclia culturii, în toate colţurile pământului
din faţa g ă r i i , la aer curat, ferit d e
curenţi, local h i g i e n i c şi foarte încă­
p ă t o r ; are l o c pentru 140 bolnavi,,
dintre cari z e c e pentru cei m a i cu
dare de mână, î n c a m e r e s p e c i a l e .
B o l n a v i d e a m b e s e x e , separaţi,
nutriji de dorul sănătăţii, se o d i h n e s c
ziua pe paturile lor, scăldaţi î n
r a z e l e de soare, pe o terasă admi­
rabilă. Pentru "aceste suflete c ă l ă ­
t o a r e , timpul este medicul-artist al
v i n d e c ă r i l o r . Când s'a anunţat v i z i t a
„ D - l u i Prefect" toate c a p e t e l e palide
şi triste, erau î n d r e p t a t e s p r e mine
şi m ' a u i m p r e s i o n a t a d â n c ; erau
p r i v i r i , duioase, pline de nădejdea
unei atenţiuni d e o s e b i t e , pentru a l e
aduce s a l v a r e a lor, îmbunătăţirea
traiului lor măsurat.
D o c t o r u l î m i dă explicaţiuni bi­
n e v o i t o a r e , asupra fiecărui caz. la
University
fiecare a vLibrary e a c e v aClujde spus. Fondul
era acelaş . . . acelaş m i c r o b distru­
gător care'i pândeşte şi consumă,
în mijlocul lor, ca şi î n v â l t o a r e a
răsboiului ne d ă m s e a m a de ade­
v ă r a t e l e suferinţe umane, unele
lente, — î n t â m p l ă r i ale soartei, altele
violente isvorite dintr'o datorie
supremă, a m b e l e î n d r u m a t e con­
centric s p r e acelaşi întunerec.
Beiuşul, o v a s t ă g r ă d i n ă pe pla­
iuri pitoreşti, î n acel centru istoric
r o m â n e s c , c a r e a î n c ă l z i t poporul
nostru p e timpul stăpânirii m a g h i a r e ,
se v e d e , când te a p r o p i i de orăşel
un l o c a l nou, măreţ, peste care
distrugerea b o l ş e v i s t ă şi-a lăsat
urmele. Este localul cu peste o sută
de c a m e r e , care era destinat pentru O
şcoală n o r m a l ă sau profesională, cu
internat. A s t ă z i este î n aşteptare a
i se da o destinaţie.
L a T i n c a, a v e m băi î e r u g i n o a s e ,
TREI CRIŞCRl't
românesc.
zise „Baia de fer* sub direcţiunea
D-lui L u d v i g V a s s .
La P i i s p f t k şi F e l i x , două
staţiuni b a l n e a r e , la 7—8 k m . d e
Oradea, proprietatea Episcopiei
R o m a n o - C a t o l i c e ; locuri de repaus
MEMENTO
O a l u t ă m cu cea m a i v i e căldură
şi mulţumire, trupa teatrului naţio­
nal din Bucureşti, care face astăzi
cinste oraşului nostru şi c a r e dă
Românilor posibilitatea a m a i res­
pira c â t e v a c l i p e arta r o m â n e a s c ă
interpretată de cei m a i de seamă
artişti r o m â n i .
BCU Cluj / Central
Salutăm această trupă plini de
respectul datorit purtătorilor făcliei
culturii r o m â n e ş t i pretutindeni şi
mai cu s e a m ă î n colţurile c e l e m a i
depărtate ale r o m â n i s m u l u i , unde
de multe o r i ea, abia m a i licăria.
Hdtnlet, flpus de soare,
Vlaicu Vodă, V i f o r u l ş i Oedip
R e g e , I n t e r p r e t a t e d e m a r i i noştri
artişti tn frunte cu maeştrii N o t t a r a
şi D e m e t r i a d e , au atras şi admiraţia
streinilor şi chiar a puţinilor U n g u r i
ce au asistat, al c ă r o r ş o v i n i s m
tendenţios,nu a putut să m a i a c o p e r e
şi Întunece şi aceşti lauri câştigaţi
pe a m v o n u l artei a d e v ă r a t e .
R e g r e t ă m , că r e p r e z e n t a ţ i i l e a v â n d
loc t o c m a i în t i m p u l când r e v i s t a
noastră era sub t i p a r nu putem face
o d a r e de s e a m ă c o m p l e t ă .
Totuşi reuşita c e l o r cinci r e p r e -
zentaţiuni, nu v a fi uşor uitată d e
Orădani, dintre cari mulţi abia a c u m
î n c e p să cunoască arta r o m â n e a s c ă
şi v a l o a r e a ei.
al O r ă d a n i l o r şi refugiul b o l n a v i l o r
reumatici.
V o m pune în e v i d e n ţ ă aceste
bogăţii şi v o m căuta a da tot spri­
jinul pentru punerea lor tn v a l o a r e .
O. B.
Suntem mulţumiţi, că concetăţenii
noştri au răsplătit printr'o frumoasă
şiientuziastă p r i m i r e , talentul, m u n c a
şi d r a g o s t e a artiştilor noştri, cari
c u t r e e r ă astăzi A r d e a l u l , arătând
şi foştilor noştri asupritori, frumu­
seţea l i m b i i şi artei r o m â n e ş t i .
M â n d r i de arta noastră, a d u c e m
UniversitydeLibrary
prinosul Cluj
recunoştinţă iluştrilor
ei interpreţi, c ă r o r a le urăm ca laurii
căpătaţi la noi, să le fie un i m b o l d
şi m a i puternic pentru ' p r o p ă ş i r e a
artei noastre î n v i i t o r .
i " e timpul vacantei de v a r ă deia
15 Iunie - 1 5 Septemvrie, revista
noastră v a a p a r e odată pe lună
la 15 a l e fiecărei luni.
D 'ii n cauza c r e ş t e r i i î n m a r e
m ă s u r a a s c u m p e t e i hârtiei şi l u c ­
rătorilor, suntem nevoiţi a ridica
preţul r e v i s t e i noastre la 3 lei 50
numărul.
Z/iarul „Egyete'rtăs" din D e b r e ­
ţin publică cu data d e 1 Iulie urmă­
toarele :
U n g u r i i sunt şi din b i s e r i c i s c o ş i
de V a l a h i .
D e l a subscrierea păcii î n c o a c e nu
m a i e î n g ă d u i t a se v o r b i ungureşte
— şi d e o a r e c e U n g u r i i nu ştiu şi
Toti bunii Români, trebue sjl
n i c i nu v r e a u să ştie r o m â n e ş t e ,
sunt maltrataţi şi chiar bătuţi de aboneze Revista „ C E L E TREI CRI­
V a l a h i . Situaţia e î m s u p o r t a b i l ă î n ŞURI", care poartă făclia culturii,
A r d e a l atât m u n c i t o r i l o r cât şi c e ­ în toate culturile pământului ro­
tăţenilor. N i s'a m a i comunicat, că
mânesc.
V a l a h i i participă l a s e r v i c i i l e d i v i n e
ungureşti, şi la cea m a i m i c ă a l u z i e
făcută cu p r i v i r e la v e c h e a U n g a r i e
sunt bătuţi cu patul p u s t e l o r şi daji D o m n i i abonaţi ai r e v i s t e i noas
afară din b i s e r i c ă . tre, cari l o c u e s c î n T r a n s i l v a n i a
E s i g u r d e tot, că u n g u r i m e a s e sunt rugaţi, a achita a b o n a m e n t u l
v a răscula cu toată puterea, n e p u ­ cât de curând prin m a n d a t poştal,,
tând suporta t e r o a r e a d o m n i e i v a ­ adresat A d m i n i s t r a ţ i e i R e^
lahilor. vistei „CELE / R E I CRIŞURI*
C e spuneţi D o m n i l o r U n g u r i din O r a d i a-M a r e .
T r a n s i l v a n i a d e bogatul spirit in­ D o m n i i abonaţi l o c u i t o r i î n v e c h i u t
v e n t i v al fraţilor D v s ? A p r o a p e că Regat, v o r achita a b o n a m e n t u l după
să nu-i m a i cunoaşteţi 1 Sau p o a t e e ce se v o r p r i m i m a n d a t e p o ş t a l e şi
efectul distrugător al căldurilor din pentru T r a n s i l v a n i a . V o m anunţa
această v a r ă . . . aceasta în r e v i s t ă .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

CITIŢI I N N U M Ă R U L V I I T O R :

A v r a m Iancu î n S e m i n a r de R. C i o r o g a r i u
De „Ziua Morţilor" d e Vintilă Petala
Soarta R o m â n i s m u l u i î n
Balcani de T h . Capidan
Imniţl N a t i o n a l A m e r i c a n
traducere de Z a h a r i a Bârsan
învins, versuri de George A . Petre
V e c h i u r m e d e cultură
românească î n Bihor de Ciuhandu
etc. etc. etc.

nBOttnŢI REVISTFi „ C E L E T R E I C R I Ş U R I - -
 G E N E R A L A PETROLIFERA
S O C I E T A T E A N O N I M A P E N T R U I N D U S T R I A ŞI C O M E R T U
PETROLULUI —— CAJPITAL 60 000,000
P R O S
A v â n d î n v e d e r e împortanta din
ce î n c e crescândă a petrolului şi de­
rivatelor sale, atât î n tară cât m a i
ales în străinătate, şi pentru a in­
tensifica e x p l o a t a r e a şi productiunea
unor cunoscute s o n d e şi terenuri
petrolifere, s'a î n t e m e i a t „ G E N E R A L A .
P E T R O L I F E R A " Societate A n o n i m ă
pe A c ţ i u n i p e n t r u Industria şi C o ­
merţul P e t r o l e u l u i , constituită prin
actul autorizat de T r i b . I l f o v , Secţia
Notariat, la N o . 12.605 din 24 M a i
1920 şi autentificată pentru funcţio­
nare de c ă t r e T r i b IBCU Cluj / CCentral
l f o v , Secţia o­
m e r c i a l ă , prin h o t ă r î r e a sa din 16
Iunie a. c. î n v e s t i t ă cu formula e x e ­
cutorie.
Fondul Societăţii, asigură dela în­
ceput rentabilitatea capitalului î n v e s ­
tit. El este format din :
I. 5 sonde şi 10 puţuri în plină
producţiune la Buşteni, Bordeni şi
Băicoi, 3 sonde în lucru la Fierbători-
Cotoi, forate până la 600 m e t r i adân­
c i m e şi gata a fi r ă z b i t e î n c â t e v a
săptămâni.
II. 1886 p o g o a n e terenuri petroli­
fere din cari 683 p o g . î n plină p r o ­
prietate sol şi sub-sol cu rentabili-
atea asigurată chiar şi numai din
produsele solului. Restul sunt con
cesionate şi s i t u a t e : c i r c a 600 p o ­
goane chiar între sonde, iar restul
împrejurul sondelor, ambele categorii
aflătoare î n c e l e m a i r e n u m i t e r e ­
giuni p r o d u c ă t o a r e d e p e t r o l , c a :
B ă i c o i , Ruucu, Ţintea, Chiciurea,
Bana M o r e n i , Buştenari, Bordeni,
L E I
P E C T
A p o s t o l a c h e , R e c e a , Vulcăneşti, C o -
păceni, Păcureti, Scăeni, etc.
I I I . R e d e v e n ţ e l e produse de t e r e
nurile şi sondele azi p r o d u c t i v e dela
Băicoi şi M o r e n i c u m şi c e l e v i i t o a r e
din terenurile c o n c e s i o n a t e î n cen­
trele p e t r o l i f e r e c e l e m a i b o g a t e .
P e aceste terenuri deţinute de c e l e
mai i m p o r t a n t e societăţi p e t r o l i f e r e
din ţară, pe lângă s o n d e l e a s t ă z i
î n producţiune şi î n foraj se v o r
m a i instala un mare număr de
s o n d e noi.
University Library Cluj
C a p i t a l u l societăţii a fost fixat
la 60.000.000 lei. împărţit î n 120.000
acţiuni â 500 lei n o m i n a l şi a îost
a c o p e r i t î n î n t r e g i m e de fondatori
p r i n aporturi î n natură şi î n nu­
m e r a r după cum r e z u l t ă din actul
constitutiv.
S p r e a se interesa şi c e r c u r i l e
l a r g i ale publiculuir o m â n e s c l a a c e a s ­
tă î n t r e p r i n d e r e , fondatorii oferă
subscriptiunii p u b l i c e 50.000 acţiuni
î n v a l o a r e d e 25.000.000 L e i .
Subscripţiile î n c e p î n ziua de
Luni 21 Iunie a. c. î n c h i z â n d u - s e la
30 Iunie a. c. şi se p r i m e s c la Banca
G e n e r a l ă a Ţ ă r i i Româneşti, Str.
L i p s c a n i N o . 10, cum şl la toate
sucursalele ei din : P l o e ş t i , Brăila,
C r a i o v a , Constanţa, Galaţi, T.-Măgu-
r e l e , Giurgiu şi B r a ş o v , p r e c u m şi
în Cluj la Banca Vatra, în T e m i ş o a r a
la Banca Temişana şi în Chişinău ia
Banca Basarabiei.
C o n s i l i u l de A d m i n i s t r a ţ i e îşi
r e z e r v ă dreptul' de a î n c h i d e subs-
•cripjia înainte d e t e r m e n şi de a
tace repartiţia acţiunilor subscrise.
Pentru fiecare acţiune subscriitorii
v o r depune suma de 530 L e i , adică
500 L e i pentru v a l o a r e a integrală a
acliunei c o m p l e c t achitată şi 30 L e i
pentru s p e z e l e de emisiune şi
timbru.
Primul Consiliu de administraţie
ales pe 4 ani c o n f o r m statutelor
este format a s t f e l : D o m n i i :
Em. Antonescu, profesor U n i ­
versitar ;
V i c t o r A n t o n e s c u fost Ministru ;
General E. Balif, A d m i n i s t r a t o r u l
Domeniilor Coroanei,;
Dr. G. D. Creangă, A d m i n i s t r a -
t o r u l - D e l e g a t al Băncii G e n e r a l e a
Ţării R o m â n e ş t i ;
Jacques M . Elias ;
Inginer G. Gan*; :
Inginer Ghica :
Inginer Profesor Dr. V . Iscu ;
B. E. L y c k i a r d o p o u l o s , m a r e in­
dustriaş ;
Sp. E. L y c k i a r d o p o u l o s . m a r e in­
dustriaş ;
Filip Lustgarten, m a r e industriaş ;
C. R. Manolescu-Râmniceanu, Prirr
P r e ş e d nte onorific al înaltei Cur{"
de Casaţie şi Justi[ie, P r e ş e d i n t e l e
Consiliuiui de A d m i n i s t r a ţ i e al Băncii
Generale a Tării Româneşti;
Ion M . Mitilineu, fost M i n i s t r u ;
Inuiner C. R e s c h o v s k y , m a r e in
dustriaş;
Principele Barbu Ştirbey ;
Iar C e n z o r i D o m n i i : Inginer C.
Chiru, Petre A . Mincu, Const. Oră-
nescu G e o r g e C. Stoicescu, Petre
Ştefănescu

BCU Cluj / Central University Library Cluj

DOCTORUL
Doctor ODESSER
dela facultatea din Bucureşti,
medic de spital
VIRGILNEGOESCU
medic şef de spital.
specialist de boaie interne,
Boale Interne şi siphilitice.
de femei, siphilis şi piele. L
Colsultaţiuni 2.—4 JI d a.
Strada Prinţul Carol 23. Str. Prinţul Carol No. 6.
(Fostă strada Sziiâgyi.) (Fostă str. Szilagyi Dezso)

ABONAŢI REVISTA
CELE TREI CRIŞURI"
BCU Cluj / Central University Library Cluj

Suveranii în- Ardeal

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Fântâna Meşterului Mano!

 A n u l I. No. 6 15 Iulie 1920

CELE TREI CRIŞURI

R E V I S T A DE C U L T U R A

A p a r e de două ori pe lună.

Sub Conducerea Dior :
ROMKM CIOROQHRID, GEORGE BflCflLOGLU, Dr HLEXHNDRU PTERNCU
Vicar Episcopal Colonel Dir. G-l al fnvăţămîntului

HBONHMENTE: R e d a c { i a şi A d m i n i s t r a ţ i a :
70 lei.
Prinţul C a r o l N o . 5., Etajul N o . 1.
20 lei. Oradea-Mare
— 3'50 Iei. M a n u s c r i s e l e nu se î n a p o i a z ă .

Abonamentele, rugăm, să se anunţe Ia Redacţie, urmînd ca achitarea

să se L c ă ulterior, la înştiinţarea noastră.

MAREA REUNIUNE
BCU Cluj / Central University Library Cluj
„ C E L E T R E I C R I Ş U R I "

STATUTE.

CONTINUARE

P r o p u n e r i l e ce se v o r face adunării g e n e r a l e , v o r îi supuse aprobării

comitetului cu 8 z i l e înaintea şedinţei.
A d u n a r e a g e n e r a l ă e x t r a o r d i n a r ă care se v a face din 3 în 3 ani d e
către adunarea g e n e r a l ă , trebue c o n v o c a ' â după c e r e r e a s p e c i a l ă a 50
m e m b r i fondatori ori a c t i v i .

Dispoziţii tranzitorii.
A r t . 18. M a r e a R e u n i u n e „Cele trei Crişuri", are durata nelimitată ;
ea nu se poate desfiinţa nici î n parte, nici î n total de cât cu o majoritate
s
de /4 din numărul m e m b r i l o r fundatori sau în cazul dispariţiei acestora
2
/ 3 din v o t u r i l e m e m b r i l o r fundatori şi a c t i v i ai Reuniunei.
A r t . 19. In c a z de desfiinţare, adunarea care v a p r o c e d a la aceasta,
v a hotări şi destinaţia c e o v a lua î n t r e g u l avut al R e u n i u n e i .
A r t . 20. T o a t e şadinteie, s e r b ă r i l e etc, pot îi f r e c v e a t a t e de m e m b r i i
fundatori sau a c t i v i î n m o d gratuit, d o v e d i n d legitimaţia prin cartea de
identitate eliberată d e B i r o u l Comitetului Central.
Celelalte persoane, m e m b r i i participanţi şi persoanele streine pot

Continuâie la padina 33.