Aspretele (Romanichthys valsanicola), este declarat monument al naturii prin Ordinul

nr.90/1998 şi se află cantonat pe cursul mijlociu al râului Vâlsan. Romanichthys valsanicola este
o specie fosilă vie, cu o vechime de peste 65 de milioane de ani, descoperită în anul 1957 de
Dumitrescu, Bănărescu și Stoica, astăzi fiind inclusă în Lista Roșie a IUCN, cu statutul de „critic
periclitată”. Lista Roșie a IUCN, creată în 1963, reprezintă inventarul cel mai complet al stării de
conservare a speciilor de animale și plante, fiind cel mai bun indicator al stării biodiversității
mondiale. Aspretele este o specie endemică în România, mai exact, ultimul său refugiu fiind
reprezentat de o suprafață foarte restânsă de 10 km pe râul Vâlsan, între localitățile Brădet și
Mălureni. El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Perciformes, familia Percidae. Trăiește
pe fundul apelor de munte, pe sub pietrele mari din mijlocul râului, acolo unde curentul este
puternic. Specia nu urcă prea sus pe cursurile de apă fiindcă nu suportă apa foarte rece.
Aspretele duce o viață ascunsă, ziua stă sub pietre în curentul apei, iar noaptea iese dupa
hrană, care este reprezentată în principal de larve de insecte, mai cu seama efemere (rusalii).
Masculii de asprete își delimiteaza câte un teritoriu din care alungă alți masculi „rivali”. Perioada
de reproducere este în mai-iunie. Atunci, la cele două sexe apar pe solzi și pe cap niște
umflături albe în forma unor „butoni” sau „năsturei”, care la masculi sunt mult mai mari ca la
femele (aceasta fiind și singura deosebire de aspect între cele două sexe). Femelele depun
icrele pe pietre, în curent. Puieții ating maturitatea sexuală la vârsta de 2 ani. Longevitatea
speciei este probabil în jur de 10 ani.