Studiu indivdual nr.

1
Evoluția istorică a dreptului comercial.

Istoria dreptului comercial se impleteste strans cu istoria comertului, comert care se

regaseste in indepartata istorie a devenirii umane avand ca nota distincta faptul ca a aparut si s-a
dezvoltat in contextul satisfacerii nevoilor personale ale individului, ale productiei de marfuri si
a circulatiei marfurilor de la producator la consumator.
Primele manifestari ale comertului s-au manifestat sub forma schimbului intr-o forma primitiva -
trocul si au aparut odata cu ideea de proprietate din nevoia oamenilor de a schimba intre ei
produsele acumulate peste nevoile personale,ale familiei sau ale tribului.
Intensificarea productiei de marfuri, cresterea nevoilor oamenilor si amplificarea relatiilor dintre
ei au impus adoptarea unor forme de organizare care sa asigure conditii pentru reunirea unui
numar cat mai mare de indivizi la anumite perioade de timp si in locuri determinate. Astfel au
aparut targurile care au jucat un rol important in crearea si inflorirea comertului cu deosebire a
comertului maritim.
Comerciantii participanti la astfel de targuri se organizeaza pentru prima oara in corporatiuni
care cu timpul vor dobandi autonomie administrativa, judecatoreasca si legislativa prin aparitia
unui „drept al targurilor” care prevedea reguli aplicabile tuturor comerciantilor care participau la
astfel de targuri indiferent de originea lor precum si reguli speciale de solutionare a litigiilor
dintre comercianti.
Un alt moment important a fost trecerea de la dreptul cutumiar (drept nescris) la legile
scrise. Astfel un prim act legislativ care prefigura aparitia altor norme de drept scrise l-a
constituit Edictul lui Carol al IX-lea din 1563 din Franta prin care au fost create jurisdictiile
consulare aplicate comerciantilor. Au urmat apoi, Ordonantele lui Ludovic al XIV-lea privind
comertul terestru, promulgate in 1673, si Ordonantele lui Colbert privind comertul pe mare
aparute in 1683.
Franta si-a adus o contributie importanta in evolutia dreptului comercial prin adoptarea in anul
1807 a primului cod comercial din lume, Cod Comercial Francez aparut in perioada de glorie a
lui Napoleon, alaturi de alte coduri de aceeasi valoare juridica si istorica.
Evolutia istorica a dreptului comercial roman a fost profund marcata de elaborarea si
adoptarea in anul 1882 a Codului comercial italian. Acest cod s-a dovedit a fi la acea vreme o
adevarata opera legislativa in materie comerciala, desavarsit prin valorificarea traditiei si a
elementelor de noutate existente in doctrina si jurisdictia franceza si germana, reusind astfel sa
serveasca drept model in aparitia ulterioara si a altor coduri comerciale inclusiv al Codului
Comercial Roman in 1887.
Dupa 1948 trecandu-se la economia socialista planificata, supracentralizata Codul comercial
roman nu a mai avut aplicare, decat in cazuri exceptionale si numai relatii comerciale externe,
cazand astfel in desuetudine..
Schimbarea sistemului politic ca urmare a Revolutiei din decembrie 1989 a marcat inceputurile
unui proces complex de restructurare a intregii economii inclusiv a comertului intern si prin
urmare Codul comercial roman si-a redobandit atributele sale principale de reglementare
raporturile comerciale dintre agentii economici gasindu-si astfel din nou aplicabilitate - dupa
aproape 50 de ani de comunism, atat in relatiile interne cat si in relatiile internationale.
Primele incercari de organizare a invatamantului juridic sunt semnalate in Tara Romaneasca la
inceputul secolului al XIX-lea. La Scoala Domneasca din Bucuresti pe la 1815, un profesor ce
preda latina, preda in acelasi timp si legile „latin si economicos”
Cu timpul are loc un proces de sistematizare a dreptului ca stiinta, fiind infiintate primele
discipline pe ramura, inscriindu-se printre acestea si dreptul comercial, care s-a impus chiar de la
inceput din necesitatile practice ale societatii si de transformarile economice in continua
desfasurare si dezvoltare. In acest context profesorul Costache Moroiu redacteaza primul curs de
drept comercial (1835-1836).
Invatamantul juridic romanesc se reorganizeaza in perioada anilor 1837-1838 sub
indrumarea domnitorului Barbu Stirbei, cand se constituie un numar de patru discipline si
anume: dreptul roman, dreptul civil al tarii, dreptul comercial, dreptul si procedura penala.
Cursul de drept comercial este tinut intre anii 1873-1841 de profesorul Alecu Racovita. In
redactarea acestui curs autorul s-a folosit in special de Codul comercial francez si de izvoarele
doctrinare franceze. Din acest curs intitulat „Despre pravili si deslusiri asupra faptelor
comerciale” s-au pastrat doar doua manuscrise
Influenta franceza s-a simtit mai puternic dupa ce Codul comercial francez a fost introdus ca lege
in Tara Romaneasca la 1 ianuarie 1840 iar mai tarziu si in Moldova la 10 decembrie 1863.
In 1842 este editata prima lucrare tiparita de drept comercial intitulata „Talmacirea codicii
comerciale” dupa modelul Bravard-Veirier, avand ca autori pe Gh. A. Manu si A. Roset Bibica.
In Tara Romaneasca procesul de legiferare devine mai activ. Astfel prin traducerea Codului
comercial francez si alcatuirea unor noi codici civile si criminale de care vorbeste art.231 din
Regulamentul Organic, „Inalta stapanire s-a gandit si la alte legi”.
Sub influenta Codului comercial italian, considerat la vremea respectiva „o opera
legislativa remarcabila prin precizarea, claritatea si intelepciunea dispozitiilor si despre care s-ar
putea zice ca a pus Italia in primul rang intre statele civilizate sub raportul legislatiunii
comerciale” , se adopta si in Romania la 1 septembrie 1887 un nou cod comercial care a
insemnat nu o simpla copie ci o constructie juridica „potrivita cu starile de la noi” .
Incepand cu anul 1948 si pana in 1990, datorita faptului ca atat Codul comercial roman, cat si
alte legi comerciale nu au mai avut aplicabilitate, cel putin in relatiile interne, nici doctrina
comerciala nu a mai prezentat interes in planul cercetarii stiintifice, lipsindu-i de fapt obiectul de
studiu. A fost reintrodusa in randul disciplinelor juridice de invatamant superior dupa 1990.
Odata cu aceasta literatura de specialitate cunoaste o adevarata explozie publicistica determinata
atat de necesitati de ordin teoretic, stiintific, didactic dar, si de schimbarile majore care au
intervenit in sfera relatiilor economice, in speta de natura comerciale si care au generat practic o
adevarata reforma legislativa si doctrinara in acest domeniu.