STILUL OFICIAL (ADMINISTRATIV)

Stilul administrativ (oficial) este folosit în actele oficiale emise de diverse instituţii şi
întreprinderi ( adeverinţe, certificate, expertize, procese-verbale etc.) sau în cele adresate de
persoane fizice ori juridice (cereri, memorii, reclamaţii, acţiuni în justiţie etc.)
- îndeplineşte funcţia de comunicare în sfera relaţiilor oficiale;
- în ordinea frecvenţei şi importanţei apar următoarele modalităţi de comunicare:
 monologul scris – în documente şi acte oficiale-administrative, politice,
diplomatice, juridice, economice: legi, decrete, decizii, regulamente, circulare,
instrucţiuni, protocoale, rapoarte, informări etc.;
 monologul oral – cuvântări în ocazii oficiale etc.;
 dialogul scris – corespondenţa oficială
 dialogul oral – în relaţiile oficiale dintre instituţii şi public

CARACTERISTICI:
 stricta respectare a normelor limbii literare: corectitudine fonetică, grafică,
ortografică, lexicală şi gramaticală.
 Caracter obiectiv, impersonal; comunicările (scrise sau orale) sunt neutre espresiv,
lipsite de încărcătură afectivă;
 Accesibilitate, claritate şi precizie: comunicările oficiale nu permit decât o singură
interpretare;
 Absenţa oricărei nuanţe afective, prezenţa formalismului, a exprimării rigide;
lipsesc lexicul afectiv, mijloacele de expresie figurată, epitetele apreciative.
 În documentele oficiale se întâlneşte o terminologie specifică: adeverinţa, adresă,
cerere, articol, certificat, comisie, comitet, consiliu, dare de seamă, decizie,
domiciliu, dosar, indemnizaţie, lege, mandat, ordine de zi, paragraf, proces verbal,
sesiune, subsemnatul etc.
 Frecvente sunt substantivele provenite din infinitive lungi
 Sub aspect morfologic se observă: folosirea infinitivului cu valoare de imperativ
(a se vedea capitolul 2, alin. 3 din ...); a prezentului gnomic (Consiliile locale
organizează, îndrumă şi controlează întreaga activitate de dezvoltare economico-
socială...), a viitorului cu valoare de imperativ (Ministerele vor acorda sprijin ...),
a reflexivului pasiv (Adunarea generala se convoaca...), a unor forme verbale
impersonale-reflexive şi pasive impersonale, expresii verbale impersonale ( Vi se
face cunoscut că...), a pluralului autorităţii ( Noi, primarul localităţii....).
 Se manifestă preferinţa pentru anumite adverbe, prepoziţii, locuţiuni şi expresii:
comform, în conformitate cu, ca urmare, de către, în calitate de, cu privire la, pe
baza, în cazul, având în vedere, drept pentru care etc. Frecvent, adverbul modal
este înlocuit prin locuţiunea corespunzătoare, construită cu substantivul „mod”:
în mod necesar, în mod expres etc.
 Dintre procedeele stilistice sunt de reţinut: coordonarea ca mod principal de
organizare a conţinutului (enumeraţie de paragrafe, articole, puncte şi subpuncte),
elipsa (intrarea interzisă), prezenţa unor clişee (formule intoductive şi de
încheiere, formule de adresare), respectarea unor anumite reguli de prezentare
grafică.
 Se folosesc obligatoriu alineate, paragrafe, articole numerotate în scopul scoaterii
în evidenţă a ideilor ce se vor subliniate în actul oficial, precum şi pentru
claritatea acestora;
 exprimarea este lapidară (concisă), neutră, obiectivă, apelează la clişee sau
formule lexicale: „ Se adevereşte prin prezenta....”, „Vă aducem la cunoştinţă
că...”