Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Facultatea de Stomatologie
Catedra de Medicină Militară și a Calamităților

LUCRUL INDIVIDUAL

Studiu de caz : „Consecințele medico – sociale ale

catastrofei nucleare de la Cernobîl 26.04.1986”

A realizat : Dandara Mihaela

student, gr. S1403

Coordonator : Cîrstea Nicon

asistent universitar,
colonel-medic

Chișinău 2018
1
 CUPRINS

DATE GEOGRAFICE ȘI TEHNICE…………………………...………………3

ISTORIC …………………………………………………………………………. 3
DIMENSIUNEA DEZASTRULUI……………………………………………..4
NOȚIUNI SPECIALE …………………………………………..……………. 5
FACTORI LEZANȚI …………………………………………….…………... 6
PIERDERI GENERALE …………………………………………………….… 7
PIERDERI SANITARE ……………………………………..……………….. 8
CONSECINȚELE PE TERMEN LUNG ………………………..……… ..9
SEMNELE ȘI SIMPTOMELE
SINDROMULUI ACUT DE IRADIERE ………………………………… 10
AFECTAREA REPUBLICII MOLDOVA…………………………………...11
AFECTAREA ROMÂNIEI…………………………………………………..….13
CONCLUZII ……………………………………………………………….….. 14
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………….…………... 15

2
 1.DATE GEOGRAFICE ȘI TEHNICE
CAE-Centrala atomo-electrică Cernobîl (51°23′14″N 30°06′41″E) se află în apropiere de orașul Pripiat,
Ucraina, la 18 km nord-vest de orașul Cernobîl, la 16 km - sud de frontiera ucraino-belarusă și
aproximativ 110 km nord de Kiev.
Centrala a fost compusă din patru reactoare de tip RBMK-1000(Реактор Большой Мощности
Канальный Reaktor Bolshoy Moshchnosti Kanalnyy, "High Power Channel-type Reactor“) , fiecare
capabil de producere a 1 GW de putere electrică. Construirea centralei a început în anii '70 ai
secolului XX, cu reactoarele #1 (care a fost închis în anul 1977), #2 în 1978, #3 în 1981 și #4 în 1983.
Două alte reactoare - #5 și #6 - erau în timpul construcției când a avut loc accidentul.
Fiecare reactor era capabil sa produca o putere de 1 GW. (1 GW = curent pentru aprox. 133.000 de
case cu 4 locuitori) – 10% din curentul electric al Ucrainei

2.Istoric
Pe data de 26 aprilie 1986, in fosta Uniune Sovietica, Reactorul 4 al centralei Nucleare de la
Cernobil a explodat,provocand un incendiu care a durat 10 zile, in timpul caruia in atmosfera au fost
eliberate cantitați imense de substanțe radioactive. Centrala - situata in Ucraina, aproape de granita cu
Belarus, era considerata varful de lance al industriei sovietice. Numarul anticipat al victimelor era
estimat la cateva zeci de mii, dar o cifra exacta care sa fie acceptata de toate organismele nu a fost
"gasita" nici pana astazi.
La început a fost un test de securita-te. Era 26 aprilie 1986, ora 01:23:04, când inginerii fostei centrale
nucleare sovietice au decis să profite de oprirea programată a unuia dintre reactoarele centralei de la
Cernobîl pentru a face un test de securitate. După câteva zeci de secunde, în reactorul numărul 4 se
produc două explozii, urmate de incendii puternice, din cauza creşterii bruşte a presiunii în reactor.
,,Tijele sistemului de gestiune şi protecţie s-au oprit", scrie unul dintre inginerii centralei în jurnalul
său, citat de AFP. Miezul reactorului sovietic de tip RBMK este distrus şi un nor puternic radioactiv
se ridică spre cer. O parte acoperă zonele din jurul centralei, dar rafalele de vânt duc elementele
radioactive spre alte regiuni din Ucraina şi din fosta URSS, dar şi spre Europa Occidentală.
Dar toate acestea şi multe altele s-au aflat cu aproape două zile mai târziu, când alerta a fost dată de Suedia,
deasupra căreia ajunsese norul radioactiv de la Cernobîl. Dupa doua zile, cand norul radioactiv de la
Cernobîl a ajuns deasupra acestei tari.

Inginerul atomist Cliff Robinson se afla la serviciu in pauza de masa. Pentru a intra în perimetrul
laboratorului el trebuia să treacă printr-un filtru de radiații.

S-a declanșat o alarmă, care arăta că sunt contaminat. Initial am crezut ca este o eroare. Dupa ce
evenimentul s-a repetat si la alti muncitori am analizat hainele lor si am gasit inclusiv Germaniu
radioactiv, pe care noi nu il produceam. [...]M-am gandit ca o bomba atomica explodase undeva - își
amintește inginerul.

Fostele autorităţi sovietice au încercat, până la inconştienţă, să păstreze cât mai mult tăcerea despre tot
ceea ce se întâmplase. Merseseră până într-acolo încât au pus în pericol populaţia ţării. De pildă, orăşelul
Pripiat, din apropierea centralei, locuit atunci de aproximativ 48.000 de persoane, a fost evacuat abia după
două zile de la producerea catastrofei. Agenţia oficială de presă TASS informa, numai în cinci fraze, după
ce Suedia dăduse alarma, că este vorba doar despre un "accident", ascunzând adevărata amploare a
3
catastrofei. Aceasta era cunoscută însă numai în mediile apropiate liderilor sovietici. Încăpăţânarea lor de a
nu spune adevărul nici după ce îl aflase toată lumea a fost împinsă până la cinism şi inconştienţă. Astfel, de
1 Mai, sărbătoarea comunistă, fostul preşedinte sovietic Mihail Gorbaciov ordonă din "cochilia" lui să se
ţină tradiţionala defilare, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, iar populaţia nu ar fi fost în pericol de
contaminare cu substanţe radioactive.

Viața din perimetrul de siguranță de circa 30 de Km din jurul centralei nucleare se desfășura normal, ca și
cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Întâmplător sau nu, la scurt timp după accident, unul dintre sateliții de spionaj americani trece peste
Cernobâl și înregistrează imagini de înaltă rezoluție cu „Pata roșie“, semnătura exploziei nucleare din
apropierea Kievului.
În timp ce Gorbaciov strângea date, americanii descoperiseră ruinele fumegânde ale reactorului cu ajutorul
scanerelor termale. La 14 mai, după aproape trei săptămâni de la catastrofă, iese şi el la rampă şi anunţă
măsurile luate de autorităţi pentru protecţia populaţiei, între care şi decizia de a trimite majoritatea şcolari-
lor din Kiev în tabere de vacanţă, iar mamelor acestora "dezlegare" la concedii, pentru a avea grijă de ei.

Sovieticii au schimbat standardele radioactivitații.

O fostă deputată a Sovietului Suprem a scos la iveală documente ce dovedesc mușamalizarea consecințelor
accidentului de la Cernobîl.
Un raport secret de 600 de pagini, din mai 1986, arată numărul real al persoanelor spitalizate. Decretul nr.1
stipula că pe 12 mai 1986, din 10.198 persoane spitalizate, 345 prezentau semne de leziuni radioactive.
Alla Iaroshinskaya, fost deputat al Sovietului Suprem al URSS, spune că documentele dezvăluie modul în care
autoritățile sovietice au schimbat standardele de radioactivitate suportabilă. Specialiștii ar fi crescut arbitrar
doza de radiații pe care organismul uman o poate suporta de cinci ori, declarând, oficial, bolnavii vindecați.

3.DIMENSIUNEA DEZASTRULUI
Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria utilizării energiei nucleare.
Un nor de precipitaţii radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și
părțile estice ale Americii de Nord.
 Circa 60% din precipitațiile radioactive au cazut în actualul Belarus, conform datelor
post-sovietice oficiale.
 Din totalul de 137 Cs depozitat în Europa, Belarus a primit 23%, Rusia-30% și Ucraina-
18%.
 De asemenea au fost contaminate suprafețe din Austria, Finlanda, Germania, Norvegia,
Suedia, România, Republica Moldova.
 Contaminarea radioactivă din Cernobil s-a răspândit peste 40% din Europa (Austria,
Finlanda, Suedia, Norvegia, Elveția, România, Marea Britanie, Germania, Italia, Franţa,
Grecia, Islanda, Slovenia)
 o parte din teritoriul Asiei ( Turcia, Georgia, Armenia, Emiratele Arabe Unite, China) și
respectiv Africa de Nord şi America de Nord.

Suprafețe mari din Ucraina, Belarus şi Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate
aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitaţiile radioactive au căzut în Belarus,
conform datelor oficiale, post-sovietice.

4
 Fig.2 Orașul abandonat Pripat cu Centrala
de la Cernobîl în depărtare

Fig.1 Reactorul IV de la Cernobîl după calamitate,

prezentând distrugerea extensivă a sălii principale
reactorului (centrul imaginii) şi clădirii turbinei (stânga jos).

Fig.3 Harta zonelor cu risc de contaminare radioactiva, Fig.4Fotografie aeriana a dezastrului de la Cernobil,
aprilie 1986. / AFP PHOTO / VLADIMIR REPIK Cernobil 1986 / AFP PHOTO / STF AND

4.NOȚIUNI SPECIALE
Dezastru-eveniment spontan ,provocat de puterile naturii sau de activitatea umană,urmat de
distrugeri,pierderi materiale sau umane.În aspect medical poate fi definit ca un eveniment spontan
urmat de o situație excepțională ce provoaca pierderi general umane și sanitare,cu patologie
specifică,care necesită asistență medicală urgentă,scoaterea din funcțiune parțială ori totală a
insituțiilor de stat,iar pentru lichidarea consecințelor sunt necesare forțe si mijloace suplimentare.
ACCIDENT NUCLEAR -Un eveniment nuclear care afectează instalația și provoacă iradierea sau
contaminarea populației ori a mediului peste nivelurile admise de reglementările în vigoare.

5
SINDROM ACUT DE IRADIERE (SAI)- Este o afecţiune determinată de expunerea la doze mari de
radiaţie ionizantă ce penetrează ţesuturile pe o perioadă de timp scurtă (câteva minute).
CONTAMINARE RADIOACTIVĂ -Contaminarea oricărui material, oricărei suprafețe sau a mediului ori
a unei persoane cu substanțe radioactive.
URGENȚA NUCLEARĂ-O urgență nucleară poate rezulta dintr-o eliberare de radioactivitate de la o
centrală nuclearo-electrică (CNE) reactor nuclear în mediu, ceea ce poate afecta populația care
trăiește în aproprierea centralei.
IRADIEREA INIŢIALA-În funcţie de doza totală şi de dozele parţiale, radiaţiile ionizante directe
(neutroni şi raze gamma) pot să ucidă instantaneu din cauza şocului, să provoace moartea în, câteva
zile sau să provoace boala radiaţiei, urmată de deces după câteva zile sau săptămâni ori să provoace
o simplă limfocitopenie.
BOALA ACTINICA-Sindrom clinic, produs prin actiunea repetata asupra organismului a iradiatiilor
ionizante in doza care depasesc cele admisibile. Se distinge forma acuta si cronica a bolii actinice. Se
caracterizeaza prin leziuni predominante a organelor hematopoetice, glandelor sexuale, pielii,
epiteliului tractului digestiv.
ANTIDOT-O substanță folosită pentru neutralizarea unui agent toxic pătruns în organism sau a
efectelor nocive ale acestuia.
UNDA DE ŞOC- Primul fenomen pe care îl provoacă detonarea unei arme nucleare este unda de şoc.
Ea provine de la îngrozitoarea presiune dezvoltată de vaporizarea materiei în momentul exploziei.
Efectele directe ale fenomenului asupra indivizilor reprezintă principala cauză a morţii într-un timp
scurt, presupunând că populaţia va fi imediat afectată de radiaţia iniţială şi de unda termică. Chiar la
distanţe mari, pericolele cele mai importante ameninţă toracele şi abdomenul şi pot provoca fracturi.
Prejudiciile indirecte decurgând din unda de şoc sunt cauzate de prăbuşirea unor clădiri, de
dărâmături sau oameni care cad. Asemenea efecte indirecte pot fi comparate cu efectul combinat
al unui cutremur şi unei tornade, ambele de mare putere distructivă.

UNDA TERMICA-Primul efect al aşa-numitei „pale de foc" îl constituie prejudiciile aduse ochilor
(orbirea temporară sau definitivă, provocată de leziunile retinei) pentru persoanele care privesc spre
explozie chiar de la distanţe foarte mari. Într-o zi senină, o bombă cu puterea de 1 milion tone
provoacă astfel de efecte până la o distanţă de 50 km, în timp ce. într-o noapte, senină, distanta se
întinde până la orizont. O bombă de 10 Mt, care explodează la o altitudine de 15 km, ar provoca
orbirea, sau, în orice caz, serioase leziuni oculare persoanelor aflate la o distanţă de până la 200 km.
Unda termică provoacă, apoi, direct prejudicii, din cauza temperaturii înalte (care variază, fireşte, în
funcţie de puterea bombei şi de distanţa de hipocentru) în funcţie de intensitatea ei, aşa-numita
,.flacără scânteietoare" provoacă leziuni ale epidermei, necroze, carbonizare, distrugerea organelor
interne sau chiar dispariţia completă (cum o dovedesc la Hiroshima umbrele persoanelor aşezate pe
băncile de piatră).

5.FACTORII LEZANȚI
Factorul lezant în cazul accidentului nuclear de la Cernobîl este reprezentat de explozia
reactorului nuclear nr.4 al Centralei Atomoelectrice Cernobîl. Un reactor nuclear este un dispozitiv
unde o reactie nucleara in lanț are loc si care elibereaza energie.
Între 25 și 26 aprilie 1986, inginerii de la CNEC, în urma unui experiment eșuat, au generat o
reacție în lanț necontrolabilă în interiorul reactorului, iar explozia a dus la prăbușirea acoperișului și la
emisia de substanțe radioactive în atmosferă. Ca factor lezant putem specifica factorul termic
6
deoarece praful și focul, care s-au ridicat pînă la 2 km, au aruncat în mediul înconjurător peste 40 de
elemente radioactive și de gaze rare, cca 156 tone de produse suprimate. Cantitatea de materiale
radioactive răspândite în atmosferă a fost de 200 de ori mai mare decât cea de la Hiroshima și
Nagasaki.
Alt factor lezant implicat este cel chimic ,se estimează că întreaga cantitate de gaz xenon,
jumătate din cantitatea de iod şi cesiu şi aproximativ 30 de procente din materialul radioactiv utilizat
în reactorul cu numărul 4 (alimentat în acel moment cu 192 de tone de combustibil) au fost eliberate
în atmosferă. Autorităţile sovietice au făcut public accidentul de-abia după ce specialiştii care operau
în cadrul centralei nucleare din Fosmark (localizată la aproximativ 1000 km faţă de Cernobîl, în
Suedia) au constatat că nivelul de radiaţii este foarte mare.
După datele organizației economice – sanitare în Europa, au fost efectuare date statistice
referitor la substanțele radioactive nimerite în mediu. Acestea sunt:
Elementul Izotop Timpul de înjumătățire
Cesiu 137 CS 30 ani
Cesiu 134 CS 2,1 ani
Iod 131 I 8 zile
Xenox 133 XE 5,3 zile
Molibden 99 MO 2,8 zile
Zirconiu 95 ZR 64 zile
Ruteniu 103 RU 39 zile
Ruteniu 106 RU 368 zile
Bariu 140 BA 12.7 zile
Zeriu 144 CE 284 zile
Stronțiu 89 SR 60 zile
Stronțiu 90 SR 29,2 ani
Plutoniu 239 PU 24000 ani

La 26 aprilie 1986 reactorul nuclear nr.4 al centralei atomice de la Cernobâl a fost distrus. O cantitate
de radioactivitate de ordinul a ~300 MCi a fost eliberată în atmosferă timp de circa 10 zile,
contaminând într-o măsură semnifi cativă o zonă de 150 000 km2 , în care intra teritorii ce aparţin
Belarusiei, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, locuită de circa 6 mln de oameni, care a provocat o creştere
detectabilă a radioactivităţii în cea mai mare parte a Europei. Accidentul nuclear de la Cernobâl (ANC)
are doua componente: explozia reactorului nuclear RBMK nr.4 şi afectarea sănătăţii din cauza
radioactivităţii eliberate.
Factorul psihoemoțional a provocat stare reactive.
Populaţia evacuată din zoneIe învecinate (116.000 de persoane în primele zile, apoi încă 220.000) -
pentru care doza de iradiere externă a fost, în medie, de 20 mSv, cu un maxim de 380 mSv.
Unul dintre cele mai semnificative efecteindirecte ale evenimentului din 1986 a fost
afectarea societăţii în ansamblu din cele trei foste republici sovietice. A fost constatată o scădere
generală a nivelului de trai şi o creştere generală a morbidităţii, care nu poate fi asociată efectelor
radiaţiei ionizante. Costurile economice ale accidentului au fost apreciate la aproximativ 13 miliarde
de dolari. La anxietatea populatiei determinată de necunoaşterea efectelor contaminării pe termen
lung s-au adăugat problemelor legate de numărul mare de persoane evacuate şi lipsei de încredere în
autorităţi. În special în rândul lichidatorilor s-a remarcat creşterea frecvenţei următoarelor acuze
nespecifice, legate în special de expunerea la stres: cefalee; tulburări de somn; probleme de
concentrare; anxietate; sentimente de victimizare şi nesiguranţă; probleme de relaţionare, izolare
socială.

7
6.PIERDERI GENERALE
Pierderile generale survenite atât în rezultatul acțiunii directe ,cît și indirecte a factorilor lezanți,au
determinat apariția pierderilor generale.
În cazul dezastrului de la Cernobâl, doi oameni au fost ucişi de explozia iniţială, o altă
persoană a decedat la scurt timp din cauza arsurilor extinse- acestea constituind piederi
nerecuperabile.
Ulterior, 499 de persoane prezente la locul accidentului au fost internate cu diferite
simptome. Dintre acestea, 134 au fost diagnosticate cu sindrom acut de iradiere, 28 decedând la 3
luni de la accident. Până în 1998 au mai fost înregistrate încă 11 decese în rândul supravieţuitorilor
SAI.
Toate persoanele implicate în acest accident (cei 600 de pompieri, precum și echipa de
operare care a fost implicată în luptă cu focul) au fost sever iradiate. 134 dintre acești oameni au fost
expuși unor doze de radiații între 0, 7 şi 13 Sv, suferind de aşa-numitul Sindrom acut de radiaţii (ARS).
Prin urmare, în decurs de numai câteva ore, aceşti oameni au fost expuşi unui volum de radiaţii de
până la 13. 000 de ori mai mare decât 1 millisievert (doză maximă de radiaţii la care poate fi expusă
populaţia care trăieşte în apropierea unei centrale nucleare).
Au murit la scurtă vreme după acest accident 31 de muncitori .
În urma estimărilor, s-a ajuns la concluzia că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea de
cesiu şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive din reactor au fost aruncate în atmosferă. Cea
mai mare parte a contaminat zona învecinată centralei nucleare, în timp ce gazele cu densitate
scăzută au fost purtate de vânt, iniţial, de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar într-o măsură mai
mică, în Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria şi sudul Germaniei. În ultimele zile, direcţia
vântului s-a schimbat, emisiile radioactive afectând mai ales ţările din sudul continentului:România,
Grecia, Bulgaria şi Turcia. Totuşi, suprafaţa cu cel mai mare grad de risc de iradiere includea nordul
Ucrainei, sudul şi estul Belarusului şi zona de vest, la graniţa dintre Rusia şi Belarus. La momentul
exploziei, în această regiune de aproximativ 140. 000 km2 locuiau 7 milioane de persoane, dintre care
3 milioane erau copii.

Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primeIe zile ale lunii mai, din cauza
schimbării direcţiei vântului. În noaptea de 1 mai, staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii
au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au înregistrat valori depăşite ale radioactivităţii. Cel mai
ridicat grad de poluare a fost atins în Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare. Totodată,
radioactivitatea a crescut foarte mult şi în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.

Cel mai afectat de catastrofa nucleară a fost Belarusul. Circa 70% din precipitaţiile radioactive
au căzut pe teritoriul acestei țări, fiind contaminate 20% din suprafaţa împădurită a republicii şi 6 000
km² de terenuri arabile; 109 000 de persoane au fost evacuate din zona periculoasă. Suprafața
afectată de accident a inclus un teritoriu de cca 150 mii km²: Ucraina (8,9% din suprafață), Rusia,
România (cea mai afectată zonă a fost cea la nivelul lanțului Carpatic), alte state din Europa, în total o
populație de 7,1 mil. de oameni, dintre care 3 mil. de copii.

Pierderile financiare generate de catastrofa de la Cernobîl, până în 1990, se estimează la 9

mld. ruble. Belarusul alocă anual 9% din din PIB pentru înlăturarea consecințelor catastrofei nucleare,
Ucraina – 5%. Pentru a constui un nou sarcofag (cu o înălțime de 100 de metri și o greutate de 29 mii
de tone) necesar opririi scurgerilor radioactive sunt preconizate alocarea peste două miliarde de
dolari SUA.

8
7.PIERDERI SANITARE
Pierderile sanitare include răniții ,contaminații,bolnavii care în rezultatul ac’iunii factorilor lezanți și-
au pierdut capacitatea de muncă în mai puțin de 24 h,au fost trecuți în registrul de evidență,nu au
primit ajutor medical.
Aproximativ 800 000 de oameni au fost implicaţi în operaţiunile de curăţare de la Cernobîl,
până în anul 1989, sănătatea lor fiind sever afectată. Se pare că 300 000 dintre ei au fost expuşi unor
doze de radiaţii de peste 0, 5 Sv.
În mod esenţial, consecinţele acestui tip de energie asupra materiei vii sunt dependente de
tipul de ţesut, de natura radiaţiei şi de cantitatea absorbită. Din acest ultim punct de vedere, urmările
la nivel histologic sunt deterministice (efecte acute, gravitatea afecţiunii este dependentă de doză) şi
stocastice (efecte tardive, frecvenţa apariţiei se corelează cu cantitatea de radiaţii total absorbită).
Pentru a cuantifica riscul biologic global de iradiere, se foloseşte o unitate de măsură
numită Sievert, care exprimă doza medie absorbită de diferite ţesuturi umane. Este calculată ţinând
cont atât de coeficienţii de absorbţie ai diferitelor structuri histologice, cât şi de specificul de iradiere
al fiecărui tip de radiaţie ionizantă (alfa, beta etc.). Doza de radiaţie ionizantă "naturală" se situează în
jurul valorii de 2,5 mSv/an. Alţi factori influenţează această valoare: o explorare radiologică
pulmonară adaugă 0,5 mSv, o călătorie cu avionul timp de câteva ore - 0,03 mSv, iar un week-end
petrecut la o altitudine de 1.500 de metri - 0,01 mSv. Conform recomandărilor unanim acceptate,
limita maximă de iradiere din surse artificiale este de 1 mSv/an în populaţia generală şi 20 mSv/an
pentru cei care lucreaza în domeniul nuclear.
Atunci când se depăşeşte pragul de 0,5 Sv la o expunere, se consideră că apar efectele
adverse deterministice, indiferent de circumstanţe, după un interval scurt – câteva ore sau zile.
Pentru o cantitate de radiaţii absorbită de 1 până la 2 Sv, mortalitatea este de 20%, iar peste 7 Sv, se
consideră ca letalitatea este 100%. Primele decese au fost constatate în rândul persoanelor care au
primit mai mult de 2 Sv, cauza fiind sindromul acut de iradiere. Categorii de populaţie iradiată în mod
diferit:
- Cei 600.000 (după unele surse, 800.000) de lichidatori – au primit, în medie 100 de mSv, cu un
maxim de 10 Sv. Termenul de lichidatori desemnează muncitorii şi soldaţii aduşi la locul
accidentului pentru a limita proporţiile dezastrului şi care au construit ulterior sarcofagul din
beton deasupra reactorului.
- Populaţia evacuată din zoneIe învecinate (116.000 de persoane în primele zile, apoi încă
220.000) - pentru care doza de iradiere externă a fost, în medie, de 20 mSv, cu un maxim de
380 mSv. La aceasta se adaugă încă aproximativ 10mSv, rezultat al iradierii interne prin
ingestia de produse contaminate.
- 5 milioane de oameni locuiesc încă în zona contaminată cu Cesiu-137. Aceştia sunt iradiaţi în
continuare cu doze variabile, de la 1 până la 40 mSv/an, în funcţie de contaminarea solului.

Fig. 3 Orașul abandonat Pripat

9
8.CONSECINȚELE PE TERMEN LUNG
Consecinţele pe termen lung sunt extrem de disputate, rapoartele Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii, Agenţiei Intemaţionale pentru Energie Atomică şi ale Organizaţiei Naţiunilor Unite fiind
contestate vehement de grupuri independente de experţi, care afirmă că efectele tardive ale
accidentului sunt minimalizate.

Efectele negative asupra ţesuturilor sunt corelate instabilităţii structurii chimice –

substanţele radioactive se descompun, formând noi elemente şi eliberând energie sub formă de
radiaţii ionizante, care produc radicali liberi la nivel celular. În plus, izotopii de iod se concentrează la
nivelul tiroidei, realizând niveluri de 200 de ori mai mari decât în alte ţesuturi.

Date statistice și științifice asupra dezvoltării cancerului

Pe baza studiilor efectuate în urma exploziilor nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki, Comisia

Intemaţională pentru Protecţie Radiologică a stabilit o formulă de calcul al riscului statistic de apariţie
a cancerului în funcţie de doză:
numărul de cazuri de cancer = numărul indivizilor iradiaţi x 5 x (10 la puterea 2/Sv).

Potrivit acestui calcul, în rândul celor 800.000 de lichidatori, care au primit, în medie, câte
100 mSv, ar putea apărea circa 4.000 de cazuri de cancer. Datele practice sunt mai complicate decât
rezultatele teoretice, iar evaluările epidemiologice ale diferitelor organizaţii sunt contradictorii.
În timp ce agenţiile independente şi cele guvemamentale din cele trei foste republici
sovietice afectate cel mai grav (Belarus, Ucraina şi Rusia) afirmă că aproximativ 25.000 din cei
800.000 de lichidatori au decedat până acum, în special prin tumori maligne, raportul din martie 2001
al UNSCEAR susţine că, în afara cazurilor recunoscute de cancer de tiroidă, nu există dovezi certe
privind creşterea incidenţei altor tipuri de cancer.
Conform aceluiaşi studiu, incidenţa leucemiei, considerată o afecţiune sensibil legată de
expunerea la radiatii nu a fost crescută nici în rândul populaţiei cu risc (copiii din aria contaminată şi
muncitorii aduşi pentru a curăţa zona accidentului).
Raportul din 2002 al Agenţiei pentru Energie Nucleară asupra accidentului de la Cernobâl
susţine că riscul de apariţie a unei forme de cancer în Europa a crescut cu 0,01% peste incidenţa
naturală.
Din datele altor surse, monitorizarea stării de sănătate a lichidatorilor a arătat o creştere de
şase ori a incidenţei leucemiei mieloide cornice (care poate avea drept etiologie radiaţia ionizantă),
după 1986. Această creştere a fost însoţită însă şi de o mărire de trei ori a incidenţei leucemiei
limfatice cronice - care nu este niciodată radio-indusă. Potrivit altui studiu, bazat pe analiza mai
multor indicatori statistici ai populaţiei din zona cu cel mai mare risc, incidenţa cancerului a crescut
de la 240/100.000 la 346/100.000 după 1986.
 Cancerul de tiroidă
Până în prezent, aproape 1.800 de cazuri de cancer de tiroidă au fost atribuite exploziei de
la Cemobâl, conform datelor UNICEF din ianuarie 2002, şi se apreciază că acest număr va atinge 8.000
în următoarele decade, întrucât incidenţa acestui tip de cancer este maximă la 25-30 de ani
postexpunere. În schimb, surse independente afirmă că numărul total de cazuri de cancer de tiroidă
se apropie de 100.000. Creşterea incidenţei a fost observată încă din 1990, toate cazurile apărând la
persoanele care aveau la momentul accidentului sub 15 ani, sau care au fost iradiate “in utero”.
Majoritatea sunt cancere papilare, mai agresive decât cele care apar în mod obişnuit. În cele mai
multe cazuri dau metastaze în ganglionii latero-cervicali. 30% metastazează la nivel pulmonar. Totalul
10
deceselor atribuite cancerelor de tiroidă variază de la câteva zeci până la câteva sute. Numărul relativ
mare de cancere de tiroidă este atribuit în parte şi măsurilor ineficiente ale autorităţilor din zonele
afectate.

 Cele mai frecvente tipuri de cancer observate

Cele mai frecvente tipuri de cancer observate sunt: cancerul pulmonar, gastric şi de
prostată – în cazul bărbaţilor; cancerul de sân, piele, uter şi gastric - în rândul femeilor. Evaluările
epidemiologice din Rusia arată că numărul de decese prin tumori maligne a crescut cu 3,4%, între
1989 şi 1992, faţă de numărul previzionat pe baza datelor anterioare. A fost observată o tendinţă de
atribuire a creşterii incidenţei oricărui tip de cancer accidentului din 1986, fără a ţine cont de alţi
factori, cum ar fi îmbunătăţirea calităţii screening-ului sau creşterea numărului de fumători,
observată în ultimii ani în aceste ţări.

Alte probleme de sănătate

 Afecţiuni ale sistemului endocrin, în special glanda tiroidă. După unele date, pentru fiecare
caz de cancer tiroidian există alte 100 de hipotiroidism.
 Diabet zaharat – a fost observată o creştere cu 28% a cazurilor de diabet insulino-dependent
la vârste tinere, conform unui studiu realizat în Belarus.
 Probleme oculare - creşterea numărului de cazuri de cataractă, cu debut precoce.
 Afecţiuni diverse ale sistemului imun - cu scăderea rezistenţei la infecţii şi creşterea
numărului de boli alergice, în special la copii.
 Probleme cardiovasculare - unele studii susţin că Cesiu-137, izotopul cel mai frecvent întâlnit
în zonele contaminate, se concentrează la nivelul miocardului, determinând diverse tulburări
de ritm şi cardiomiopatii. A mai fost semnalată creşterea prevalenţei hipertensiunii arteriale.
După unele date, prevalenţa bolilor cardiovasculare este de 4.000/100.000 în rândul
lichidatorilor şi 3.000/100.000 printre locuitorii din zona învecinată reactorului, rata de
1.600/100.000 în populaţia generală.
 Scăderea fertilităţii în rândul lichidatorilor şi scăderea drastică a ratei natalităţii, în special în
zona afectată cel mai mult de răspândirea materialelor radioactive.
 Efecte asupra sarcinii. Se afirmă că acumularea Cesiului-137 1a nivelul placentei a dus la
creşterea numărului de avorturi spontane şi la dublarea cazurilor de retard mintal prin
suferinţă fetală. Conform altui studiu, iradierea în prima săptămână de sarcină duce ireversibil
la avort spontan; pentru o sarcină care a depăşit prima săptămână şi pentru care doza totală
nu depăşeşte 50 mSv, nu există efecte secundare asupra fătului. Pentru o doză mai mare de
200 mSv, se recomandă întreruperea sarcinii.

Efecte psihologice şi sociale

Unul dintre cele mai semnificative efecteindirecte ale evenimentului din 1986 a fost
afectarea societăţii în ansamblu din cele trei foste republici sovietice. A fost constatată o scădere
generală a nivelului de trai şi o creştere generală a morbidităţii, care nu poate fi asociată efectelor
radiaţiei ionizante. Costurile economice ale accidentului au fost apreciate la aproximativ 13 miliarde
de dolari. La anxietatea populatiei determinată de necunoaşterea efectelor contaminării pe termen
lung s-au adăugat problemelor legate de numărul mare de persoane evacuate şi lipsei de încredere în
autorităţi. În special în rândul lichidatorilor s-a remarcat creşterea frecvenţei următoarelor acuze
nespecifice, legate în special de expunerea la stres: cefalee; tulburări de somn; probleme de
concentrare; anxietate; sentimente de victimizare şi nesiguranţă; probleme de relaţionare, izolare
socială.
Compararea datelor din registrul naţional de malformaţii congenitale din Belarus a arătat o
creştere a acestora după 1986, fiind întâlnite mai frecvent în aria cu cel mai mare risc. Un studiu
11
efectuat în Ucraina arată că numărul mutaţiilor genetice la copiii lichidatorilor, născuţi după
accident, era de şapte ori mai mare decât în rândul copiilor provenind din aceiaşi părinţi, dar născuţi
anterior anului 1986. Totuşi, raportul UNSCEAR din 2001 concluzionează că nu au fost demonstrate,
până acum, afecţiuni genetice radioinduse în rândul indivizilor expuşi la radiaţie ionizantă.

9.Afectarea Republicii Moldova

Evaluarea acţiunii consecinţelor genetice ale infl uenţei factorilor radioactivi şi a celor chimici asupra
sănătăţii populaţiei Republicii Moldova a permis depistarea a 8509 cazuri de malformaţii congenitale
la copiii nou-născuţi în perioada 1989-1996.
În calitate de indicatori ai procesului de mutageneză şi de teratogeneză au fost folosite 11 “forme-
model”, conform Registrului Internaţional de malformaţii congenitale. O frecvenţă sporită a numărului
tuturor anomaliilor, inclusiv a sindromului Daun, a defectelor membrelor şi a herniei embrionare, a
fost constatată la populaţia din zona de sud a Republicii Moldova.
În această zonă nivelul fondului radiaţiei gama a fost mai mic, însă s-a depistat o cantitate mai sporită
de pesticide, folosite în agricultură, în comparaţie cu zona de nord. Frecvenţa depistării dereglărilor
sistemului nervos a fost identică atât în partea de nord, cât şi în partea de sud a Republicii Moldova, în
zona de nord fi ind predominat depistate encefalopatiile .În baza analizării detaliate a rezultatelor
investigaţiilor sus-numite, putem conchide că rolul primordial în procesele de declanşare a
mutagenezei şi a teratogenezei în condiţiile Republicii Moldova îl au factorii chimici de poluare a
mediului înconjurător. Concomitent atât acţiunea dozelor mici de iradiere ionizantă, survenite în urma
ANC, cât şi efectul combinat al dozelor mici de iradiere ionizante şi al factorilor chimici de poluare ale
mediului înconjurător nu pot fi excluse din factorii de acţiune asupra etiopatogenezei defectelor
sistemului nervos. Pentru o evaluare exactă a infl uenţei dozelor mici de radiaţie ionizantă asupra
populaţiei Republicii Moldova, în special, a PDCANC, 154 a fost necesară efectuarea unui studiu mai
amplu al efectelor medico-biologice tardive la aceşti pacienţi, ceea ce a constituit dezideratul
cercetărilor noastre .
Pentru protecţia socială, inclusiv a sănătăţii cetăţenilor, expuşi acţiunii radiaţiei ionizante în urma ANC
şi a altor accidente sau incidente radiologice, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 16 martie
1995 o hotărâre, ce ratifi că Acordul privind protecţia socială a cetăţenilor, care au fost supuşi acţiunii
radiaţiei ionizante în urma ANC şi a altor accidente (incidente) radiologice, precum şi a experienţelor
nucleare, semnat la Moscova la 9 septembrie 1994. La 23 iunie 1997, Guvernul Republicii Moldova a
emis o dispoziţie în scopul sporirii protecţiei sociale a sinistraţilor de pe urma accidentului nuclear de
la Cernobâl, în care se aprobă măsurile pentru soluţionarea unor probleme de protecţie socială a
cetăţenilor, afectaţi de acţiunile consecinţelor acestui accident. Realizarea în termenele stabilite a
măsurilor aprobate prin sus-numita dispoziţie este asigurată de ministerele, de departamentele şi de
organele administraţiei publice locale.

Cîteva mărturii
Igor Kostin (născut în Republica Moldova), fotograf al agenției de presă Novosti, a fost primul
jurnalist care a asistat la dezastru. A făcut-o de la bordul unui elicopter, neștiind la ce riscuri se
expune. El a făcut primele fotografii ale craterului format pe locul fostului reactor.

12
„ Am dechis fereastra elicopterului. Nu știam atunci ce prostie am făcut. Dintr-o dată in elicopter s-a
făcut tăcere. O tăcere mortală. Sub mine erau ruinele reactorului și o gaură neagră. Ca într-o criptă cu
un mormânt proaspăt săpat”, își aduce aminte Kostin.
După câteva clipe, echipamentul de filmare s-a blocat. Fotograful credea că a rămas fără baterii. Când
a prelucrat pozele în laboratorul din Kiev, și-a dat seama că fotografiile erau parțial developate de
razele X emise de reactor.
În documentarul "Bătălia de la Cernobil", de Thomas Johnson, mulţi dintre cei care au muncit la
centrală confirmă că nu au fost informaţi asupra pericolului la care se expuneau.
"Radiaţiile n-au nici culoare, nici miros, nu le simţi.
Te dor ochii şi ai un gust de metal, de plumb, în gură", explică German Biélov, sosit la centrală după
patru luni de la explozie. El are astăzi cancer al sângelui, leucemie.

Afectarea în România
Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primele zile ale lunii mai, din cauza
schimbării direcţiei vântului. Zonele în care sau înregistrat depunerile radioactive cele mai mari sunt
la nivelul celor montane din lanţul Carpatic. Informaţii privind explozia au ajuns la populaţie la data
de 2 mai, iar distribuţia tabletelor cu iodură de potasiu a început tardiv, la 3 şi 4 mai.
Situaţia României în privinţa efectelor pe termen lung ale accidentului de la 26 aprilie este
similară altor ţări din Europa, existând multe controverse şi ipoteze, însă prea puţine certitudini.
Un raport din anul 2000, asupra situaţiei radioactivităţii factorilor de mediu din România, a
arătat prezenţa de Cesiu-137 şi Cesiu-134 (în unele probe de sol necultivat, în reţeaua hidrografică,
ca aerosoli şi în vegetaţia spontană). Aceşti dionuclizi au drept sursă accidentul de la Cernobâl,
expunerea suplimentară a populaţiei fiind de 1/10.000 mSv/an, cu patru ordine de mărime mai mica
decât expunerea naturală de referinţă. Este improbabilă o creştere detectabilă a incidenţei
cancerului. Într-un studiu longitudinal efectuat de Institutul de Sănătate Publică, între 1986 şi 1994,
pe un lot de 310 copii, cu vârste între 0 şi 6 ani, au fost studiate posibile efecte ale accidentului:
morbiditate crescută, întârziere în dezvoltarea fizică şi valori mai scăzute ale coeficientului de
inteligenţă. Dintre afecţiunile cu contribuţie mai mare la creşterea morbidităţii, mai frecvent
observate au fost cele ale sistemului osteoarticular şi cariile dentare. Indicatorii privind dezvoltarea,

13
talia şi greutatea au fost sensibil mai scăzuţi în cadrul lotului probant, iar diferenţele în ceea ce
priveşte dezvoltarea psihică au fost nesemnificative statistic.

Semnele şi simptomele sindromului acut de iradiere. Evoluţia este tipică, cu patru faze distincte:

1. Etapa prodromală începe după câteva minute sau uneori câteva zile după iradiere (în funcţie de
doză). Simptomele sunt: greaţa, anorexia, vărsături, astenie, diaree. Uneori, după expunerea la doze
mari, se adaugă acestui tablou clinic febră, semne de insuficienţă respiratorie, obnubilare sau
hiperexcitabilitate. Această fază durează câteva zile.

2. Faza de latenţă semnifică revenirea la o stare de sănătate aparentă şi durează câteva săptămâni.

3. Stadiul de boală manifestă cuprinde mai multe tipuri de evoluţie clinică, a căror gravitate este
direct proporţională cu doza iniţială. Există trei forme clasice:
a. sindromul hematopoietic, caracterizat de pancitopenie determinată de distrugerea celulelor
stem din măduvă, principalele cause de deces fiind hemoragia şi infecţia.
b. sindromul gastro-intestinal, cu diaree severă,febră şi dezechilibrele hidroelectrolitice
consecutive.
c. sindromul ce corelează afectarea sistemului nervos central cu cea a aparatului cardiovascular,
în care leziunile sunt ireversibile. Moartea survine în câteva zile de la expunere. Simptomele
variază de la agitaţie extremă, greaţă, vărsături incoercibile, diaree, până la confuzie,
obnubilare şi comă. Convalescenţa poate dura de la câteva săptămâni până la doi ani, însă
majoritatea pacienţilor care nu se însănătoşesc în primele luni decedează.

CONCLUZII
1. Accidentul de la Cernobîl din 1986 a fost cel mai grav accident nuclear din istoria
industriei nucleare mondiale. Datorită marei majoritate a radionuclizilor, a devenit de asemenea
primul accident radiologic. Au fost cauzate grave probleme sociale, economice și psihologice grave,
precum și de sănătate în regiunile afectate de catastrofă, printre ele fiind Belarus, Rusia, Ucraina etc

2. Majoritatea celor peste 700 000 de lucrători în operațiuni de urgență și recuperare și cinci
milioane de locuitori din zonele contaminate din Belarus, Rusia și Ucraina au primit doze de radiații
relativ mici, care sunt comparabile cu nivelurile de fond natural;

O excepție este o grup a câtorva sute de operatori a operațiunilor de urgență și

recuperare care au primit doze mari de radiații; dintre care aproximativ 50 au decedat din cauza bolii
cauzate de radiații și a consecințelor acesteia. În total, se așteaptă ca radiația să provoace sau să
provoace decesele prematură de aproximativ 4000 de persoane din cele 600 000 afectate de dozele
mai mari de radiații datorate accidentului de la Cernobîl.

Un alt grup afectați de radiații sunt copiii și adolescenții care, în 1986, au primit doze
radicale substanțiale, afectînd tiroida, datorită consumului de lapte contaminat cu iod radioactiv. În
total, aproximativ 4000 de cazuri de cancer tiroidian au fost detectate în aceast grup în perioada
1992-2003; mai mult de 99% dintre aceștia au fost tratați cu succes.

3. Nivelurile de radiații în mediul înconjurător s-au redus cu un procent de câteva sute de ori
din 1986, datorită proceselor naturale și contramăsurilor. Prin urmare, majoritatea terenurilor
contaminate anterior cu radionuclizi sunt acum sigure pentru viață și pentru activitățile economice.

14
Cu toate acestea, în zona de excludere de la Cernobâl și în anumite zone limitate ale Belarusului,
Rusiei și Ucrainei, anumite restricții privind utilizarea terenurilor ar trebui menținute timp de decenii.

4. Contramăsurile implementate de guverne pentru a face față consecințelor accidentului

de la Cernobîl au fost, în principal, la timp și adecvate. Cu toate acestea, cercetările moderne arată că
direcția acestor eforturi trebuie schimbată. Restaurarea socială și economică a regiunilor afectate de
Belarus, Rusia și Ucraina, precum și eliminarea presiunilor psihologice a populației afectate și a
lucrătorilor de urgență trebuie să fie o prioritate.

5. Cercetarea direcționată a unor consecințe pe termen lung asupra mediului și sănătății

populației ale accidentului de la Cernobîl ar trebui continuată pentru următoarele decenii. Este
esențială păstrarea cunoștințelor tacite dezvoltate în vederea atenuării consecințelor accidentelor.

„Cel mai periculos element care a ieșit din reactorul de la Cernobîl nu a

fost cesiul sau plutoniul, ci minciuna. Minciuna din 1986. Eu așa îi spun”
Alla Iaroshinskaya

BIBLIOGRAFIE

• А. С. Дятлов — Чернобыльская авария. Воспоминания

• Дятлов А. С. — Чернобыль. Как это было.
• Карпан Н. В.. — Чернобыль. Месть мирного атома. Киев: ЧП «КантриЛайф»,2005
• Медведев Г. У.. — «Чернобыльская тетрадь».
• Щербак Ю. Н.. — Чернобыль.

Link-uri URL :

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Cernob%C3%AEl

• http://jurnalul.ro/stiri/externe/cernobil-31-de-ani-de-la-cea-mai-grava-catastrofa-din-istoria.html

• https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cernobil-povestea-dezastrului-din-urss

• https://www.chernobylwel.com/RU/884/

• https://www.kp.md/daily/26521/3538034/

• https://www.gazeta.ru/science/2014/04/26_a_6000157.shtml

• https://republic.ru/posts/67099

15