PERSONALITATEA – MECANISM PSIHIC INTEGRATOR

Termenul de personalitate este des utilizat in limbajul cotidian, astfel incat el

apare in situatii foarte diverse. Din punct de vedere psihologic insa, acest termen a pus
si pune probleme numeroase. Definirea personalitatii umane a evidentiat o diversitate
de opinii si de conceptii, definitiile oferite fiind uneori complet divergente. Un punct
asupra caruia exista o convergenta de opinii se refera la o serie de elemente
caracteristice ale personalitatii umane.
Globalitatea. Personalitatea individului uman este constituita dintr-un ansamblu,
o structura de elemente specifice, care permit caracterizarea persoanei respective si
identificarea ei. Prin luarea in considerare a acestui ansamblu, a globalitatii
personalitatii umane, se poate afirma faptul ca nu exista doua personalitati identice.
Coerenta. Multe dintre teoriile care incearca definirea personalitatii umane
sustin o anumita organizare a acestei structuri, a elementelor componente ale acesteia.
Daca in comportamentul unei persoane intervin actiuni neobisnuite, atipice pentru
respectiva structura de personalitate, acestea sunt in contradictie cu principiul coerentei.
Stabilitatea personalitatii. Vazuta ca un sistem functional, personalitatea umana
isi dezvolta o serie de legi de organizare cu actiune permanenta. Astfel, desi individul
uman se transforma, se schimba, evolueaza mereu, in structura personalitatii acestuia
exista o anumita coerenta, o anumita stabilitate a structurii acesteia. In acest mod,
persoana isi pastreaza identitatea psihica. Aceasta stabilitate a personalitatii face
posibila realizarea de predictii asupra comportamentului individului in situatii tipice. In
lucrarea „Structura si dezvoltarea personalitatii”, psihologul american Gordon Allport
(1981) ofera o definitie sugestiva pentru personalitatea umana, definitie care
evidentiaza foarte bine cele trei caracteristici prezentate, personalitatea fiind inteleasa
ca organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care
determina gandirea si comportamentul sau caracteristic.
1. Caracteristicile personalitatii
Caracterul sistemic – se refera la faptul ca personalitatea este compusa dintr-o
serie de elemente care sunt intim corelate intre ele, si nu functioneaza independent;
Durabilitatea, stabilitatea, persistenta in timp – personalitatea nu poate fi
radical schimbata de la o zi la alta, dat fiind ca trasaturile sale se formeaza in timp si
sunt relativ stabile;
Esentialitatea – personalitatea se defineste prin trasaturi ce se manifesta in
comportamentul omului in cele mai multe situatii, orientandu-i optiunile, valorile,
relatiile acestuia cu lumea;
Structuralitatea si dinamismul – personalitatea presupune organizare,
ierarhizare dar si dezintegrare progresiva. Structurile personalitatii se pot restructura si
perfectiona in functie de cerintele relationarii cu ambianta;
 Finalitatea adaptativa – personalitatea prin structurile sale de baza asigura
adaptarea la mediu socio-istoric si natural, insa nu intr-o forma pasiva, ci intervenind
activ in mediu;
Unicitatea – intrucat personalitatea realizeaza o sinteza a trasaturilor generale,
particulare si individuale ale omului, ea este irepetabila si unica.

2. Teorii ale personalitatii

Plecand de la aceste elemente, deosebit de importante dar si din ratiuni practice,
simplificatoare, a existat dintotdeauna tendinta de a interpreta comportamentul uman si
de a recurge la caracterizari si chiar la clasificari ale persoanelor, in functie de
personalitatea fiecaruia. Pot fi amintite in acest sens, doua categorii de teorii: teoriile
tipurilor de personalitate si teoriile trasaturilor psihice.
Primul grup de teorii concepe tipurile de personalitate ca fiind configuratii
specifice in care se imbina aspecte psihice diferite. S-au nascut astfel, o serie de tipologii
ale personalitatii umane care incearca sa combine parametrii fizici cu cei psihici pentru
a realiza o clasificare a indivizilor umani.
Cel de-al doilea, este grupul teoriilor trasaturilor psihice. Trasatura psihica pune
in relief acele caracteristici relativ stabile ale unei persoane. Din punct de vedere
actional, o trasatura se traduce printr-o predispozitie de a raspunde relativ la fel in
situatii diferite, printr-o probabilitate mare de aparitie a unui comportament in
circumstante diferite si de-a lungul unei perioade mari de timp. Trasatura de
personalitate se refera la modul de a fi al unei persoane si la relatiile pe care le dezvolta
cu ceilalti. Unele trasaturi pot fi observate direct, in timp ce altele nu sunt evidente dar
pot fi deduse din comportamentul unei persoane. Retinem drept caracteristici
importante ale trasaturilor: stabilitatea pentru o perioada lunga de timp si capacitatea de
a explica si evalua comportamentul.
Evolutia psihologiei ca stiinta autonoma se identifica, cel putin in parte, cu
studiul personalitatii umane. Astfel, s-au nascut o serie de interpretari asupra
personalitatii care isi gasesc originea in cadrul marilor teorii psihologice. Exista astfel,
teorii psihanalitice asupra personalitatii, teorii behavioriste, teoriile trasaturilor de
personalitate si, in sfarsit, teorii umaniste. Exista si o serie de dezvoltari contemporane
extrem de interesante, care mai au inca nevoie de sedimentari si decantari, de confirmari
experimentale. Din aceasta ultima categorie pot fi amintite paradigmele explicative
socio-cognitive, abordarile biologice si evolutioniste. Unele dintre aceste teorii exprima
puncte de vedere care nu sunt sustinute de cercetari experimentale, altele au fost
completate sau modificate si imbunatatite. Unele nu au relevanta in campul educational,
ori sunt prea noi pentru a putea fi confirmate.
Teoriile trasaturilor de personalitate
Exista multiple pareri despre tipurile si numarul trasaturilor ce caracterizeaza o
personalitate. Dintre acestea, subliniem opinia psihologului Allport (1981), care sustine
ca fiecare personalitate se caracterizeaza prin trei trasaturi cardinale care domina si
controleaza personalitatea; zece – cincisprezece trasaturi principale (caracteristice) si
sute de trasaturi secundare mai greu de identificat. Pentru a cunoaste personalitatea
unui individ, trebuie surprinsa configuratia, structura si trasatura sau trasaturile
importante care controleaza intregul sistem.