Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
5. Bucură-te tâlcuitorul celor mai presus de minte, vulturul cel ceresc, Dionisie care ai
înțeles toată ierarhia, si cetele cele cerești și fără de trupuri; frumusețea și dragostea
negrăitelor străluciri, care ai zugrăvit prea înalt și prea bine, întinderea către
Dumnezeirea cea de sus. Cerescule om, pământescule înger, vârful ierarhilor cel de o
cinste cu apostolii, nu lipsi de a ruga pe Hristos pentru toți cei ce te laudă pe tine. (pagina
40)
6. Pe tine Mielușeaua, care ai născut pe Mielușelul cel fără de prihană, Cel ce a venit să
șteargă păcatul a toată lumea, cu sângele Său, care s-a vărsat pentru noi, și a înviat toată
lumea; te rog, tu îmbracă-mă pe mine care sunt golit de dumnezeiasca nestricăciune, cu
îmbrăcămintea dumnezeiescului har, din lâna dumnezeieștii nașterii Tale. (pagina 60)
7. Zburat-ai la ceruri, porumbiță a lui Hristos, înălțându-te cu aripile înfrânării și cu multe
osteneli. (pagina 94)
9. Spre junghiere S-a adus Emanuel, ca un miel, precum zice dumnezeiescul Isaia; pe Care
neputându-l pricepe sfințitul famen, se învăța de la tine, Filipe. (pagina 126)
10. Dacă a văzut Fecioara cea fără de prihană, pe Mielușelul său spânzurat pe Cruce,
tânguindu-se striga: Preadulcele meu Fiu! Ce vedere nouă și minunată este aceasta? Cum
Tu, Cel ce ții toate cu mâna, Te-ai pironit cu trupul pe lemn? (pagina 143)
11. Dacă a văzut nevinovata Fecioară pe Mielușelul ridicat pe Cruce, tânguindu-se striga:
Dulcele meu Fiu! Ce nouă și preamărită vedere este aceasta? Cum Cel ce ții toate cu mâna,
pe lemn Te pironești cu trupul! (pagina 185)
12. Curată porumbiță și singură neîntinată, te-a aflat pe tine Cuvântul cel curat, și din tine
a binevoit a se naște, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, Fecioară fără prihană. (pagina
194)
13. Fiarele cele ce cu turbare nebunească s-au mâniat împotriva lui Hristos, ca niște
sălbatice s-au aruncat asupra ta, părinte, să te omoare. De aceea târându-te și bătându-
te, te-au aruncat în prăpastie, făcându-te mărturisitor al adevărului arătat. (pagina 214)
14. Lăsând pentru o vreme călugăreasca liniște, Cuvioase Visarioane, ai purces în lume să
ridici la lupta de apărare a credinței pe dreptcredincioșii români din Ardeal. Vulpile au
vizuini și păsările cerului cuiburi; ci tu, ca oarecând Domnul, nu aveai unde să îți pleci
capul, de răutatea asupritorilor. Cu rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuiește-
ne pe noi. (pagina 259)
15. Adus-ai pe mare caii tăi, pe apostoli, Mântuitorule, și au luminat neamurile, trăgându-
le, Doamne, spre cunoștința ta. (pagina 289)
16. Ca doi mielușei sunteți jughiați propovăduind pe Mielul lui Dumnezeu de o ființă cu
Tatăl; și fiind aduși la masa cea de sus, sunteți rânduiți împreună cu adunarea
pătimitorilor. (pagina 310)
17. Precum oarecând porumbelul a vestit lui Noe contenirea potopului și înduplecarea
Stăpânului, așa și sfintele tale moaște, fericite, ne-au pricinuit încetarea tuturor scârbelor
și nu numai vestitor de bucurie te-ai arătat, ci și mijlocitor te-ai făcut către Domnul,
pentru potolirea mâniei, celei cu dreptate pornită asupra noastră. Pentru aceasta toții cu
un glas te fericim și cu credință alergăm la ajutorul tău; ca prin rugăciunile tale cele bine
primite lui Dumnezeu, să scăpăm de toată ispita și să ne împărtășim veșnicei împărății
cerești. (pagina 344)
18. Când a răpit cu vicleșug lupul cel viclean pe mielușeaua ta, atunci i-ai sfărâmat fălcile,
înțelepte, iar pe dânsa ca un păstor prea bun o ai adus la viață. (pagina 374)