Istoria comunicării (3)

Felul, cum se comunica înainte de apariția tiparului, a lăsat urme și în vocabular: o

celebră familie specializată în curierat poștal (sec. al XVI-lea) se numea Tassi (pronunțat
Taxi), iar acest termen este azi de uz internațional. În rest, apariția acestui instrument a atras o
schimbare culturală aditivă, nu una substitutivă. Vechiul și noul coexistă până se stabilește o
diviziune a muncii.
De asemenea, tiparul a facilitat acumularea cunoștințelor și aducerea la cunoștință a
descoperirilor. S-au implicat întreprinzători și s-a conștientizat necesitatea pblicității
economice (reclama) și a celei politice (propaganda). Astfel, a avut loc, în mod firesc, o
revoluție grafică în secolele al XIX-lea și XX. Demne de încredere sau nu, materialele tipărite
au devenit un obicei cotidian al oamenilor. Ei și-au dat seama că trebuie să poată citi ceea ce
este scris și, astfel, a sporit interesul pentru educație. Simultan, ziarele au încurajat și
scepticismul, deoarece existau diferențe mari între aceeași știre apărută în cotidiene ori
reviste diferite. Concomitent, a apărut conceptul de „opinie publică", sintagmă folosită prima
dată la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Progresul comunicării a însemnat și îmbinarea mesajelor verbale cu cele non-verbale
(ritualuri, spectacole, teatrul de stradă, piese de teatru, balet, operă). În prezent, se obișnuiește
să se spună că societatea actuală e una a spectacolului, de unde și sloganul: „Întreaga lume e
o scenă." Au apărut și dezbaterile publice alături de pamflete (ironizarea ori satirizarea unei
persoane sau a unui context, în special politic ori economic). Ultimele erau supranumite
„gloanțe de hârtie."
Marile revoluții au provocat o explozie informațională și apariția a tot mai multe
publicații. Mijloacele de comunicare s-au mobilizat pentru a schimba atitudinea oamenilor și
a-i informa cu privire la principiile noi, democratice, încurajând formarea conștienței politice.
Toate acestea au fost desemnate prin sintagma revoluție comunicațională, o victorie asupra
timpului și asupra spațiului (în acestă perioadă încep să fie utilizate telegraful, radioul,
fotografia, filmul).
Folosirea electricității și a motorului cu aburi au mărit viteza de transmitere și de
aflare a noutăților. În paralel, apare literatura originală care a luat amploare în secolul al XIX-
lea. Cărțile se vindeau în milioane de exemplare și a început să fie utilizat, și în acest
domeniu, termenul de „consumerism" împreună cu cel de „societate de consum" (un anumit
mod de a petrece timpul și de a cheltui bani). O contribuția majoră se datorează evoluției
accelerate a mijloacelor de transport (trenuri, vapoare). Ultimele duceau mai eficient presa,
corespondența și cărțile poștale – noutate care a apărut în Austria. În aceeași perioadă, începe
să fie folosit timbrul perforat adeziv. Au crescut și comenzile prin poștă alături de firme
private care prestau acest serviciu.
Telegraful, telefonia, instalarea cablurilor submarine a ușurat comunicare între piețele
națioanle și cele internaționale, între burse. Au luat ființă agențiile de presă (Associated Press
-1892 – după celebra Reuters, fondată la Londra în 1851). În Statele Unite, un pictor, Samuel
Morse, a conceput un cod format din puncte și linii care putea fi citit la viteza de 40 de
cuvinte pe minut și care a ajuns să fie utilizat universal în transmisiunile telegrafice. Treptat,
controlul telegrafiei a fost preluat de stat, dar s-a dezvoltat mai bine acolo unde a fost lăsat în
mediul privat al afacerilor (ex: corporația Western Union). În birourile acestei companii, și-a
început lunga carieră cel mai vestit inventator – Thomas Edison – care a creat o linie
telegrafică cvadruplă, care a dublat cantitatea de informații și viteza telegrafului.
Următoarea provocare pentru telegraf a venit din partea telefonului.