STILUL ŞTIINŢIFIC

Aplicaţie

Formarea cuvintelor cu ajutorul prefixelor şi al sufixelor este un proces complex, care

pare simplu doar la prima vedere. De obicei chestiunea este expediată rapid de către elevi,
citându-se doar exemplele cele mai clare şi făcându-se apel la prefixele şi sufixele cele mai
productive.
Ne propunem, în cele ce urmează, să aducem în discuţie problema sensului afixelor,
chestiune importantă, deoarece, se ştie, sensul unui derivat rezultă din suma sensului cuvântului
de bază la care se adaugă sensul afixului lexical; pe de altă parte, productivitatea unui afix este
strâns legată şi de sensul (sau sensurile) acestuia.
Afixele prezintă şi ele unele caracteristici semantice foarte asemănătoare cu cele ale
cuvintelor, dar într-un fel oarecum diferit. Ele pot fi polisemantice, omonime, sinonime şi
antonime.
(Narcisa Forăscu, Limbă şi literatură română)

ETAPE:
1. Autor, titlu şi temă (despre ce este vorba în text)
Autorul şi titlul revistei sunt precizaţi în subsolul textului. Titlul sugerează că textul ar
putea fi unul de specialitate. Tema este formarea cuvintelor cu ajutorul afixelor.
2. Tipul de discurs
Discursul este nonficţional (poate fi identificat conform predominanţei cuvintelor cu
sens denotativ şi în conformitate cu sfera de referinţă a cuvintelor). În text sunt folosiţi termenii
cu sens denotativ: prefix, sufix, cuvânt, omonime, sinonime, polisemie, afix, lexical. Terminologia
utilizatã are sens denotativ, cu aplicaţie unilaterală în lingvistică.
3. Sfera de utilizare
Discursul este relevant pentru stilul ştiinţific, domeniul lingvistic, fapt indicat de
structurarea enunţurilor (discurs ştiinţific structurat din temă: formarea cuvintelor, ipoteză:
sensul unui derivat ca sumă a sensului de bază şi sensul afixului lexical, demonstraţie:
caracteristicile semantice ale afixelor) şi de sensul denotativ al termenilor folosiţi.
4. Elementele situaţiei de comunicare E-R-M
- Conform relaţiei E-R (beneficiar).
Emiţătorul este specializat, respectiv un lingvist. Ideea specializării este susţinută de
tipul de discurs – articol - , de titlul Limbă şi literatură şi de folosirea pronumelui personal
persoana I-a plural ne propunem (pluralul autorului). Receptorul poate fi specializat (tot un
lingvist) şi/ sau nespecializat (elevi, profesori).
- Conform efectului mesajului
Mesajul vizează ca efect acordul cu informaţia în măsura în care este corectă ştiinţific
şi în măsura în care sunt aduse argumente credibile. Corectitudinea ştiinţifică porneşte de la
ipoteza: sensul unui derivat ca sumă a sensului de bază şi sensul afixului lexical şi de la
demonstraţie: caracteristicile semantice ale afixelor. Argumentele sunt identificabile în ipoteză
şi sunt anunţate printr-o construcţie lexicală neutră: se ştie şi sunt susţinute în demonstraţie.
Acordul trebuie să vină din partea receptorului specializat.
- Conform funcţiei mesajului (scop)
Funcţia mesajului este de informare, concentrată pe un subiect precis: sensul afixelor.
În acest context întrebările esenţiale ale mesajului informativ actualizate aici sunt: Ce? (procesul
complex al formării cuvintelor), De ce? (pentru cã elementele componente sunt, fiecare, dotate
cu sens), Când? (sensul este vizibil când se formează cuvinte noi). .
Mesajul are şi funcţie educativă: în măsura în care textul este folosit în procesul de
învăţare în orele de limba română.
- Conform încărcăturii emoţionale a mesajului
Mesajul este neutru din punctul de vedere al implicării afective a autoarei.

1
 CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. Corectitudine: din punct de vedere gramatical şi lexical textul este corect alcătuit.
2. Obiectivitate: conţinutul textului se referă la o problemă reală, identificabilă în
lexicologie demonstrabilă ştiinţific, care nu se modifică în conformitate cu opiniile receptorului,
şi anume formarea cuvintelor cu ajutorul afixelor.
3. Accesibilitate: limbajul este accesibil specialiştilor, dar şi elevilor (studenţilor)
familiarizaţi cu terminologia (afix, sufix, prefix, sinonime, omonime, antonime).
4. Proprietatea termenilor: termenii sunt folosiţi cu sensul propriu: prefix: grup de
sunete adăugat în faţa unui cuvânt pentru a forma un alt cuvânt, semantică: studiul sensului
cuvintelor.
5. Sens unic (operã închisă): Receptarea textului dat se face numai în sensul indicat de
autoare; afixele pot avea caracteristici semantice.

PARTICULARITĂŢILE STILISTICE
Lexicale
- Terminologie de specialitate: sufix, prefix, semantică, afix, polisemantic, omonime,
sinonime, antonime. Numărul mare al termenilor de specialitate, fixează textul în stilul ştiinţific,
specialitatea limbă
- Monosemantism: cuvânt, sufix, prefix, afix, polisemantic
- Neologisme: complex, productive, importanţă
Morfologice
- Substantive abstracte: formarea, sufix, prefix, sens, productivitate
- Pluralul autorului: ne propunem. Pluralul autorului conferă obiectivitate; în context,
acesta anunţă tema
Sintactice
Textul conţine puţine propoziţii subordonate (de ex. care pare simplu...) Preponderenţa
coordonării şi propoziţiile principale independente dau textului o dimensiune informativă
Stilistice
Nu există digresiuni şi figuri de stil.