CONSTANTIN C.

GIURESCU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

PENTRU
VECHEA SCOALA"
DE ISTORIE
RASPUNS D-LUI N. IORGA

I 9 3 7
.

www.dacoromanica.ro
 CONSTANTIN C. GIURESCU
PROFESOR LA IJNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

PENTRU
VECHEA $COALA"
DE ISTORIE
RASPUNS D-LUI N. IORGA

1 9 3 7

www.dacoromanica.ro
PENTRU « VECHEA SCOALA » DE ISTORIE
RASPUNS D-LUI N. JORGA
41 NimicA nu stria credinta asa
celor ce scriu leatopisetele ca fatAriia
cand veghe voea unuia qi pogoara
lucrul cu huM altuia *.
(MIRON COSTIN, Letopisqui
Tdrii Moldovei).

De catva timp, d. Iorga e intr'o stare de agitatie care depase§te

cu mult pe cea obi§nuita. Pretutindeni, fata de oricine, prin toate
mijloacele, d. Iorga atacal o .7coala noua * de istorie §i pe reprezentantii
ei. La Academie, la Universitate, la Liga Culturala.', la Valeni, pe strada,
in tren, la receptii, la banchete, urbi et orbi, aceasta §coala e aratata
ca ducand o lupta o contra interesului national 6, iar reprezentantii ei,
tinerii istorici de azi, ca ni§te a rational4ti * care defaima figurile
ilustre ale trecutului nostru, care dau argumente dumanilor Orli,
care ofenseaza sentimentul national. Luclarile acestor istorici, de §coala
nota, sunt atacate ; li se contests valoarea; li se fac recenzii fulmi-
nante. Pentru a prezenta faptele cronologic, amintesc mai intai cam-
pania, unica prin proportii, ton, mijloace, care s'a dus impotriva Inert -
rii mele Istoria Roncinilor. Ca aceasta campanie n'a avut niciun succes,
ea, dimpotriva, critica §tiintifica §i publicul §i-au spus cuvantul, facand
necesara, la cateva luni numai dupa aparitie, o noua.' editie, asta nu
intereseaza deocamdata. Retinem numai faptul ca d. Iorga a incercat
o campanie de o distrugere ». Acum in urma, domnia sa s'a napustit
impotriva lucrarii d-lui Petre Panaitescu Mihai Viteazul. i aceasta
lucrare trebue nimicita, deoarece concluziile ei nu se potrivesc cu con-
cluziile lucrarii similare, scoase cu cateva luni inainte, a d-lui Iorga.
Iar, nepotrivindu-se, e, evident, o lucrare care jignqte sentimentul
national, dat flind ca acest sentiment are ca exponent exclusiv §i inte-
gral pe d. N. Iorga.
Pentru a face atmosfera in sensul vederilor sale, pentru a convinge
auditoriul conferintelor sale, pentru a impresiona opinia publics,
z

www.dacoromanica.ro
 4 CONSTANTIN C. GIURSCU

d. Iorga nu se cla in laturi dela niciun mijloc: afirma inexactitati, difor-

meaza, atribue autorilor pareri pe care nu le-au rostit niciodata. Orice,
numai sa fie distrusa « scoala noua » de istorie, sä fie anulati reprezen-
tantii ei. Cu alte cuvinte, sä fie oprita evolutia fireasca a istoriografiei
romanesti pentru ca aceasta sa rama.'na in stadiul in care a fixat-o d.
Neculai Iorga.
Campania a inceput prin publicarea unei brosuri intitulate koala
noud de istorie, av'and ca subtitlu: 0 ldmurire delinitivd. De fapt, bro-
sura se ocupa foarte putin de principiile coalei noua, de metodele ei §i
foarte mult de j'ersoana reprezentantilor ei. Nu e o discutie de idei,
ci o serie de atacuri personale. Cele mai multe imi sunt rezervate mie,
altele privesc pe d. Gheorghe I. Bratianu 1) si Petre P. Panaitescu 2),
cateva randuri se refers la tanarul istorie D. Bodin 8). Dupa ce a scos
brosura, d. Iorga a tinut o comunicare la Academia Romans, corn-
batand pe d. Petre P. Panaitescu, autorul recentului studiu asupra
lui Mihai Viteazul, a chemat apoi lumea la doua conferinte la « Liga
Culturala n tiparite ulterior sub titlul 0 qcoald noud istoricd 4), a
tinut o noua comunicare la Academia Romans, a organizat, in sfarsit,
o excursie de expiatie la Cozia, ca sa arate participantilor cats drep-
tate are domnia sa si cat sunt de gresiti reprezentantii scoalei noua
de istorie. Bineinteles, in tot acest timp, « Neamul Romanesc » a tunat
si a fulgerat.
Am aratat Yi cu alt prilej telul in care se informeaza d. Iorga, o exac-
titatea » afirmatiilor sale, 4 impartialitatea sin o buna-credinta » de care da
dovada In discutiile stiintifice privind trecutul nostru5). Astazi, constatam
ca si atunci cand e vorba de fapte petrecute sub ochii noqtri, controlabile
prin acte oficiale sau marturii ale persoanelor Inca in vieata, domnia sa
aplica exact aceeasi metoda. Regasim aceleasi inexactitati, aceleasi
confuzii, aceeasi lipsa de obiectivitate si aceea§i conceptie egocentrics,
facand sa se miste totul in jurul sacrosanctei sale persoane. Nu mi-asi

') Vezi raspunsul d-lui Gheorghe I. Bratianu in r Curentul n cu data de Joi

14 Mai 1936, sub titlul: a In jurul fcoalei noud de istorie 0.
2) D. Panaitescu a raspuns mai int& intr'o brosura cu titlul: 5coala noud
de istorie, Bucuresti, 1936, 3 p. in-80 si acum in urma, in articolul intitulat In
jurul lui Mihai Viteazul. Rdspuns d-lui N. Iorga, aparut in Revista Istoricd
Romclnd, VII (1937), p. 1-3r.
I) Vezi raspunsul acestuia: D. Bodin, .,Scoala noud de istorie. Rdspuns
d-lui N. Iorga, Bucuresti, 1936, 16.p. in-80.
) N. Iorga, 0 ,ccoald noud istoricd, Bucuresti, Maiu 1936, 5o p. in-8°.
5) Vezi Const. C. Giurescu, In legdturd cu r Istoria Rorminilor s. Rdspuns
recenziei d-lui N. Iorga, Bucuresti, 5936, 57 p. in-8° (Extras din Revista Istoricd
Romcind, VVI (1935-1936) 0, in special, p. 10-23).

www.dacoromanica.ro
 PENTRU IVECHEA. *COAIA DE IsTo Ian 5

fi inchipuit insa ca va impinge atat de departe intoleranta §i ura sa,

incat sa-mi atribue cuvinte pe care nu le-am rostit niciodata, sä inven-
teze afirmatii care n'au fost niciodata formulate, numai spre a-si servi
dorinta de razbunare. Cititorul va avea indata prilejul sa judece singur
§i va vedea cat de definitive dar in alt sens decat cel scontat este
lamurirea pe care o da d. Iorga.
Sä examinam acum, pe rand, atacurile d-sale. Unele sunt fati§e,
altele acoperite, luand calea, atat de scumpa d-lui Iorga, a insinuarilor.
Dupe ace: a, ispravind cu partea personals, vom discuta principiile si
metodele care deosebesc cele doua §coli, « Foala nou5.* cum i-a spus
d. Iorga, a noastra, a celor tineri, aceea a d-sale ffind deci, dupe
propria-i recunoWere, « coala veche*. Consideram aceasta discutie de
principii ca partea esentiala a polemicii, din care credem ca va rezulta
un fobs pentru istoriografia romaneasca. Am fi renuntat bucurosi la
partea personals, dar atacul d-lui Iorga este atat de patima, invi-
nuirile aruncate sunt atat de lipsite de once temeiu §i de elementara
buns credinta ce se cere oricarui istoric, insinuarile atat de perfide,
incat a le rasa fa're raspuns ar insemna sä recunoa§tem ea ar putea fi
macar un dram de adevar in ele. 5i aceasta nu se poate.

www.dacoromanica.ro
 I
1. Cel dintaiu atac personal priveste un fapt de pe cand eram stu-
dent. « D. C. C. Giurescu spune d. Iorga daduse la un examen
o lucrare asupra rosturilor artei bizantine si, cum eu credeam ca s'a
inchis la not era plagiatelor, am socotit-o cum si poate fi originals
0 am crezut ca-i fac o placuta surprindere..., tiparindu-i-o..., in Revista
Istorica *.
Insinuarea arena asa de scumpa d-lui Iorga e evidenta. tiind
bine ca teza mea era o lucrare personals, iar nicidecum un plagiat
o si recunoaste de altfel prin cuvintele « cum si poate fi * d. N. Iorga
incearca totusi sä sugereze cititorilor si contrariul. Procedeul e intea-
devar demn de un profesor, de un propovaduitor al adevarului.
2. Dar clack' primul atac e sovaelnic si deghizat si dovede§te numai
o buna * sa credinta, cel de al doilea e fatis si ne ingaduie sä apreciem,
pe deasupra, si exactitatea memoriei d-lui N. Iorga. B vorba de un fapt
petrecut la Fontenay-aux-Roses, in timpul cat eram membru al *coa-
lei de acolo.
s Imi trebuia..., la Fontenay-aux-Roses povesteste d. Iorga
pentru o conferinta, vechea mea carte.. . Istoria literaturii ronuinefti
in secolul al XIX-lea. Biblioteca pe care am adunat-o in frumoasa
cladire cumparata de mine, nu avta aceasta lucrare. D. Ianculescu
(subdirectorul scolii 1) stia ca d. Giurescu o poseda. A cerut-o si, cum
am deschis volumul, am vazut ca margenile lui erau impodobite cu
observatii batjocoritoare, repetandu-se 'intrebarea: de tmde a mai
scos-o? Am dat raspunsul tot acolo in margine: Qdin ignoranta si
prostia mea.*. I§i poate inchipui cineva adauga d. Iorga ce ar fi
trebuit sa urmeze pentru un suflet simtitor din aceasta descoperire ;
n'o voi spune eu. Peste un ceas am vazut insa in biroul mieu pe d.
Giurescu. Credea ca trebue sa-mi dea o explicatie si ea a fost aceasta,
pe care o las in judecata oricui: o Ma scusati, d-le profesor. Eram atunci
in liceu, si ma gasiam intfun mediu a cel de acasa, al tatalui, care

www.dacoromanica.ro
 PENTRU s VECHEA COALA DE ISTORIE

n'a fost drept cu mine, dar a pastrat cea mai perfecta buns cuviinta
in relatii pe care le-as fi dorit mai bune « care va era dusman ». Era
asa de enorm, incat am tacut. Ce se poate spune unui astfel de sufiet ?
(« ?coala noua », p. 5).
Acest pasaj al d-lui Iorga constitue o superlative infamie. El
incearca sä ma prezinte intro ipostaza odioasa, aceea a fiului care se
desolidarizeaza de tatal sau. Nu stiu cum sa-mi exprim mai puternic
indignarea, fats de aceasta ticalosie la care nu mi-asi fi inchipuit ca se
va cobori oricat de mare i-ar fi fost iritarea si ura Neculai Iorga.
Afirm din capul locului ca intreaga povestire de mai sus e plina de
inexactitati, iar raspunsul ce mi se atribue n'a iesit niciodata din gura
mea. El este produsul imaginatiei d-lui Neculai Iorga, care nu e la
prima manifestare de acest fel. lath' cum s'au petrecut, in realitate,
faptele:
Intr'o zi, pe cand eram la Biblioteca Nationala, d. Iorga a avut
nevoie de lucrarea sa, amintita mai sus. Subdirectorul scolii, care stia
ca eu o am printre cartile mele (o legasem tocmai de curand), a intrat
in odaia mea, si, eu flind absent, a luat-o din biblioteca (n'a cerut-o
deci, cum afirma d. Iorga 1) ; aceasta este insa o chestie de detaliu, care
n'are importanta in sine, dar constitue o prima indicatie de exac-
titatea amintirilor d-lui Iorga). Intors seara la Fontenay, n'am stiut
nimic, deoarece, 'intre timp, cartea fusese puss indarat, la locul ei, tot
de d. Ianculescu. A doua zi, colegul si prietenul meu Virgil Bogdan
nepot al d-lui Iorga intalnindu-mä la Sorbona, imi spune: « Nu stiu
ce s'a intamplat cu o carte a to ; am auzit vorbind ceva pe unchiu-meu;
cerceteaza ce este ». In seara aceleiasi zile am cercetat si am aflat ce se
intampla.se ; am vazut si adnotatiile acute de d. N. Iorga, sub obser-
vatiile mele marginale. Dintre aceste observatii, trei u atrasesera aten-
tia, deoarece aveau un caracter critic. Cea dintaiu privea o fraza, lungs
de peste i6 randuri, in care d. Iorga se ocupa de activitatea literara
a scriitorului muntean Orasanu (vol. III, p. 277). Impresionat de pro-
portifie acestei fraze (o jumatate de paging!) in care sunt amestecate
tot felul de elemente 0 din care s'ar fi putut face foarte usor patru
sau cinci mai mici, scrisesem pe margin, cu creionul rosu, cuvantul
« Fraza! », 0-1 subliniasem. D. Iorga adauga, la randu-i, sub cuvantul
meu, aprecierea sa: K Adevarat: e cam lungs N. I. » (vezi fig. 1).
Prin urmare, rectmoaste temeinicia criticii mele.

1) Daca n'ar scrie sub imperiul patimei §i daca ar reflecta putin, d. Iorga si-ar
da imediat seama c n'asi fi putut sod dau d-lui Ianculescu, spre a i-o remite, o
carte in care ar fi fost asemenea adnotatii.

www.dacoromanica.ro
8 CONSTANTIN C. GIURESCU

A doua observatie e in legatura cu portretul pe care it face d. Iorga

tatalui lui Vasile Alecsandri. Acesta, dupa domnia sa, era un o frumos
om, cu ochii bulbucati, cu sprancenele groase...* (vol. II, p. 5o). Paran-
du-mi-se curioasa aceasta imbinare de notiuni: frumos si cu ochii bul-
bucati, scrisesem pe margine, cu cerneala, urmatoarele cuvinte: « Cum
se potriveste una cu alta? *. D. Iorga mi-a raspuns dedesubt, cu creio-
nul: « Ca mine. N. I. * (vezi fig. 2).
A treia observatie priveste o descriere a casei parintesti a lui Vasile
Alecsandri. E vorba, intre altele, de o trei fete frumoase », dintre care

.rata cultura, ara un talent in- 4,

ales fail un simt moral superior t-
Y
.
Z 4.
-. t
:,
,
indeplinia in Muntenia, unde,
I

-e erail retiparite tocmat atunci --4 :

a a s.... .-,

pentru a insemna ridiculele unef 4 = al---- I

e care, prin piesele sale, prin r..--):-.

",
1
I

eplinise in Moldova unul mult .1 1

ea om politic it batjocuria Ora-

1 lui cea cu borerii ce-gr petrec
pradind pe bietul teran §i, iarna, . -
,.-
f-0

tall lia.jI de§arte buzunarele la At. ci_

Fig. x.

una, Casandra « alba ca o fats de boier », ajunsese, «din nedreptatea

sortii, bucatareasa, desi se dadea in vant pentru cobza lui Postolache »
(vol. II, p. 51). Deoarece nu vedeam bine legatura intre notiunile de
4 bucatareasa * si o cobza lui Postolache *, scrisesem laza* pe margine

si tot cu cerneala, urmatoarea intrebare: a Ce legatura intre una si alta ? *.

D. Iorga mi-a raspuns: a Niciuna. N. I. s (vezi fig. 3).
Am predat volumele cuprinzand aceste observatii si adnotatii
marginale domnului director al Fundatiei Carol I, rugandu-1 sa le tie
timp de trei luni de zile la dispozitia celor ce ar dori sal controleze afir-
matiile de mai sus. Pentru cercetatorii din provincie, precum 5i pentru
cei din Bucuresti cari nu pot veni la Fundatie, dau insa aceste trei
clisee (fig. 1-3) in care se pot vedea atat observatiile mele cat si adno-

www.dacoromanica.ro
 PENTRU VEER. *COAL,A* DE ISTORIE 9

'tape d-lui Iorga. Nu exists nicdieri, in niciunul din cele trei volume
care alcatuiesc a Istoria literaturii romane0i in veacul al XIX-lea *,
observatia pe care mi-o atribuie d. Iorga: « de uncle a mai scos-o », dupa
cum nu exists tiara nicdieri adnotatia sa 4( din ignoranta §i prostia
mea *. Volumele stau marturie; poate controla oricine la Fundatie.

pe cind era in la .;T -sorzt

iubiri de tineretg, el insu;:i,Si
L on in scrisorile lust' KrogAl-
. E tinArul Vasile Alecsandri.
printre rindurile boierina§ilnr
-,obora uncle familiT i ridica
`Om, cu ochii bulbucati, cu 64-4' Ittii
sfiratit Era fiul until -Mihail -7,4
LEA
difvt?
trecerea de la altA confesie
°C.AA--

patile Bacaului, uncle, in t v

Inguri. Pe acolo avea inoli-- MA-Q

),
frunte, rutirt. de Doiim, cu n-,
piceput, mai ales
0

i. harnic,

ranguri. Ocrotitul lui (nlica

unek: la Bender : era la 18'22
1 Medelnicerul Nicolae Aloe-

Fig. 2.

Suntem asa dar in fata unei duble invenliuni a d-lui N. Iorga, inven-
tiune care nu se explica decat prin extraordinara sa patima.
D. Iorga §tia ca adnotarile mele erau de natura critics, stia ca ras-
punsese la ele; ce anume raspunsese, nu mai stia exact. A cautat sa-si
reaminteasca si, stapanit de patima, a formulat raspunsurile in sensul do-
rintei sale de azi, iar nu asa cum au fost ele scrise acum treisprezece ani.

www.dacoromanica.ro
IC CONSTANTIN C. GIURESCU

Ca memoria nu 1-a servit, nu e de mirare; dar ca nu s'a gandit ca exists

volumele, deci putinta de control, iata ce e inteadevar surprinzator.
(Cititorul poate sa-si dea seama acuma ce valoare mai prezinta « Memo-
rifle » d-lui Iorga si lucrarile sale de istorie contemporana, alcatuite cu
mult in urma, pe temeiul in mare parte a amintirilor personale!).
Partea cea mai grava insa din pasajul reprodus mai sus este aceea
in care mi se atribue raspunsul prin care justificam criticile mele, ras-
puns pe care 1-asi fi dat d-lui Iorga, « peste un ceas », in « biroul » sau.

;Int daschini de la Sf. [lie, care fricea

de Western pentru tine le-ar fura, §i
fizitiul Stoica i Tiganca lui, Ana, bu-
cobzarul, Didich scripcarul, care §tia' .

tia Gahita», un fel de guvernantA, cele

de la inw;ia Miree::;tilor : Casandra,
negri plecati asupra gherghefului.
e boiet» i care ajuns e, din nedriTtatea 7 & el;
zr,,A.,
dAdea in vint pentru cobza lu i Pus- tto
fu a§ezat in cash prtrintele (;11erman al.47
nzeste, autorul de gramatici. franeo- ' ' ,,......
F. 0
Mbire de neam, admiratorul lui *Meal,
;tra §i voia sa le publice, oiiiii cult
rata. Dupi obiceiul de atunci, c lu grin
. .. .
>
Fig. 3.

Atat reproducerea raspunsului cat si a imprejurarilor in care el a avut

loc este o noug inventie a domniei sale, o noua mistificare. Iata, in rea-
litate, cum s'au petrecut faptele:
In dimineata ce a urmat conversatiei mele cu Virgil Bogdan
asa dar dupa 48 de ore dela luarea cartii de catre d. Ianculescu, am
cautat sa-1 \Tad pe d. Iorga. Adnotatiile pe care le facuse sub obser-
vatiile mele imi aratau ca nu se suparase, si ca, dimpotriva, recunoscuse
ca aveam dreptate. 14-am ajuns din urma pe cand suia dealul (Rue des
Chataigniers) spre a se duce la statia de tramvai si, salutandu-1, i-am
spus: « 214 don sa va spun ceva ». « Ei, ai fi indragostit », mi-a raspuns

www.dacoromanica.ro
 PENTRU VECHEA *COMA.* Da, ISTORIE II

d. Iorga. « Nici nu ma gandesc » i-am replicat eu, e vorba de

observatiile pe care le-am facut pe marginea lucrarii d-voastre. Unele din
ele dateaza de pe cand eram in liceu 1) §i sper ca nu v'au suparat ».
« Bi, da nu m'au suparat de loc, dovada adnotarile pe care le-am facut
sub acelea ale dumitale *§i, indata dupa aceea, a inceput sa-mi vorbeasa
de conferinta pe care urma s'o Vila la Sorbona. Asta a fost tot. N'am
amintit un singur cuvdnt macar de mediul de acasa, un singur cuvant
de desolidarizare fata de 'fatal meu. Cine a cunoscut vieata tatalui meu,
cine ma cunoa#e pe mine, cine §tie imprejurarile in care dupa moar-
tea tatalui meu m'am consacrat studiilor istorice §i profesorii
D. Russo, D. Caracostea, I. Radulescu-Pogoneanu §i preot N. Popescu
pot da marturie cine tie ca luni de zile, ca student in anal intai,
n'am vrut sä urmez cursul §i seminarul d-lui Iorga tocmai fiindca
imi era prea vile in minte nedreptatea pe care o facuse tatalui meu
prin criticile sale, prin opozitia ce-i facea la Universitate, uncle Con-
stantin Giurescu n'a putut ajunge profesor, deli era membru activ al
Academiei Romane, cine §tie toate acestea, intelege imediat ca
n'am putut pronunta niciodatii cuvintele pe care mi le atribue d. Iorga.
Si intelege, in acela0 timp, §i toata infamia procedeului care vrea sä
ma infat4eze ca adversar al tatalui meu, al omului adica al carui cult
vi amintire a format linia directoare a vietii mele.
Dar, 4i vor spune cititorii, cum indrazne#e N. Iorga sa afirme
asemenea inexactitati? Indrazne§te, raspund eu, fiindca e manat de
ura de ura aceea statornica §i grozava cu care urmarqte pe cei
care i§i permit sa alba alte pareri decat ale sale, pe cei care nu consimt
sa-i devie iobagi spirituali pe vieata, pe acei care nu cred ca N. Iorga
e centrul TJniversului. Si aceasta era parerea tatalui meu. Iar ura it
1) Acelea cu cerneala. Cea cu creionul rosu dateaza din 1923, asa cum re-
zulta din adnotarea facuta tot atunci, la pag. 175 a vol. III. In acest ultim loc,
d. Iorga, comentand bucata lui Vasile Alecsandri a Jidanii $i florile 0, releva
concluzia ei: a Ce sa facem dar ? SA gonim Jidanii ca sa avem flori sau sa gonim
florile ca sä avem Jidani ? * si conchide, la randul sau a se stie ca am ales ultima
alternative s (sic 1). Pe marginea acestui pasaj am facut, cu creionul rosu, un
semn de exclamare si am pus data: a 1923 *, gandindu-ma la enorma distanta
dintre N. Iorga antisemitul din epoca redactarii cartii si N. Iorga din 1923.
In acest din urma an, A. C. Cuza, scria despre N. Iorga urmatoarele: a Ceea ce
era adevar stiintific dela 1906-1912, oare nu mai este adevar stiintific la 1923 ?
Cum nu mai este? De ce nu mai este ? De cand? Cad fata de acest adevar stiin-
ific, situatia de ieri si de azi a savantului N. Iorga ne ofera urmatorul contrast
isbitor: Ieri, alaturi de mine contra jidanilor. Azi, alaturi de jidani, contra mea.
A trebuit, asa dar, sa se schimbe ceva. Ce s'a schimbat ? Adevarul stiintific ?
Faptele ? Sau savantul Nicolae Iorga ? Cad eu am !limas ce-am fost: A. C. Cuza *
(Apdrarea Nafionald,11 (1923), nr. Io din 15 August). Vezi si mai jos, p. 19-21.

www.dacoromanica.ro
12 CONSTANTIN C. GIURESCU

face sä intrebuinteze ori0ce arms. Indrazne§te, de asemenea, fiindca tie

ca nu pot aduce o dovada scrisci, aa cum am facut-o pentru cealalta
afirmatie a sa, cu adnotarile. N'aveam cum inregistra fonografic conver-
satia de pe dealul Fontenay-ului ! Si i,§i inchipuie, probabil, ca intre
cele doug afirmatii, a sa 0 a mea, au sa fie poate unii care sa o creada
pe a sa. Oricine judeca insa fail patima, tinand seams de toate elemen-
tele, va recunoa0e imediat ca, dupa cum a fost inexacta relatarea d-lui
Iorga privind adnotarile, tot w este inexacta qi aceasta de a doua,
privind raspunsul meu.
3. Mai departe, d. Iorga aminte0e ca, tot la Fontenay, a gasit
o intr'o carte din biblioteca * o scrisoare a mea # catre un prieten care-i
cerea nu §tiu ce lainuriri istorice §i in care i se atragea prietenului aten-
tia ca, deoarece afirmatia vine dela mine, ea e, prin aceasta chiar, nesi-
gura 0 trebue verificata cu atentie * (p. 5). Scrisoarea, d. Iorga sustine
ca.,. dupa ce a citit-o, mi-ar fi trimis-o prin d. Ianculescu. Nu 0-iu de ce
scrisoare e vorba 1), dar daca ea a existat inteadevar, n'am nimic de
retractat din ce afirmasem atunci. Dimpotriva, a0 spune-o astazi §i
mai apasat, deoarece de atunci incoace motivele care justificau o ase-
menea afirmatie au sporit peste once a§teptari. Nu ma pot opri insa
sa nu relev procedeul acestui reprezentant al o vechei §coale istorice * de
a citi §i de a comunica publicului o scrisoare ce nu-i era destinata. Adaug
totdeodata ca procedeul nu ma mira, fiindca atunci cand ajungi sa redai
chiar cuprinsul unor scrisori confidenliale, cuvantul confidential fiind Id-
murit specificat 2) a citi o scrisoare ce nu ti-e adresata, e nimica toata.
4. Dupa ce a prezentat in felul acesta intamplarile dela Fontenay,
d. Iorga se ocupa de lucrarile pe care le-am publicat la intoarcerea
mea in tara. o Am recomandat Academiei Ronfane spline domnia sa
in cei mai elogio0 termeni, primele-i lucrari mai intinse 0 le-am- invred-
nicit in revista mea de cercetarea cea mai atenta, cu cele mai maguli-
toare atentii, tot in credinta ca autorul nu s'a folosit pe ne§tiute de
munca nimanui, ca n'a gasit in saltare parinte§ti, fara a o marturisi,
bogata informatie de care dadea dovada * (p. 6).

1) Mi se pare foarte suspects o asemenea scrisoare trimisa de mine unui

prieten si care e gasita totusi de d. Iorga intr'o carte a bibliotecii dela Fontenay.
Daca prietenul era la Fontenay, n'avea nici un rost s5.4 scriu, fiindca -i puteam
comunica oral, locuind in aceeasi cask informatiile cerute. Iar daca nu locuia la
Fontenay, cum de a ajuns scrisoarea trimis5 lui intr'o carte a bibliotecii ? Tare-
mi vine sa cred a suntem si aici in fata unei reconstituiri fanteziste sau chiar
a unei not haventii.
2) Vezi Neamul Romanesc s cu data de g Aprilie 1936. Acum, de curand,
d. Iorga a publicat si procesul-verbal al unei sedinte inlime a Academiei Romine:
vezi a Neamul Romfinesc . cu data 31 Octomvrie 1937.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU VECHEA
r $COAI.AY DE ISTORIE r3

Afirmatia ca m'asi fi folosit de materialul r5.mas dela tatal meu,

fara s'o marturisesc, e o noua infamie a d-lui Iorga. Nu numai ca am
spus-o lamurit, dar am repetat-o in mai multe locuri. Inteadevar in
memoriul Wrganizarea financiard a Tdrii Roma'negti in epoca lui Mircea-
cel-Bdtrdn », memoriu publicat de Academia Romans, (rand patru docu-
mente inedite din vremea marelui voevod, arat lamurit provenienta
lor: « Reproduse intocmai dupa regestele gi copiile facute de C. Giu-
rescu 9i aflatoare in biblioteca mea (p. 56). Acelasi lucru U. spun la
p. 8, nota 5 (« Vezi la sfarsitul acestei lucrari (Anexe, Nr. 1), regestul
facut de C. Giurescu 0 care se afla in biblioteca mea *), la p. 9, nota I,
la p. 10, nota 3 (« Vezi la urma (Anexe, Nr. III), regestul facut de C.
Giurescu 9i aflator in biblioteca mea *), la p. 10, nota 4 (« Vezi la urma
(Anexe, Nr. IV) copia facuta de C. Giurescu si aflatoare in biblioteca
mea *). Prin urmare nu ()data, ci de cinci on arat precis provenienta
materialului documentar inedit. D. Iorga nu poate invoca nisi scuza ca
nu a citit aceste note, deoarece spune lamurit in referatul pe care 11 face
Academiei Romane la 20 Octomvrie 1926: « Excelenta lucrare, intrebuin-
tand tot materialul cunoscut si multe inedite » (Sedinta din 20 Oct. 1926,
ms. inregistrat sub Nr. 1967). Prin urmare a luat cunostinta de aceste
inedite si de lamuririle mele privind provenienta lor. Atunci de ce vine
acum, dupa zece ani, sa asvarle o infamie care-i dezonoreaza batranetele ?
5. De asemenea, plink' de inexactitati este povestirea de catre d.
Iorga a imprejufarilor in care am fost numit profesor la Universitate.
E surprinzator chiar cum de a putut acumula un numar asa de mare
de inexactitati cu privire la un fapt petrecut acum zece ani numai
si consemnat in documente publicate, unele din ele, in insusi Moni-
torul Oficial. E in acelasi -time semnificativ pentru calitatea memoriei
si moralei sale. 'all ce spune d. Iorga: « Catedra de Istorie a Romanilor
la Universitatea din Bucuresti ajunge vacanta. Se prezinta pentru
docents doi candidati: dd. Giurescu si I. Vladescu. Presedinte, cu un.
rost hotaritor, al comisiunii de examinare, am apreciat presintarea
stapanita si expunerea clara a celui d'intaiu i, impotriva lui Parvan,
care a aratat mai multb.' prietenie pentru vioiciunea de spirit impresio-
nanta a d-lui Vladescu, am sta'ruit sä se dea locul celui care fusese
nu numai fostul mieu elev dar, beneficiind de pregatirea in strainatate . .
aducea de acolo disciplina aleasa a scolii francese. D. Giurescu a ajuns
astfel a doua zi dupa implinirea a vreunui douazeci de ani profesor la o
catedra pe care Onciul o dobandise in pragul batranetii si care revenise
parintelui sau cand era acuma un om format... Dar mai era o treapta
de simt (sic ! 1). Aflandu-se in fata greutatii, de care se putea inspai-
1) Cred cA e o gre§eala de tipar pentru suit ».

www.dacoromanica.ro
 14 CONSTANTIN C. GIURESCU

manta si cel mai indraznet, a misiunii ce i se incredinta, imi ziceari

ca noul profesor n'a avut Inca ragazul de a dovedi prin lucrari insem-
nate ca nu ne-am inselat in judecarea lui, dar, in acela§ timp, mi se
parea ca o catedra de aceasta insemnatate nu poate fi lasata inteo
stare de provisorat, stirnind toate competitiile si nedand profesorului
agregat acea siguranta din care pot pomi operele de valoare. Am dus
o adevarata lupta in Consiliu, cad si dintre tineri unii, ca d. Cancel,
se opuneau la o resolvire a§a de grabita pentru a face din d..Giurescu,
gird un nou concurs, firci presintarea unor noi lucrdri, printr'un simplu
act de generoasd incredere (sublinierea e a d-lui Iorga!), profesonil titu-
lar, la vreo doua zeci si dud de ani, al catedrei al carii prestigiu fusese
ridicat de Onciul atit de sus * (p. 6-7).
Povestirea, aproape in intregimea ei, e inexacta. Mai intai, examenul
de docenta. Acest examen nu s'a dat pentru ocuparea catedrei de Isto-
rie a Romanilor, vacanta prin moartea lui I. Ursu, ci pentru obtinerea
titlului de docent, ceea ce e cu totul altceva. Nu era prin urmare de obti-
nut un /oc », cum afirma d. Iorga, ci un titlu. La acest examen se puteau
prezenta oricdfi candid* §i, potrivit legii, puteau reusi cu kill. De-
fapt, ne-am prezentat numai doi candidati, autonil acestor randuri Si
I. Vladescu. Am obtinut amdndoi titlul de « docent in istoria Roma-
nilor », eu cu unanimitate §i indata dupa examen, I. Vladescu cu_
majoritatea voturilor membrilor examinatori Si cu oarecare intarziere,
deoarece comisia, prin raportul d-lui Iorga, fusese de parere ca acest
de al doilea candidat trebuia « sa." se supuie in strainatate, pe Tanga
§colile noastre de acolo, unei adevarate discipline », adusese deci o
o restrictie » pe care o califica de o neaparata » recomandarii 3).

1) Citatele sunt din raportul d-lui Iorga, aflator la Ministerul Educatiei

Nationale, in dosarul nr. 8209 din 20 Ianuarie 1926.
Am toate motivele sa ma indoiesc si de veracitatea afirmatiei ca regretatul
V. Parvan ar fi pretuit mai mult pe I. Vladescu, decat pe mine. Fusesem elevul
lui ci cred ca o pot spune exists dovezi scrise un elev pretuit. Ma numise
in 192o asistent al Muzeului National de Antichitati el era director imi
premiase cu o parte din e premiul Amintirii e lucrarea de seminar despre Dacii
liberi, imi daduse nota maxima la examen, intervenise si el ca sa fiu scutit
avand toate bilele albe de anul al patrulea de frecventa la Universitate.
Dupa sfatul lui, dadusem in 1923 examenul de capacitate pentru invata'mantul
secundar; el e cel care a prezidat in 1927 examenul de agregatie prin care am
intrat ca profesor in Universitate. WA' concluzia referatului sau, prezentat Se-
natului Universitar Consiliului Facultatii de Litere : a Candidatul care in ultimii
doi ani a depus pe rand trei examene universitare, de doctorat, de docenta iar
acum de agregatie, a ara'tat chiar in acest scurt timp, o foarte remarcabila ascen-
siune. Cu cat examenele au fost mai grele, cu atat candidatul s'a aratat mai
pregatit sa iasa cu distinctie din once fel de dificultate. B pentru noi, fostii

www.dacoromanica.ro
 PENTAD a VECHEA *COALA DE ISTORIE 15

In urma obtinerii titlului de docent, am fost numit o conferentiar

suplinitor » la « conferinta de istorie moderns §i contemporana a Roma-
nilor », ass dar nu « profesor * la catedra care fusese mai inainte a lui
Onciul (dupa acesta a venit, pentru doi ani numai, I. Ursu) §i pe care
tats -meu n'a ocupat-o niciodata 3). Am functionat in calitate de con-
ferentiar pans in Ianuarie 1927 cand am dat un nou examen, de agre-
galie, pentru ocuparea catedrei de Istoria Romanilor ramase vacantI
prim moartea lui I. Ursu. La acest examen, comisiunea a fost prezi-
data de regretatul V. Parvan §i a avut ca membri pe profesorii D.
Russo, P. Cancel si I. Minea dela Ia.i.. D. Iorga n'a filcut parte din.
comisie, deoarece in vremea aceea era, ca in fiecare an, la Paris. Am
trecut toate probele examenului (cercetarea noilor lucrari tiparite,
colocviul, cele doua lectii cu subiecte date cu 24 de ore inainte, pro-
bele de paleografie slava §i greaca) Si, in urma raportului favorabil
al comisiei qi al votului unanim al Senatului Universitar, am fost numit
prin decret regal, profesor agregat. D. Iorga nu pomenqte nimic de
acest examen ; confunda'ndu-1 cu examenul de docenta, face dimpotriva,
pe cititori si creada ca a§i fi ajuns profesor « fara un nou concurs, fara
presintarea unor not lucrari, printr'un simplu act de generoasa incre-
dere », pe cand in realitate faptele s'au petrecut exact invers, nefiind
scutit §i nu-mi pare de loc rau de niciunul din examenele i lucra-

sal profesori, on inaintasi, o mare satisfactie sa.' vedem ca d-1 candidat va face
onoare catedrei pline de rAspundere pe care cere s'a i-o incredintam.
Comisiunea deci, in unauimitate de patru voturi ale membrilor prezeuti,
aceeasi dela inceput panA la sf Arsit, considerand: r. CA lucriirile stiintifice ale
candidatului aduc rezultate noui si constitue o insemnata contributie la lite-
ratura istoricA asupra epocii de intemeiere si organizare a tarilor romanesti.
2. CA autorul nu s'a cantonat cu cercetarile sale exclusiv intr'un domeniu, ci
a manifestat interes pentru toate problemele vechi on noui de Istoria Romani-
lor. 3. CA el posed& cunostinte bogate si precise si in domeniul sau propriu si
in cele vecine. 4. CA este perfect inarmat pentru a intreprinde si marl lucrari
de metodologie istoricA, de publicare de izvoare on de sinteza istoricA. 5. CA
este bine inzestrat cu darul de a gandi clar si de a vorbi curent, placut si con-
vingator. 6. CA poseda in cel mai inalt grad linistea ,Si echilibrul necesar unei
adevasate obiectivitilti stiintifice. 7. CA dovedeste dorinta si putinta unei con-
s tinue imbogatiri si adanciri a calita'tilor sale de om de stiinta si de profesor.
Prezinta cu elogii onoratului Senat Universitar si Consiliu Profesoral respec-
tiv pe d-1 C. C. Giurescu, spre a fi recomandat Ministerului in vederea numirii
sale ca profesor agregat de Istoria Rom'anilor la Pacultatea de Litere din Bu-
curesti a. (Buletinul Oficial al Ministerului Instructiunii Publice, anul XXIX
(1927), nr. 2-4, P. 440* Judece acum si cititorul!
1) Afirmatia contrarl a d-lui Iorga, ca tatA-meu a ocupat aceasta catedra,
o nouA inexactitate.

www.dacoromanica.ro
 16 CONSTANTIN C. GIURESCU

rile prevazute de legi pentru a ajunge protesor la Universitate, dupa' ce

fusesem mai intai profesor secundar. Am prezentat ca lucrdri noud pen-
tru acest concurs: 1) Considerafii asupra istoriografiei romdne.gi in ultimii
doudzeci de ani ; 2) Uciderea bizirului Mohammed Tabani Buiuc ; 3) Uci-
derea voevodului Constantin Hangerli. 0 bovestire in versuri necunoscuta* ;
4) Un manuscris miscelaneu ; 5) Organizarea financiard a Tdrii-Romd-
ne0i in epoca lui Mircea- cel- Bdtrdn. Acest ultim studiu a fost publicat
de Academia Romani, in Memoriile Sectiunii Istorice, seria 3, t. VII.
Am functionat ca profesor agregat trei ani de zile, pans lax Martie
1930, cand in urma referatului unei not comisii, prezidate de d. D. Gusti
si din care au facut parte d-nii D. Russo, N. Cartojan, I. Andriesescu si I.
Minea, am fost, in sfarsit, numit profesor titular 1). N'a fost prin urmare
nevoie de nicio 4 lupta in consiliu* asa dar nici de interventia d-lui
Iorga spre a convinge pe colegii mai tineri n'a fost nicio « resolvire
asa de grabita *, ci a fost dimpotriva calea normald, cu termenele pre-
vtizute de lege, cu probele pe care le cere ea. N'am sdrit etapele §i nu s'a
fdcut pentru mine nicio exceplie, s'a urmat in totul legea. Acesta e adevd-
rid, usor controlabil pentru oricine. De ce a cautat d. Iorga sä induca
in eroare lumea? Si cum sa calificam, nu numai din punct de vedere
istoric, dar si din punct de vedere etic, acest exemplu de metoda gi
argumentare a « vechii scoale » istorice?
Nu ma sfiesc de loc si recunosc ca d. Iorga de altfel ca si alti
profesori mi-a dat dovezi de pretuire la examenul de doctorat. A
apreciat in chip foarte favorabil teza pe care o prezintasem 2) si mi-a
adus elogii in fata asistentii ; a tiparit apoi aceasta teei in a Buletinul
Comisiei Istorice », al carei prezident era; de asemenea, a recomandat
in termeni foarte elogiosi primul memoriu pe care -1 prezentasem spre
publicare Academiei Romane 8). La examenul de docenta, a cerut sa
1) In intervalul 1 Martie 5927-1 Martie 1930, am publicat case lucrAri:
I) Nicolae Milescu Spdtarul. Contribufiuni to opera sa literard. 2) Despre s sirak o
ci R siromah * in documentele slave muntene. 3) Istoria lui Iordache Stavracoglu.
4) Une relation inedite sur to campagne de Pierre le Grand en Moldavia (1711).
5) Din istoria noud a Dobrogei. 6) Notifci privind bibliografia istoricd romdneascd.
Prima lucrare a apArut in Memoriile Sectiunii Istorice a Academiei Romane,
seria 3, t. VII, iar ultima in Bulletin of the international committee of historical
sciences, no. 2, Iunie 1927. In acelaci rfistimp an aparut, din initiativa ci sub
supravegherea mea, la Acezamintele Bratianu, al caror.director eram, treispre-
zece volume de studii p documente privind epoca 1821-1919 (vezi lista for
pe coperta uneia din ultimele publicatli ale ziselor Acezaminte).
2) Vezi Const. C. Giurescu, Contribufiuni to studiul marilor dregdlorii in
secolele XIV ,ci XV, Valenii de Munte, 1926, prefata).
3) Referat inregistrat la Academia Romany la 20 Octomvrie 5926, sub nr.
1967.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU VECHEA $COAL,A DE ISTORIE 17

fie in comisia de examinare dupa ce mai intai refuzase sa participe,

din cauza candidatului I. Vladescu, dela care primise recent o o colectie
de insulte * (sunt chiar cuvintele d-lui Iorga! 1). A§a dar, a avut fata
de mine o atitudine binevoitoare, contrara aceleia pe care o adoptase
fata de tatal meu. Va fi fost poate §i un sentiment de tardiva remucare
fata de nedreptatea pe care o facuse celui disparut, fapt este ca d. N.
Iorga nu s'a opus carierei mele §tiintifice i didactice, dimpotriva m'a
ajutat. Am pretuit aceasta atitudine §i am avut, la randul meu, o serie
de manifestari 0 de gesturi care dovedeau sentimentele mele. Am cola-
borat la Revista sa Istorica cu diferite articole ; am raspuns invitagei
scrise ce mi s'a trimis de a tinea o conferinta la Universitatea Popu-
laid. din Valenii de Munte §i am tinut acea conferinta, la care a asistat
0 d. Iorga ; am avut legaturi personale cu domnia sa §i adeseori cautam
sa atenuez iritatia §i supararea impotriva celor pe care ii considera
du§mani, impotriva lui Vasile Parvan, de pilda. Am fost printre cei
care 1-au ales decan al Facultatii de Litere, in 1928, §i am facut pro-
paganda fati$: pentru alegerea sa ca rector, la inceputul anului 1929.
In sfar0t, m'am inscris dela inceput printre subscriitorii la volumul
omagial care i se pregatea de catre Institutul de Istorie Universals
din Cluj. 0 serie intreaga deci de manifestari care aratau 0 din partea
mea dorinta de a pastra raporturi bune cu d. Iorga. Nu depindea deca't
de domnia sa ca aceste raporturi sa fi continuat. N'a voit-o insa. Fiindca,
fire despotica, dorind a domina necontenit, n'a putut intelege ca atat
eu cat i cei din generatia mea aveam dreptul mai mult chiar, datoria
fatal de not in0ne sa traim dupa convingerile noastre, tiintifice,
sociale, politice. D. Iorga ar fi vrut, se vede, sä fim ve§nic studenti
de anul intai sa nu credem decat o in verba magistri », sa nu jude-
cam niciodata cu capul nostru. Invatat cu necontenite omagii, adulat
de cei ce 1-au speculat §i §i-au facut, in dos, afacerile, a considerat inde-
pendenta drept revolta §i critica obiectiva §i academics drept insults. Iar
pe cei ce i-au ingaduit sä cugete cu capul lor, sä alba parerile for pro-
prii in istorie, in literature, in arta, in viata socials, i-a socotit drept
adversari personali §i i-a combatut cu inver§unare, cum tie domnia sa
ss combats, cu once arms i pe once cale. Dar sä povestim faptele
pe rand, a§a cum s'au petrecut.
6. In 1927, flind numit profesor agregat, am inceput un curs general
de Istorie a Romanilor. Evident, era necesar §i firesc sa informez pe
studenti asupra situatiei istoriografiei romane0i din acel moment.
La fiecare problems tratata, aratam, la 'inceput, ce pareri se emisesera
1) Vezi articolul To pentru r Neamul Romeinesc o ,Si r Adevdrul a din 1 Po-
runca Vremii * cu data 26 Iunie 1935.
2

www.dacoromanica.ro
i8 CONSTANTIN C. GIURESCU

de istoricii nostri 0 de cei strain i apoi, pe baza documentelor, aratam

si parerea mea. Cum era 0 normal, dat fiind ca a scris atat de mult
si in atatea directii, d. Iorga era deseori amintit. Constatam in
acela0 timp ins5.', ca parerile sale nu se potriveau intotdeauna cu ceea ce
ne spun izvoarele. Nu relevam de cele mai multe on faptul, dar
el reesea dela sine, din expunere. Cursul meu, flind litografiat, a ajuns
se vede gi in mana d-lui Iorga care fusese de altfel informat de catre
unii dintre studentii nostri comuni asupra metodei pe care o intrebuin-
tam. Domnia sa a fost iritat de faptul ca se putea observa discordanta
intre unele din opiniile sale si intre izvoare. Si reactiunea a urmat fara
intarziere; in anal scolar urmator (1928-29) a inceput s5. ma critice
la curs, in fata studentilor. N'am reactionat si am continuat expunerea
cursului de istorie generals asa cum incepusem. Am constatat si pentru
aceasta perioad5. tratam evul-mediu o sums de discordante.
Iritatia d-lui Iorga s'a accentuat ; atacurile in fata studentilor s'au
inmultit, uneori in forma vehementa. Contribuia la aceasta si faptul
ca la inceputul lunii Iunie 1929, avusese loc la Sibiiu un congres al
profesorilor de istorie si ca se hotarise acolo scoaterea unei not reviste
istorice, a c5.rei necesitate devenea tot mai simtita. D. Iorga a consi-
derat acest gest ca un atac direct impotriva d-sale 0 a parasit, sup5.-
rat, congresul. Bine inteles, atacurile an devenit si mai aprige in noul
an scolar. N'am reactionat nici in acest an si mi-am vazut inainte de
curs. Dimpotriv5., asa cum am aratat mai sus, am contribuit la alege-
rea sa ca decan si rector. D. Iorga, in loc sa aprecieze motivele care
ma faceau sa nu raspund la atacurile sale nici la curs, in fata studen-
tilor (am crezut intotdeauna $i cred eh asemenea manifestari sunt
daunatoare Universitatii) si nici in afara de Universitate, le-a socotit,
se vede, ca un semn de slabiciune sau de teams din partea mea si a
continuat cu mai multa patima, mai ales ea, intre timp, avusese loc (15
Iunie 193o) un nou fapt, in care vazuse un nou atac, o noun jignire,
deli in realitate, nu insemna nici una, nici alta. Faptul era, de data
aceasta, de ordin politic, anume constituirea partidului national-libe-
ral de sub presedintia domnului Gheorghe I. Bratianu. Se cunosc
imprejurarile in care s'a produs aceasta constituire, asa inc5.t nu e nece-
sar sa starui acum asupra ei. Voiu releva numai aspectul de care se
ocupa d. Iorga, anume, contributia pe care a adus-o actiunii d-lui Gh.
Bratianu grupul care a semnat manifestul adresat o intelectualilor *
din intreaga tars. Acest grup, alc5.tuit din 32 de persoane, in mare
majoritate profesori universitari i secundari cari nu mai facusera
pang atunci politics, a luat hotarirea, in urma unei consfatuiri avute
la locuinta mea, sa se al5.ture actiunii d-lui Gheorghe Bratianu si a

www.dacoromanica.ro
 PENTRUI VECHEA *COMA DE ISTORIE
1. 19

adus acest f apt la cunostinta marelui public printr'un manifest in care

indemna pe intelectualii tarii sa sprijine pe acela care se ridicase pentru
rege si pentru restaurarea valorilor morale. Manifestul se incheia in
telul urmator: « Toti acei care n'ati luat parte pans acum la lupta
politica, desgustati fund de infati;,area tulbure a ei, toti acei care doriti
sä ajutati la schimbarea in bine a vietii politice, toti acei care credeti
ca si in politica, talentul, energia si moralitatea trebue sa alba aceeasi
valoare ca in vieata de toate zilele, toti acci care doriti tatii noastre liniste
inauntru si putere fata de dusmani, veniti alaturi de Gheorghe Bra-
tianu ». Nicdieri nu se afirma asa cum sustine d. Iorga ca semna-
tarii acestui manifest ar fi « primi introducatori ai intelectualitatii, ai
culturii superioare in politica Romaniei ». Ar fi fost din partea for nu
numai o inexactitate, dar si o jignire adusa atator intelectuali de seama
ai neamului nostru care au avut in trecut, in toata epoca renasterii
noastre, dela Balcescu si Kog5.1niceanu Oita la Titu Maiorescu, roluri
atat de insemnate in vieata politica. Suntem asa dar in fata unei noi
inventiuni a d-lui Iorga, explicabila nu ing si scuzabila prin
patima care-1 stapaneste si care-i intuneca nu numai memoria dar si
dreapta judecata. Fiindca d. Iorga ar trebui sa-si dea seama ca textul
manifestului sta la dispozitia oricui (cloud exemplare se gasesc si la
Academia Romana!) si ca deci controlul se poate face imediat.
Ca unul care luasem initiativa constituirii acestui grup, era natural
sa ma astept la o noua serie de critici din partea d-lui Iorga. Domnia sa
se simtea jignit ca noi cei tineri care paseam acum in arena politica,
nu ne gandiseram sa ne alaturam d-sale, ca facuseram abstractie
de gruparea politica pe care o conducea. Trebue sä marturisesc intea-
devar si cred ca o pot face si in numele altora ca un moment
macar nu ne pusesem problema unei actiuni politice alaturi de d. Iorga.
Ce sens ar fi avut ea? Sub raportul ideologic, d. Iorga nu mai milita
pentru ideile care-i fusesera scumpe odinioara: credea se vede
ca razboiul rezolvase complet problema elementului strain, neasimila-
bil, care-1 preocupase atat de mult in anii grei dar frumosi ai incepu-
turilor si ca nu mai trebuia sa ne ocupam de acest element care fata
de epoca 1906-1914 devenise totusi mai numeros, mai puternic
si avea acum toate drepturile. Mai mult chiar, luase atitudine impo-
triva tineretului universitar, care simtea din ce in ce mai viu primejdia,
ba acceptase sa fie si colaboratorul foil pe care o calificase odinioara
drept « otravita »1). (11', vorba de « Aclevarul*!). Sub raportul organi-
1) Efectele acestei noi atitudini a d-lui Iorga se vad §i din felul disprquitor
in care vorbe§te scum in 1936 de faptul ca am participat la congrese stu-
dente§ti §i ca am luat cuvantul acolo: a patriotismul, nationalismul acestui ora-
2

www.dacoromanica.ro
20 CONSTANTIN C. GIURESCU

zarii politice, gruparea d-lui Iorga exista mai muff cu numele. Cei
cativa figuranti can mai ramasesera pe langa domnia sa nu puteau
constitui nici pe departe armatura necesard unui partid regnicolar, pe
intreaga tars. Ce fusese forts de organizare, talent si temperament
politic 11 parasise uneori dupe doua decenii de munca si de jertfa
neputand sa suporte mai departe capricioasa dictatura a d-lui Iorga.
i atunci, neavand nici program care sa atraga, nisi organizare care sa
impuna, ce rost ar fi avut alaturarea noastra la « partidul nationalist-
democrat? ». Ufa incredere mai 'Astra d. Iorga in propriul sau partid
a dovedit-o de altfel in Dechemvrie 1929 cand, intreprinzand actiunea
fail a doua zi a « Solidaritatii Nationale », a declarat, la sala « Dacia »,

for de congrese studentesti » (,Scoala noud de istorie, p. 14; vezi §i s Neamul Roma-
nesc » cu data de ro Mai 1936: s'a tinut undeva un congres studentesc tot asa
de fare rost ca toate celelalte *). Uncle sunt vremurile cand studentii erau apa-
ratorii ideilor d-lui Iorga ? Unde-s studentii din 1906z9o7 sa audit si ss ad-
mire noua sa ipostaza ? ySi se mai mire ca n'are la curs decat vreo zece mult
douazeci de ascultatori flotanti * §i aceia necunoscuti I (Vezi petitia-reclamatie
pe care a adresat-o, afirmand acest fapt, Ministerului Educatiei Nationale, in
Fevruarie 1937, publicata in 4 Neamul komanesc » cu data II Fevruarie 1937).
Atat de departe a mers d. Iorga cu repudierea vechilor credinte incat in
1931, Intr'un manifest electoral adresat Evreilor, le spunea ca s logica de nein-
vins a istoriei » i-a facut e concetatenii r, nostri. (Vezi facsimilul manifestului yi
traducerea in * Bilete de papagal » Nr. 13 (49o), p. 243-244). Iar in August
1933, acordand un interview ziarului s Czernowitzer Allgemeine Zeitung o, de-
clara ca Evreii trebue sa face agriculture in Romania. Iata textual declaratia
d-lui Iorga: # Die Juden sollen Agrikultur treiben oder ihr Dasein auf anderen
Erwerb aufbauen. Fiir Kaufleute und Handwerker gibt es keinen Platz mehr.
Jedermann der dem Lande niitzlich 1st und dessen Gedeihen wiinscht, ist fiir
mir eine achtbare und schatzbare Person * (Czernowitzer Allgemeine Zeitung,
cu data 30 August 1933, p. 1 -2). Adica, pe romaneste: s Evreii trebue sit face
agriculture sau sa-si intemeieze existenta for pe alt castig; pentru negustori §i
pentru mestesugari nu mai este loc. Oricine este folositor tariff §i doreste propasi-
.
rea ei, este, pentru mine, o persoana demna de stima si de pretuire (Vede ci-
neva vreo umbra de gluma sau de bataie de joc in aceasta dedaratie ? Ea are,
dimpotriva, un caracter foarte serios si in partea ei ultima, chiar solemn).
In acelasi interview, fiind intrebat: s Credeti in existenta unei probleme sau
a unei chestiuni evreiesti in Romania ? o, d. Iorga a raspuns: t Poste sit' fie vorba
numai de o problems individuals, dela Evreu la Evreu. Am in strainatate multi
prieteni, de origin evreiasca, cu cari tin relatiuni din cele mai bune. Este, bine
inteles, o problems socials a proletariatului ovreiesc o. (0 Es kann nur eine indivi-
duelle Frage sein, von Jud zu Jud. Ich habe im Auslande viele Freunde jiidis-
chen Ursprunges, zu welchen ich die besten Beziehungen unterhalte. Es gibt
selbstverstandlich eine soziale Frage des jiidischen Proletariates o (ibidem).
Relevand in Parlament indemnul dat Evreilor de a se apuca si de agricul-
tura, d. Iorga in fata acestei dovezi de tradare a vechiului ideal s'a aparat
lamentabil, spunand ca a vrut s sa-si batii joc a de Evrei. Vorba lui Titu Maio-

www.dacoromanica.ro
 PENTRU a VECHEA SCOALA DE ISTORIE 2I

ca se retrage dela conducerea partidului saul), ca <41uni de zile, poate

ani de zile* nu va avea #preocupatii de partid *2) §i ca <4partidul care
se nume§te acum Partidul National, nu este un partid *, ci a un grup
de oameni cari sa reprezinte propaganda contra politicianismului*3).
A dovedit-o §i dupa aceea, in 193o, cu prilejul campaniei duse prin
o Neamul Romanesc * impotriva partidelor in genere. Prin urmare, era

logic, era legitim, era indicat nici sa nu ne gandim la o actiune politica

alaturi de d. N. Iorga. Cala dreptate am avut, s'a vazut limpede cu
prilejul guvernarii sale din 1931-2, guvernare de pomina.
In toamna anului 193o, odata cu redeschiderea cursurilor, atacurile
d-lui Iorga, in fata studentilor, an reinceput. Ele erau acum §i mai

rescu: a Slabs scuza, trista scuza ». In realitate, cum poate observa oricine,
nici cuprinsul, nici tonul nu sunt de loc de a bataie de joc *.
De altfel, intreaga aparare din Senat e penibila: ea invaluie dureroasa retrac-
tare, Intr'o tesatura de inexactitati si diformari. Pentru a produce efecte,
schimba, de exemplu, textul meu (procedeu obisnuit, in ultimul timp, la d. Iorga :
vezi mai jos, p. 34 ; vezi si P. P. Panaitescu, In jurul lui Mihai Viteazul. Rdspuns
d-lui N. Iorga, in Rev. 1st. Rom., VII (1937), p. 4). Intrebat la Camera de d.
Octavian Goga, Baca acela care indeamna pe Evrei sa se apuce de agriculture
in Tara Romaneasca este Roman, am raspuns: a Este Roman ; din nefericire, este
profesorul Nicolae Iorga > (vezi Monitorul Oficial Nr. 34 cuprinzand sedinta
de Joi 25 Fevruarie 5937 a Camerei). D-1 Iorga schimba punctul pi virgula: be
pune dupa a din nefericire a si. evident, intelesul e altul. 0 alts inexactitate e ca
asi fi cerut, in procesul I. Vladescu, disjungerea, spre a fi judecate numai unele
acuzatii ale acestuia si nu toate. Petitia inaintata de mine Senatului Universitar
care trebuia se delege comisia de ancheta, face dovada contrarie. Dar pares pe
d. Iorga Il intereseaza adevarul! Vezi, in privinta aceasta 9i Const. C. Giu-
rescu, In legatura cu I Istoria Romdnilor n, p. 42, nota 2.
1) Vezi a Neamul Romfinesc t cu data I I Dechemvrie 5937, p. I : a Acesta
este sensul potiticei pe care, indra'snesc sa spun ca inaugurez acum, o inaugurez
desfacandu-ma de sarcinile aceste de partid, pe care rog pe prietenii miei
sa le indeplineasca singuri, in timpul absentei mele pi chiar atunci cand
voiu fi in tars... Dv. vedeti ca de atata vreme gospodaria de partid eu nu o
mai tiu in manile mele. Poate a fost vorba Intr'un moment, dace s'ar putea Im-
bunatati regimul de scum, de cine stie ce intelegere. Atunci am. spus imediat:
4 vedeti dv. ce este de facut ; eu va rog sa nu ma amesteca %i pe mine nici in

negociatii, nici in rezultatele lor. Eu ma in pentru un singur ceas care se poate

intampla sa nu vine; aceasta este formula vietii mele. Pena atunci, eu astept
(Ceasul a venit adaugam not dar se tie ce a dat: guvernarea de trista
celebritate din 1931-32, guvernarea salariilor neplatite cu lunile, a lui
a eu nu sunt eu *, a nemultumirii generale).
2) Idem.
3) Vezi t Neamul Romanesc * cu data 8 Dechemvrie 1929, p. 2. D-1 Iorga a
adaogat: t Eu trebue sa va spun acest lucru chiar dace s'ar supara unii dintre
prietenii cari an muncit pentru a injgheba acest partid *.

www.dacoromanica.ro
 22 CONSTANTIN C. GIURESCU

numeroase §i mai aprige, fiind hranite §i de resentimentul provocat

de gestul politic ce-1 facusem in yard 1). Ele au durat 'Ana la in-
cheierea cursurilor (Mai 1931).
Are si rabdarea o margine. Timp de trei ani de zile fusesem criticat
fats de studentii mei ; metoda pe care o intrebuintam fusese prezentata
drept gre0ta. Nu raspunsesem, fiindca credeam ca d. Iorga variabil
cum este 2) va inceta, §i fiindca nu doream ca sa ajung la o ruptura
cu domnia sa. Vazand insa ca, in loc sa se atenueze, atacurile cre0eau
ca intensitate si sporeau ca num5.r, a trebuit sa reactionez. A fi con-
tinuat sa tac, ar fi insemnat sa las sa creada seriile de studenti can se
perindau prin Universitate, ca atacurile d-lui Iorga erau justificate §i
cal ceea ce le spuneam eu la curs si la seminar era gre0t. Oricine va
conveni ca lucrul acesta nu se putea tolera. Era o datorie elementary
pentru oricine ar fi fost titularul catedrei de Istoria Romanilor, deci
i pentru mine, sa raspunda public. Am raspuns. Dar nu sub forma
unor contra-critici orale, la curs si la seminar, dupa modelttl d-lui Iorga 2),
ci in scris, sub forma unei recenzii tiintifice care permitea o aplicare
a metodei ei a conceptiei mele istorice in comparatie cu aceea a d-lui
Iorga. Am ales opera sa cea mai raspandita si anume opera de sinteza
Istoria Romdnitor si a civilisatiei for care fusese tocmai tradusa cu putin
inainte din limba franceza in romane0e. Am inceput redactarea in
vara anului 1931; prima parte a recenziei a aparut in fascicolul IV din
acel an al a Revistei Istorice Romane*; restul in fascicolele I 0 II-III
ale anului urmator 4). In total, 124 de pagini in care am analizat pla-
nul, informatia, §i interpretarea istorica din aceasta lucrare, aratand
ca cel dinth'iu cuprinde « numeroase si grave alunecari §i erori *, ca
1) Acest resentiment e vizibil intro serie de articole din s Neamul Romanesc »
aparute in vara si in toamna anului 193o. Vezi, de pilda, articolele intitulate
Revolu;ia in partidul liberal (N. R. cu data zo Iunie 193o) ; Cu bund credit:Id
(13 Sept. 193o) ; Intre cei doi Brcitieni (17 Sept. 193o) ; Apel la intelectuali (23
Sept. 193o).
2) Acum in urma delndu-1i seama de eroarea comisa prin atitudinea sa de
dupa razboi fate: de problems evreiasca d. Iorga a revenit, intr'o serie de ar-
ticole gi declaratii, la atitudinea cea veche. Cred ca am si eu.un merit in aceasta:
aducerea interviewului din Czernowitzer Allgemeine Zeitung in discutia Camerei
a contribuit sä-1 intoarca la realitate.
8) Pe cine colegi de facultate, oameni politici, literati, artisti, etc. n'a
criticat dela catedr5. d. Iorga ? 0 ors a sa de curs nu se poate sa nu cuprinda
cel putin doua sau trei critici, sarcasme sau ironii. Martori sunt toti acei care
i-au audiat prelegerile. Cu unul dintre colegi s'a si Mint chiar, in cancelarie, pe
vremuri.
4) Revista Istoriat Romcind, I (1931), p. 337-382 $i II (1932), p. 1-45 $i
164-220 Si extras sub titlul 0 nowt sinteili a trecutului nostru, Bucuresti, 1932.
isk

www.dacoromanica.ro
 PENTRUt vgdmA scom.A.* DE isToRm 23

4 informatia... prezinta... lacune considerabile si surprinzatoare »,

ea, in sfarsit, interpretarea istorica este o extrem de vulnerabila *1) .
D. Iorga acum, dupa 5 ani dela aparitia recenziei mele, explica
deci recunoaste scaderile lucrarii sale, ca datorindu-se imprejurdrilor
in care a fost alcatuita. A scris-o o in durerile si ingustarile pribegiei,
fara alte izvoare la indemana decat cele date de neuitatul V. Bogrea
din biblioteca lui »; a scris-o pentru a raspunde unei cereri a o librariei
Hachette si a unui ministru din cabinetul francez al razboiului, pentru
a Invedera drepturile noastre, valoarea noastra in mijlocul celorlalte
natiuni »2).
Daca d. Iorga i-ar fi lasat acest caracter, de carte alcatuita la repe-
zeala, in timpul razboiului, pentru propaganda, daca ar fi cdnsiderat -o
ca o lucrare incidentals, de ocazie o ein Gelegenheitswerk » cum i-a
spus un aparator al d-sale 3) - n'a§i fi avut nimic de obiectat. Asi fi
ramas la aprecierea pe care am facut-o in 1926, cand nu observasem
Inca gravele ei scaderi cinci ani de curs la Universitate mi le-au
afatat dupa aceia si asi fi trecut mai departe. Dar d. Iorga n'a vrut
sa-i lase acest caracter. Domnia sa a vrut sä faca din o Histoire des
Roumains et de leur civilisation » o opera reprezentativa nu numai
a vietii sale in definitiv e liber fiecare sa-si ierarhizeze cum crede
lucrarile dar a istoriografiei romanesti insasi. De aceia a scos mai intai
o a doua editie franceza si apoi a pus sä se traduca textul acesteea in
toate limbile mai Insemnate ale lumii, in englezeste (1928), in italie-
neste (1928), in nemteste (1929) ; pentru ca marele public din tara sa
is cunostinta si el de aceasta opera destinata totusi strainilor, a
tradus-o si in romaneste (193o), iar in ultimul timp, pans si in sar-
beste (1935). I-a dat deci o circulatie europeand ca sa nu zicem
mondiala acum, la &dila ani dupa rdzboiu, cand nu mai existau
imprejurarile de lucru greu si lipsa de carti din refugiu. Mai mutt ince,

I) 0 noud sintezd, p. 21, 110 §.1 120. - D-1 Iorga sustine ca 1-a§i fi facut cu
acest prilej, * ignorant », falsificator », a om neonest » §i ca a-§i fi afirmat ca
*n'are macar cuno§tintele elementare ce trebue pentru a scrie istorie s (5coala
noud, p. i 1 ; la p. 12 o variants: w n'are nici macar cuno§tintele elementare pen-
tru a putea scrie istoria »). Textul meu este tipcirit, deci la indemana oricui,
pentru a controla: sunt curios se: §tiu §i eu unde se gasesc calificativele de mai
sus, puse intre semnele citArii? yStiam ca. d. Iorga, iritat de furie, atribue adver-
sarilor cuvinte §i expresii care n'au fost spuse sau scrise niciodata. (Vezi mime*
roase exemple in raspunsal meu In legdturd cu Istoria .Romanilor, p. 10-23),
dar nu-mi inchipuiam ca va alege chiar termeni care sa -1 infati§eze intro lumina
atat de defavorabilA.
2) .5coala noud de istorie, p.
3) Em. BucutA, Istoria la rdscruce, in Boabe de grciu, III (1932), p. 300.

www.dacoromanica.ro
 ":14
CONSTANTIN C. GIliRgSCU

i-a facet editiei romanesti o serie de adaose si modificari atat in ce

priveste textul cat si lista cronologica a domnilor si bibliografia. I-a
dat deci caracterul de opera giiinlificti puss la punt, tinuta in curent,
iar nu acela de lucrare incidentals, de propaganda, Mena intr'un moment
dificil, cu mijloace insuiiciente. In cazul acesta, insa, aprecierea, in mod
firesc, se schimba. Cand to adresezi cercurilor stiintifice din 'intreaga
lume cu o lucrare care vrea sa infatiseze trecutul unui neam, trebue
ca acea lucrare sä fie inteadevar un « summum », in toate privintele, a
istoriografiei respective. In speta, insa, Istoria Romanilor fi a civilisa-
liei lor -- Inca odata, cinci ani de curs la Universitate si de cerceta'ri
mi-au aratat-o este una din cele mai slabe carti din cate a scris d. Iorga,
atat sub raportul planului- cat si al informatiei si al judecatilor istorice.
Pentru a incepe cu planul, unele probleme importante ale trecutului
nostru n'au fost de loc tratate sau nu s'a insistat in deajuns asupra lor.
Nu exists adeseori concordanta intre titlul capitolelor si cuprinsul lor,
nici intre titlul capitolului si titlurile paragrafelor acestuia. Lipsa de
concordanta priveste uneori chiar natura subiectului, de cele mai multe
on insa, limitele in timp si spatiu ale materiei tratate. Trecand la infor-
matie, cititorul afla, de pilda, ca Duntirea s'a varsat odinioara in mare
pe valea Carasu, pe la Medgidia-Constanja, ca ea face' in Panonia
o mare cascade, ch. Dobrogea era mai inainte cuprinsa in aceiafi forma-
liune geograficei cu Muntenia si chiar cu Moldova ; ca apoi antropologia
si geografia constata la Romani « numai tipul trac, bran, scurt de trop,
vioiu la chit », ca termenii privitori la agriculture din limba romans
sunt slavi, ca in schimb numele animalelor laza exceptie sunt de °bar*
latind, ca rascoala Asanestilor a avut loc in Pind. I se spune apoi citi-
torului ca. Dacia a ramas in afara ayezeirilor germanice, ca Pecenegii
si Cumanii n'au avut legeituri cu stramoqii no§tri, ramanand «cu totill
izolati in lagarele lor din mijlocul pustiului (sic !) si al stepei », ca. Rasa-
rab cel Mare a fost atacat de Unguri « in muniii Muqcelului », ca intemeie-
rea Mitropoliei muntene e opera invingeitorului de la Posada, ca drega-
toriile romanesti sunt toate de origine bizantina. Domnul e caracterizat
drept un « taran incoronat si invesmantat in purpura ...» « obisnuit sa
dispuie far nicio consideratie de persoana qi bunurile supu§ilor sal*,
despre boieri se spune ca nu se deosibeau prin « nimic esenlial» de tarani,
curtenii sunt aratati ca tot una cu mercenarii. Critica lui Titu Maiorescu
a fost «nemiloasa si farci orizonturi» ; votul universal «a avut drept
urmare sa impiedice. formarea noilor particle», etc., etc. Pe de alts
parte, pentru o serie intreaga de afirmatiuni nu se aduce nicio dovada ;
de pilda, pentru: originea sciticii a numirilor Ghimes si Oituz, preexi-
stenla Sarmatilor in Dacia fata de Dad, trecerea armatelor romane

www.dacoromanica.ro
 PENTRU e VECHEA *COALA* DE ISTORIE 25

in Dacia, in primul razboiu, pe la Portile de Fier, etc. Alteori, ipotezele

sunt prezentate drept certitudini. $i mai gravy e insa prezenta, in aceea0
opera de sinteza, a doua judecati contrarii asupra unuia i aceluiasi
fapt. Astfel, termenii romanWi privitori la agriculture sunt de origine
davit in capitolul III al acestei opere si de origine latina in capitolul
VII al ei. Intemeietorul Moldovei este, in text, Sas, iar in tabela
cronologica a domnilor, Dragon.
Potrivit regulei fixate dela Inceput colectia celor §apte volume e
martora once articol publicat in Revista Istoricci Romdnci trebue sa fie
Insotit de un rezumat intr'o limbs de circulatie europeana. Am adaos deci
studiului meu critic, un rezumat in frantuzWe. D. Iorga afirma ca
acest rezumat 1-a0 fi « tras a parte * 0 ca prietenii sai cei mai buni din
strainatate care 1-au primit, i-au spus ca. e « o culegere de nimicuri ».
Dupg cele aratate mai sus, cred ca nu va surprinde pe nimeni afir-
marea mea iara0 u§or controlabila ca n'am tras a parte rezumatur
trances. E Inca una din invenliile d-lui Iorga. In ce privqte opinia
pe care au avut-o inv.'tatii strain despre studiul meu critic, alaturi de
aprecierea oralci pe care sustine d. Iorga ar fi facut-o « prietenii scii
cei mai buni» cine sunt ei 0 spus-au inteadevar ceea ce li se atribuie ?
iata doua judecati scrise, iscalite de doi profesori universitari qi publi-
cate in reviste de specialitate. Cea dintai, datorita d-lui P. Henry,
fostul director al Institutului Francez din Romania, a aparut in bine
cunoscuta Revue Historique din Paris (CLXXVI, 3-e fast., p. 499
500) « Signalons » spun domnia sa pour toutes les periodes, les
tres utiles mises au point de la longue analyse que M. C. Giurescu a
faite du dernier ouvrage cite de M. Iorga. Il est presque indispensable
de s'y reporter desormais ... La lecture s'en impose a qui voudra 4 faire
le point » de nos connaissances historiques sur la Roumanie. On notera,
par exemple, le role important joue dans l'histoire roumaine par la
jort't (I, 4, p. 363), a cote de la montagne, trop souvent seule invoquee ;
l'arrivee tardive des Sarmates en Dacie, sans rapport par consequent
avec le nom de la capitale Sarmisegethuza (p. 366) ; l'etendue du
royaume dace des l'epoque de Dromichetes (p. 367), ou son luxe et son
developpement materiel au temps de Decebale (p. 369) ; un resume
des invasions germaniques apres l'abandon du pays par les Romains
(p. 371-374) ; des precisions sur l'influence slave (p. 374-377) ou
sur l'extension de l'invasion tatare (II, 1, p. 2-6) ; une interessante,
quoique succinte, etude sur les anciennes institutions roumaines : pou-
voirs du prince, cour, boyards, paysans (p. 26-45) ; enfin quelques.
discussions sur les dates de certains regnes (II, 2, p. 173 et suiv.) et
bien d'autres points de detail, sur lesquels nous reviendrons quelquefois..

www.dacoromanica.ro
26 CONSTANTIN C. GIURESCU

Cette serie d'articles a ainsi le merite de condenser en peu de pages

des conclusions eparses dans un grand nombre d'ouvrages ». Cea de a
doua, iscalita L. Treml, profesor la Universitatea din Budapesta, cu-
prinde urmatoarea apreciere : 4. . . pour l'etranger, la critique volumi-
neuse de M. Giurescu, publiee clans la belle revue Revista Istoricei
Roma'nci (1931-1932) est a bien des egards beaucoup plus utile que
la synthese meme de M. Iorga » (Nouvelle Revue de Hongrie, Mai 1933,
P. 472).
Alte recenzii aratand insemnatatea studiului meu critic au aparut
in Ungarische Jahrbucher, XIII (1933), Berlin 0 Leipzig, p. 390-391,
in Gdnd Romcinesc, II (1934), Cluj, p. 95-96 iscalita profesor Olimpiu
Boitos (' Cercetarea intreprinsa de d. Giurescu cu atata rabdare si
seninatate ... este un model de expunere sistematica asupra unei pro-
bleme date... Mai semnalam... Inca una din laturile interesante ale
operei d-lui Giurescu si anume realismul interpretarii unor fapte din
istoria noastra Ceea ce ne face sa dorim tiparirea unei opere corn-
plecte asupra istoriei Romanilor datorita d-lui C. C. Giurescu »), si
intr'o serie de reviste si ziare romanesti. Valoarea criticei mele a recu-
noscut-o de altfel oricat ar parea de surprinzator insusi d. Iorga.
Mai intai prin faptul cal n'a replicat nimic. Dad." ohservatiile mele ar fi
fost neintemeiate, u era usor sa le combats din ziva dintai. N'a facut-o.
A facut in schimb altceva. In noua sa lucrare de sinteza La place des
Roicmains dans l'histoire universelle, aparuta in 1935, d-sa a corectat o se-
rie de erori, relevate de mine, care figurau in Istoria Romdnilor §i a civili-
safiei tor. Astfel, acuma, Ionita nu mai este o regele Bulgarilor 0 al
Grecilor », ci « un rege na/ional » ; Tatarii nu strabat la 1241 numai
Ardealul, ci si restul teritoriului romanesc adica Moldova 0 Tara Roma-
neasca ; antropologia §i etnografia constata la not nu numai existenta ti-
pului trac, ci trebuie sa tie seams si de adaosul etnic barbar, etc., etc. I).
Apoi intr'o noua editie a listei cronologice a domnilor facuta, pentru a
salva aparentele, nu de d. Iorga insusi, ci de asistenta domniei sale,
doamna Sacerdoteanu 2) se indreapta datele gresite potrivit indica-
tiilor mele. In sfarsit, alte erori sunt Indreptate in recenta Istoria Rona-
nilor 8). Prin urmare, valoarea studiului meu critic e recunoscuta, prin
1) Vezi recenzia mea asupra lucrlrii La place des Roumains, in Rev. 1st.
Rom., VII (1937), p. r8o-181.
2) Vezi Tableau chronologique des princes roumains par M-me Virginie Sa-
cerdotianu, in Bulletin of the International Comittee of Historical Sciences, Nr. 26
(5935), P. 56-64.
3) Asa, de pilda, se inlatura erorile de geografie (vezi 0 noud sintezei, p.
25-28 $i 29), se diferentiaza Dromihetes de un Zyraxes (Idem., p. 32-33), se
insists aupra influentei slave (Idem., p. 15).

www.dacoromanica.ro
 PENTRUi VA43OOAr,X1 DE 'STORM 27

1935-1936, chiar de cel care, prin vorbe, i-o contests, in 1936.

fapte, in
Nu-i prima contrazicere a d-lui Iorga, asa ca nu ne mai miram.
7. La mai putin de un an dupa aparitia studiului meu critic, si anume
in Mai 1933, se procedeaza la alegerea unui membru corespondent la
Sectia Istorica a Academiei Romane, in locul regretatului N. Docan.
Cu toata apriga impotrivire a d-lui Iorga (« am aratat ca nu pot privi
decat ca o adanca si intolerabila jignire a mea o astfel de alegere ») 1),
sectia ma alege, cu majoritatea voturilor celor prezenti. D-1 Iorga sus-
tine ca cei 6 membri activi care au votat pentru mine erau « rude si
prieteni politici » sau « cate unul influentat de asemenea considerente,
ca iubitul meu colaborator pe vremuri la Sciincincitorul, Valsan, din
care se cauta a se face un instrument contra mea si ce miscatoare
e scrisoarea de indreptatire pe care mi-a adresat-o, in apropierea unei
morti pe care para. o prevedea ». Si de data aceasta, d. Iorga jude-
cand pe ceilalti dupa sine e alaturi de adevar. Niciunul din cei 6
membri activi care au votat pentru mine, nu-mi era o prieten politic ».
N'a fost prin urmare niciun fel de considerent de aceasta natura. Iar a
crede ca regretatul Valsan a putut fi influentat de legatura mea cu
profesorul S. Mehedinti singura ruda din Academie -- inseamna a nu
cunoaste firea celui disparut. Invit pe d. Iorga sä reproduca in
intregime, scrisoarea o de indreptatire * de care vorbeste ; la randul
meu reproduc propunerea repetata pe care a facut-o G. Valsan sectiei
istorice spre a ma alege membru corespondent: « Repet propunerea
facuta in sedinta de Luni de a alege ca membru corespondent al sectiu-
nii noastre pe profesorul Constantin Giurescu pe care it consider ca
eel mai reprezentativ istoric al generatiei tinere. Repet aceasta pro-
punere cu convingerea Ca fac un serviciu Academiei care nu trebue
sa se izoleze de restul miscarii culturale, d dimpotriva sä recunoasca
si sa utilizeze valorile tinere, cu gandul fiber de orice alts preocupare
de cat aceea de a servi interesele superioare ale acestei Institutii ».
Odata restabilit adevarul in ce priveste pe cei 6 membri activi ai
Academiei cari mi-au facut cinstea de a ma alege membru corespondent
al Sectiei Istorice si le exprim Si aci recunoscatoarele mele multu-
miri nu ma pot opri sa nu relev acum judecata d-lui Iorga despre
ceilalti care au fost de partea d-sale. Ei sunt considerati citez
textual ca « oameni pe cari i-am servit in toata cariera for si care,
Sara votul meu, n'ar fi putut intra, cred, in Academie »2). De sigur ca
trebue sä se simta foarte maguliti, vazand ca situatia for in inaltul for
se datoreste vointei d-lui Iorga, iar nu cumva meritelor proprii
1) coala noud de istorie, p. 13.
11) Idem, p. 12--13.

www.dacoromanica.ro
28 CONSTANTIN C. GIURESCU

Dupa votul sectiei trebuia sa urmeze votul plenului Academiei, spre

a ratifica alegerea facuta. Raportul scris al sectiei catre plen, prin care
ma recomanda, a fost alc4tuit de d. Silviu Dragomir, membru activ al
sectiei istorice §i profesor de istorie la Universitatea din Cluj. Iata cuprin-
sul acestui raport: u D-1 Constantin C. Giurescu, profesor de Istoria Ro-
manilor la Universitatea din Bucure§ti, s'a impus atentiunii noastre dela
cele dintai incercari acute pe tarimul cercetarilor istorice. Staruintele de a
continua cu pioasa veneratiune opera parintelui sau, intrerupta in floarea
unei vieti care nu i-a dat ragaz munch a-0 culege roadele, 1-au indrep-
tat dintru inceput pe un drum bun §i sigur. In studiile proprii a imbra-
t4at apoi felurite probleme din domeniul istoriei romane, dand dovada
de un spirit critic patrunzator 0 de o priceputa intrebuintare a inedi-
tului explorat metodic. De aceea lucrarile sale de doctorat 0 de agre-
gatie sunt opere serioase, bazate pe o informatie bogata §i expuse cu o
claritate desavar0ta. In « Contributiuni » 0 in « Nouile Contributiuni
la studiul marilor dregatorii in secolele XIV §i XV » a studiat sistematic
vechile noastre institutii administrative, car in « Organizarea financiara
a Tarii Romanqti in epoca lui Mircea-cel-Batran » aparuta intre publi-
catiile Academiei, a insistat asupra starii economice a Munteniei in epoca
aratata 0 a reconstruct, cu o deosebita eruditie, impozitele, repartitia,
perceperea, destinatia for §i scutirile, toate de un interes atat de malt
pentru cunoWerea deplina a vechii noastre organizatiuni de Stat. Tot in
a Analele Academiei », d-1 Giurescu a tiparit pretioase contributiuni ai

la opera literara a lui Nicolae Milescu Spatarul, sprijinit pe manuscrise

ii documente grecqti Sc atacand §i rectificand o seams de pareri gre0te,
car intro serie de studii mai marunte, §i-a indreptat atentia spre alte
cateva probleme controversate ale istoriei romane.
« Dar d-1 C. C. Giurescu s'a dovedit §i un bun colaborator in sanul
institutiilor culturale, aducand servicii reale istoriografiei prin ingri-
jirea migaloasa a numeroaselor publicatitmi istorice tiparite de Fun-
datiile I. C. Bratianu Sc I. I. C. Bratianu. In fine « Revista Istorica
Romana », al carei intemeietor Si indrumator este tot d-sa, reprezinta.
o truda laudabila ai un meritos lndemn adresat tinerilor invatati de a se
indeletnid cu cercetari istorice Si de a framanta noua sinteza pe care o.
a$eptam dela generatia ce ne urmeaza.
« Sectia Istorica a Academiei nu i0 face decat datoria propunand
pe d-1 C. C. Giurescu intre membrii sac corespondenti ». (Academia
Romana, Anale, t. I,III (1932-1933), BucurWi, 1933, P. 115).
La votul plenului, regulamentul cere o majoritate de douci treimi
din numarul voturilor exprimate. Daca nu se obtine acest quorum la.
primul scrutin, urmeaza, in ziva urmatoare, un al doilea, tot cu majo-

www.dacoromanica.ro
 PENTRU s VECHEA b DE ISTORIE 29

ritate de doua treimi, §i in sfar§it, peste inca o zi, un al treilea, cu majo-

ritate simplei, de data aceasta (jumatate plus unul din voturile expri-
mate). D-1 Iorga era incredintat ca voiu dobandi un numar important
de voturi Si in plenul Academiei rezultatul a dovedit-o: 17 din 27;
imi mai trebuia deci un singur vot ca s51 oblin dela inceput cele 2 treimi
necesare §i atunci a manevrat in a§a fel Inca s51 Lea imposibild
aplicarea regulamentului, cu cele trei scrutinuri. A facut a§a Inca
primul scrutin sa" fie in ultinza zi a sesiunii, adica la 31 Mai (1933)
nu s'a mai putut deci proceda la un al doilea i la un al treilea scrutin,
fiindca sesiunea s'a incbis ; a impiedicat astfel, printr'o manevra pe
.care prefer sä n'o calific, alegerea mea care, admitand c5. nu s'ar fi
produs la al doilea scrutin, era totu§i sigura la al treilea, avand 17
voturi pentrit ci numai DJ contra (majoritatea simpla era de 140.
I§i mai aduce aminte d. Iorga cum a intrat domnia sa in Academie?
Sä i-o amintim in scurte cuvinte, ca sä poata aprecia cum se cuvine
procedeul sau.
A fost ales membru corespondent la 9 Aprilie 1897, pe temeiul ra-
portului lui I. Kalinderu. A avut apoi, in Martie 190o, in urma unor
atacuri publicate in l' Independance Roumaine, un conflict cu majori-
tatea membrilor Sectiei Istorice care au votat e cu unanimitatea mem-
brilor prezenti in numar de §apte * (intre ace§tia: Xenopol, Hasdeu,
Tocilescu, V. A. Urechia) urmatoarea « resolutiune a:
Sectiunea istorica reprobeaza purtarea necuviincioasa a d-lui
membru corespondent N. Iorga Si declara ca nu poate sta in rela-
tiuni §tiintifice §i colegiale .cu un atare membru a '). Evident, dupa

3) Analele Academiei Romdne, Partea administrativei §i desbaterile, seria II,

t. XXII (1899-190o), p. 278-280. Inainte de a se ajunge la votarea acestei
rezolutiuni, au lust cuvantul Gr. Tocilescu, N. Ionescu 9i A. D. Xenopol, spu-
nand fiecare cele ce urmeaza: e D-1 Gr. G. Tocilescu ridicA cestiunea prealabira,
clack in urma acuzarilor calomnioase aduse Academiei Romane in genere si ce-
lor mai multi membri ai ei de catre numitul membru corespondent prin ziarul
Independance Roumaine §i prin bro§ura: La vie intellectuelle des Roumains en
1899, Academia mai poate avea relatiuni cu d-1 Iorga. Acest confrate §i-a per-
mis a descoperi printre membrii Academiei o opositiune indreptata contra se-
cretariatului general al Academiei §i care s'ar compune din: r) 0 opositiune
nenorocitd, dar singura onorabild, opositiunea junimi§tilor §i aureliani§tilor ;
2) Alta opositiune compusA din paseri de prad5. o (oiseaux de proie), oameni
cari ar pref era sa vada banul Academiei intrebuintat cu totul altfel o (nu citeaza
numele, dar zice ca a ele sunt pe toate buzele a) ; 3) A treia opositiune, coin-
pusa din s acapareuri §i vanito§i a, in care infra: a) persoane ce n'au scris nicio-
datii ; b) persoane care nu pot sa mai scrie §i c) altii a caror activitate §tiintifica
este regretabilA. D-nii membrii pe care ii nume§te sunt: d-nii N. Ionescu, Ure-
chia, Hasdeu, Xenopol, Tocilescu. Despre d-1 N. Ionescu gratiosul confrate

www.dacoromanica.ro
 CONSTANTIN C. GIURESCU
3°

un asemenea act, alegerea de membru activ a trebuit sa intarzie ; ea

s'a facut abia peste zece ani, in 1910, fiind necesare insa trei scrutinuri.
La primul (24 Mai), d. Iorga a intrunit 15 voturi pentru i I1 contra;
la cel de al doilea (25 Mai), 15 voturi pentru, 12 contra ; la cel de al
treilea (26 Mai) 15 voturi pentru §i II contra 1), fiind ales astfel cu
majoritate simpla. Sa presupunem c6 se aplica atunci cum mi s'a

zice ca: n n'a scris nimic in viata sa a, nici poate se: mai scrie din causa varstei
si altele. D-1 Urechia este a fara indoiala unul din savaniii cei mai atacabili ce
se poate inchipui, nu cunoaste niciodata starea subiectului sau, nu poseda nici-
una din stiintele auxiliare ale istoriei, nu tie nici greceste, nici nemteste si nu
pricepe decat cu mare greutate latineste a ; tot ce a scris nu are nicio valoare,
deli numitul dupa 4o de ani de tapage aproape inutil, crede in realitatea ta-
lentului sau ca istoric si ca literator ». D-1 Hasdeu este un spirit fals a, de o
ingeniositate ce ar trebui calificata mai cu duritate »; d -sae invents a. Xenopol
ignora. Tocilescu nu intelege nimic. Acesta impreuna cu alti membri a opresc
pe altii a lucra *. De aceea ii gasesti pururea in drumul tau: refusand, calom-
niind, intrigand. Academia e bunul lor ; impiedicat esti de a patrunde in Aca-
demie si Inca mai oprit de a lucra acolo ... D-1 Gr. G. Tocilescu mai adaoge ca
a atras deja atentiunea plenului Academiei asupra acestui regretabil incident...
Acum cand d-1 Iorga are aerul a sfida aceasta institutiune, in care singur martu-
riseste ca ss'a facut imprudenta de a-1 primi in sanul ei ca membru corespondenta-
si cu ale careia fonduri se foloseste cu prisosinta pentru niste publicatiuni de
o valoare contestabila d-1 Tocilescu crede ca sectiunea istorica ar face mai
bine... a-si spune cuvantul sau asupra atitudinii unui membru corespondent
fats de colegii sai si de institutiunea care 1-a primit.
D-1 N. Ionescu este de parere sa ne desbracam de orice pasiune, deoarece
Academia care a demnat a-1 aduce pe d-1 Iorga in sanul ei este mai presus de
atacuri, cu atal mai nedemne, mai injositoare pentru dansul. Invectivele aduse
membrilor Academiei sunt tot ce poate fi mai de ran gust. Raspunsul nostru
trebue sa-1 faca a intelege si a recunoaste di Academia este prea sus puss, pen-
tru ca sa o posts atinge asemenea injurii si ca ceea ce d-1 Iorga a scris in cartea
sa face pe cetitor sa conchida.' la o stare de desechilibrare, cad numai astfel poate
fi explicate o pornire asa de patimasa contra acelora care 1-au primit in sanul
for si 1-au incunjurat.
D-1 A. D. Xenopol zice ca trebue sa avem curagiul opiniilor noastre, sa spu-
nem adevaratul motiv al decisiunii ce ni se impune. Noi suntem Academie de
stiinta si respectam stiinta si adevarul fara orice aka preocupatiune, ved unde
le gasim, dar suntem nu numai institutiune, ci si oameni gelosi de demnitatea
personals, si fiindca suntem atacati pe nedrept si in mod necuviincios in acest bun
suprem, nu ne poate fi permis sa toleram modul de urmare al d-lui Iorga...
D-1 Iorga insultand Academia in membrii ei, nu mai poate sta in relatiuni cu
not a. Inchizandu-se discutiunea, s'a pus la vot urmatoarea resolutiune care
s'a votat cu unanimitatea, membrilor prezenti in numar de sapte a (urmeaza
textul dat mai sus). (Analele Academiei Romeine, Partea Administrativcl fi Des-
baterile, seria II, t. XXII 1899-1900, p. 278-280).
1) Analele Academiei Romdne. Partea Administrativd §ti Desbaterile, seria II,
t. XXXII (1909-1910), p. 238-257.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU 4 VECHEA COALA 4 DE ISTORIE 31

aplicat mie in 1933 sistemul de a se fixa primul scrutin in ultima zi a

sesiunei, se mai putea alege d. Iorga membru- activ? Pe vremea aceea
insa, exista §i lealitate in raporturile dintre adversari,
8. Dar d. Iorga vede amestecul politicei nu numai la Academie,
ci *i. in Universitate. Despre Facultatea de Litere, d-sa afirma, lute=
loc, ca. e « ajunsa in minile unei dice de caracter vadit politic » (5.coala
noud de istorie, p. 4) ; mai departe (p. 12), vorbind de numirea d-lui
D. Bodin ca membru al $coale Romane din Roma, o considers ca
flind facuta de « clubul dela Facultatea de Litere al noului li-
beralism ».
Ambele afirmatli sunt inexacte §i ofensatoare pentru Consiliul
profesoral al Facultatii. Profesorii acestei Facultatii apartin diferi-
telor grupari politice, dupe convingerile respective, sau nu fac deloc
politica; admirabilul nostru decan1), d. Radulescu-Motru, e national-
taranist ; cel de al doilea membru in Senatul Universitar, d. Andrie-
escu, nu face niciun fel de politica; in comisia bibliotecii e §i un par-
tizan al d-lui Iorga; in comisia consultative, in afara de d. Gusti, na-
tional-taranist, sunt §i doi profesori care nu fac, iara§i, niciun fel de
politica. Nicio grupare politica n'are majoritate in consiliu si de altfel,
chiar dad. ar avea-o, lucrul nu prezinta interes, deoarece aceia0 pro-
fesori sari individual §i in afara §colii fac politica, intruniti in Consiliu
§i-au Idcut o reguld strictd de a nu amesteca preocuparile politice in
treburile §i conducerea Facultatii. Consiliul Facultatii de Litere nu
are decat o singurd atitudine : aceea dictate de interesele tiintifice
§i de prestigiul institutiei, a carei propa§ire constitue telul nostru
comun.
Recomandarea d-lui D. Bodin, fost bursier al Facultatii, ca membru
al Scolii Romane din Roma s'a facut pe temeiul meritelor pe care
§i le-a ca§tigat domnia sa in cei patru ani de studii universitare, pe
temeiul examenelor, a lucrarilor de seminar i a lucrarilor tiparite.
Ca alegerea a fost fericita, o dovedesc studiile pe care le-a publicat
de atunci incoace, studii intemeindu-se pe bogatul material docu-
mentar inedit aflat fn arhivele din Italia. 0 dovedqte de asemenea
pretuirea pe care i-au aratat-o strainii, publicandu-i in revista de
specialitate Rassegna storica del Risorgimento comunicarea pe care a
tinut-o la Bologna, la al XXIII-lea Congres al Institutului Italian
pentru Istoria Risorgimentului. D-1 Bodin va fi, sunt sigur, una din
puterile istoriografiei romanqti.

1) Ales pentru a doua oars, in 1935, cu unanimitatea voturilor, deli in

Consiliul Facultatii an sunt decat trei national-taranisti.

www.dacoromanica.ro
32 CONSTANTIN C. GIURESCIT

9. Lucrarea mea « Istoria Romanilor » a carei publicare de care

tc Fundatia pentru Literatura §i Arta Regele Carol II » a inceput in
Mai 1935, d. Iorga o considers ca « un act de curaj, fara indoiala, la
o asemenea varsta »; adaoga apoi: o Nu-mi trecea prin minte sa ma
ocup de aceasta indrazneata opera a carii valoare o puteam gaci dupa
patenta lipsa de pregatire a autorului, cateva cursuri neputand inlocui
nici pe departe, experienta, necesara, a unei vieti intregi de studii »1).
Cate afirmatii, tot atatea contraziceri si inconsecvente. In recenzia
pe care a publicat-o in Revista Istoricd, in 1935, d. Iorga socote§te
lucrarea mea ca fiind rodul nu o a unei tinereti modeste a, ci a o unei
relative maturitati » 2) ; acum, dupa trecere de un an (1936), vad ca
ea este o un act de curaj, fara indoiala, la o asemenea varsta ». Deci,
acum un an eram matur, iar acum stmt tanar: iata la ce rezultate hazlii
duce logica i argumentarea de circumstanta a d-lui Iorga. E totu0
necesar ca d-sa sa opteze pentru una din aceste doua opinii, sa se hota-
rasca °data: este o Istoria Romanilor a o lucrare de tinerete sau una
de relativa maturitate?
A incerca la 34 de ani o privire de sinteza asupra istoriei neamului
tau, nu ni se pare neaparat o un act de curaj ». In once caz, daca e
totu0 unul, atunci e bine sa se tie ca.' am avut predecesori in aceasta
directie: cel dintai a fost Bogdan Petriceicu-Hasdeu, care a publicat
Istoria Criticii a Ronuinilor in 1872, la varsta de 34 ani 3) ; cel de al
doilea cine ar crede-o? insu0 d. N. Iorga. In 1905, d-sa a pu-
blicat opera de sinteza, in doua volume, Geschichte des rumanischen
Volkes adicii « Istoria poporului romanesc a. Avea atunci 34 de ani 4),
adica tocmai varsta mea. A fost Geschichte des runainischen Volkes,
« un act de curaj », o « opera indrazneata a carei valoare o putem
gad dupa patenta lipsa de pregatire a autorului, cateva cursuri ne-
putand inlocui nici pe departe experienta necesara, a unei vieti in-
tregi de studii? ». Sä raspunda d. Iorga! Eu unul cred ca dupa doi-
sprezece ani de cercetari continue, dovedite nu numai printr'o sums
de examene dar si printr'o serie de lucrari elogios apreciate de spe-
ciali0i, si dupa noua ani de cursuri la Universitate d. Iorga in 1905
avea zece poti sa to incumeti a incerca o prima sinteza asupra istoriei
I) N. Iorga, 5coala noud de istorie, p. 14.
') Revista Istoricd, XXI (1935), p. 141.
3) S'a nascut la 26 Fevruarie 1838 iar prima fasciculA. (13 coale) din Istoria
Gritted a apArut la io Aprilie 1872: vezi Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Scrieri li-
terare,'Inorale §i politice, editie critics de Mircea Eliade, t. I, Bucuresti, 1937,
p. xI §I xxiv.
4) E nAscut in 1871: vezi Anuarul Universitet-1'h din Bueurefli, 1933-1934,
VAlenii-de-Munte, 1935, p. 77.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU VECHEA SCOMA* nn ISTORIE 33

neamului tau. Imi dau seama cel dintai eel o asemenea incercare va
avea fatal §i unele imperfectiuni §i lacune 1). Oamenii de buns cre-
dinta intre care spedali§ti de peste hotare au recunoscut insa partea
pozitiva a ei qi folosul pe care-1 aduce. Sunt recunoscator §i publi-
cului nostru cult ca a facut o primire calduroasa lucrarii mele 2). Dar
tocmai acest fapt a iritat se vede pe d. Iorga. La inceput, in
primele zile dupa aparitie, d-sa fusese favorabil impresionat de lu-
crarea mea §i vorbise chiar de locul care mi se cuvine la Academie.
Sunt persoane care au auzit si care mi-au comunicat faptul. Imi zi-
ceam ca, de data aceasta, la d. Iorga a biruit ratiunea. Dupe vreo
doua saptamani, s'a produs insa o schimbare brusca. Fie din cauza
anturajului care-1 atata, fascolindu-i vechi resentimente, fie ea voia
sa Impiedice un succes care prinsese a se desemna, d. Iorga a dat ordin
sä se inceapa in ziarul sau Neamul Romdnesc o campanie de o vehe-
menta nemai pomenita. Eram informat a se pregatea ceva si atunci
se intelege i-am raspuns prin d. G..Murnu ca dad, ma va ataca,
voi replica in a§a fel incat s'o regrete. Atacul a inceput totuci §i anume
Intr'o forma a carei perfidie nu era egalata decat de reaua credinta
qi de vulgaritatea polemistului anonim. Caci aceasta era Inca una din
particularitatile campaniei: articolele, publicate la rubrica §tirilor §i
polemicilor politice, erau neiscalite.
Evident, am raspuns imediat, aratand, in primal rand, lipsa de
oricice temeiu a criticelor §i apoi calificand pe cel care raspandea inju-
rifle si infamiile, fara sa aiba curajul sa le iscaleasca, drept (c canalie
anonima A. Secretarul de redactie al ziarului Facla, d. Siclovan, Imi
comunicase la telefon ca e gata sa publice un raspuns al meu la
atacul Neamului Romdnesc. I 1-am dat deci §i el a aparut a doua zi,
ocupand o paging intreaga 3) ; peste cateva zile Porunca Vremii 1-a
reprodus 4). In acela§i timp, 4 Adevarul * reproducea fidel atacurile
Neamului Romanesc ». Noblesse oblige : nu putea fi lasat singur
fostul colaborator al foilor din Sarindar, acela care Indemnase pe Evreii
din Bucovina sa se apuce de agriculture.
D-1 Iorga afirma ca in acest raspuns 1-asi fi tratat de 4 scarnavie e.
E Inca una din inexactitatile de care mi§una pamfletul Noua qcoaki

1) Vezi In legliturcl cu Istoria Romdnilor e, p. 7. Unele din aceste imper-

fectiuni se datoresc faptului ca m'am luat dupa d. Iorga, admitandu-i conclu-
ziile, fara sä le controlez. Verificand ulterior, am constatat a se inselase.
3) Prima editie, de 2700 .exemplare, s'a epuizat in cateva luni. A doua editie
de 31oo exemplare, a aparut in Dechemvrie 1935.
a) Facla cu data de 5 Iunie 1935.
4) Porunca Vremii cu data II lunie 1935.
3

www.dacoromanica.ro
34 CONSTANTIN C. GIURESCU

de istorie. I1 invit sä citeasca incaodata, dar atent, de data aceasta,

raspunsul, i va vedea ea nu i-am adresat d-sale acest calificativ.
Intelegeti acum de ce sunt atat de multe gre§eli in publicatiile istorice'
ale d-lui Iorga? Fiindca cite§te intotdeauna grabit, deci superficial,
cum a citit 21 raspunsul meu din Facla.
Dupa raspunsul meu §i dupa ce intre Limp ie0sera o serie
de articole injurioase in « Neamul Romanesc », apare in acela0 ziar
o notita specificand, in sfar0t, ca autorul for nu e N. Iorga, ci pre-
pusul acestuia N. Georgescu-Coco §i ca deci calificativul o canalie
anonima » nu-0 are rostul 1). Am luat act la randul meu ca suntem
nu in fata unei o canalii anonime », cum am crezut la inceput, ci a uneia
care iscalqte 2). i bine inteles, am a§teptat sa citesc acum cuvantul
patronului, dupa ce citisem pe acela al prepusului. (De fapt, ideile ci
argumentele u fusesera furnizate tot de d. N. Iorga 2), cad cunoWe
toata lumea incompetenta d-lui Cocos in problemele de specialitate
ale istoriei Romanilor Si ale Istoriei Universale).
10. Cuvantul lui N. Iorga, sub iscalitura, n'a intarziat. In numarul
de pe Aprilie Iunie 1935 al Revistei Istorice, mi-a consacrat o re-
cenzie de 21 pagini, pe care o califica drept « lini§tita *, « nepartini-
toare », « calma » 0 o dreapta » (p. 15 ,Ii 16). Cat de o lini§tita * 0 o calma »,
« nepartinitoare * si o dreapta * este, se poate deduce imediat din
urmatoarele fapte: 1. Imi atribue afirmalii pe care nu le-am fcicut nici-
odatd. Am aratat 23 (doueizeci qi trei) de cazuri de felul acesta i am
demonstrat ca daca unele din ele se pot explica prin graba violenta
cu care d. Iorga mi-a citit cartea, altele nu-0 gasesc lamurirea decat
in reaua d-sale credinta, in dorinta de a afla, cu once pret, cusur 4).
2. Considerci ca greyeli lapte de Alin dovedite, dar pe care d. Iorga nu
le cunoa§te ; am aratat precis in 20 (doucizeci) de cazuri lipsurile in-
formafiei sale 5). 3. Contests o serie de judeccili istorice, fard sa tie seams
de faptele i dovezile pe care ele se sprijina Si adeseori fara sa.-0
aduca aminte cal, in alte lucreiri, a sustinut chiar dansul acela0 lucru.

1) Vezi Neamul Romcinesc cu data 5 Iunie 1935.

2) Vezi Porunca Vremii cu data 26 Iunie 1935.
3) Dovada sunt, in primul rand, asemanarea $i, in multe cazuri, identitatea,
chiar formals, a observatiilor din Neamul Romanesc u si din 41 Revista Istorica *,
in al doilea rand quasi-marturisirea pe care o face d. N. Iorga in s 5coala noud
de istorie, p. 14-15.
4) Const. C. Giurescu, In legdturd cu Istoria Romdnilor, p. 10-23.
5) In a sa I storie a Romtinilor, d. Iorga, completandu-$i informatia, revine
asupra a o serie intreaga din criticile sale si ajunge in aceleasi concluzii in care
ajunsesem eu mai inainte §i pe care le criticase in recenzia sa din Revista I storicd.
Vezi in privinta aceasta, mai jos, p. 35, n. 1.

www.dacoromanica.ro
 PXNTRIT vECHEA 5C0111.& DE ISTORIE 35

i pentru aceasta categorie am adus 6 (§ase) exemple peremptorii.

4. In sfarit, revine, in lucrari ulterioare, dupa ce se documentase,
asupra unei serii 'intregi de critici din u Revista Istorica *, adoptdnd
inchipuili-vd punctul meu de vedere, exprimat in Istoria Romdnilor.
Dau in note: numai 9 (noua) cazuri de felul acesta 1), dqi ele sunt mai

I) Astfel in a sa Istorie a Romdnilor, d. Iorga recunoaste ca: 1) t Decebal...

se chiama si Diurpaneu sau Diuppaneu » (1,1,67) asa cum afirmasem eu in
Istoria Romdnilor, I, 61. In Revista 'storied' spusese insa: a Diurpaneus * la De-
cebal nu e Inca un nume, ci un titlu * (p. 123). 2) Recunoaste de asemenea ca
Teach, deci $i Dacii, erau a roscovani u (I,1,116) sau e blonzi u (I, r,r2o), asa cum
spusesem eu (Ist. Rom. 1,76) ; in Revista Istoricd ma criticase lima: t Dacii blonzi
se sprijina pe o simpla ipoteza a lui Parvan * (p. 124). 3) Recunoaste ca ele-
mentul trac a lasat in limba romans urme pe care in zadar se incearca de un
timp a le tagadui o filologie prea strains de realitatile istorice * (1,1,98). Moste-
nirei tracice d-I Iorga ii consacra chiar un intreg capitol (Limba, p. 97ro9),
admitand deci conduzia mea, in care spusesem: e este sigur ca avem, sub rapor-
tul linguistic si o mostenire dacd > (1,97). Totusi, in Revista Istoricd, dorind
cu tot dinadinsul a ma critica, afirmase: t Admiterea elementelor dace in ro-
maneste e prea aleatorie, pentru a fi presintata marelui public; 4 viitoarele
cercetari * nu vor da, de sigur, nimic » (p. 125). Imi pare bine ca. d. Iorga
ui -a schimbat parerea §i ca nu mai sta alaturi de t o filologie prea strains
de realitajile istorice »! 4) Admite e o calatorie a lui Caracalla prin Dada
(1,2,297) si citeaza izvoarele care ne vorbesc despre dansa; recunoaste deci
temeinicia afirmatiei mele (I,16o). In Revista Istoricd spusese insa: 4 Prin
ce se dovedeste prezenta la not a lui Caracalla? u p. 126). 5) S'a con-
vins ca a regele ungar Samuil Aba, din secolul XI-lea,... e recunoscut acuma
ca peceneg a (III, p. 155), asa cum afirmasem eu (1,281). In Revista Isto-
ricd ma Intrebase insa: e 1± sigur autorul ea regele ungur Samuel in paga-
natate Aba, era peceneg? » (p. 131). 6) Admite ca navalirea Tatarilor in %inu-
turile noastre s'a facut nu numai pe la Rodna, dar, asa cum t arata neted*
Rogerius .i cum o aratasem, luandu-ma dupa aceasta, eu (1,333) si a peste
Siret, cu un Bochetor u (III, p. 119). Cade prin urmare, critica din Revista
Istoricd unde afirmase ca e navalirea nu s'a putut face decal pe caile obisnuite
totdeauna de Tatari (pe la Rodna)* (p. 133). 7) Recunoaste ca e existenta unor
Vladici la Arges inainte de Basaraba e azi, in afara de orice indoiala * (III,
p. 163). Dar acest lucru, it spusesem, cu alte cuvinte, eu mai intai: e 0 oarecare
ierarhie bisericeasca a existat in tinuturile noastre ..i Inainte de Intemeierea sta-
tului muntean t (1,367). D. Iorga m'a criticat insa, pentru aceasta afirmare, in
Revista 'storied, p. 135. 8) Recunoaste de asemeneaasa cum spusesem eu (1,415)
ca numele de Calinichia putea fi dat si unei mirence: 4 Mama lui Mircea e
Serbo-Bizantina Calinichia * (III, p. 174) ; revine deci asupra criticei din
Revista Istoricd a autorul crede el o mireancii se putea numi Calinichia* (p.
138). 9) Recunoaste ca e buns traducerea pe care am dat-o pasajului din
Chronicon Pictum: a in cunis moventur et agitantur infantes » (III, p. 178)
si recline& si eroarea 4 cuneis * in loc de e cunis » pe care o fa'cuse in critica din
Revista Istoricd, p. 135, etc.
3.

www.dacoromanica.ro
36 CONSTANTIN C. GIURESCU

.numeroase. Astfel se infa."1:4eaze.' recenzia 0 lini0ita §i u calms », a ne-

partinitoare » si o dreapta ».
11. Dar d. Iorga repeta in .coala noud de Istorie §i calomnia
ca « Istoria Romanilor » ar cuprinde un plagiat. Am aratat in
doua articole de ziar precum ,Si in raspunsul meu la recenzia d-lui
Iorga care este realitatea. Inainte de a o face ad incaodata pentru
eel care n'au citit expunerile anterioare, socotesc necesar insa un istoric
a1 chestiunii, deoarece el e, dela inceput, concludent.
In Iunie-Iulie 1935, concomitent cu campania Neamului Romdnesc,
an aparut in 4 Adevarul » mai multe articole iscalite I. Vladescu. Au:
torul for voia sä dea ajutor d-lui Iorga, inchiptiindu-si ca astfel it va
face pe acesta sä uite « colectia de insulte » pe care i-o trimesese sub
forma de scrisoare, cu zece ani mai inainte 1). Ocupandu-se de lu-
crarea mea, I. Vladescu scrie urmatoarele: o Nu e plagiat, cum ar fi
inclinat sa zica un ((specialist », e o mica abilitate »2. Prin urmare: nu
plagiat, ci abilitate. Eu precizez: nici macar abilitate, deoarece n'a-
veam nimic de ascuns §i nimic sd -mi reproqez; am adoptat doar metoda
bibliografica impusa de caracterul lucrarii "de larga sinteza 0 de
publicul caruia ea ii e adresata. N'are cineva decat sa is operele de
sinteza aparute dupa razboi in intreaga Europa §i va vedea ca o mare
parte a for adopts aceia§i metoda. Citez, spre exemplu: 1. Histoire go-
nirale du IV-e siècle a nos fours de sub conducerea lui E. Lavisse gi
A. Rambaud, editia din 1922 ; 2. Histoire politique de l'Europe contemPo-
raine de Ch. Seignobos, Paris, 1924; 3. Histoire de l'Angleterre de Henri
Prentout, Paris, 192o ; 4. Histoire economique de la Pologne avant les
partages de Jan Rutkowski, Paris, 1927 ; 5. Histoire tchdcoslovaque
de Jos. Pegek, Praha, 1925 ; 6. Geschichte der Bulgaren de W. N. Sla-
tarski, Leipzig, 1917-1918; 7. Manuel historique de la Question d'O-
rient de Jacques Ancel, Paris, 1923. 8. The crusade of Nicopolis de Azis
Suryal Atiya, London, 1934; The Eastern Roman Empire (717-1453)
in The Cambridge Medieval History, vol. IV, Cambridge, 1923; 9. Hi-
stoire d'Angleterre de Andre Maurois, Paris, 1937. Dintre lucrarile
aparute la noi: 1. V. Parvan, Inceputurile vielii romane la gurile Du-
ndrii, Bucure0i, 1923; 2. Cdrfile populare in literatura romeineascei de
N. Cartojan, Bucure0i, 1929; 3. Istoria Literaturii Romdne de Sextil
PuFariu, Sibiu, 193o ; etc.
In recenzia pe care o face in u Revista Istorica » lucrarii mele, d.
Iorga, referindu-se la articolele lui I. Vladescu spune: « Adesea cum

1) Vezi Porunca Vremii cu data 26 Iunie 1935.

2) Adevdrul cu data 22 Iunie 1935.

www.dacoromanica.ro
 PENTAD VECHEA *COMA 0 DE ISTORIE 37

a dovedit-o d. I. Vladescu in Adevcirul din Iunie, reproducerea inain-

ta0lor merge pans la plagiat *1). Dar I. Vladescu nu intrebuintase
acest termer', ci aceia de abilitate. Iata asa dar prima modificare, prima
deformare a realitatii. Peste cateva luni, I. Vladescu, intr'un articol
publicat in 4 Curentul * cu data de 29 Aprilie 1936, referindu-se la acela0
fapt, adaoga: « pe care d. Iorga 1-a numit plagiat »2). Prin urmare, se
bizuie, cand Intrebuinteaza termenul de « plagiat » nu cum ar fi fost
logic pe articolele sale din « Adevarul », ci... pe afirmarea d-lui
Iorga. Explicatia e simpla Vladescu tia ce spusese in articolele sale:
abilitate, nu plagiat, de aceia nu se putea referi la ele, de aceia recurge
la spusele d-lui Iorga care, calm §i nepartinitor, transformase pretinsa
o abilitate » in o plagiat ». Dar acesta insu0 se referise la Vladescu.
Cercul este prin urmare vitios, rationamentul este lipsit de temeiu.
Iorga se sprijina pe Vladescu, Vladescu pe Iorga, iar amandoi, in ultima
instanta, pe o afirmatie care e contrara concluziei lor. Am protestat
Inca odata intr'un articol de ziar impotriva calomniei, aratand cunt
stau in realitate lucrurile 8). 0 arat din non aici §i pe larg, dand toate
amanuntele: Vol. I din Istoria Romdnilor are, fara introducere §i indice,
512 pagini. In discutie an fost puse vreo 3 pagini din capitolul privitor
la Slavi, in care aratam influenta exercitata de ace§tia asupra limbii
noastre i cateva pasaje (3 pagini in totul) din capitolul « Istoria poli-
tica a Dacilor pans la Decebal ». Asa dar, in total 6 pagini.
Pentru influenta slava m'am folosit de opera clasica a d-lui 0.
Densusianu, Histoire de la langue roumaine, din care am luat lista de
prefixe gi sufixe precum sf partea referitoare la fonetica, morfologie si
lexic. Dar pasajele privind aceste chestiuni nu sunt luate o ad ate-
ram », ci Intr'o forma deosebita 4), sunt apoi intretesute cu observatiuni
si consideratii proprii, 0, fapt esential, numele d-lui Densusianu e
citat in cloud rdnduri in cursul capitolului. Prima data direct la p.
211: <4 Sub raportul limbii, de exemplu, unul din cei mai buni cuno-
scatori, romanistul Ovid Densusianu, spun ca influenta slava «a fost
mult mai intensd gi mai variatd decdt aceea germanicd asupra limbii ita-
1) Revista Istoricd, XXI (1935), p. 120.
2) Vezi Curentul cu data 29 Aprilie 1936, p, 7.
3) Vezi ziarul 1 Credinfa n cu data Luni 25 Mai 1936.
4) Exceptie fac 4 scurte fragmente de definitii filologice: primul de 7 cuvinte, al
doilea de 5 cuvinte §i at treilea de 4 cuvinte la p. 228 ; al patrulea fragment, de 5
cuvinte, la p. 229. Fiind vorba de definitii filologice, cred el e neserios a se vorbi
de plagiatul acestor 4 fragmente totalizAnd 21 de cuvinte. Duppd aceasta
11

conceptie, toti autorii de gramatici, aritmetici, algebre, geometrii, chimil, etc.

sunt 1 plagiatori o, fiindcA regulele gramaticale, teoremele §i legile §tiintifice au
aceea.,i redactare.

www.dacoromanica.ro
 38 CONSTANTIN C. GIURESCU

liene sau franceze ». A doua oars indirect, la p. 226: cc Sub raportul limbii,
am citat mai sus afirmatia unuia dintre cei mai competenti specialisti
ca influenta Slavilor e superioara influentei pe care au exercitat -o nea-
murile germanice asupra limbii Galoromanilor sau Italienilor ». Iata
deci cum am o plagiat » pe d. Ovid Densusianu, colegul meu dela Facul-
tatea de Litere: citandu-i numele in capitolul respectiv, in doua ran-
duri, calificandu-1 in mod elogios. Las acum pe cititorii de bung cre-
§i
dinta sa judece i sä hotarasca!
In ce priveste capitolul referitor la istoria politica a Dacilor, m'am
folosit de opera, iarasi clasica, a lui Vasile Parvan, Getica. Am adoptat
concluziile lui, deoarece le-am considerat si le consider si astazi ca cele
mai intemeiate, sprijinindu-se pe o bogata documentare §i argumentare.
Ca si mai sus, expunerea e intr'o forma diferitil, nu e ad-litteram »1), e
apoi intretesufa de o serie de observatiuni §i consideratii proprii, iar
numele lui Vasile Parvan e citat chiar in cuprinsul capitolului , la p.
58: « Tot lui Cato i se datoreste, crede Parvan, valul de pamant care
strabate Oltenia si Muntenia, incepand dela Cetatea, la Nord de Cala-
fat, si pang. la lacul Greaca ». El mai revive incti de 5 on in cuprinsul
cdrfii ',cele, in text, la p. 20, 32, 35, 39, 113. Opera lui V. Parvan, Getica, e
amintito la sfeirqitul capitolului respectiv (p. 74) precum qi la sidr§itul capi.
tolelor despre Traci (p. 43) si despre Civiliza /ia,si cultura Dacilor (p. ioo).
In sal-sit, in Prefala mea se &este urmatorta pasaj: « Asi fi nedrept
Irma daca n'asi exprima acestor inaintasi adanca mea recunostinta
pentru toata munca ce au depus in luminarea trecutului nostru. Fara
ea, lucrarea de fata n'ar fi fost cu putinta. Sa-mi fie ingaduit prin ur-
mare sa amintesc, dintre cei care au trecut dincolo de hotarul vietii,
mai ales numele lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, al lui Alexandru Xeno-
pol, al lui Ion Bogdan, al lui Dimitrie Onciul, al lui Vasile Parvan si
al parintelui meu, Constantin Giurescu ». rata deci cum am « plagiat b
pe profesorul meu V. Parvan: citgndu-i numele si opera in capitolul
respectiv §i in diferite alte parti ale lucrarii ai pomenindu-1 cu recu-
nostinta in prefata cartii. Sa judece iarasi oamenii de bung. credinta
91 sg. hotgrasca.
Dar d. Iorga a incercat si o solidarizare a altora cu vrajmasia
d-sale. In acest scop, a trimis o circulars la diversi profesori oameni

1) Exceptie face un pasaj de 13 cuvinte la p. 47, unde se reds textul grec

al lui Arrian; un pasaj de 20 de cuvinte la p. 49 unde se reds textul grec al
lui Diodor din Sicilia; un pasaj de 12 cuvinte la p. 54, cuprinzand o determi-
nare geograficA (e un caz asemanator cu acela al definitiilor filologice I) §i 13
cuvinte la p. 57, referindu-se la povestirea lui Cassius Dio si la definitia t Sciti-
ior de peste Dunare.

www.dacoromanica.ro
 PMVTRU VECHEA *COMA* DE Isroam 39

de tiinta in care Intreba in principiu evident, fara a-mi aminti

numele daca « ajunge pentru a fi scutit de invinuirea plagiatului
ca numele » unui autor anterior « sa fie pomenit in prefata gra a se
spune ca se vor lua fragmente din el ad-litteram sau trecut la o biblio-
grafie de sfar0t de capitol impreuna cu altii dela cari nu s'a luat nimic ».
D-1 Iorga a omis sa adaoge ce omisiune curioasal ca numele nu e
pomenit numai in prefata 0 la bibliografie, ci §i in textul capitolului
respectiv, ca imensa majoritate a pasajelor luate din autorii respectivi
au o forma deosebitd, nu cc ad-litteram », §i ca sunt Intretesute de obser-
vatii proprii, trei elemente care modifica fundamental problema. A
uitat de asemenea sä specifice la ce se reduc pasajele asemenea 78
de cuvinte adica circa 7 randuri intr'o carte de 512 pagini §i ce repre-
zinta ele: defintilii filologice sau geografice pi redeiri ale textului izvoa-
relor grece§ti I Cat despre insinuarea ca in bibliografia dela sfar0tul
capitolelor mele s'ar gasi citati autori din cari « nu s'a luat nimic >> §i
ca deci ar avea un rol pur decorativ, de fatada, o resping de asemenea
in chipul cel mai categoric. Spre deosebire de altii cari vor sa impre-
sioneze cu cantitatea bibliografiei citate, deli unele opere nisi nu
le-au vazut macar 1), eu am citit 0 am intrebuintat tot ceea ce am citat.
Dar sa presupunem ca s'ar fi intamplat, intro opera de large: sin-
teza, la baza careia stau sute de lucrari consultate, sa se fi omis a se
cita un autor intrebuintat, Inca acuzarea de plagiat nu trebue arun-
cata de un om cu simtul raspunderii 0 al proportiilor. In asemenea
imprejurari, esentialul este intenlia de fraudd. A avut un autor intentia
sa fraudeze, sa-0 insu§easca munca altuia raja s'o spuie? Aceasta e
Intrebarea care trebue pusa. i pentru a faspunde, trebue avut in vedere
Intotdeauna scopul, folosul unei asemenea actiuni. Ce folos trage cineva
de pe urina unei asemenea actiuni? Evident, in cazul cand nu e nici
intentia, nici folosul, atunci acuzarea cade dela sine ; totul se reduce
la o simpla scapare din vedere, la o omisiune ; aceasta, Inca odata, in
cazul cand cineva nu citeaza autorii Intrebuintati. La mine, dimpo-
triva, am vazut ca autorii respectivi sunt citati chiar in textul celor
2 capitole.
Considerand lucrurile nu pur formal identitate de termeni
ci privind fondul, concluziile, stmt eu in drept s'a acuz pe d. Iorga Ca
m'a plagiat §i anume in mai multe randuri. Inteadevar, in opera d-sale
« Les arts mineurs en Roumanie *, vol. II, vorbind despre u§a de

E cazul d-lui Iorga in Istoria Ronninilor, vol. LI, p. 19, unde declara:
mie neaccesibil, Ca si cateva alte elemente de bibliografie *; vezi dedaratii
similare si. la p. 116, n. 3; p. 196, n. 3; 1,2,31o, n. I.

www.dacoromanica.ro
40 CONSTANTIN C. GIURESCTI

lemn sculptata dela Snagov, aflatoare azi la Muzeul de Arta religioasa.

din Bucuresti, o dateaza: sfarsitul secolului al XV-lea sau inceputul
secolului al XVI-lea (« la fin du XVe siècle on le commencement du
XVIe » 1).
Data precisa a usii, 1453 (6961), rezulta totus'i in mod limpede din
inscriptia slava ce se af16.' pe ea, inscriptie pe care am citit-o, am tra-
dus-o si am publicat-o in vol. V-VI al Revistei Istorice Romdne, aparut
la sfarsitul lui Dechemvrie 1936 2).
In vol. IV din Istoria Romdnilor, apg.rut in Mai 1937, reproducand
zisa usä (figura 68), d. Iorga, de randul acesta, da data exacta 1453,
fdrd niciun fel de indicafie insd asupra lucrdrii care l-a fdcut all modi-
lice vechea parere, din o Les arts mineurs ». Ieasi putea acuza pe d. Iorga
de plagiat. N'o voiu face totusi ; o consider ca o scapare din vedere,
deli se poate da si explicatia ca d. Iorga dinadins nu nd-a pomenit
numele, spre a nu-si recunoaste eroarea. Al doilea caz, de aceeasi natura,
e in legatura cu regele Ungariei, Samuel-Aba, despre care eu afirm in
Istoria Romdnilor, p. 281 ea era de origine peceneg. D-1 Iorga, in recen-
zia din Revista Istoricd, la p. 131, ma intreaba: «E sigur autorul ca regele
Ungur Samuel, in paganatate Aba, era peceneg? >>; pune prin urmare la
indoiala afirmarea mea. In lucrarea sa Istoria Romdnilor, in vol. III
apa'rut anul acesta, indoiala insa a disparut ; d. Iorga afirma categoric:
« Numele de aba se intalneste, de altfel, la regele ungar Samuil Aba
din secolul al XI-lea care e recunoscut acuma ca Peceneg » (p. 155).
Asadar, d. Iorga marturiseste ca aveam dreptate; logic ar fi fost s'o
fi marturisit si in nota, citandu-ma ; aceastei citafie nu existd insd.
Al treilea caz, si mai izbitor, se refers la Basarab, intemeietorul
'rli Romanesti. In Istoria Romdnilor §i a civilisafiei lor, aparuta in
193o, d. Iorga, pane inceputul domniei acestuia la « cca 133o »; in rea-
litate, marele voevod domnea deja in 1324, deoarece in acest an, un
document al regelui Carol Robert aminteste de serviciile comitelui
Martin trimis « in mai multe rdnduri in solie la Basarab, voevodul nostru
transalpin >>. Am relevat faptul in studiul meu critic 0 noud sintezd a
trecutului nostru, la p. 101. Acum in urma, in vol. III din Istoria Romd-
nilor, d. Iorga, ocupandu-se din nou de Basarab, primeste concluzia
mea si citeaza documentul amintit din 1324: eu nu sunt insel pomenit
in notd, a§a cum se cuvenea. Daca a reproduce cateva cuvinte dintr'un
autor pe care-1 citezi totusi in text si la bibliografie este, pentru d.
Iorga, un plagiat, cum sa calificam atunci cazuri ca acestea de mai

1) N. Iorga, Les arts mineurs en Roumaine, II, Bucure§ti 1936, p. 1o.

1) Vezi Mdndstirea Snagov, in Rev. Ist. Rom., VVI (1935-1936), p. 631.

www.dacoromanica.ro
 PENTRUs vga-mA $COA..A DE ISTORIE 41

sus cand, dupa ce ai afirmat o eroare, vii apoi, si adopti concluziile

celui care iti indreptase eroarea, fara sa-i pomenesti insa numele?
12. Trecem acum la o chestiune asemanaltoare. Dacal ar reflecta,
daca nu s'ar lasa dominat de patima, d. Iorga n'ar afirma, asa cum
o face in coala nouei de istorie ca Revista Istoricd Romdnd are «titlul
si.coperta plagiate dela a mea Revistd Istoricd* (p. 15). Unde e plagia-
tul? Revista dumisale se numeste Revista Istoricd, a noastra, Revista
Istoricd Ronanci. Daca aceasta inseamna a plagia, atunci si d. Iorga
a plagiat cunoscuta revista franceza Revue Historique, cand si-a inti-
tulat cea de a doua revista a sa, Revue Historique du Sud-Est Europden.
i intr'un caz si in celalalt partea dintai a titlurilor e identical: ele difera
numai prin partea dela sfarsit. Cat despre coperta, e suficient sa le
puie cineva alaturi, ca sal vaza, sub toate raporturile: hartie, liters, motiv
ornamental 1), ordonanta, deosebirea. Nu vrem sä ne facem un merit
deosebit din prezentarea grafica, dar va recunoaste once om de buns
credinta ca nu se poate face comparatie intre infatisarea revistei noa-
stre si aceea a d-lui Iorga. E drept ca de cand a aparut Revista Istoricd
Romdnd, se constata un usor progres hartie mai bunk', planse mai
numeroase in prezentarea grafica a Revistei Istorice. S'a adaogat
chiar de curand si un comitet de directie, dupa modelul nostru. Ne
bucural faptul ca am putut determina aceste progrese ; nu ne vom
gandi Irma sä acuzam pe d. Iorga de plagiat 2).
13. La recenzia sa asupra lucrarii mele o Istoria Romanilor a, am_
raspuns, bine inteles. Raspunsul meu e considerat de d. Iorga ca ffind
o de obisnuita insolenta si de o rea credinta ark' pareche a (o.5'coala
noud # de istorie, p. i6). Justificare pentru aceste calificative nu se dd.,
ca de obiceiu, de aceia trebue sal lamuresc eu pe cititori.
Insolenta e pentru d. Iorga faptul ca, si de data aceasta, n'am,
acceptat fara sal murmur o critics patimasa, superficiala, si, inteadevar
aceasta, de o o rea credinta fara pareche u, ci cal am raspuns, aratand, in
zeci de cazuri, tocmai aceste caracteristici ale criticei. Insolenta e faptul
de a fi dovedit cal d. Iorga imi atribue afirmatii inexistente, de a fi
pus in lumina felul cum se informeaza d-sa, cum cunoaste izvoarele
1) La d. Iorga e i corbul s, de fapt o acvila luatA de pe o tipariturA mun-
teanA; la not e vulturul sculptat pe portalul bisericii dela Hurezi; stilizarea di-
ferA ; forma §i a§ezarea semnelor heraldice (soarele §i luna) de asemenea.
) Pe d. Iorga a ajuns sal -1 obsedeze notiunea de plagiat: o vede pretutin-
deni. In Istoria Romdnilor, I, 1, p. 16 d-sa, farl sal pronunte e drept cu-
vantul, arunca o asemenea acuzare §i lui V. Parvan: Parvan a incercat-o,
adunand marturii istorice peste descriptii de arheolog in Getica (1926), nu farA
a continua o directie asupra cdreia i-a pldcut sd pcistreze tdcerea a. A§a. dar Par-
van 1-a o plagiat a pe d. Iorga.

www.dacoromanica.ro
42 CONSTANTIN C. GIURESCU

Si studiile privind chestiunile in discutie. Iar reaua credinta consta in

aceea ca am aratat pe d. Iorga in contrazicere nu numai cu izvoarele
si cercetarile speciale, dar si cu sine insusi si ca am relevat cateva din
judecatile sale istorice privind pe stramosii nostril).
lath' acum, dupa d. Iorga, ce am facut cu acest raspuns: «0 (recte:
it 1) imparte febril la librarii, o (recte: it ; de enervare, d. Iorga a gresit
de doua on acordul!) strecoara oaspetilor strain (e vorba de Congresul
international de istorie care s'a tinut la Bucuresti in Aprilie 1936!) si
pe urma se aseaza sfidator in fata mea la sedinta de deschidere a adu-
narii » (« coalct nouci » de istorie, p. 16).
In realitate, lucrurile s'au petrecut in felul urmator: raspunsul
meu era gata tiparit cu aproape doua saptamani inainte de congres.
Piindca insa nu voiam ca invatatii veniti de pretutindeni Si stie de
aceasta disensiune dintre istoricii nostri, comunicasem d-lui Gheorghe
Bratianu ince: dela sfarsitul lui Martie ca nu voiu pune in circulatie
acest raspuns decat dupd congres; d-sa fusese cu totul de acord. Nor-
mal era ca un astfel de gand sä fi fost si la d. Iorga, sa fi amanat once
polemica si campanie. La d-sa insa, ca de obiceiu, temperamentul
a fost mai puternic decat ratiunea. Iritat peste masura de faptul ca
o suta de intelectuali, printre can foarte multi profesori din cele patru
centre universitare ale tarsi, crezusera ca trebue sa sarbatoreasca printr'o
masa la Athenee-Palace succesul lucrarii mele Istoria Rominilor din care
aparuse in Dechemvrie 1935 a doua editie, iritat, zic, de aceasta mani-
festare si de cuvantarile ce au insotit-o, d. Iorga a dat poruncal sä se
inceapa din nou in o Neamul Romanesc* o extrem de violenta cam-
panie impotriva mea, atacand in acelasi timp si pe participantii la
acea masa. Zi de zi, pana la Paste, adicd chiar pana in ajunul congresu-
lui, mi s'au aruncat, prin o Neamul Rom'anesc », organul d-lui Iorga,
o serie intreaga de injurii, am fost gratificat cu tot soiul de epitete.
Totdeodata, lucrarea mea Istoria Romdnilor era tratata in acelasi
chip nedemn 2). Prin urmare, d. Iorga si slugile dumisale aveau dreptul

9 Vezi si mai sus, p. 34-35.

2) Vezi Neamul Romcinesc din intervalul I -25 Aprilie 1936. ?.0 totusi d.
Iorga are indrAzneala A. scrie textual: t dui:a plecarea oaspetilor nostri, cdrora
nu eu li-am presintat o polemics * (e 'coala ?Ma s de istorie, p. 16: subliniat
de mine I). Dar atunci seria de atacuri din s Neamul Romanesc , Incepute lard
vreo provocare din partea mea §i continuate pana in ajunul congresului, ce
este?.
Cat despre faptul ca am participat la sedinta de deschidere a Congresului,
cred ca eram in dreptul men s'o fac. Numai un spirit autocrat ca al d-lui Iorga
poate vedea in aceasta o villa. A uitat oare ca din initiativa mea s'a infiintat

www.dacoromanica.ro
 1,,NTRU t VECHEA *COAIA s Da ISTORIE 43

sa ma insulte, sä ma calomnieze, sa ma discrediteze in fata invatatilor

veniti la congres, dintre can unii, ca d. Lascaris dela Salonic, §tiau
bine romane§te, iar eu nu trebuia set and apcir. Am crezut ca pot trece
peste aceasta conceptie de satrap, in fata caruia nu exists decat
slugi prea plecate, i ca am dreptul, mai mult chiar, datoria sa ma apar,
sal apar numele pe care-1 port. Am distribuit prin urmare catorva libra-
rii din Bucurqti un numar de exemplare din Reispuns, pentru ca aceia
dintre invatati care ar fi luat cunWinta de critica d-lui Iorga 0 de
nesfar0tele atacuri din « Neamul Romanesc » sä poata citi i replica
mea. N'am impdr1it nici unui oaspete strain « Rcispunsul*, de0 pe unii
dintre dan0i, ca., de pilda, pe d-nii Lheritier, Lascaris, Babinger, ii
cuncqteam de mai inainte. Afirmatia d-lui Iorga ca am strecurat 4 Ras-
punsul # meu acestor oaspeti este asa dar o inexactitate, una din mul-
tele ce-i impodobesc pamfletul.
E, cred, de prisos sa adaog ca in acest « Raspuns » al meu care-1
irita asa de mult pe d. Iorga tocmai prin faptele, imposibil de negat
sau de « interpretat » pe care le arata, nu se gasqte niciun cuvant de
« insulta * («coala noud » de istorie, p. i6). E o expunere tiintific5,
a unei serii intregi de probleme §i atat. Insults e doar faptul ca
indraznesc sä raspund. Pentru o fire tiranica, pentru un tempera-
ment de satrap ca al d-lui Iorga, aceasta e, inteadevar, o indrazneala
intolerabila 0 o grava insults. Ea trebue pedepsita, ea cere razbunare.
Si cand e vorba sä se razbune, d. Iorga nu se da in laturi dela nimic:
iti atribue cuvinte pe care nu le-ai rostit sau scris niciodata, iti modi-
fica textele tiparite, insinuiaza, iti arunca epitete insultatoare, i0 chiama
slugile 0 iobagii sä svarle cu laturi, te reclama la Minister, se plange
vefului politic, in srar0t face tot ce-i sta in putinta ca sa te distruga.
Daca totu0 ceilalti nu stmt convin0, nu reactioneaza imediat,
atunci se lamenteaza, invoca trecutul, varsta, serviciile aduse, publics
scrisori confidentiale 0 dedicatii strict personale, ameninta sau implora
dupa caz se sbate, se agita, tine conferinte la Liga Culturala, la
Academie, la Valeni, te denunt5 vindictei populare. De raspuns insa,
nu rdspunde, sub pretextul di nu sta de vorba cu « insultatorii #, de0
in realitate, in recenziile sau studiile respective nu sunt cleat observatii
critice, 0 niciun cuvant macar de insults.
E timpul &á se ispraveasca cu asemenea metode orientale. Nu mai
mem ca afirmarea unui adevdr sa fie intotdeauna subordonatd relaliilor
Comitetul National al Istoricilor RomAni, adica organul care a invitat pe con-
gresisti si ca eu am fost secretarul general al acestui comitet ani de zile, ale&
tuindu-i regulamentul si strangand fondul inalienabil de roo.000 lei? Asa fund,
n'aveam dreptul sá particip la sedinta de deschidere acongresului?

www.dacoromanica.ro
44 CONSTANTIN C. GIURESCU

cu d. Iorga. Nu mai vrem sd Jim tratali de oinsultdtori s atunci cand alir-

mdM fapte care nu convin d-lui Iorga. Nu mai vrem dictaturd in ftiintd.
Ea caracterizeaza inceputurile sau primul stadiu at unei vieti tiin-
tifice. Noi am ajuns hash' astazi slava Domnului lute() faza de
tnaturitate ftiinfificti. Avem atatea centre in care se lucreaza serios 0_
atatea personalitati care s'au manifestat temeinic pe ogorul Stiintii.
Ne intereseaza acum nu persoanele, ci ideile, nu relatiile, ci argumentele.
Acestea sä se discute.
14. Cu privire la Sectia Istorica a Fundatiei Carol I, d. Iorga are
urmatorul pasaj : « In acela0 timp, ... d. Tzigara-Samurcn director
al Fundatiei Caroll-iu, creiaza, fail niciun rost, la un a§ezamant care
e o biblioteca 0 atat, o sectie istorica §i o pune sub controlul d-lui Giu-
rescu, care, la randul sau 4 permite », in situatia inalta cu care e investit,
publicatiile d-lui Panaitescu, intrat la Academia Romans, ca membru
corespondent, prin votul mieu ».
Si de data aceasta, d. Iorga afirma o inexactitate. Infiintarea Sec-
tiei Istorice nu s'a facut in felul in care se arata mai sus, ci sunt
autorizat s'o spun cu Inalta aprobare a Majestatii Sale Regelui
Carol II. Prin adresa Nr. 194 din 9 Mai 1935, Secretariatul General aL
Fundatiilor Regale comunica Directorului Fundatiei Carol I textul para-
grafului 5 din procesul-verbal at edintei Consiliului Cultural al Funda-
tiilor, tinute sub pre0dentia M. S. Regelui in ziva de 8 Aprilie 1935,
in care s'a hotarit « infiintarea unei sectiuni istorice la Fundatia Uni-
versitara Carol I » i-1 roaga « a lua dispozitiunile necesare pentru adu-
cerea la indeplinire a Inaltei Deciziuni a Majestatii Sale Regelui ».
Programul de lucru at Sectiei Istorice, aprobat de Majestatea Sa Regele,
prevede publicarea a mai multor categorii de lucrari: 1) Izvoare
istorice (documente inedite, editii de cronici, inscriptii, etc.) ; 2) Mono -
gra/ii privind toate domeniile trecutului nostru; 3) Lucrdri de sintezd.
D-1 Panaitescu pregatea de mai multi ani un studiu qi o culegere
de documente asupra lui Mihai Viteazul. Adresandu-se Fundatiei
spre a fi publicate, cererea i-a fost primita §i cele doua volume au apa-
rut in prima jumatate a anului 1936. Ele constitue o contributie din cele
mai insenanate la cunoWerea vietii §i operii marelui voevod. Criticilor
formulate de d. Iorga, d. Panaitescu le-a raspuns in mod conclu-
dent in doua randuri: °data, pe scurt, in vara anului 1936 0 a doua
oars, desvoltat, inteun articol publicat in vol. VII din Revista Istoricd
Romdmil). Cititorul va putea vedea din ele incaodata cat este de
obiectiv d. Iorga.

1) Vezi mai sus, p. 4.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU VaCHEA *COMA DF ISTORM 45

15. La sfar0tul celor 17 pagini cate are (.5'coala mud* de istorie se

prezinta o demisie: d. Iorga anunta ca u nu mai poate prezida Comite-
tul acelora cari s'au solidarizat cu un insultator * (adica eu I) care face
din « opera de denigrare a unor osteneli de jumatate de secol rostul
sau de capetenie in istoriografia romaneasca S. E vorba de Comitetul
Istoricilor Romani la Infiintarea ck.ruia, in Dechemvrie 1927, din initia-
tiva mea, d. Iorga spusese ca nu se impaca cu asemenea metode de organi-
zare o americane » care au dus totu0 la Congresul de anul trecut din
Bucure0i. Din acest comitet faceau parte Mai 1936 d -nu Gh.
Bratianu, P. P. Panaitescu §i Sc. Lambrino, ca membri; ei erau insa
in acela0 timp §i membri in comitetul de directie al Revistei Istorice
Romdne. Rostul demisiei d-lui Iorga era clar: sau sä provoace o ple-
care a celor trei membri ai Comitetului Istoricilor Romani din comitetul
de directie al Revistei Istorice Romdne sau, determinand o solidarizare
a tuturor celorlalti membri ai Comitetului Istoricilor Romani cu d-sa,
sa oblige pe cei trei membri amintiti sa piece de aici. Nu s'a produs
insa nici una, nici cealalta. La edinta Adunarii Generale a Istoricilor
Romani, care a avut loc la 26 Mai 1936, deli d. Iorga, prin trimisul sau
N. A. Constantinescu, a declarat ca nu mai poate lucra cu cei vizati,
punand deci alternativa: ei sau eu, totu0 imensa majoritate a isto-
ricilor prezenti sau reprezentati prin procuri a hotarit sa se pastreze
comitetul neschimbat, adica impreuna cu cei trei ; logic ar fi fost ca d.
Iorga sa-0 dea din nou demisia ; n'a facut-o ; nici nu cred ca avea de gand
s'o faca serios, atunci cand a anuntat-o, de0 vorbea de u o neclintita
hotarire *1): demisiile d-lui Iorga dela Academie, dela Universitate,
din Rectorat, dela Comitetul Istoricilor sunt toate laza a doua zi;
eld u dau insa posibilitatea de a-si manifesta public, Intr'o forma rasu-
natoare, supararea, §i prilejul de a primi o delegatie care sa-1 roage sä
binevoiasca a se intoarce sau o adresa oficiala consolatoare.
In ce ma prive0e, am altceva mai bun de facut decat sa-mi risipesc
fortele pentru a-1 combate pe d. Iorga. (Se combate singur destul, ca sa
mai fie nevoie sa intervin prea mult §i prea des !). Eu nu ma orientez
dupa ce face d. Iorga, spre a-1 concura 2), nici nu scriu lucrarile mele
din suparare si la suparare. o Rostul meu de capetenie in istoriografia
romaneasca », nu e acesta, cum 10 'inchipuie d-sa, ci un altul pozitiv:
de a da o sinteza a desvoltarii poporului nostru, sinteza ale card
1) 45coala noud* de istorie, p. 3.
2) Cain a facut recent d-sa. InteadevAr, nu se mai gandea sa scrie o sinteza
asupra Istoriei Romtmilor. Ciind a vazut lima lucrarea mea §i primirea pe care
i-a facut-o publicul, s'a hotarit sá scrie §i d-sa una a in zece volume qi s'o traduca
*i in limba francez5.

www.dacoromanica.ro
46 CONSTANTIN C. GIURESCU

linii mari le trag acuma 1), si pe care sper sä o pot desavarsi mai
tarziu.
Aceasta nu inseamna ca de voiu fi atacat din nou, nu voiu raspunde.
Eu nu impartasesc opinia ca in fata d-lui Iorga nu trebue sa replici
si sa to aperi, ci sä pleci capul si sa-i suporti insultele si sarcasmele.
Eu nu sunt iobag, si neam de neamul meu n'a fost. La atac, raspund
asa cum se cuvine, de lupta nu ma feresc. Iar dad. d. Iorga vrea raz-
boiu, 1-oiu duce. Sper sä am nervi si munitii pentru o durata cat de
lungs.
Si, cu asta, am ispravit partea personala. Cel putin 'Ana la viitorul
atac al d-lui Iorga, care Inca nu vrea sa-si dea seama ca nu poti opri
vieata in desfasurarea ei, ca este loc in lume pentru toti, ca stiinta nu e
un fief politic, nici o proprietate personala si ca., in sfo.rsit, oamenii
de stiinta, mai mult decat ceilalti, isi au, fiecare, personalitatea for
proprie, ce se cere respectata.

1) Primul volum a aparut in 1933, in doul editii (XVI+586 p. in -8 °, cu 7

harti $i 13 ilustratii, cel de al doilea in 1937, tot in doua editii (VI+793
p. in -8 °, cu 4 harti si 176 ilustratii). Din cauza aparitiei acestui de al doilea
volum, am si intarziat cu publicarea aspunsului de fate: care cred insa ca n'a
pierdut nimic prin aceasta.

www.dacoromanica.ro
 II
In istoriografie on de-ai nemerit
on de-ai gresit, potl face aa Meat
sa-ti Ma socoteala f.
(N. IORGA, Adevri ,Si gresealii In
scrierea istoriei).

16. Dar in afara de latura personals, de razboiul pe care ni-1 face

in parte fiecaruia, d. Iorga ataca in genere, « coala noua istorica ».
Titlul primei bro*uri polemice in realitate, un adevarat pamflet
este, dupe cum am vazut o 5coala nouci» de istorie, avand ca subtitlu 0
ldfnurire definitive I). Titlul celei de a doua, care prin ins4i aparitia ei
arata cat de o definitive * era lamurirea primei, suns de asemenea 0
coalii noitd istoricci (de data aceasta, fare semne de citare i fare
subtitlu 2). In ambele brouri, este atacata cu violenta i cu ob4nuita
rea credinta directia noua a istoriografiei romaneOi, reprezintata prin
generatia tanara de istorici.
Aceasta noua directie e socotita de d. Iorga ca « o *coala de negare,
o §coa1a de cartire, o coala de ofensa * 3). Cei ce o reprezinta alcatuese
t o generatie rationalista » 4) continuind pe aceia a o Junimei »; felul
for de a vedea trecutul acestui neam e « contra interesului national »5) ;
istoria pe care o scriu ei este prin urmare o istorie antinationala » 6).
De aceea d. Iorga o combate: mai intai, la Academie, §i apoi fiindca
procesul o este prea mare pentru a fi tratat numai in marginile solemne,
dar totu0 foarte inguste » ale acestei institutii am reprodus intocmai
cuvintele d-sale 7) §i la... Liga Culturala, in doua conferinte publice.

1) Bucure*ti, 1936, 17 p. in -8 °.
9 Bucureoi, mufti 1936, 5o p. in-80.
3) 0 f coald noud istoricd, p. 50.
4) Neamul Romanesc cu data z8 Mai 1936; Universul cu data de 15 Mai
1936, p. 13.
5) Idem.
6) Vezi Universul cu data It Mai 1936, p. 17.
7) 0 §coalci noud istoricci, p. 7.

www.dacoromanica.ro
48 CONSTANTIN C. GIURESCU

N'am lasat fara raspuns atacurile personale ; cu atat mai mult nu-1
vom lasa pe acesta care ne prive§te pe toti laolalta §i care atinge colec-
tiv opera noii generatii de istorici, opera cristalizand o concepfie Si o
rne!oda de lucru. Vom examina deci rand pe rand afirmatiile d-lui
Iorga Si vom face o expunere paralela a celor dou5. §coli istorice. Caci,
dupa propria-i marturisire, exista doua §coli: una cea « noua * a noastra,
a tinerilor, cealalta cea « veche *, a d-sale. Zicem a d-sale, la sin-
gular si nu a celor batrani, deoarece in randul generatiei care ne-a
precedat si din care face parte d. Iorga, au existat o serie intreaga
de istorici can au gandit ca si noi, care au avut despre istorie, despre
metoda ei de lucru, despre scopul §i utilitatea ei, un punct de vedere care
e §i al nostru. Ne gandim, in primul rand, la Dimitrie Onciul, la Ion
Bogdan, la Constantin Giurescu §i la Vasile Parvan care astazi nu mai
sunt. « Scoala notta » nu-i a§a de noua cum vrea s'o prezinte d. Iorga;
ea a avut, in tars, predecesori de mare prestigiu; iar unele din princi-
piile ei sunt stravechi.
17. Dar inainte de a arata ce desparte §coala celor tineri de §coala
d-lui Iorga, socotim necesar sä fixam cateva fapte petrecute in ultimii
zece ani ; ele vor dovedi ca procesul e mai vechiu, ea el exista latent
si ca aparitia lucrarilor din ultimul timp Istoria Ronanilor a mea
(Mai 1935) §i Mihai Viteazul a d-lui Petre Panaitescu (Aprilie 1936)
n'a facut decat sa precipite izbucnirea lui.
Primul fapt a avut loc putin inainte de to Dechemvrie 1927 1), cu
prilejul unei edinte preliminare constituirei Comitetului Istoricilor
Romani, in biroul d-lui Iorga dela Facultatea de Filosofie §i Litere din
Bucure§ti. Erau de fata: d. Iorga, d. I. Nistor §i cu mine §i Weptam
sa soseasca d. Gheorghe Bratianu. Acesta din urma publicase tocmai
de curand un articol in care semnala faptul ea, la inceputul veacului
al XIV-lea, Cetatea Alba a fost sub dominatia tarului bulgar Sveto-
slav care-§i avea aci se pare agenti vamali §i o garnizoana 2). D-1
Iorga a inceput sa critice articolul: asta inseamna sa facem jocul Bul-
garilor, sa le dam apa la moara; e o grqa1a ca se sustin asemenea
lucruri. Am replicat ca nu vad in ce consta grqeala 3) ; ca din moment
1) La aceasta data to Dechemvrie 1927 s'a constituit la Facultatea
ae Litere din Bucure§ti, primul comitet national al istoricilor roman. Vezi nota
pe care am publicat-o in Bulletin of the International Committee of Historical
Sciences, I, P. 453.
3) Gheorghe Bratianu, Contributions a l'histoire de Cetatea -Alba (Akkerman)
au XIII-e et XI V-e siecles, in Bulletin- de la Section Historique (Academie Ron-
maine), t. XIII (1927), p. 25-31.
3) Daca asemenea fapte istorice pot constitui o indreptatire a unor eventuale
revendicAri teritoriale, atunci §i noi putem pretinde Tarnovo, deoarece ea a

www.dacoromanica.ro
 PENTRU s VECELEA §COMA r DE 'STORM 49

ce faptele au fost asa, e mai bine sa le spunem not decat sa asteptam

sa ni le spuie altiisi ea, in definitiv, adevdrul trebue intotdeauna sa pri-
meze. La care d. Iorga a replicat cu aceste cuvinte: a Ce fac eu cu ade-
varul cand e vorba de tara mea I o. Intelesul, subliniat de ton si de
mimics, era limpede: adevarul n'are nicio importanta intr'o atare
Imprejurare. Am tacut, n'am mai continuat discutia fiindca dupa o
asemenea declaratie, era inutil, dar am Inteles atunci deslusit ca in
opera istorica a d-lui Iorga nu obiectivitatea e prima preocupare.
A urmat, la 5-6 Iunie 1929, congresul istoricilor dela Sibiiu. Prezida
d. Iorga. Colegul Si prietenul meu, d. Petre Panaitescu a tinut o comu-
nicare in care spunea ea a descatusati de datoria de a face mereu pro-
paganda pentru unitatea neamului, care a fost din fericire implinita,
istoricii se vor putea indrepta de acum spre cercetarea adancita a ros-
turilor noastre, a vietii culturale, economice, sociale, fara alt scop decat
acela al adevarului *1). Anunta a astfel un program, fara a nesocoti
insa munca inaintasilor *. Dimpotriva, cita dintre acestia, ca precur-
sori, pe loan Bogdan, D. Onciul, C. Giurescu §i Vasile Parvan. A fost
aceasta o noua manifestare a spiritului care insufletea tanara generatie
de istorici gi ei i-a urmat, dupa un an si ceva, aparitia Revistei Istorice
Romdne, organul acestei generatii. In Cuvdntul inainte al noii
reviste se poate citi urmatoarea profesiune de credinta: a Reconstrui-
rea trecutului romanesc a fost si este Inca terenul a nenumarate contro-
verse si lupte, pornite adesea din anume interese politice. De aceia,
revista noastra I i va impune ca prima datorie respectarea stricta a
adevarului. Istoria nu trebue stramutata pe planul luptelor politice
§i sociale. Ea trebue sa le lamureasca, nu s'al fie in slujba lor. Numai o
atitudine perfect obiectiva poate da garantia unor rezultate stiintifice
necontestabile. Din punct de vedere national ca §i individual, adevarul
nu poate niciodata pagubi; el aduce dimpotriva intotdeauna foloase
reale. Intre patriotism si obiectivitate nu exists antinomie *2).

fost in stapinirea Asane§tilor care erau de origine rotnaneasca I Putem de

asemenea pretinde Budapesta fiindcl am stApanit-o timp de trei luni de zile
in 19191 Iata la ce conduzii absurde duce o asemenea conceptie in istoriografie I
1) Comitetul de directie al Revistei Istorice Romdne este alcatuit din d-nii:
Gheorghe I. BrAtianu, profesor la Universitatea din Iasi, G. M. Cantacuzino,
arhitect diplomat al guvernului francez, N. Cartojan, profesor la Universitatea
din Bucure§ti, Const. C. Giurescu, profesor la Universitatea din Bucure§ti, Sc.
Lambrino, profesor la Universitatea din Bucure§ti, P. P. Panaitescu, profesor
la Universitatea din Bucure§ti, V. Papacostea, profesor la Seminarul Central,
Al. Rosetti, profesor la Universitatea din Bucure§ti. Secretar de redactie e d.
profesor D. Bodin.
2) Revista 'storied Romcind, I (1931), p. 4.
4

www.dacoromanica.ro
 5o CONSTANTIN C. GIURESCU

In sfarsit, in 1932, publicand ultima parte a studiului meu critic,

in care analizam opera de sinteza Istoria Romdnilor si a civilisaliei lor,
Incheiam prin urmatoarele cuvinte: a Socotim ca « romantismul » istoric,
spre a nu-1 califica altfel, trebue definitiv inlaturat. El a trait. Expli-
cabil, nu insa §i scuzabil, in secolul al XIX-lea, iar la noi, chiar pans
la razboiu, cand argumentele §i justificarile « istorice » aveau un pret
deosebit, astazi, in vremea noastra de realism, de control general 0
de stransa interdependenta stiintifica, el nu mai poate fi tolerat. Tre-
bue asa dar, in istoriografie ca si in celelalte discipline si, in general,
in toate domeniile vietii noastre spirituale §i materiale, sa cladim pe
baze san'atoase. Lasand la o parte sovinismul, vanitatea, interesul de
class, sau de partid, precum si suficienta, aproximatia si graba,
sä construim temeinic. Vom lucra poate mai incet, dar cladirea
noastra va fi din piatra adevarata. Va avea mai putina stralucire de
fatada poate, dar va fi cu siguranta mai trainica. Cad numai adevarul
dureaza. Minded numai adevarul intra in ordinea naturals si perma-
nenta a lucrurilor. Si chiar daca nu ne-am opri la punctul de vedere
exclusiv stiintific, considerand evenimentele sub unghiul eternitatii,
ci am adopta pe acela al intereselor noastre speciale §i limitate, Inca
practica adevarului se impune in mod absolut, ca ffind cea mai avan-
tajoasa. Mai ales ea nu exists in lume abilitate mai mare decat ade-
varul. Convingerea noastra este ca numai lucrand in acest fel putem
aduce maximum de servicii neamului in mijlocul caruia traim §i umani-
tatii a carei parte integranta suntem »1).
Iata deci o serie intreaga de manifestari care arata spiri'tul nth.
generatii de istorici, a o scoalei noua », cum i se spune. Ele au avut loc,
o repetam, cu mult Inainte de aparitia lucrarilor care au provocat, in
1935-1936, iesirile vehemente ale d-lui Iorga.
18. °data fixat acest fapt, sä cercetam acum, in detaliu, deosebirile
de conceptie §i de metodd dintre scoalaveche si scoala noud. In primul rand,
e necesar sä stabilim caracterul faptelor istorice. Sunt acestea fapte de
repetilie, ca in stiintele experimentale, sau dimpotriva, an fiecare carac-
terul sau deosebit? Parerea d-lui Iorga a variat, dar a variat Intt'un
chip foarte ciudat, urmand o linie sinuoasa. In lectia sa de deschidere
Despre conceplia actuald a istoriei .i genesa ei din 1894, publicata in
brosura Generalitdli cu privire la studiile istorice, Bucuresti, 1911, d-sa
arata caracterul individual al faptelor istorice, extraordinara for com-
plexitate si imposibilitatea de a se ajunge la o legi istorice »2). Ideea

1) Coast. C. Giurescu, 0 noud sintezd a trecutului nostru, p. 124.

2) N. Iorga, Generalitd# cu privire la studiile istorice, p. 14-19.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU . VECHEA COA.DA DE; ISTORIE 51

se precizeaza in discursul de receptie la Academia Romans in 1911:

« Faptele nu se reproduc niciodata intocmai, ci au o noutate nesfarsita r)1).
Dar peste cincisprezece ani, in 1926, in primul volum al operei sale Essai
de synthese de l'histoire de l'humanite, citim insa parerea contrarie: de
data aceasta, faptele istorice se repeta. oLes evenements historiques
spune d-sa ne sont que tres rarement nouveaux: s'ils sont consideres
d'une maniere moins superficielle, on voit qu'ils se repetent... dons
les faith se repetent »2).
Se va putea obiecta ca deosebirea aceasta de conceptie reprezinta
o evolutie in gandire V ca prima parere, exprimata la inceputul carierii
stiintifice, in 1894, a fost inlocuita, dupa trei decenii de cercetari, prin
cea de a doua. Faptul s'ar putea, la urma urmelor, admite, desi deose-
birea de conceptie e fundamentals §i asemenea variatiuni sunt putin
obisnuite in stiinta. Ce se intampla insa? In 1933 apare a doua editie
a brosurei Generalitcyi cu privire la studiile istorice, cuprinzand o serie
de adaose. In aceasta edifie figureazei intocmai, filth vreo modificare fi
feirei vreo explicafie, vechile pcireri, din 1894 qi 1911, potrivit cdrora fap-
tele istorice nu se repeta niciodatei3). Si atunci suntem in drept sa ne
intrebam: care este, in definitiv, conceptia d-lui Iorga despre caracterul
faptelor istorice? Se repeta ele sau nu se repeta? Unde e adevarul?
In lectia de teoria istoriei si in discursul de receptie dela Academie,
sau in opera de sinteza, posterioara cu trei decenii? Raspunsul e de
cea mai mare importanta fiindca de el depinde raspunsul asupra carac-
terului disciplinei istorice.
In opozitie cu aceasta variatiune relevata de altfel si de alti
cercetatori 4 §coala noua de istorie are o singura opinie si anume
aceea ca faptele istorice nu se repeta niciodatd intocmai. Nu exists, in
istorie, identitate, ci numai similitudine. De aceea, nici nu se poate
ajunge la legi, ca in stiintele experimentale, ci numai la unele constatari
si concluzii de caracter mai mult sau mai putin general.
Nici in privinta ariei geografice a faptelor istorice, d. Iorga nu e
consecvent. In Generaliteili cu privire la studiile istorice, afirma ca trebuiesc
luate in considerare faptele istorice, o indiferent de loc si timp »; si spre a
1) Idem, p. 146.
2) N. Iorga, Essai de synthese de l'histoire de l'humanite, vol. I, Paris, 1926,
p. VII. .
8) N. Iorga, Generalitdfi cu privire la studiile istorice, Bucuresti, 1933, p. II,
15 si 96.
4) Vezi N. Bagdasar, Filosolia contemporand a istoriei, Bucuresti, 1930, p.
236: Este deci vorba de o contradictie asupra unei chestiuni fundamentale s;
D. Bodin, 5coala mud de istorie, p. 6-7; cf. Acelasi in Rev. Ist. Rom., III (1933),
p. 399-400.
4*

www.dacoromanica.ro
 52 CONSTANTIN C. GIURESCU

nu fi o indoiala, adaoga lamurirea, ca prin cuvintele « indiferent de loc *

intelege o desfiintarea ideilor de 4 barbari H si de a KulturvOlker * care
excludeau sau indreptatiau pe unele popoare in favoarea altora *1).
Cand e vorba sä aplice insa teoria in Essai de synthese de l'histoire
de l'humanite, d. Iorga nu mai tine seams de ce afirmase mai inainte.
In aceasta opera de sinteza, Extremul Orient (India, China, Japonia)
nu apare nicaieri cu istoria sa proprie, se amintesc doar cateva fapte
in legicitura cu Euro penii 2).
E dela sine inteles, ca in conceptia noastra, intreaga omenire, indife-
rent de asezare, merits si trebue sa intre in p;eocuparile istoricului.
Oriunde s'au produs fapte istorice in nordul inghetat ca si la tropice
si ecuator, in lumea noua ca si in Extremul Orient istoricul trebue sa
le consemneze. Adaogam ca astazi se acorda o importanta din ce in ce
mai mare preistoriei. Ceea ce inseamna ca intro opera de sinteza nu se
va putea trece cu vederea nicio parte locuita a globului nici macar
regiunile in care populatia e Inca Intr'un stadiu primar de civilizatie
si culture pastrandu-se in tratare, bine inteles, proportiile si con-
siderandu-se preistoria ceea ce ea este in realitate: prefala istoriei.
Elementul geografic, in genere, este tratat sumar, iar uneori complet
dispretuit in lucrarile d-lui Iorga. D-sa are considerabile lacune in acea-
sta. directie. Harta ii este foarte putin familiars si de aceea, se vede,
nici n'o considers ca necesara in exptmerile sale. In niciuna din operele
sale de sinteza, nici in Geschichte des rumiinischen Volkes (Igo5), nici in
Histoire des Roumains et de leer civilisation (192o, 1922, ed. romaneasca
in 193o), nici in recenta 1storie a Romcinilor, din care an aparut 5 volume,
nu se &este o singura harta a pamantului romanesc. Asa se explica
erorile geografice numeroase si grave, din operile sale 3).

1) N. Iorga, Generalitaji, p. 5.
9 Vezi 9i D. Bodin, $coala noud de istorie. Rdspuns d-lui N. Iorga, p. 6.
3) Vezi Const. C. Giurescu, 0 noud sinteza a trecutului nastru, Bucure9ti,
1932, p. 23-30 9i 47; Acela9i, In legdturd cu Istoria Romdnilor. Rdspuns recen-
ziei d-lui N. Iorga, Bucure9ti, 1936, p. 24-25. Cat simj geografic are d. Iorga
9i cum intelege d-sa harta, se poate vedea 9i din acest pasaj pe care-1 repro -
due din recenta sa bro9ura polemics 0 ,ccoald noud istoricd, Bucure9ti, 1936,
p. 9: 41 Cand m'a intrebat Ion Bratianu, pe vremea rAzboiului balcanic... :
t'Unde sunt Romani dincolo de Dunare ? grata -mi care ar fi harta a9ezarilor
dincolo de Dunare s... atunci i-am spus: i Ia o linie 9i unde Dunarea intra la
Nord, continua linia, trage o linie dreapta care sa plece dela Cazane si sa mearga
pane la Mares. Neagra: in toate acele infundaturi se gase9te populatia roma-
neasca *. Invit pe cetitor sa puie pe harta aceasta 4 determinare 1 geografica a
d-lui Iorga: va vedea ca e total gre9ita 9i ca fond 9i ca forma: linia dreapta care
pleaca dela Cazane la Marea Neagra( ?) strabate in cea mai mare parte Munte-

www.dacoromanica.ro
 PUNTED t VECHEA §COAIA I D1 ISTORIE 53

Scoala noua istorica socoteste ea, dimpotriva, trebue data o deo-

sebitd atenfie elementului geografic. El ajuta intelegerea faptului istoric,
foarte adeseaori it determinci. Nu se poate face abstractie de hartd ; ea
trebue sä insoteasca once expunere mai desvoltata de istorie, once
opera de sinteza. S'a §i spus de altfel ca istoria e « geografie in
miscare ».
Cu privire la metoda istorica exists iarasi o deosebire esentiala intre
d. Iorga §i noua scoala istorica. In genere, d-sa are putina pretuire
pentru metoda, pentru regulile ei; i se pare un element de mica impor-
tanta. E consecinta gresita insa, credem not a conceptiei pe care
o are despre materialul documentar in genere inselator §i neprecis
i despre slabidunea memoriei §i judecatii omenesti.
,
In lectia de deschidere din Noemvrie 1935, intitulata Adevdr qi
grefeald in scrierea istoriei, d. Iorga se ocupa pe larg de aceste chestiuni.
« Ce reprezinta un document? » se intreaba d-sa §i raspunde in felul
urmator: «Actele publice nu sunt acute pentru a-ti spune adevarul,
ci pentru a sustinea un interes §i, chiar cand nu sunt facute pentru a
sustinea un interes, ele s'au scris intr'o anumita atmosfera de interese,
de care nu poate scapa cine a redactat. Se zice ea s'a intamplat un
anume lucru intr'o anumita zi, dar poate ca un motiv a facut pe scrii-
tor sa puns alts data decat cea adevarata. Documentul 11 iei cum este,
iar in fundul lui sta vicleanul care a fabricat piesa si face haz pe soco-
teala dumitale. Ti se prezinta o povestire, dar ce este povestirea scrisa
imediat dupa fapt? Si, intai, cine cunoaste perfect un fapt? Iar, al
doilea, faptul acesta, daca se consemneaza indata ce s'a intamplat,
scriitorul, chiar §i daca n'a fost actor, ci numai martor, e grozav de
emotionat, i cele mai multe minciuni le spun oamenii emotionati.
Dace este contemporan, e influentat de ceea ce s'a petrecut, de toata
pasiunea acelora cari au fost de fats, §i astfel doming, natural, intere-
sele §i pasiunile pe care le reprezinta el. Dar clack' vine mai tarziu?
Au trecut alte lucruri, si anumite amintiri s'au esters. Chiar in ce pri-
veste cronologia, credeti ca mintea noastra o retine exact? Si azi dimi-
neata am intrebat pe cineva cand am guvernat eu: in 1931 sau 1932 si
el, care nu guvernase, o stia mai bine ca mine )).
In ce priveste memoria, aceiasi lipsa de siguranta: « Memoria ome-
neasca este tot asa de nesigura, ba chiar mult mai nesigura decat
itia, apoi ce poate 1nsemna continuarea liniei t uncle Dunarea infra la Nord ?
Care sunt, dupa aceia, o infundaturile e ? i in sfarsit, aceasta, aratata de d.
Iorga, e oare harta asezarilor romanesti din dreapta Dunarii ? Intr'o opera
mai veche, Brafovul §i Romdnii, Bucuresti, 5905, p. 14, t roscovele I sunt aratate
ca a produse ale terii 1 De ce nu si portocalele ?

www.dacoromanica.ro
54 CONSTANTIN C. cniitEscu

puterea de care dispunem intr'un moment pentru a studia o chestiune.

Te-ai ocupat candva de un lucru §i prin urmare iti inchipui ca lucrul
acesta it stii foarte bine ; numai cat iata anume neajunsuri: intaiu,
faptul ea le §tiai in altd stare sulleteascd deceit starea sufleteasth in care
te gelseqti. Pentruca, dad te gandWi din nou asupra acestui lucru,
poti ajunge la alt rezultat deceit acela care ti se pastreaza in memorie
§i pe care-1 crezi desavar§it, ca si cum n'ar avea nevoie de nicio veri-
ficare »1).
In sfar§it, Si mintea sau judecata noastra, nici ea nu e « un mijloc
de verificare sigur ». 4 In domeniul §tiintelor fisice spune d. Iorga
avem aparate mecanice care nu se in§eala, in domeniul matematicei
este o verificare de cifre §i de formule care nu 'incape dincoace (adica
in istorie !) ; acolo te trage de manees verificarea si-ti spune ca ai gresit,
pe cand aici, on de-ai nemerit, on de-ai greit, poti face a5s incat sa-ti
iasa socoteala » 2).
Aceasta flind conceptia d-lui Iorga despre materialul documentar
§i despre posibilitatea noastra de a-1 judeca, pare, la prima vedere,
explicabila atitudinea pe care o adopts d-sa in ce prive§te metoda,
regulile objective de interpretare, si, dimpotriva, pretuirea deosebita pe
care o arata intuiliei, viziunei personale. Fiindca dad. materialul
documentar Si memoria sunt nesigure §i tot nesigura e §i ratiunea,
atunci mijlocul pentru istoric de a descoperi adevarul ramane
tot mai mult acea « divinatie », acea cunoa§tere pe cai neluminate de
ratiune, care e numita intuitie 3). Numai ca premisele d-lui Iorga nu
stint in intregime exacte §i nici concluzia nu e logical.
Mai intai materialul documentar nu are in toata intinderea lui carac-
terul care i se atribue. E adevarat, sunt cateva categorii de izvoare
istorice pe care trebue sa le intrebuintam cu mare circumspectie, din
cauza partialitatii lor. Am numit memoriile (vezi, de pilda, acelea ale
d-lui Iorga), cronicile oficiale sau oficioase, comunicatele de acela§i fel,
unele inscriplii funerare, panegiricile, §i in genere actele in care nu inter-
vine deceit o parte.

1) N. Iorga, Adevdr ;i grefeald in scrierea istoriei, Bucuresti, 1935, p. 12-21.

9 Idem, p. Ir.
8) N. Iorga, Culturd generald f i studii istorice, lectie de deschidere din 1932,
in Generalitcifi cu privire la studiile istorice, ed. a 2-a p. 155: a ...cand e vorba de
vremile mai not pane la cele contemporane... infinit mai mult se cere ceea ce
nu poate da nicio metoda, ceea ce e inascut la adevaratul istoric: divinafia,
sin:pi intim care, fare a trece prin treptele cugetarii rationaliste §i silogistice,
ajuta a gasi, deodata instantaneu, (sic t) adevarul care fiind de impresie, si nu
de argumentare liber a-1 cerceta pe urma nu e mai putin adevar 8.

www.dacoromanica.ro
 PENTAD VECHEA
a *C0A12i. DE ISTOHIE 55

Dar alaturi de acestea, avem o serie intreaga de izvoare, de cea

mai mare insemnatate, §i care ne dau stiri precise, sigure, nemijlocite:
Astfel stint: socotelile de tot felul, actele de administrajie curentd , zapisele
de cumparari, vanzari, inchirieri, zalogiri, etc., Pile de zestre, tratatele
qi convenliile comerciale, etc. in genere actele 'incheiate 'intre dotia
parti cu interese contrarii. Tocmai din cauza acestei opozitii de interese,
adevarul e respectat. Ca se poate intampla sa se strecoare aici gre§eli
sau inexactitati, e evident, dar nu intereseaza exceptiile, nu dupa ele
putem da caracterizarea acestei categorii de izvoare.
Memoria, intr'adevar, e un instrument de lucru foarte nesigur.
De aceea, istoricul trebue sä se fereasca a lucra dupa memorie. 0 mare
parte din erorile istorice ale d-lui Iorga se explica tocmai din cauza
increderii pe care o are cand e vorba de propria-i persoana in
aceeasi memorie pe care o condamna totusi in principiu 1).
Cat despre judecata, cu toate ca n'avem, in istoriografie, mijloace
<le control asa de perfecte ca in stiintele experimentale, totqi aceasta
nu inseamna ca ele nu exista de fel. Metodologia ne pune la dispozitie
o serie de reguli, de criterii, can cinstit aplicate, intre oameni de bund
credin /d, ne arata unde e adevarul. A afirma, cum face d. Iorga, ca,
in disciplina noastra, « on de-ai nemerit, on de-ai gresit, poti face asa
incat sa-ti iasa socoteala », inseamna sa recunosti din capul locului ea
nu esti de buns credinta, ea nu dorinta de a afla adevarul to stapaneste,
ci o vanitate desarta, el nu e vorba de obiectivitate, ci de 4 soco-
tea15. ». Daca n.'ar exista aceasta putinta de a distinge adevarul de eroare,
faptele deplin dovedite de ipoteze, atunci nu s'ar explica progresul stu-
diilor istorice, adaogirea necontenita de cunostinte can nu poate fi
negata astazi de nimeni. Exists, si in ramura noastra de cercetare,
ca ,Si in toate celelalte, acel progres at adevdrului de care vorbea Titu
Maiorescu.
Dar sa admitem ca premisele d-lui Iorga ar fi exacte, ca, inteadevar,
intreg materialul documentar ar fi inelator 5i neprecis, iar judecata
noastra slabs. Tocmai intr'un asemenea caz, necesitatea unei metode
stricte, a unui manunchiu adica de reguli privind strangerea, clasarea
si utilizarea izvoarelor istorice precum fi alcatuirea monografiilor sau
a operilor de sinteza, apare evidenta. De fapt, aceste reguli exista de

1) Vezi cateva cazuri de greseli comise din cauza memoriei in Istoria li-
teraturii romrinefti contemporane unde d. Al. 0. Teodoreanu e confundat cu
fratele sau Ionel, unde se atribuie d-lui Al. Stamatiad volume care spat-tin in
realitate d-lui N. Davidescu, unde dintr'un singur roman al d-lui Cezar Petrescu
se fac doul, etc. etc. (Vezi recenzia lui T. Paunescu-Ulmu in Ramuri, XXVI
(1934), P. 247-248).

www.dacoromanica.ro
56 CONSTANTIN C. GIURSSCII

multa vreme ; ele se gasesc stranse in diferite tratate Si manuale de

metodologie istorica, dintre care acela al lui Langlois 0 Seignobos 1)
precum §i acela al lui Bernheim 2) au devenit clasice. Stint fapte
0 adevaruri elementare care n'ar mai fi trebuit aduse in cliscutie, daca
d. Iorga, prin semnificativa-i dedaratie o poti face a§a incat sa-ti iasa
socoteala >>, declaratie care lumineaza ca un far £ntregul sau sistem de
critics §i de discufie istorica §i literard, n'ar fi facut necesara aceasta
punere la punct.
0 deosebire esenliald i de cea mai mare insemna'tate intre d. Iorga
0 §coala noua istorica e in precizarea scopului pe care-1 urmaresc stu-
diile istorice. De0 in tinerete, in lectia de deschidere din 1894, d-sa a
afirmat ea istoria trebue sä nu aiba alts preocupare decat adevarul
sau, ca sa intrebuintam propriile-i cuvinte, ea ea trebue sa infat4eze
faptele istorice # fare scopuri strain de dansa *, totu0 aceasta n'a
reprezentat decat o atitudine teorefica §i de imprumut. In practice,
de fapt, d. Iorga, manat de temperamentul sau a facut 0 face din ce in ce
mai molt din istorie un instrument, o arma de lupta, un mijloc de pro-
paganda sau de indreptatire, adesea chiar personals. Nu 1-a preocupat
adevdrul, aca cum afirma in tinerete Si cum se cere unui adevarat isto-
ric, ci rezultatul pe care voia sa.-1 atinga. Istoria n'a fost in foarte
multe cazuri pentru d. Iorga, tin scop in sine, ci un mijloc, istoricul
n'a fost judecator, ci parte. Evident, in asemenea conditiuni, nu mai
poate exista obiectivitate; exista in schimb teza in slujba careia te-ai
pus, dupa cum exista 0 resentimentele care to stapanesc. Cateva exemple.
D. Iorga a scris acum trei ani o istorie a literaturii ronine.yti contem-
porane in care cerceteaza c1 judeca epoca dela 1867 pang la 1934. Citi-
torul neprevenit s'ar a§tepta, cu drept cuvant, sa citeasca o expunere
obiectiva, in care scriitorii sa fie cercetati 0 pretuiti dupa valoarea for
literard, estetica, dupa arta care se gase§te in operile lor. Nu e acesta
cazul. Lucrarea d-lui Iorga este, in realitate o pledoarie # pro domo
sua », tin prilej de a pune in evidenta in mod exagerat, rolul pe care
1-a jucat curentul semanatorist deci in primul rand persoana d-sale
in desvoltarea literaturii romane§ti; se ctie ca.', de fapt, acest
rol din punct de vedere literar, este modest. Dar clack in ce privWe
propria-i opera, importanta ei e exagerata, in schimb aceea a altora e,
p6 nedrept, din motive de razbunare personals, scazuta. Nu voiu insista
asupra acestei constatari ; ea a fost demonstrate in modul cel mai con-

1) Ch. Langlois, Ch. Seignobos, Introduction aux etudes historiques, Paris,

1898, XVIII +3o8, p. in -8° mic.
') Ernst Bemheim, Lehrbuch der historischen Methods and der Geschichts-
philosophie, Leipzig, 1908, X-1-842 p. in-8°.

www.dacoromanica.ro
 PENTRILT t VECHUA. $COAI,X
a DU 'STORM
57

vingator de d. Pompiliu .Constantinescu intro intinsa Si documentata

recenzie aparuta in mai multe numere din (4 Vremea *1). Ne marginim
la un singur caz: acela at lui Caragiale. Cititorul s'ar atepta sa gaseasca
un capitol despp acest genial scriitor ; valoarea operii sale indreptate§te
cu prisosinta o asemenea pretentie. Ei bine, nu exists in « Istoria Litera-
turii Romdnefti » un capitol dedicat lui Caragiale. Opera lui e cercetata
sumar, incomplet §i adesea nedrept sub forma de paragrafe, in
diferite capitole, la un loc cu o sums de alti scriitori, iar nu deosebit,
a§a cum s'ar fi cuvenit. Numele lui nu se grisqte la tabla de materii,
unde figureaza in schimb V. Pop, Constanta Hod(31 1i Sandu-Aldea.
Motivul acestui nedrept tratament? Caragiale nu avea o parere stra-
lucita despre N. Iorga: « Crete stramb » a spus el ()data, §i istoricul
literaturii romane0i contemporane, vanitos §i ranchiunos cum e, nu i-a
iertat-o niciodata 2).
Un alt exemplu, in latura istoriei politice. D. Iorga a publicat,
arum 5 ani o lucrare intitulata Romcinia contemporand dela 1904 la
193o. Supt trei regi. Istorie a unei lupte pentru un ideal moral §i naio-
nal, pe care o califica singur drept «carte de istorie » 8). Realitatea
insa, i de data aceasta, este alta. Nu suntem in fata unei atari u carti *,
ci iara0 a unei pledoarli u pro domo *, in care se pune in evidenta
exagerandu-se rolul pe care 1-a jucat domnia sa. Si intocmai ca Si la
cealalte.' lucrare, de caracter literar, pe Tanga acest aspect de auto-
supraevaluare mai este §i celalalt, de scadere a personalitatilor oricat
ar fi ele de insemnate, oricat de inalt ar fi locul ce au ocupat care
n'au avut despre d. Iorga o parere optima sau care 1-au nemultumit

1) Pompiliu Constantinescu, D. Iorga fi literatura contemporand, in Vremea

cu data r8 si 28 Octomvrie 4, 1r, 18 si 25 Noemvrie si 2 Dechemvrie 1934. Mt&
cateva din concluziile acestei recenzli: t Dela metoda la informatie, pang. la
judecatile critice qi stil, ne aflam intr'un remarcabil haos, plin si el de pitoresc
st invataminte a (t Vremea* din 14 Oct. 1934, p. 7); Metoda insgsi a istoriei
sale literate se dovedeste vicioasg. Informatia este fragmentary, haotieg, sincro-
nismul prezentgrii publicatiilor este un prilej de confuzii, iar necontenita atitu-
dine polemics a a istoricului r ridieg garantia de impartialitate a judecatilor
critice n (Ibidem). Vezi recenzia justg a lui T. PAunescu-Ulmu, in Ramuri,
XXVI (1934), P. 244-249).
9 Colt I-a durut pe d. Iorga aprecierea lui Caragiale, rezultA si din aceasta
mgrturisire, pe care o face in lucrarea Istoria literaturii romeinegti, introducers
sinteticci, Bucure§ti, 1929, p. 183: t Glumele lui (ale lui Caragiale l) erau pentru
oricine, chiar pentru cei mai de aproape si cari aveau mai mult merit cleat
dansul in atatea domenii. Nu era bine st -i fie cineva dusman, dar nici dacg-i era
prieten, nu ramanea asigurat. V'o spun dinteo foarte lungd gi dureroasd expe-
rienfct * (sublinierea e a noastrA1).
3) N. Iorga, Supt trei regi, p. 319.

www.dacoromanica.ro
58 CONSTANTIN C. OIURESCU

in vreun fel oarecare. Resentimentele sunt asa de puternice, incat ele

nu se opresc nici in fata tronului. Despre Regele Carol I se spune ca
era de o « vulgara vanitate » si ca avea « dorinta necontenita a unei
creatiuni, fie ea Si aparenta, u§oara, inutila, ba chiar stricatoare »1).
lath' acum un al treilea exemplu, din latura socials. Una
din ideile scumpe ale d-lui Iorga a fost libertatea inijiald a taranilor.
Ace0ia, la inceput, erau liberi si stapani pe pamantul lor. Abia mai tar-
ziu, in veacul al XVI-lea, ei ajung in situatia vecinilor sau rumanilor
adica a satenilor cu libertate marginita. Aceasta conceptie apare dela
inceputul carierii d-lui Iorga, e expusa in diferite lucrari de amanunt
si de sinteza 4). In realitate, asa cum a dovedit Inca inainte de razboiu
Constantin Giurescu 3), locuitorii satelor domne0i, manastiresti si boie-
resti erau dela inceput rumani sau vecini, asa dar, tarani neliberi, depin-
zand de un sta'pan. Desi argumentele aduse in sprijinul acestei ultime
teze erau numeroase §i convingatoare, d. Iorga n'a volt sa le primeasca 4).
De ce? Pentruca d-sa era preocupat nu de realitatea istorica, ci de pro-
cesul social contemporan, de problema agrara, la a carei rezolvare credea
ca va contribui cu argumentul istoric al libertatii de odinioara a tara-
nilor, deplini stapani pe pamantul lor. Adevarul este ca improprieta-
rirea taranilor devenise, la inceputul veacului nostru, o necesitate natio-
nald §i ca ea trebuia, prin urmare, Indeplinita, oricum s'ar /1 prezentat
lucrurile cu sute de ani mai inainte.
Din aceste trei exemple, luate din trei domenii deosebite, se vede
limpede cat este de mult influentat d. Iorga, in judecatile sale istorice,
de imprejurarile contemporane, de nevoile si luptele mediului, de sim-
patiile §i antipatiile personale. Deci nu istoria avand ca scop adevarul,
ci istoria mijloc de lupta, de propaganda si uneori si de razbunare 6).
1) /dem, p. 7 si 9.
2) N. Iorga, Rostul boierimii noastre, in Istoria Romdnilor in chipuri ,Si icoane,
Bucuresti, 1905, p. 162; Constatdri istorice cu privire la vista agrard a Romdnilor
in Studii §i Documente, XVIII, Bucuresti, 1908, p. 16; Istoria Romdnilor §i a
4ivilisatiei lor, Bucuresti, 193o, p. 151, etc.
3) Const. Giurescu, Vechimea rumciniei in Tara Romcineascd ,ci legdtura
lui Mihai Viteazul, in An. Acad. Rom. Mem. Sect. Isl., S. 2, t. XX XVII (1915),
P. 479-543 $i Acelas, Despre rumdni, ibidem, t. XXXVIII (1916), p. 191-246.
4) N. Iorga, in Neamul Romcinesc cu data g Dechemvrie 1919; Acelas, Hi-
stoire des Roumains et de leur civilisation, Paris, 1920, p. 153-154.
5) 0 declara de altfel, categoric, in noua editie, din 1933, a Generalitcitilor
cu privire la studiile istorice: a Sa scriem sfi predam ceiace trebuie, lucru-
rile de care societatea are nevoie gi sensul pe care societatea f1 pretinde (su-
blinierea noastral), ca sA ne audg si sA ne asculte... SA pornim dela societatea
ontemporana si sA revenim la dansa. Vom face opera mare pe care in zilele
lor o facea un Michelet, un Guizot u. In cazul acesta, cum rAmfine insa cu

www.dacoromanica.ro
 PENTAD IVECHEA §COALA. DE ISTORIE 59

Fata de aceasta conceptie, scoala noua socoteste ca istoria care

vrea sa ramaie demna de acest nume, de inalta ei menire, trebue sa
nu alba decat o singura preocupare: aceea a adevdrului. Faptele intam-
plate odinioara trebuesc infatisate cqa cum s'au intdmplat «fara ura si
fara partinire u, dupa vechiul cuvant al lui Tacit; expunerea noastra
trebue sa le respecte in totul, sa nu le deformeze, facand din ele instru-
mente in slujba intereselor sau pasiunilor noastre. i asa, adevarul
este destul de greu de gasit informatie insuficienta sau tenden-
tioasa, lipsa de material documentar, editii defectuoase, interpretari
anterioare gresite, etc. de ce s5. mai adaogam si un alt element
exterior: acela al variatiilor mediului contemporan?
Dar in afara de obligatia morals impusa de acel « imperativ cate-
goric » al constiintei noastre credem ca istoricul are datoria de a
spune adevarul §i numai adevarul, si dintr'un indoit motiv practic:
In primul rand, fiindca numai adevarul dureazd, ca unul ce se integreaza
in ordinea naturalci i permanentd a lucrurilor. Ce nu e adevarat, nu
rezista vremii ; mai curand sau mai t5.'rziu de obiceiu foarte curand
se produce prabusirea. In al doilea rand, fiindca e preferabil in cazul
cand adevarul nu-i placut si se int'ampla adesea on sa nu fie pla-
cut s5.-1 spui to sing.ur, intr'o forma potrivita §i facand eventualele
rezerve i observatiuni, cleat sa astepti sa ti-1 spuna adversarul, exa-
gerandu-1 §i interpretandu-1 in sensul vederilor lui. Cea mai mare abi-
litate ramane tot adevarul: el evita complicatiile, el simplifica intot-
deauna.
Dar, vor riposta unii, nu trebue spus uneori adevarul din motive
patriotice, fiindca ar putea dauna tarii. D-1 Iorga a Si afirmat-o la sedinta
preliminary constituirii Comitetului Istoricilor Rom'ani: « Ce fac eu cu
adevarul cand e vorba de tara mea...». Credem ca e o mare, o pro-
ftinda greseala: nu exists qi n' a existat niciodatd antinomie intre adevdr
sa fie numai adevar ,si interesele reale ale tariff. Ce este adevarat,
aceea, chiar daca aparentele pot insela pentru moment, serveste in
realitate patria. N'am vazut niciodata in decursul istoriei nationale
producandu-se greseli atunci cand s'a spus adevarul; ele s'au intamplat
dimpotriva intotdeauna, atunci cand adevarul a fost ocolit, atunci cand
s'au afirmat chiar cu intentia si cu convingerea ca sunt utile
inexactitati.
definitia dela p. 4 a acelorasi Generalitdfi, definitie e adevarat, din 1894
potrivit cfireia « istoria e expunerea sistematicA, ford scopuri strdine de ddnsa,
(sublinierea noastrA I) a faptelor de orice natura... prin care s'a manifestat...
activitatea omenirii? Vezi si D. Bodin, Recenzie asupra Generalitdtilor, in Rev.
1st. Rom., III (1933), p. 400.

www.dacoromanica.ro
60 CONSTANTIN C. GIUR.SCU

Aci trebue examinat insa §i un alt aspect al problemei: istoria ca

mijloc de a forma sufletul natiunii, de a-i cre§te puterile spirituale,
increderea in sine, simtul demnitatii §i insemnatatii ei. Si noi suntem
de parere ca istoria « este un element esential in formarea sufletului
unui popor *1) 0 ea o catedra de istorie trebue s5. fie « §i un mijloc de a
intari puterile poporului » 2). Atatea exemple ne-o arata, atatea impre-
jurari o dovedesc, incat a stsarui asupra acestui punct ni se pare de
prisos. Toata problema sta. insa in a raspunde la Intrebarea cum se
poate ajunge la acest scop? Unii spun: cautand sa prezentam trecutul
Intr'o lumina cat mai frumoasa, idealizand actiunile inainta0lor, pre-
zentandu-i ca eroi desavar0ti, ca tipuri reprezentative de vitejie, inte-
lepciune §i putere. Parerea Foalei noua este Ca procedeul acesta nu e cel
mai bun: in trecutul nostru, araturi de parti luminoase, de momente
de mare stralucire, sunt §i parti intunecoase, momente de decadere §i
umilinta. Alaturi de eroi, se gasesc §i nevolnici, alaturi de marii gospo-
dari, intalnim §i neispfaviti. Chiar §i in viata unuia §i aceluia0 perso-
naj, ca Stefan, Mihai Si Mircea, nu e totul numai frumusete, putere §i
ideal. Datoria istoricului adevarat este, dupa parerea noastra, sd releve
in cadrele adevdrului faptele §i persoanele reprezentative ale trecutu-
lui, susceptibile de a trezi in sufletul natiunii avanturi §i puteri noua,
precum §i de a-i sport con§tiinta Si mandria de sine sa le prezinte
pe acestea in toata frumusetea for nealteratd. Iar restul s5.-1 spuie w cum
a fost, §tiind ca nicaeri §i niciodata omenirea n'a atins perfectia §i ca
daca noi am avut scaderi, ele n'au lipsit nici du§manilor.
Calauzit de acest gand, am relevat in prefata Istoriei Romanilor
cateva fapte caracteristice, facand in acela0 timp §i o marturisire de
credinta: « Voiu spune afirmam acolo prin urmare adevarul, ara-
tand §i partile luminoase si cele intunecoase ale trecutului nostru.
Voiu arata ce datoram altora §i ce ne datoresc altii noua. Nu inteleg
patriotismul ca o forma de exaltare proprie §i de denigrare a tuturor
celorlalti. De altfel, trecutul neamului nostru are atatea parti luminoase,
cuprinde atatea elemente pozitive, meat simpla expunere a faptelor
constitue cea mai buns recomandare. Suntem unul din cele mai
vechi popoare ale Europei gi cel mai vechiu din sud-estul european.
Stramo0i no§tri, Dacii sau Getii, locuiau acest pamant cu optspre-
zece veacuri Inainte de Christos. Istoria nu le cunoa§te alts patrie
decat aceea in care traiesc §i astazi urmaii lor. « Noi suntem de aici o,
in timp ce toti vecinii no§tri au venit mult mai tarziu in tarile pe care

1) N. Iorga, 0 §coalci noud istoricd, p. 4.

2) Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU VECHEA $COAI.A DE ISTORIZ 6

le ocupa acum. Dar nu-i numai vechimea. Dacii sau Gelii au lost §i un
popor de elitd al antichitdfii, pomenit cu laude chiar dela inceput de
catre « parintele istoriei * Herodot. Religia daca a fost intotdeauna
un prilej de admiratie pentru scriitorii lumii greco-romane; vitejia si
dispretul de moarte al Dacilor, de asemenea. Suntem apoi cel mai vechiu
popor cretin din sud-estul european. Toti vecinii nostri, dar absolut
toti, au fost crestinati mult in urma noastra. Suntem, in sfar*it, singu-
rul popor in aceasta parte a Europei care a izbutit sa aiba o viafd poli-
tics gird intrerupere, dela intemeierea statului pans 4stazi. Bulgarii,
Sarbii, Ungurii, chiar si Polonii, au discontinuitati in viata lor de stat,
unele chiar de o jumatate de mileniu, not insa nu. Judece oricine prin
urmare daca fata de aceste fapte, cea mai buns recomandare a popo-
rului nostru nu e chiar prezentarea lor, lara vreo alt5. preocupare »1).
Iata deci ca, atat teoretic cat si practic, koala noua istorica, departe
de a fi, asa cum afirma d. Iorga, « o scoala de negare, o scoala de car-
tire, o scoala de ofensa », reprezinta climpotriva pe temelii sigure
o scoala de inaltare a sufletului natiunii, de sporire a lui, de patriotism
sdndtos 0, in acela0 timp, o scoala eticd, de respect al adevarului. Ea
nu vrea sa se intemeieze pe « iluzii », asa cum au facut unii inaintasi
inclusiv d. Iorga ea e adversara « §coalei retorice, declamatorii », a
patriotismului ieftin, de circumstanta. Ea reprezinta un stadiu de
maturitate, de seriozitate in desvoltarea istoriografiei romanesti, cores-
punzator stadiului de desvoltare a statului. Putem privi ca popor si
ca stat lucrurile barbateste, in fata; primim comparatia; realitatile
nu ne sperie, de lupta nu ne temem. Situatia actuala si locul pe care-1
ocupam pe harta Europei cer insa poporului romanesc, in toate dome-
niile de manifestare, deci si in istoriografie, valori reale, valabile nu
numai in interiorul hotarelor, dar si in afara lor.

1) Const. C. Giurescu, Istoria Rominilor, I, ed. 2-8, p. XI.

www.dacoromanica.ro
 III
°data definite conceptia noastra despre istoriografie, ramane sa.
lamurim si chestiunea /ocuhti pe care-1 ocupam in desvoltarea culturii
noastre in genere, a istoriografiei in special.
D. Iorga afirma ca.' scoala noua istorica este consecinta « unei lungi
desvoltari a unei anumite directii din spiritul societatii romanesti »-
adica a « Junimei * 1). Exists «o asemanare intre 187o si 1936 »2): dupe
cum atunci, cei tineri hu atacat pe reprezentantii vechii scoale, pe Simion
Barnutiu, pe V. A. Ureche si pe August Treboniu Laurian, tot astfel
acum noua scoala istorica ataca pe d. Iorga 8). Si o face prin « intre-
buintarea silogismului dibaciu, a rationalismului neiertator, a cautarii
de contraziceri, a sicanei de amanunte, exact mijloacele pe care Con-
vorbirile Literare pe la 187o le intrebuintasera fata de cei can li dis-
placea.0 » 4).
D. Iorga isi inchipuie se vede cal aceasta filiatie spirituals
din « Junimea » o sa ne supere, ca o s'o consideram ca o scadere. Se
?ward profund. Ea ne face, dimpotriva, o deosebita placere, mai mult
chiar, o deosebita onoare. Da, inteadevar, exists o stransa legatura intre-
spiritul o Junimii » si spiritul noii scoale istorice. Avem, impreuna cu
marii nostri inaintasi, respectul « adevarului » in stunt& respectul
o valorii estetice » in arta si in literature. Niciun alt considerent nu poate
impiedeca primatul acestor doua entitati. Vom judeca intotdeauna o.
opera istorica mai intai sub raportul o adevarului » pe care-1 cuprinde,
al obiectivitatii ei: acesta e aspectul esenlial, nu cel politic, literar sau
de propaganda. Vom judeca de asemenea o opera literara sau artistick
in primul rand sub raportul valorii estetice, a realizcirii de artd pe care-
o reprezinta, nu sub acela al convenientelor sociale. Dar sa ne fie
ingaduit sa insistam asupra acestor puncte.
1) N. Iorga, 0 §coald noua istoricd, p. 3o.
2) Idem, p. 42.
8) Ibidem.
4) Idem, p. 5o.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU 4VECHEA $COAIA* DE ISTORIE 63

Care a fost atitudinea Junimii si a R Convorbirilor * fats de istorio-

grafia nationals? E de ajuns sä amintim ca intre fruntasii Junimei s'a
numarat Al. Xenopol fost bursier al ei in strainatate 1) ca director
al <( Convorbirilor Literare » timp de cinci ani de zile a fost Than Bog-
dan §i ca la aceasta revista au colaborat Dimitrie Onciul 8), tefan
Ord4anu 4) , V asile Pdrvan 5) §i Constantin Giurescu 6), spre a intelege
imediat conceptia care a dominat in cercul prezidat de Titu Maiorescu
si la revista acestui cerc. Adevdrul a fost preocuparea de capetenie
a tuturor celor amintiti, lui si-au inchinat ei puterile. Ceea ce nu in-
seamna ca nu si-au iubit tot atat de mult neamul §i tara. ,, Istoria
Romanilor » a lui Alexandru Xenopol este strabatuta dintr'un capat
in celalalt de un cald patriotism. Dar aceasta nu 1-a impiedicat ca,
in limitele cunostintelor de atunci, a mijloacelor stiintifice de care
dispunea, sal spunk' adevarul.
Ioan Bogdan, intemeietorul studiilor de slavistica la noi, editorut
documentelor lui Stefan-cel-Mare, al actelor brasovene si al vechilor
noastre cronici, presedintele Comisiei Istorice a Romaniei, era un inva-
tat scrupulos, meticulos, precis. Opera realizata de el este dintre cele
mai temeinice. Ajunsese, dupa ani intregi de cercetari, la concluzia
insemnatatii pe care au avut-o Slavii in trecutul nostru. < Putem zice
fara exagerare afirma el in discursul de receptie la Academia Romdnd
ca nici nu poate fi vorba de popor roman inainte de absorbirea elemen-
telor slave de care populatia bastinase romans in cursul sec. VI-X »7).
13 cineva care sal conteste iubirea de tars si de neam a lui loan Bogdan?
Tot asa, sentimentele patriotice care-1 insufleteau pe Dimitrie Onciul
nu 1-au impiedecat sä afirme era convingerea lui stiintifica, era
datoria fats de ceea ce considera el ca adevar ca.' a avut loc o admi-
grare a Romanilor din dreapta Dunarii in stanga ei, in veacurile
VIIIX 6) ? i tefan Orasanu a avut aceeasi structural spirituals.
1) Vezi D. Bodin, A. D. Xenopol fi Junimea *, Bucuresti, 1937, 3r
p. in-85.
2) Dela 1902-1906 inclusiv. In 1900-19o1 a facut parte din comitetul de
directie. De altfel si d. Iorga, in tinerete, in 1906, a facut parte din comitetul
Convorbirilor o.
5) Vezi lista lucrArilor publicate aci: Mihail Sanzianu, Indicele bibliogra/ic al
Convorbirilor Literare pe 7o de ani, Bucuresti, 1937, p. 80.
4) Idem, p. 8o-81.
5) Idem, p. 81.
6) Idem, p. 75 $i 77.
7) loan Bogdan, Istoriogralia romcind §i problemele el actuale, Bucuresti,
1905, p. 21.
8) D. Onciul, Originile Principatelor Romdne, Bucuresti, 1899, p. 13-14.

www.dacoromanica.ro
64 CONSTANTIN C. GIURUSCII

Cat despre Vasile Yaryan 0 Constantin Giurescu, e inutil sä mai

insistam. Cine a citit « Au cazut pentru libertate * si o Datoria vietii
noastre a, acele inmuri inchinate patriei de catre cel dintai I), cuprin-
zand o iubire grava, profunda si luminata in acelasi timp pentru pa-
mantul si neamul acesta, cine a auzit prelegerile celui de al doilea
intre altele pomenirea regelui Carol si i-a citit lucrarile, in care grij a
pentru adevar se imbina cu o adanca intelegere a trecutului, acela isi
va da seama ca si in sufletele acestor doi din urma, mintea nu lucra
in dezacord cu inima, ce; dimpotriva adevar si dragoste de tara erau
si la ei puternic imbinate. Aceasta a fost de altfel caracteristica tuturor
istoricilor de seama din cercul « Junimii » si dela « Convorbiri Literare )).
Au avut aceiasi conceptie istorica, au diferit numai ca temperament
si inclinare. unii mai avantati si cu aplecare spre filosofie, Xenopol
si Parvan, altii mai potoliti, Onciul, Bogdan si Giurescu. A face din ei
niste simpli u rationalisti », mesteri in « intrebuintarea silogismului di-
baciu, a rationalismului neiertator, a cautarii de contraziceri, a sicanei
de amanunte » este a le aduce o grave: 0 nemeritata jignire pe care o
respingem cu toata puterea 0 en toata indignarea.
Ar zice cineva ca d. Iorga, exprimandu-se astfel, n'a avut si nu
trebue sa alba pentru istoricii amintiti mai sus, niciun fel de pretuire.
E inexact. Acum un an numai, in 1936, scotand primul volum din
Istoria Romdnilor, d. Iorga dedica aceasta opera on cat s'ar parea
de extraordinar, dupe: toate cele de mai sus tocmai lui « Ioan Bogdan,
Dimitrie Onciul si Stefan Orasanu ». Prin urmare, pe de o parte, atacatu
« Convorbirile », si metoda ei, dar pe de alta elogiem pe istoricii care
au colaborat la aceasta revista si dintre care unul a condus-o timp
de cinci ani de zile. Iata la ce rezultate penibile poate duce ura 0 pa-
tima, atunci cand ele, stapanind cu total pe cineva, it impiedica sa
reflecteze si sa-si dea seama ca e necesar in viata macar un minimum
de consecventa. E adevarat ca d. Iorga n'a avut niciodata 0 nu are
nici astazi o asemenea preocupare, ea nu se potriveste cu structura
sa, cu temperamentul sau. Consecventa cere o anumita putere de a
rezista impresiei imediate, momentului. D. Iorga, in primul rand un
sensitiv, un impresionist, e prea mult dominat de actualitate, de mo-
ment, pentru a-si impune o anumita stapanire. D-sa reactioneaza
imediat, fara se.' se gandeasca la nepotrivirea cu ceea ce spusese sau
facuse mai inainte, uneori chiar cu foarte putin inainte (e tocmai,

2) Vezi V. Yaryan, Memoriale, Bucure§ti, 1923, p. 101-158 §i 4cela,,i,

Idei §i forme istorice, Bucure.Iti, 192o, p. 9-42. Getica insIli e strithatuta de o
calda iubire li intelegere pentru strthno§ii no§tri.

www.dacoromanica.ro
 PENTRTI g vgcNuA scoAr.,A Du ISTORIE (35

cazul care ne preocupa, al « Convorbirilor »). Asa se explica marea sa

variabilitate, schimbarea atitudinei sale, a punctului de vedere, in
stiinta, in politica, in relatiile cu oamenii, in viata socials in genere.
Exists totusi si la d. Iorga o linie de perfecta consecventa: in cultul per-
soanei sale, persoana care constitue punctul central al unui intreg uni-
vers si care-i determine reactiunile fata de lumea externs. Cine-1 lauds,
cine-i aproba parerile, cine-i pretueste piesele de teatru eventual ii
reproduce si cateva versuri sau strofe cine-i gaseste opera istorica
importanta, acela e destept, e distins, are talent, e un om deosebit. Cine -8i
permite o critics, oricat de indreptatita ar fi ea, cine nu se extaziaza
in fata operei sale poetice d. Octavian Goga a spus ca toata la un
loc nu face cat o stroa a lui Eminescu cine formuleaza rezerve
asupra lucrarilor sale istorice, acela este un om lipsit de gust si de
inteligenta, lipsit de caracter, de patriotism, e un tradator chiar, ce
merits pedeapsa capitals.
De aici, ura d-lui Iorga impotriva celor can nu adopts o atitudine
nelimitat admirativa, a acelora care nu pot sa-si anuleze spiritul for
critic. Asa se explicasi faptul ca in jurul sau, atat in stiinta cat si in poli-
tica, n'au putut ramanea, pang la urma, acei can aveau o personalitate.

Dar nu numai in directia istoriografiei recunoastem legatura cu

inaintasii care au lucrat in cercul « junimei si la o Convorbiri », ci si
in acela al literaturii §i criticii literare. Esential, pentru noi, ca si pentru
-generatia dela 187o, este valoarea esteticti a unei opere de arta sau
literare, este realizarea artisticti pe care o reprezinta, si nu consideratfile
adiacente, dupe cum esential e talentul §i nu faptul ca autorul res-
pectiv duce un anumit fel de viata. Literatura si arta cans suet
adevarata literature si arta isi au scopul sau ratiunea in ele
prin emotia estetica pe care o trezesc, ele si-au indeplinit menirea.
Nici nu-i nevoe de un alt scop, deoarece tot ceea ce-i estetic e §i etic.
Nu exists opera adevriratti de arta sau literara care sa nu fie, prin
aceasta insasi, ,si profund moralci. Esteticul deaceia si este si va fi
kintotdeauna adevtiratul criteria de seleclionare valorificare artisticti.
tonsiderentele adiacente, cu privire la conveniente
acestea variaza cu epoca
,d
stim ca
n'au ce cauta aci ; ele-si gasesc locul
in legi si regulamente, in ordonantele scolare, in manualele de educatie
cetateneasca, nu in judecarea operilor literare si artistice. Ceea ce inte-
reseaza in acestea e numai realizarea esteticti. Dace aceasta lipsestei
pot sa fie oricat de multe si de vizibile intentiile morale, cetatenesti,
patriotic, opera e ratatd, nu-si atinge scopul. $i dimpotriva, fare
niciun fel de alts preocupare, o opera artistica reuqitel e prin aceasta,
5

www.dacoromanica.ro
66 CONSTANTIN C. GIURESCU

in mod implicit, si morald, deoarece innobileaza pe oameni, trezeste in

sufletul for acel fior dumnezeiesc al frumusetii, si are 0 ovaloare patrioticd,
prin sentimentul de mandrie pe care-1 determine constiinta ca apartii
aceluia0 neam cu autorul operei respective.
Plecand dela principiul criteriului estetic, a valorii artistice, a
analizat si a judecat Titu Maiorescu Si « Junimea » operele scriitorilor
contemporani. Aprecierile s'au dovedit juste, punctul de vedere al
lui Maiorescu a invins. D-1 Iorga, in 0 qcoald noud istoricd, afirma insa
ca aceasta s'a intamplat « pentruca nu era un public » in momentul
acela, in societatea iesana, care sa inteleag5. rolul si insemnatatea scriito-
rilor pe care Junimea u combatea 1). Prin urmare, Maiorescu a invins
nu fiindca avea dreptate, fiindck" adevarul era de partea lui, ci fiindca
a beneficiat cum se spune astazi de o conjuncture socials favo-
rabila. Facand acest rationament, d. Iorga e in linia afirmatiilor sale
din Istoria Romdnilor §i a civilisa /iei for aparuta in 193o si din Istoria
literaturii ronuine§ti, introducere sinteticd, aparuta in 1929. In prima
lucrare. ni se vorbeste de u critica nemiloasa si rata orizonturi a lui
Titu Maiorescu» 2) ; din cea de a doua aflam ca seful Junimei avea «o
marina de cugetare, nemilostiva ca ascutisul unei ghilotine, care se
putea aplica tuturor scriitorilor in ei insii. Pe toti i-a judecat criticul,
pe niciunul nu 1-a inteles cu adevarat, pentruca, dace: ar fi inteles
intr'adevar pe unul, nu ar mai fi judecat pe nimeni »8).
Am aratat, cu alt prilej in studiul critic 0 noud sinteth a trecu-
tului nostru, aparut in 1932 lipsa totals de temei a acestor aprecieri
ale d-lui Iorga. Nemiloasa a fost critica lui Titu Maiorescu spuneam
not atunci «dar numai fats de operele proaste. in privinta aceasta
a adus un mare serviciu literaturii romanesti. Operele insemnate insa
atat in poezie cat si in proza, au gasit intotdeauna in Titu Maiorescu
un intelegator si un pretuitor desavarsit, iar autorii lor, un sprijin
real sub toate raporturile. Nu e nevoie sä insistam asupra acestui
capitol. Ul a intrat de mult pi definitiv in stiinta si in constiinta ro-
maneasca. Aprecierea de mai sus a d-lui Iorga nu corespunde asa dar
adevarului; ea ne face mai degraba impresia ca exprima un resenti-
ment de ordin personal. Cat despre parerea ca critica lui Titu Maio-
rescu ar fi fost « lipsita de orizont *, ea cuprinde o asemenea enormi-
tate c5. dezarmeaza 0 face discutia inutile. Dace si Titu Maiorescu,
care adunase si asimilase in timpul adolescentii si tineretii roadele
culturii in trei mari centre europene (Viena, Berlin, Paris) atat in la-
9 N. Iorga, 0 coald noud istoricd, p. 42.
5) Istoria Romdnilor ¢i a civilisafiei kr, p. 273.
3) N. Iorga, Istoria literaturii romdne§ti, introducere sinteticd, p. 161-162.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU 4 VECHEA $COALA. to DE ISTORIE 67

tura filosofica si literara cat si in cea artistica (fusese solicitat sa fa"-

maie la Viena si la Berlin si comparat cu Lessing), data, asa dar, si
aceasta personalitate atat de bogata a fost lipsita in aprecierile sale
de orizont, atunci care este criticul roman caruia sä i se poata recu-
noaste aceasta insusire? »1).
In realitate, critica lui Maiorescu, dreapta si servita de resursele
unei culturi exceptioriale, a invins, pentruca se intemeia pe un criteriu
sigur, obiectiv, acel at valorii estetice. Asa se explica biruinta lui de-
plinci, asa se explica faptul ca a obtinut recunoasterea si adeziunea
nu numai a publicului din Iasi, cum afirma d. Iorga dar si a celor
mai insemnate talente literare ale vremii, adicci a lui Eminescu, Alec-
sandri, Creanga .yi Caragiale. Crede d. Iorga ea acesti titani ai scri-
sului romanesc au venit la « Junimea » si au colaborat la o Convorbiri »
fiindca asa cum sustine in 0 qcoala nouei istorica aci era a un loc
unde sä poata publica, un loc unde era o ortografie convenabila, unde
era un cerc literar care primea bine? » 2). Vor fi fost poate considerente
de aceasta natura la altii scriitori marunti dar a crede ch. un
Eminescu sau un Caragiale a putut fi determinat de faptul ca. Maio-
rescu avea tipografie, ortografie si ca trata bine la propriu si la fi-
gurat pe invitati, inseamna sa le aducem si for si gazdei, o jignire
nemeritata. Realitatea este ea toti acestia s'au simtit atrasi de cercul
« Junimei » si au colaborat la « Convorbiri » fiindca principiile literare
ale lui Maiorescu i criteriile criticei sale erau juste, fiindca aflasera
un mediu in care valoarea artistica §i talentul erau pretuite asa cum se
cuvine, pe deasupra oricdror alte considerente.
CA este asa, au recunoscut-o de altfel nu numai contemporanii,
dar si posteritatea. A recunoscut-o intre altii si un istoric pe
care d. Iorga n'o sa.-1 mai poata contesta. « Se poate spune afirma
acel istoric ea in « Convorbirile Literare * incepe intai critica ro-
maneasca. Creatorul ei a fost d. Titu Maiorescu. Ea a lost pdtrunzatoare,
seninci, insullelita de iubirea frumosului, luminata de principii filosolice
generale. Cu foarte putine exceptii, generatia noua de scriitori care se
ridica pe atunci, in preajma anilor 187o, a fost dupa cuviinici judecata.
In zadar au protestat ... scriitori dusmani dela foile bucurestene sau arde-
lene, impotriva sentintelor rostite la Iasi. Ele au riimas gi vor rcimane... »2).
Istoricul care a rostit aceasta sentinta este tine ar crede-o?
chiar d. Iorga. Randurile de mai sus se gasesc in Istoria literaturii
1) Const. C. Giurescu, 0 nouci sinteth a trecutului nostru, Bucure§ti, 1932,
p. 97-98.
2) N. Iorga, 0 ,scoald nouet istoria, p. 39.
3) Sublinierile ne apartin.
5

www.dacoromanica.ro
68 CONSTANTIN C. GIURESCU

romeine§ti in veacul al XI X-lea, aparuta in 1907. Pe atunci d. Iorga

nu era stap'anit de resentimente impotriva lui Titu Maiorescu, a o Ju-
nimei » 0 a 4 Convorbirilor », de aceia a spus adevarul. Caci acesta este
adevdrul, acesta spus in 1907, nu eel din 1929-1936.
* *
*

Demonstratia credem ca e facuta. Am puteesa ne oprim aci, con-

vin0 ca oamenii de buns credinta au inteles cum stau lucrurile. Dace
totu0 mai adaugam cele ce urmeaza, o facem din cauza unei mani-
festari recente a d-lui Iorga, in acest domeniu al criticei literare, ma-
nifestare care, in realitate, este pornita ca §i aprecierile ultime
asupra o Junimei » §i « Convorbirilor r din resentimente personale,
din dorinta de razbunare.
De data aceasta, e vorba de literatura o imorala », de literatura
« pornografica )). D-1 Iorga s'a ridicat impotriva autorilor acestei lite-
raturi §i ce tulburatoare coincidenta tinta atacurilor principale
au fost doi scriitori care nu erau in raporturi bune cu d. Iorga: domnii
Tudor Arghezi §i Mircea Eliade.
Evident, nu ne gandim
gande§te sa apere pornografia
si niciun om normal construit nu se
adica, pe romane0e, scrierea de mas-
cari ,si imoralitatea'). Numai ca trebue precizat ce se intelege, in
literature, prin pornografie si imoralitate, care sunt limitele care o
despart de realism si care e criteriul care hotara0e clack' o paging este
sau nu pornografica §i imorala. Nevoia acestei predzari e cu atat mai
vadita, cu cat paginile susceptibile de a fi considerate drept imorale
stint mult mai numeroase decat se crede. Ele s'au scris de cand e ome-
nirea, in toate timpurile §i in toate tarile. In literatura greaca, un
Aristofan, in cea franceza, un Rabelais, un Brant6me, un Baizac, un
Baudelaire, un Flaubert, in literatura italiana, un Boccacio, sunt si ei
pornografi si imorali sau nu sunt? i ce loc ocupa ace0ia in litera-
turile respective?
Dar in literatura romans, Liviu Rebreanu face oare parte din
aceia0 categorie de scriitori? Cine ar lua lucrurile numai pe deasupra
i din punct de vedere strict formal, ar fi indreptatit, citind unele
pagini din 4 Rascoala » 0 din o Ion *sä raspunda in sens afirmativ. Ceea
ce ar fi o profunda eroare, deoarece Rebreanu nu e tin pornograf, niciun
imoral, ci un scriitor de mare talent, cu un simt de observatie ci cu o
putere de descriere superioare, cele doua romane ale lui ramanand doua
capodopere ale literaturii romane0i.
1) Vezi, in privinta aceasta, raspunsul pe care 1-am dat la ancheta intre-
prinsa de ziarul a Credinta a, in nr. din 25 Aprilie 1937.

www.dacoromanica.ro
 PENTRU t VECHEA SCOAT,X I DE ISTORIE 69

SA nu se confunde deci, in literature, realismul cu pornografia qi

imoralitatea. Un scriitor poate fi realist e tendinta care s'a accen-
tuat dela mijlocul secolului al XIX-lea Incoace aceasta nu inseamna
ca, e implicit, pornograf sau imoral. Criteriul care hotaraste, si in acest caz,
ramane tot talentul, el determinand valoarea esteticci a operii respective.
Din moment ce suntem in fata unei realizari artistice, a unei pagini
scrise cu talent, nu mai poate fi vorba de pornografie sau imoralitate.
Asa flind puss problema, poate oare cineva cu bunk credinta
nega puternicul talent al lui Tudor Arghezi? Frumusetea si noutatea
imaginilor sale poetice, sensibilitatea sa, bogatia mijloacelor sale de
expresie? Editia definitive a poeziilor sale, publicata prin Ingrijirea
« Fundatiei pentru Literature si. Arta Regele Carol al II-lea # e un
adevarat sirag de pietre scumpe. Le vor citi si le vor admira urmasii si
nu se vor putea mira Indeajuns de ingustimea de spirit si de reaua credinta
a acelora care an atacat pe autorul for sub pretextul imoralitatii si
pornografiei.
Tot astfel i se va face dreptate si lui Mircea Eliade, incontestable
un reprezentant din cei mai Inzestrati ai generatiei sale. I se va face
dreptate, asa dupe cum se face, papa la urma, tuturor acelora care
aduc in literature si in arta o viziune personals a lumii, slujita de un
talent autentic.
Campania d-lui Iorga impotriva d-lui Tudor Arghezi si a d-lui Mircea
Eliade are in realitate un alt substrat. Pornografia n'a fost decat un
pretext sau un prilej. Ca e asa, o dovedeste in primul rand o anume
fata a' temperantentului insusi al d-lui Iorga.
§tie toata lumea, donania sa nu e dintre cei care-si pun mainile
la urechi cand se povesteste o anecdote mai... sarata. Dimpotriva
putem spun ca e tocmai un pretuitor al povestirilor decoltate, a vor-
belor cu doua Intelesuri, a expresiilor piperate. Exists intre altele
o definitie data de d. Iorga Academiei Romane, care dad. ar fi
scrisa, cred ca s'ar aprinde si hartia. Cate nu ne-au auzit urechile
Inca de pe cand eram studenti!... Dar cute au auzit ceilalti, apro-
piatii, colaboratorii din timpul g-uvernarii, cumnatul sau, de pilda,
d. Munteanu-Ramnic... Prin urmare pornologia nu-1 sperie, ci din
contra, n distreaza, ii excita verva si-i da prilej sa devina autor,
intr'un cuvant, n atrage. Asa de mult chiar, incat adesea nu se
poate impiedica sa n'o puie in scris, fie pe mid biletele, trimise
de pilda, in timpul sedintei, colegilor ski dela Academie 1) (aceeasi

1) Daea d. Iorga doreste, ii tin la dispozitie textul unui asemenea biletel

autograf.

www.dacoromanica.ro
70 CONSTANTIN C. GIURESCU

institutie in care sfanta ipocrizie ! d. Iorga a protestat impotriva

pomografiei !), fie chiar in brosuri tratand, sa zicem, despre 4 0 §coala
noua istorica I). Si atunci, cand lucrurile stau asa, cand pornologia si
pornografia nu numai ca nu-1 sperie dar sunt, cu o placere de faun,
savurate de d. Iorga cum vreti sa credem ca acesta a fost motivul care
a determinat campania impotriva d-lor Tudor Arghezi si Mircea Eliade ?
De astfel, mai e Inca un argument in sprijinul tezei pe care o sus-
tinem. Inainte de Arghezi, au mai aparut si alte pagini, in literatura
romans, care ar fi putut provoca « indignarea » d-lui Iorga. De ce
n'a facut-o atunci ? De ce a asteptat ani de zile, pentruca sä pro-
voace campania? Raspunsul e simplu: pentruca nu 1-a preocupat
a pornografia » in sine, ci numai atitudinea autorilor respectivi fata
de persoana Si de opera domniei sale. Dace acestia nu 1-au atacat sau,
chiar, 1-au laudat, atunci paginile respective au trecut fare sä pro-
voace vreo reactiune. De indata insa ce unul dintre ei si-a permis
o atitudine critica, atunci d-1 Iorga si-a adus aminte ca morala trebuie
grabnic respectata si a inceput campania pe tema « pomografiei ». D-1
Tudor Arghezi si-a permis sa nu creada in infailibilitatea actualului
pontif al stiintei si literaturei romanesti si a avut indrazneala chiar
s'o si scrie. S'a facut deci vinovat de crima de lese-Iorga, ceea ce
a adus dupa sine reactiunea imediata 0 vehementa la gazeta, In intru-
niri publice si la Academie a gardianului moralei publice. Trebuia
lovit Tudor Arghezi, trebuia lovit 0 editorul lui, profesorul Al. Rosetti,
unanim stimat in lumea literara si stiintifica a tarii. S'a pornit deci
campania, sub pretextul « porografiei» 0 « imoralitatii », in realitate
insa urmarindu se o razbunare personals. Acesta este adearul 2).

In rezumat deci, pentru a incheia ultima parte a acestui raspuns,

recunoastem valabilitatea principiilor care, atat in istoriografie cat si
in literatura 0 in critica literard, au condus « Junimea » si au fost
aplicate la « Covorbiri Literare *. Ble sunt principii objective, sunt
criterii sigure, indelung verificate. Vom urmari intotdeauna in isto-
riografie adeviirul, vom pretui in totdeauna operele literare dupa va-
loarea for poetics, dupa realizarea artisticd pe care o reprezinta. Pro-
cedand astfel, avem convingerea ca servim mai bine neamul si tara,
ea ajutam la crearea de adevarate valori, capabile sa infrunte corn-
paratia si sa sustie lupta cu valorile celorlalte natiuni.
2) Vezi pag. 6 §i 39.
2) Un caz similar s'a intamplat *i in istoriografie, in legaturA cu viata ma-
mei lui Mihai Viteazul. Vezi P. P. Panaitescu, In jurul lui Mihai Viteazul, In
Rev. Ia. Rom., VII (1937), p.

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL
Pag.

I. Introducere 3-5
II. Ad personam 6-46
Lucrarea mea asupra artei bizantine 6. Adnotatfile la Istoria
Literaturii Romtine 7-12. Scrisoarea dela Fontenay 12. In-
trebuintarea materialului documentar lasat de tatal meu 12-13.
Cariera mea universitara 13-17. Inceputul conflictului cu d.
N. Iorga 17-22. Studiul meu critic asupra Istoriei Romani lor
Si a civilisafiei for 22-25. Parerile invatatilor streini $i a d-lui
N. Iorga insusi despre studiul meu critic 25-27. Alegerea mea
ca membru corespondent de catre Sectia Istorica a Academiei
Romane 27-29. D-1 N. Iorga in conflict cu Academia Romans
29-31. La Facultatea de Litere din Bucuresti nu se face poli-
tica de partid 31. D-1 N. Iorga §i lucrarea mea Istoria Roma-
algae: atacul prin interpusi 32-34. Atacul direct: recenzia din
Revista Istoricci 34-36. Pretinsul plagiat 36-39. D-1 N.
Iorga imi reproduce concluzlile fara SA ma citeze 39-41. In-
fluenta Revistei Istorice Romane asupra Revistei Istorice 41. RA-
spunsul meu la recenzia din Revista Istoricci 41-44. Sectia
Istorica a Fundatiei Carol I 44. D-1 N. Iorga Comitetul
Istoricilor Romani '> 45-46.
III. *coals veche yi *coala noua istorica. 47-61
Cum vede d. N. Iorga coala noua istorica 47-48. Un proces
mai vechiu 48-50. coala veche §i coala noua despre carac-
terul faptelor istorice §i despre aria for geografica 50-53. Me-
toda istorica a d-lui N. Iorga fats de metoda Scoalei noua.: mate-
rialul documentar, memoria, intuitia §i judecata istorica 53-59.
Scopul istoriografiei e aflarea adevarului 59-6I.
IV. coala ;iota istorica, t Junimea
Junh eau si r Convorbirile Literare u . . 62-7o
Atitudinea Junimii » si a <4 Convorbirilor Literare u fat& de isto-
riografia nationala 62-64. D-1 N. Iorga se contrazice 64-65.
Junimea coala noua istorica au acelas criteriu in judecarea
operelor literare §i artistice 65-66. Parerile contradictorii ale
d-lui N. Iorga despre critica lui T. Maiorescu 66-68. D-I
N. Larga §i literatura pornografica 68 7o.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro