Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Toată lumea știe scheletul de bază al poveștii: un aviator face pană în deșertul
Sahara, unde întâlnește un tânăr, care, reiese pe parcursul cărții, a călătorit de pe
planeta lui solitară pe un asteroid îndepărtat, unde locuiește singur cu un singur
trandafir. Trandafirul l-a făcut să se simtă atât de trist încât, chinuit, a profitat de un
stol de păsări să ajungă pe alte planete. Pe aceste planete el întâlnește multe ființe
interesante, precum o vulpe precaută și înțeleaptă, sau un înger sinistru al morții,
șarpele. Dar dincolo de această poveste simplă, putem găsi în Micul Prinț o fabulă a
războiului, în care sentimente specifice unei astfel de atrocități – izolare, frică,
nesiguranță – sunt atenuate doar prin sinceritatea față de tine însuți și dragostea
celor din jur.
Locația poveștii – deșertul – derivă din experiența de aviator a lui Saint-Exupéry, care
a rătăcit prin deșertul Arab aproape o săptămână, cu amintirile sale de singurătate,
halucinații, moarte iminentă (și frumusețe învăluitoare), iar povestea de dragoste
centrală a Prințului și Trandafirului este o proiecție a propriei sale povești de dragoste
furtunoasă cu soția sa, Consuelo, (de la care a împrumutat Trandafirului tusea,
nestatornicia, atitudinea dictatorială și leșinurile bruște (în timpul rătăcirii lui prin
deșert, în ’35, ea i-a plâns public dispariția pe propriu ei „asteroid”, o masă de la
Brasserie Lipp.).
Același lucru îl putem înțelege și din căutarea fântânii de către narator – că lecțiile se
învață și pe propria piele, nu numai din cărți. De departe însă celelalte personaje
sunt proiecții ale defectelor oamenilor: narcisism (Trandafirul), lupta pentru putere
(Regele), înțelepciune fără bază reală (Șarpele), acceptanță fără a pune la îndoială
(Omul de afaceri).
Copil fiind, rezonam perfect cu această idee – adulții nu mă înțeleg, mi-au tăiat aripile
creativității înainte să apuc să le deschid larg. Acum însă am alte și alte fraze cu care
rezonez și de care îmi amintesc cu drag, dar una mă conduce în viața de zi cu zi:
10. Este una dintre cele mai citite, traduse și bine vândute
cărți din toate timpurile.
Ținând cont de toate cele povestite mai sus, nici nu mă mir că, de la apariția ei, în
1943, și până astăzi, cartea a fost tradusă în peste 250 de limbi și dialecte (inclusiv
în Braille), fiind vândută în aproximativ 140 de milioane de exemplare. Asta
înseamnă că se situează undeva între primul roman Harry Potter (107 milioane de
exemplare) și Poveste despre două orașe (200 de milioane de exemplare) și că a
fost votată ca cea mai bună carte a secolului XX în Franța.
V-am convins să recitiți Micul Prinț? Eu sper că da! Iar dacă mai găsiți și alte motive
pentru care ați recomanda cuiva această carte, nu vă sfiiți să ne ajutați să completăm
acest articol… Micul Prinț e o carte prea frumoasă ca să o citim doar o dată în viață!