Tema 6.

Analiza pieţii europene în turismul rural

6.1 Turismul rural din Polonia

6.2 Turismul rural în Bulgaria
6.3 Turismul rural în Germania,
6.4 Turismul rural în Austria
6.5 Turismul rural în Italia

6.1 Turismul rural din Polonia

În Polonia, turismul are tradiţie încă din secolul al XIX-lea. Din anul 1990 acesta a fost o
parte a politicii naţionale a statului pentru susţinerea familiilor din zonele rurale care trebuiau să
se acomodeze schimbărilor generate de restructurarea economică.
Cele mai importante resurse, considerate foarte valoroase pentru dezvoltarea turismului
rural al Poloniei sunt modul de viaţă rural autentic cu o agricultură tradiţională, mediul înconjurător
bogat şi nepoluat, calitatea superioară a mîncării şi ospitalitatea populaţiei, şi este estimat că 65%
din Polonia corespunde criteriilor de dezvoltare a turismului rural.
Recunoaşterea importanţei turismului rural încă din anii 1930, a condus la organizarea
cursurilor de pregătire a gospodinelor fermiere privind serviciile de găzduire, deservire, şi altele,
primul ghid pentru familiile fermiere privind primirea turiştilor fiind publicat în 1937. După 1945
această ”industrie” a continuat, rămînînd la fel de importantă pentru economie. Totuşi, situaţia
anilor 1990 a fost ca un imbold pentru întoarcerea turismului rural spre statutul de altădată,
împreună cu turismul fermier. Astăzi, caracteristicile lui sunt calitatea înaltă a cazărilor şi nivelul
serviciilor oferite. Chiar dacă turismul rural are o pondere mică pe piaţa turismului Poloniei,
autorităţile loale şi guvernamentale îl consideră un factor important în dezvoltarea durabilă a
turismului pe viitor. Avînd un nivel al productivităţii destul de scăzut, totuşi suprafeţele rurale ale
ţării ocupă o poziţie importantă în strategiile de dezvoltare ale turismului privind obiectivele de
lungă durată.
În Polonia există circa 3.000 de sate turistice din care 200 au o activitate deosebită.
Dezvoltarea într-o asemenea măsură a acestei forme complementare de cazare se datorează şi
faptului că baza materială tradiţională nu a putut satisface solicitările tot mai numeroase ale
turiştilor.
Prin promovarea satelor turistice respective în Polonia se realizează asigurarea condiţiilor
necesare pentru ca un număr cât mai mare de turişti să-şi poată petrece vacanţa în condiţii
avantajoase, contribuind totodată la descongestionarea centrelor turistice supraaglomerate şi la
completarea capacităţii de cazare.
Statul polonez încurajează promovarea turismului rustic, sprijinind locuitorii care pun la
dispoziţia turiştilor spatii de cazare, prin acordarea de credite la banca agricolă sau prin casele de
economii. De asemenea locuitorii satelor turistice sunt degrevaţi de unele impozite asupra
veniturilor realizate din serviciile turistice.
În cele 200 de sate turistice cu activitate deosebită sunt peste 20.000 de locuri de cazare,
iar coeficientul de utilizare a acestora este foarte ridicat, existând o ocupare de 100% în lunile de
vârf şi de 60 - 65% în extra-sezon.
Cazarea turiştilor în mediul rural polone a început în urmă cu peste 3 decenii, deoarece
baza de cazare din centrele turistice de stat erau supraaglomerate nu puteau satisface cererea de
cazare a turiştilor străini şi autohtoni. Pentru omologarea şi valorificarea satelor turistice se
urmăreşte, în mare, următoarele:
1. existenţa iniţiativei locale pentru crearea unor sate turistice care trebuie să îndeplinească unele
criterii minimale: peisaje naturale plăcute, climat favorabil, căi de acces corespunzătoare,
condiţii bune de cazare, masă, agrement şi sanitare;
2. analiza cererilor comitetelor de iniţiativă locală de către inspectori ai Centrului de Informaţie
din Varşovia, pentru a stabili încadrarea într-o anumită categorie de confort, după care urmează
ca satele atestate să funcţioneze pe baza unui act normativ emis de Departamentul de Turism;
3. în planul local de activitatea turistică răspunde un deputat sau un salariat al primăriei, ca
reprezentanţi ai comitetului de iniţiativă locală. La ajutorarea acestei activităţi contribuie şi
unele organizaţii locale, ca de pildă Asociaţia Tinerilor Ţărani;
4. sejurul în aceste case se poate face direct prin relaţiile turişti - gazde sau prin mijlocirea unui
birou de turism local (care nu percepe comisioane pentru aceste intermedieri);
5. satele dispun de tăbliţe indicatoare, iar casele turistice au o emblemă specifică;
6. promovarea satelor turistice se face prin publicarea oferită de presă, radio, reviste, televiziune,
pliante şi broşuri informative.
Practicarea acestui tip de turism este sprijinit de către stat prin credite preferenţiale,
acordate de Banca Agricolă, de Casele de economii, pentru dezvoltarea gospodăriilor cuprinse în
circuitele turistice. Locuitorii din satele turistice, care oferă servicii turistice sunt, de asemenea,
degrevaţi de unele impozite rezultate din activităţile turistice.

6.2 Turismul rural în Bulgaria

Promovarea turismului rustic în Bulgaria este încurajată de către stat. Satele turistice sunt
omologate de către Balkanturist şi declarate ca atare prin Hotărârea Guvernului.
 Pentru a deveni sat turistic localitatea rurală trebuie să îndeplinească condiţii care se referă
la cadrul natural, căi de acces, posibilităţi legate de cazare, masă sau agrement.
În Bulgaria a existat preocuparea de a transforma unele localităţi rurale în “centre unicate”
destinate în special turismului internaţional. De exemplu, transformarea oraşului Sozop în centru
“unicat” al turismului bulgar s-a realizat prin rezolvarea unor probleme ca:
- Îmbunătăţirea condiţiilor de cazare, alimentaţie, agrement, folosirea maximă a fondului
particular de locuinţe prin prelungirea perioadei de exploatare şi optimizare a spaţiilor
de cazare;
- păstrându-şi dimensiunile arhaice, aşezarea a reuşit să-şi păstreze individualitatea. S-
au înfiinţat mici ateliere pentru vechi meserii, în care turistul să aibă un contact direct
cu procesul de fabricaţie, cu renaşterea unor vechi tradiţii. S-au realizat expoziţii
permanente de tip bazar.
Omologarea şi încadrarea spaţiului de cazare în sate turistice se face de către o comisie
constituită de Sfatul Popular, iar Balkanturist încheie prin birourile sale teritoriale contracte de
închiriere cu deţinătorii de spaţii de cazare, în special pentru turiştii străini. Pentru cetăţenii care
asigură turiştilor cazare şi servicii suplimentare, perioada stabilită prin contract cu Balkanturist se
consideră vechime în câmpul muncii.

6.3 Turismul rural în Germania,

Germania în anul 1992, a pus în aplicare un program de pregătire a operatorilor din
domeniul turismului rural (în speţă, agroturismul) pentru fermierii din West Flanders şi din
provincia Limburg. Programul cuprindea toate informaţiile practice necesare dezvoltării
agroturismului, consultanţă în domeniul juridic şi fiscal, marketing, management şi asistenţă
privind posibilităţile de sprijin financiar etc. Obiectul programului avea în vedere conştientizarea
populaţiei locale asupra posibilităţilor pe care agroturismul le-ar putea oferi. Ca urmare a acestui
proiect s-au înregistrat rezultate pozitive. De exemplu, numărul de localnici care oferă cazare a
crescut cu peste 50% ( de la 60 la 93 de case), în anul 1993.
Proiectul a inclus şi crearea unui nou produs turistic în regiune, cu elemente rurale şi
locale, asigurând pe de altă parte, locuri de muncă pentru doi manageri de proiect care oferă
consultanţă şi asistenţă noilor operatori din domeniul turismului rural.
Intervenţia statului în vederea sprijinirii financiare, a dezvoltării turismului rural, se
realizează la nivelul forurilor centrale sau de land, iar aceste ajutoare sunt atribuite organizaţiilor.
Măsurile de susţinere a turismului la fermă (agroturism) prevăd asistenţă financiară în anumite
domenii.
 Astfel, în anii 1994 - 1995 s-au investit de către landul Bavaria cca. 1,5 miliarde DM, din
care 6 milioane DM numai pentru studii de marketing şi promovare. Prin regimul fiscal din
Germania, prestatorii particulari sunt supuşi impozitării pe venit iar în anumite landuri, prestaţiile
sunt supuse TVA (în Baden - Wurttenberg şi Renania - Palatinat). În landul Renania - Palatinat se
prevede, în plus, o taxă de ocupare pentru un spaţiu de primire.
Ca urmare a dezvoltării turismului rural, în Germania s-au înregistrat la nivelul anului
1996, circa 20 milioane de turişti (germani, americani, olandezi, austrieci, japonezi etc.), cu peste
654 milioane de înnoptări şi o cifră de afaceri de cca. 5 milioane de DM (Uwe Schulte,
Simpozionul de turism rural, Mangalia, 1997).
“Vacanţele la fermele ţărăneşti” au condus, printre altele, la o concluzie - apreciată şi bine
cunoscută - a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): “un oaspete aduce mai mult
profit decât orice altă activitate desfăşurată în cursul unui an întreg”.
Drept urmare, în 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare “de la Marea Nordului
până în Alpi”, ce şi-a propus realizarea a 2.000 de locuinţe de vacanţă cu circa 10.000 de camere
(cu unu şi două paturi). Regiunile cele mai dezvoltate în activitatea de turism rural sunt:
Schwartzwald şi Messen.
Cele de mai sus pot fi conjugate cu legislaţia anti-trust, cu încurajarea permanentă a
afacerilor “mici şi mijlocii” cu capital familial şi nu în ultimul rând cu un foarte vechi concept
german asupra vieţii de familie şi în special legat de rolul şi poziţia femeii în societate (“kinder,
kuche und kirche”) - care au condus la obţinerea unor rezultate deosebite şi o promovare
ascendentă a turismului rural.
În momentul de faţă turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul rural german.
Poziţionând geografic, vom întâlni dotări începând din Rhenania de Nord, Westfalia, continuând
apoi cu: Hessen, Bavaria sau Baden Wurtemberg. Sejururile oferite în turismul rural german poartă
parfumul serbărilor berii, culoarea Dunării şi căldura copilăriei din poveştile fraţilor Grimm.
Chiar dacă aparent precizia, promptitudinea şi stilul german vă fac să credeţi că atmosfera
este mai sobră, veţi afla căldura şi înţelegerea gazdelor germane, mai ales atunci când le veţi aduce
la cunoştinţă că nu îndrăgiţi lichiorul lor de ou crud. Veţi avea surpriza să constataţi că imediat ce
le-aţi spus-o, ei v-au şi înţeles. O altă surpriză plăcută va consta în vorbirea limbilor franceză şi
engleză de către gazdele germane. În rest, modernul încearcă să nu deranjeze nimic din ceea ce
presupune tradiţia. Ambianţa rurală este agrementată cu multe iniţiative de petrecere a clipelor de
vacanţă şi situează la loc de frunte animaţia turistică.
Celor care vor alege una din cele peste 10.000 de oferte ale “Ferien auf dem Lande”
(Ghidul ospitalităţii rurale în Germania - t.a.), le sunt propuse, în afara serviciilor de găzduire - cu
mic dejun, demipensiune sau pensiune completă :
 itinerarii ciclo-turistice, călare, cu căruţa sau caleaşca;
 vizite în ateliere ale artizanilor;
 sejururi pentru naturalişti (vânătoare fotografică);
 peripluri per pedes (plimbări, drumeţii, pelerinaje, peripluri “mergând pe jos”).
Statisticile din ultimii ani indică un grad de ocupare: 31 săptămâni/an.

6.4 Turismul rural în Austria

Structura hotelieră din Austria este de tip familial ceea ce face să-i conserve caracterul
tradiţional. Turismul rural reprezintă mai mult de 80% din oferta turistică austriacă. Turismul rural
reprezintă pentru economia austriacă aproximativ 15% din PIB, deoarece există un interes foarte
mare din partea diverselor administraţii.
În această ţară turismul rural reprezintă o activitate care a confirmat, contribuind la
dezvoltarea de noi preocupări - devenite în timp profesii - care au condus la creşterea economică
a aşezărilor săteşti. Formele de manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea ţărănească (case
ţărăneşti cu camere de închiriat) şi turismul în hanuri. Analizând statistic realizările domeniului se
remarcă poziţia de fanion a regiunii Tirolului. Vechimea acestor preocupări - în 1989 s-au
sărbătorit 100 de ani - au condus la realizarea tradiţiei; aproape un sfert dintre fermele austriece
primesc oaspeţi de peste un secol, asigurând prin această activitate un trai îmbelşugat la
aproximativ 10% dintre fermierii austrieci.
Totul a pornit de la poziţia geografică a Tirolului, aflat la intersecţia rutelor nord-sud şi est-
vest, caracterizată printr-un trafic ridicat. Începând cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra
Elveţiei şi devine zona de interes turistic. Deşi trecută prin încercarea celor două războaie
mondiale, zona Tirolului s-a refăcut în viteză de fiecare dată. În anii ‘50 au fost reatinse condiţiile
de dinainte de război, iar dezvoltarea următoare nu a fost numai rapidă, ci şi foarte puternică.
Creşterea realizată în domeniul turismului s-a bazat pe: creşterea economică a întregii regiuni,
creşterea populaţiei, creşterea bugetului de timp liber, dezvoltarea transporturilor şi a
infrastructurii necesare acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicaţie, a sporturilor de iarnă
şi nu în ultimul rând a urbanizării.
Rezultatele obţinute în zona Tirolului sunt o urmare firească a programului iniţiat de
Ministerul Agriculturii şi al Comerţului, sugestiv intitulat “Planul Verde”, prin care s-au acordat
gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite) cu o durată de rambursare mare (15 ani) şi o dobândă
scăzută (3-5%).
Toate acestea au condus la omologarea şi funcţionarea a 25 comune turistice, în care o
familie din două primeşte turişti la fermă, în medie existând - la fiecare fermă - 6 paturi. La sfârşitul
secolului XX în întreg Tirolul o treime din gospodăriile aflate în mediul rural închiriau spaţii de
cazare. Astăzi statisticile primilor ani ai mileniului III, plasează Austria pe locul secund al
deţinătorilor de ferme cu funcţie turistică: 19.000 ferme existente în exploatare.
Corelarea eforturilor şi necesitatea desfăşurării unei activităţi calitative - în condiţiile
creşterii concurenţei - au contribuit la înfiinţarea Organizaţiilor Turistice Săteşti (OST), şi a
Centrelor de Administraţie a Organizaţiilor Turistice Săteşti (CAOST) la nivelul judeţelor. În
întâmpinarea acestor iniţiative au venit: “Sindicatele de iniţiativa sătească”, “Oficiul de turism al
landului”, “Oficiul pentru promovarea turismului austriac”.
Promovarea activităţilor turistice rurale este realizată prin: Camera de Comerţ Exterior,
instituţiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourile oficiale din ţările emitente de fluxuri
turistice, prin ziare, reviste, emisiuni la radio şi televiziune, afişe în locuri publice, prospecte,
pliante, firme, participarea la târguri şi expoziţii.
Încercând a realiza o fotografie a produsului turistic rural austriac vom constata că el se
caracterizează prin: imensul efort investiţional pentru echipare, preponderenţa unităţilor de mici
dimensiuni şi caracterul familial al acestora; nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere
îmbunătăţit continuu (salon, bar, salon T.V., sală de jocuri, saună, piscină etc.).
Ţinând cont de necesitatea existenţei unor dotări pentru practicarea sportului în orice
anotimp, vacanţele tiroleze sunt de neconceput în momentul de faţă fără: centre de echitaţie,
terenuri de tenis, piscine acoperite, sală de masaj, solarium, bufete, saună, patinoare, pârtii de schi,
tunuri de zăpadă artificială (lacuri colectoare), maşini de bătut zăpada. Iar pentru ca totul să
funcţioneze perfect, cu o precizie maximă, există mici societăţi de exploatare şi întreţinere-
reparaţie a dotărilor şi instalaţiilor existente.

6.5 Turismul rural în Italia

În Italia, utilizarea noilor tehnologii a căpătat importanţă pentru turismul rural, luând în
considerare distanţele de parcurs şi lipsa de promovare. Astfel turismul rural cunoaşte ca formă de
manifestare “vacanţele verzi” şi are ca principală componentă agroturismul. L’Asociazione
Nazionale per l’Agriturismo, l’Ambiente e il Territorio s-a constituit la Roma în 1965. Ghidul
ospitalităţii rurale „Guida Agriturist – Agriturismo” - editat periodic şi ajuns la cea de-a 35 ediţie
- conţine informaţii, adrese pentru vacanţe la fermă, descrieri ale echipamentelor, echipamente,
produse tipice etc., despre dotările din 20 de regiuni ale Italiei. În cele 432 pagini ale ghidului
editat de AGRITURIST se regăsesc informaţii diverse despre aproximativ 1600 echipamente
(ferme, locuinţe antice renovate, pensiuni, case de odihnă, vile moderne, case tradiţionale, castele
şi fortificaţii).
 Pe lângă descoperirea diversităţii tradiţiilor culturale şi a peisajelor, turismul rural italian
atrage prin: tradiţiile culinare ale bucătăriei italiene; renumitele vinuri; dansurile şi cântecele
folclorului sau muzicii culte; arhitectura diverselor monumente istorice; poezia şi legenda fiecărei
aşezări în parte.
Renumite sunt regiunile Piemonte, Lombardia, Trentino, Veneto, Emilia Romagna,
Liguria, Toscana, Lazio, Abruzzo, Umbria, Campania, Puglia, Calabria, Sicilia şi nu în ultimul
rând Alto Adige. Interesant de remarcat - şi reţinut este faptul că italienii sunt receptori de fluxuri
turistice, dar şi unii dintre cei mai mari emiţători din cadrul mişcării turistice rurale europene.
În Italia geografia influenţează hotărîtor turismul. Dezvoltarea turismului rural este
marcat în primul rînd de popularitatea Tuscanei şi Umbriei, mai ales pentru vacanţele rezidenţiale
petrecute în vile şi castele. Dezvoltat mai tîrziu, turismul rural în sine este un fenomen multilateral,
cu o varietate de terminologii.
Autorităţile italiene se preocupă într-o mare măsură şi de protejarea mediului prin
agroturism. De fapt, nu este posibilă dezvoltarea cu succes a agroturismului, dacă peisajul şi
mediul nu şi-au conservat calităţile lor tradiţionale. În acelaşi timp, susţinerea dezvoltării
agroturistice poate să reprezinte un sprijin indirect adus protejării mediului rural. Prin regimul
fiscal italian, organizaţiile turistice rurale plătesc impozit pe venitul obţinut din agroturism, precum
şi TVA de 9%.
Oferta de turism rural se compune din hoteluri, oferta turistică a particularilor şi în
principal din agroturism. Există trei organizaţii remarcabile: Confederazione Nazionale dei
Coltivatori Diretti, care a creat asociaţia TerraNostra, Confederazione Generale Dell’Agricultura,
care a creat Agriturist şi Confederazione Italiana Coltivatori care a creat Turismo Verde.
Zona rurală din Italia este „al treilea spaţiu turistic” după descoperirea şi colonizarea
coastei şi regiunilor montane. Vacanţele în provincie, gastronomia, degustările de vin, călătoriile,
ciclismul, călăritul, excursiile de studiu despre arhitectură şi folclor, pictură şi timpul petrecut în
natură sunt doar cîteva din activităţile care sunt mai nou promovate în provinciile italiene.