Sentimentul de vinovăție ca tehnică de

manipulare a victimelor
https://psihologdanielmois.ro/sentimentul
-de-vinovatie-ca-tehnica-de-
manipulare-victimelor/
Sentimentul de vinovăție este dobândit. Și apoi încurajat și potențat de anturaj. Care e
adesea interesat să se disculpe. Și să arunce RESPONSABILITATEA altor persoane.

Sentimentul de vinovăție vine din copilărie

Ca și copil, vrei siguranță. Și când aceasta lipsește, te simți frustrat. Și CREZI că e vina
ta! În special dacă un adult te critică!

Un copil CREDE cu tărie orice i-ar spune un adult. Mai ales dacă adultul respectiv e
apropiat. Iar părinții sunt sculptorii propriilor lor copii!

Însă dacă părinții sunt frustrați, nervoși și stresați, tind să facă scandal. Să se descarce. Să
își potolească nervii. Într-o formă sau alta.

Și paratrăsnetul lor sunt de regulă propriii copii! Singurii disponibili și DISPUȘI să

accepte palme, jigniri sau atacuri verbale!

Un alt adult ar reacționa, și ar riposta la atacuri. Dar copilul nu are curajul. Și nici
maturitatea necesară pentru a RĂSPUNDE atacurilor!

Și atunci PREIA vorbele adulților, jignirile sau devalorizarea ca și cum acestea ar fi

ADEVĂRURI de necontestat! Fără a avea curaj să riposteze!

Sentimentul de vinovăție se întreține!

Odată ce părintele nevrotic descoperă în propriul copil o resursă de descărcare, îl va
transforma în sac de box. Și îl va agresa constant. Nu neapărat fizic, ci mai ales verbal.

Pentru adult, e o descărcare. Un mod de a transmite mai deaprte frustrările proprii.

Criticile primite la SLUJBĂ de la șefi trebuie DESCĂRCATE.
Și te poți ELIBERA oarecum, temporar, de ele, vărsându-ți amarul pe altcineva. De
regulă pe cineva MAI SLAB. Și mai ales dispus să ÎNGHITĂ, fără să riposteze, mizeriile
adultului.

Apoi treptat, pe nesimțite, adultul devine un AGRESOR. Și copilul preia tiparul de

VICTIMĂ! Fără să fie capabil să înțeleagă ce i se întâmplă!

Sentimentul de vinovăție devine obișnuință

Odată ACCEPTATĂ poziția de VICTIMĂ, copilul o consideră a fi NORMALITATE. Și
nici măcar nu concepe că viața se poate trăi și altfel!

Iar tiparul acceptat devine OBIȘNUINȚĂ. După modelul broaștei care se lasă fiartă de
vie după ce s-a obișnuit cu noul statut. Vezi articolul despre SINDROMUL BROAȘTEI
FIERTE

Și astfel ne obișnuim cu greul, cu răul, cu agresivitatea. Și cu devalorizarea. Caz în care

STIMA DE SINE tinde spre zero. Și ajungem să ne considerăm vinovați de toate relele
din lume!

Vocile părinților nostri rămân active multă vreme după dispariția lor fizică! Și ne dictează
în continuare ideile lor. Pe care noi le-am INTERNALIZAT sub formă de
CONVINGERI.

Dacă aceste convingeri îți dezvoltă sentimentul de vinovăție, înseamnă că ai de lucrat la

ele! Hai să ne apucăm de treabă! (clic aici).