CURS 1

SPETA 1
A si T (operator de transport) incheie la data de 21 ian 2016 un contract de transport de
persoane in trafic international, itinerariul fiind Bucuresti-Amsterdam. A urma sa participe la
o conferinta ce avea loc la Haga pe data de 28 ian 2016. La acea data, cursa Bucuresti-
Amsterdam nu a ajuns la destinatie la ora programata, avand o intarziere de 4h. In
consecinta, A a trebuit sa cumpere un bilet de tren, constul acestuia fiind de 30E intrucat nu
a mai putut beneficia de transportul gratuit oferit de organizatorii conferintei.
Stabiliti sumele de bani pe care le poate obtine A de la transportatorul aerian, precum si
temeiul de drept in baza caruia se pot obtine.

Reglementari potentiale aplicabile:

1. Conventia de la Montreal, ratificata prin OG 27/2000:
- Art 19: transportatorul este raspunzator pentru dauna suferita „datorita intarzierii in
transportul aerian de pasageri, bagaje sau marfuri”
- Art 29: in transportul de pasageri, bagaje sau marfuri, orice actiune in
responsabilitate, indiferent daca se justifica prin prezenta conventie, prin contract
sau printr-o actiune ilicita ori prin alte cauze, poate fi introdusanumai in conformitate
cu conditiile si limitele de raspundere stabilite prin prezenta conventie ... in orice
astfel de actiune, daunele punitive, exemplare sau orice alte daune necompensatorii
nu se vor putea recupera.

2. Regulamentul 261/2004:
- Art 5: in cazul anularii unui zbor, pasagerilor in cauza trebuie:
a) Sa li se ofere asistenta ...
c)Sa primeasca o compensatie din partea operatorului de transport aerian in
conformitate cu art 7, cu exceptia situatiilor in care intervine oricare din urmatoarele:
iii) in cazul in care sunt informati despre aceasta anulare cu mai putin de 7 zile inainte
de ora de plecare prevazuta si li se ofera o redirectionare care sa le permita sa plece
cu cel tarziu o ora inainte de ora de plecare prevazuta si sa ajunga la destinatia finala
in mai putin de 2h dupa ora de sosire prevazuta.
- Art 6: in oricare din cazurile in care un operator de transport aerian apreciaza o posibila
intarziere a unui zbor peste ora de plecare prevazuta ... pasagerilor li se ofera de catre
operatorul de transport aerian asistenta ...
- Art 7: cand se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensatie in valoare
de 250E, 400E, 600E ... (ne am incadra in functie de distanta la 400E)
Rezolvare:

Deciziile Curtii de Justitie a UE: a statuat ca o intarziere mai mare de 3 ore s-ar incadra la art
5 si s-ar putea obtine despagubirile prevazute art 7.

Aplicam normele de la amanare si la intarziere. Daca alegem ideea exprimata de CJUE, 30

euro biletul de tren + compensatii de 400 euro.

Pentru recuperarea celor 30 de euro: Conventia de la Montreal, raspunderea contractuala

de transport a operatorului, conform art 19 (fapta ilicita = intarzierea). Urma sa fie obligat si
la plata a 400 de euro ca urmare a regulamentului, aici fiind vorba despre faptul ca indiferent
de pasageri, compensatia este aceeasi. Ratiunea compensatiei fixe este pierderea timpului.
Nu tine cont de persoana pt ca toti au pierdut acelasi lucru, timp, si CJ se considera o
neplacere cu o valoare egala pentru toata lumea.

Pierderea timpului poate fi insotita si de prejudicii individualizate: cei 400 de euro acopera si
aceste alte prejudicii? Conventia de la Montreal -> pentru ca regulamentul nu are ca scop sa
acopere aceste prejudicii individualizate, ci neplacerile standardizate ale intarzierilor. Nu e o
raspundere contractuala in privinta celor 400 de euro intrucat la art 29: „daunele
necompensatorii nu se vor putea recupera”

Daca mergem pe raspunderea contractuala, primim 30 euro, dar conventia nu ne mai lasa sa
obtinem si altceva pe temeiul altor acte normative. Nu putem folosi regulamentul pentru
obtinerea celor 400 de euro intrucat ne impiedica Conventia de la Montreal. Nu venim sa
acoperim un prejudiciu, ci venim sa inlaturam niste neplaceri standardizate.

Motivul celor 3 ore- art 5 regulament- o ora inainte si 2 ore dupa- termenul minim este de 3
ore pentru care se vor putea acorda acele despagubiri. Compania trebuia sa anunte anularea
cu 7 zile inante anularea zborului ca sa scapi de raspundere: aceasta este situatia in care nu
se acorda compensatii, redirectioneaza si nu raspunde cand pasagerul ajunge la destinatie cu
o intarziere de maxim 3 ore fix (pierde 3 ore - 1 inainte si 2 dupa), operatorul de transport
aerian plateste compensatii.

Daca acordam pentru anulare, nu avem de ce sa nu acordam pentru o amanare, intarziere,

de cel putin 3 ore.

CURS 2
SPETA 1
A și T (operator aerian de transport) încheie un contract de transport aerian pentru a ajunge
din București la Dublin. Ca urmare a începerii erupției unui vulcan, spațiul aerian al Irlandei a
suferit închideri temporare, ceea ce a generat o întârziere de de aproximativ 30h. Ca urmare,
A solicită operatorului acordarea asistenței conform R261. Operatorul aerian răspunde
arătând că nu consideră că datorează asistență. În fața refuzului, A face cheltuieli de cazare,
masă și băuturi răcoritoare.
Având în vedere cele întâmplate, A introduce o cerere de chemare în judecată împotriva lui
T, solicitând obligarea la acoperirea cheltuielilor cu cazarea (1noapte in centrul Bucureștiului
–apartament cu 4 camere 1000 de lei), masa -500 de lei, băuturile -200 de lei, precum și
compensații de 400 de euro. În plus, arată că, urmare a neajungerii la destinație la termen, a
trebuit să facă cheltuieli suplimentare de transport pentru a ajunge la destinația finală, care
era alt oraș din Irlanda -100 de euro.
Operatorul aerian invocă în apărare că erupția unui vulcan are natura juridică a forței majore
și astfel exonerează de răspundere partea aflată în imposibilitatea executării obligației.
Stabiliți ce va decide instanța, iar în măsura admiterii, precizați temeiurile de drept și sumele
pe care operatorul aerian este obligat să le plătească.
R261, art 5(3): operatorul nu este obligat să plătească compensații în conformitate cu art 7 în
cazul în care poate face dovada că anularea este cauzată de o împrejurare excepțională de
necesitate, în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile.
Art 6: în caz de întârziere, operatorul are obligația să ofere asistență.
Art 9: pasagerii au dreptul de a li se oferi gratuit:
a) mese și băuturi răcoritoare direct proporțional cu timpul de așteptare;
b) cazare hotelieră
-dacă este necesară o ședere de 1-2 nopți;
-dacă este necesară o ședere suplimentară față de cea prevăzută de pasager;
c) transportul între aeroport și locul cazării (hotel sau altele).

Rezolvare:
COMPENSAȚIILE: nu se acordă pentru că există o împrejurare excepțională, neexistând o
culpă. Cum nu avem culpa, alin 5 cuprinde clauza exoneratoare de raspundere.
400E nu acordam pentru ca avem situatii exceptionale.
CONTRAVALOREA ASISTENȚEI: art 9 din R261 se aplică în ceea ce privește cazarea.
De asemenea, pasagerii trebuie să primească asistență, fiind vorba de o protecție. Asta
înseamnă că nu există cauză exoneratoare pentru protecție, ea trebuie oferită. Trebuie să
ofere și mesele cu băuturile răcoritoare. ”Au obligația de a obține cazare, dar nu să ne
trimită în vacanță”, trebuind să existe cheltuieli rezonabile, nu luxoase.
CHELTUIELILE SUPLIMENTARE: se aplică dreptul comun dacă nu există dispoziții speciale.
Art 19 CM: operatorul nu este răspunzător dacă dovedește că s-au luat toate măsurile
necesare să evite dauna sau exista imposibilitatea să ia aceste măsuri(ne aflăm în acest al
doilea caz). Reprezintă o cauză de exonerare.
Se admite în parte: cuantumul daunelor compensatorii trebuie reduse proporțional.
CURS 3
Contractul de transport
Stabiliti care din urmatoarele situatii reflecta executarea unei prestatii de transport si
precizati in care din ele a fost incheiat un contract de transport. Situatia (NCC si OG 19/1997:
ce este transportul si cand anume se incheie contractul de transport. Actele normative sunt
individualizate):
1. In statiunea montana X, un angajat al societatii Y face reclama societatii T,
precizand ca face plimbari pe creasta cu masini de teren contra unui pret de 100 lei.
Persoana fizica C accepta oferta de transport.
Art 1995: transportarea unor persoane - trebuie sa avem o prestatie de transport si un pret.
Nu reprezinta un contract de transport intrucat locul in care se desfasoara acest transport
iese din sfera reglementata de OG 19/1997 (loc salbatic), nu e o cale rutiera reglementata.
Ca sa fim in situatia unui contract de transport, trebuie indeplinite anumite conditii: mijloc
de transport, persoana, prestatie.
Doar ca strazile sunt cele care au natura unei cai de comunicatie, cele reglementate de
legiuitor ca fiind strazi. Aici nu avem aceasta, deci nu este o prestatie de transport. Art OG
19/1997- nu avem un text care sa spuna expres ce e prestatia de transport, au fost extrase.
Concluzia: in speta nu e prestatie de transport, deci nu vom avea contract de transport, dar
avem totusi un contract de prestare de servicii.
2. Societatea A isi desfășoară activitatea pe o platforma foarte intinsa. Pentru
deplasarea angajatilor si materiilor prime necesare desfasurarii activitatii,
societatea A a încheiat un contract cu societatea T, societate ce ofera servicii de
transport, pretul platit fiind de 100 lei.
Deplsarea nu se face pe un drum public, pe caile de comunicatii, la fel ca si in situatia
anterioara. Avem un contract de prestari de servicii.
Sa nu ne induca in eroare semnele de circulatie (ex: parcare mall), nu suntem in prezenta
unei cai de comunicatie.
3. Societatea A are un sediu principal in care realizeaza activitate de productie si mai
multe sedii secundare unde ofera spre vanzare bunurile produse.
a. pt a duce bunurile la punctele de desfacere, societatea A a incheiat cu
societatea B un contract, pretul platit fiind de 100 lei. Societatea T ofera
servicii de transfer
b. pt a duce bunurile la punctele de desfacere, societatea A foloseste
mijloacele de transport avute in dotare.
Avem prestatie de transport si avem si contract de transport, avem PRET, acord de vointa,
prestatia de transport cu caracteristicile vazute si a 2-a cu referire la pret, deci avem contract
de transport.
Societatea T realizeaza prestatie de transport; poarta cumva o denumire legala. Art 21(2) OG
19/1997: chiar persoana care realizeaza activitatea economica, cu mijloace de transport
avute in dotare, le face pentru a se ajuta pe sine, societatea A realizeaza ea transportul pt
bunurile produse de A cu mijloacele de transport proprii. Transport in folos propriu.
Luam o situatie distincta de cea din speta: O societate de transport poate face transport in
folos propriu? Poate realiza un transport pentru sine, transporta persoane, ii transporta pe
angajati.
Cum recunoastem transportul in interes public? Prestatia e oferita oricarei persoane
interesate.

4. Societatea A vinde aparate electrice si electrocasnice, oferind livrarea bunurilor la

domiciliul clientului. X cumpara un televizor de la societatea A si il primeste la
domiciliul indicat.
Exista o prestatie de transport (trebuie sa fie prestatia PRINCIPALA), operatiunea principala e
vanzarea de electrocasnice, dar aceasta nu e prestatia principala => acordul de vointa nu
poate fi calificat ca fiind un contract de transport si nici nu sunt doua contracte pt ca nu s-a
negociat in mod distinct transportul. Transportul s-a realizat prin mijloace proprii, deci se
aplica art 21(2), sa nu cer bani pentru acest transport, deci e in folos propriu. Putem avea un
contract de transport atasat? Vanzatorul incheie un contract de transport cu o societate de
transport pentru a-si putea livra bunurile => se incheie contract de transport.

5. A se intelege cu matusa sa sa ii transporte mobilierul de la actuala locuinta la noua

locuinta. A a inchiriat un camion de la o societate de transport si a realizat
deplasarea bunurilor.
Avem prestatie de transport, dar nu se prevede un pret.
1958 NCC: exceptie aplicata atat transportului de persoane, cat si transportului de bunuri.
Dar acest art vizeaza un transport public, iar in speta avem un interes personal.
Nu avem contract de transport in speta intrucat consimtamantul nu este dat in vederea
producerii de efecte in acest sens.
Donatia implica un bun, prestatia de servicii implica un pret => nu este un contract

6. Pe data de 1 feb 2016, asociatia taximetristilor X a luat decizia ca pe data de 8

martie sa transporte gratuit doamnele. Doamna D opreste pe strada un taxi pe 8
martie si constata ca nu i se cer bani pt transport.
1958(2): prestatie de transport si contract de transport; taximetristii efectueaza transport
public dpdv juridic
 7. Persoana fizica A se intelege cu un vecin sa ii transporte mobilierul de la actuala
locuinta la noua locuinta contra sumei de 500 lei.

In cazul in care apartamentele sunt situate la distanta mica si bunurile pot fi transportate
fara un mijloc de transport, nu avem contract de transport. Deplasarea unor bunuri in spatiu
pe o cale de comunicatie, fara mijloc de transport: transportarea unor bunuri de catre doua
persoane, pe strada => nu avem contract de transport.

In ipoteza in care avem o cale de comunicatie intre cele doua apartamente, avem prestatie
de transport. In speta, sunt indeplinite cele doua conditii din art 1955 NCC, deci avem
contract de transport.
Art 20(3) OUG: contractul de transport in interes public se incheie intre transportator si
beneficiar in conditiile NCC.
Art 21(3) OUG: transporturile in interes propriu de persoane sau de bunuri se executa fara
perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia in bunuri sau servicii – interzice celor care
fac transport in interes propriu sa ceara bani pentru transportul pe care il face. Interpretari:
 Textul interzice celor care fac transport in interes propriu sa realizeze obiectul
contractului de transport, adica sa incheie un contract de transport => incapacitate de
folosinta a acelei persoane de a incheia contract de transport. Daca cineva incalca
aceasta interdictie legala, avem un caz de nulitate a contractului. Daca contractul este
nul din cauza lipsei capacitatii de folosinta, NCC prevede de regula posibilitatea
conversiunii actului juridic nul. In masura in care interpretam acest articol ca instituind
o incapacitate de folosinta, aceasta loveste orice contract care presupune plata unei
sume de bani. In aceasta ipoteza nu gasim un contract in care sa se indeplineasca cele
doua conditii pentru a putea sa apelam la conversiunea actului nul. Astfel, ori de cate
ori se solicita o plata in schimbul unui transport in interes propriu, acea persoana nu va
putea realiza prestatia respectiva. Deci nu avem un contract valabil incheiat (aceasta
este si situatia din speta: se incheie contract de transport, dar acesta nu este valabil)
 Daca textul nu instituie o incapacitate de folosinta – in speta clauza este una esentiala,
pretul este un element esential, iar contractul astfel incheiat este unul lovit de nulitate
absoluta. Nu poate opera conversiunea pentru ca nu putem sa cerem bani pentru
prestatia de transport.
Putem deduce din aceste doua articole, coroborate cu 1955 NCC ca avem contract de
transport doar in situatia in care transportul este facut in interes public? In cazul
transportului in interes propriu nu avem tarif, deci nu sunt indeplinite conditiile contractului
de transport?
Art. 1955: obiectul contractului de transport este realizarea unei deplasari in spatiu, adica un
transport (obligatie care trebuie sa figureze ca obligatie principala) si obligatia de a plati un
pret. Din acest articol nu reies si alte conditii pentru incheierea unui contract de transport,
deci avem contract de transport daca sunt indeplinite doar aceste doua conditii.
 8. Societatea A, avand ca obiect de activitate vanzarea de bunuri, are in dotare
mijloace de transport adecvate transportului de bunuri intrucat ofera propriilor
clienti livrarea bunurilor la domiciliu. Pe data de 1 februarie 2016, societatea A
accepta sa transporte un bun pentru o alta societate C, care a avut nevoie de
transport pt a livra un bun catre un client de-al sau.

Avem o deplasare in spatiu, deplasarea a vizat un bun, avem un mijloc de transport, o cale
de comunicatie, deci avem o prestatie de transport. Societatea A face in mod obisnuit
transport in interes propriu, mai exact transport in folos propriu.
In speta nu se precizeaza un pret. Art. 1958 NCC prevede ca aplicam dispozitiile contractului
de transport in ipoteza in care transportul este efectuat cu titlu gratuit doar daca transportul
este in interes public. In speta nu avem transport in interes public, deci nu se aplica exceptia
de la 1958(2) si neavand un pret, nu avem nici contract de transport.

Am putea fi in situatia de a avea un contract nenumit, daca partile s-au obligat in sensul de a
produce efecte juridice. Este acest contract nenumit valabil?
-> interpretare 1: in speta, ceea ce face A pentru societatea C nu se incadreaza la transport
in folos propriu pentru ca societatea A nu transporta bunurile sale (art 21 alin 2). Legea nu
reglementeaza posibilitatea persoanelor care desfasoara activitati economice de a face
transport pentru terti, atunci interpretam art 21 ca o interdictie pentru persoanele care
desfasoara activitati economice sa realizeze transport pentru un tert => o incapacitate
pentru persoanele care desfasoara o activitate economica (in masura in care aceasta
activitate nu este chiar cea de transport) sa faca prestatii de transport pentru terti => Acest
contract nenumit este lovit de o cauza de nulitate.
-> interpretare 2: legiuitorul nu a reglementat si pentru cei care fac transport in interes
propriu posibilitatea de a face transport si pentru o alta persoana. Avand o scapare a legii,
am putea folosi analogia si sa aplicam dispozitiile de la transport in interes personal – poate
sa realizeze prestatii de transport si pentru anumite persoane, care sunt apropiate de acesta.

Art 22 daca fac transport in folos propriu am nevoie de autorizatie. Daca fac transport in
interes personal nu am nevoie de aceasta autorizatie. Nu ar trebui sa aplicam prin analogie
prevederile de la transportul in interes personal pentru ca am ajunge la o interpretare
absurda.

 Mergem pe prima interpretare, conform caruia se instituie o interdictie.

In speta contractul nenumit nu este valabil, este lovit de nulitate pentru ca avem o
interdictie ce priveste incapacitatea de folosinta a persoanelor ce desfasoara activitati
economice de a realiza prestatii de transport pentru o terta persoana.
CURS 4
Prestatie de transport – patru conditii cumulative, stabilite la nivel doctrinar pe baza OG 19:
 Deplasare
 Bun/persoane
 Mijloc de transport
 Cale de comunicatie

Prestatia de transport se poate realiza in doua moduri:

A. Cu intentia de a oferi prestatia unor persoane nedeterminate: prestatia astfel oferita
este denumita prestatie de transport in interes public – aceasta se poate face cu plata
sau fara plata (potrivit 1958; singura exceptie in care avem contract de transport fara
plata). In ambele variante, in masura in care avem un acord de vointa prin care una
dintre parti se obliga sa efectueze prestatia de transport, iar cealalata parte se obliga
sa plateasca pretul sau o parte se obliga la prestatia de transport fara a solicita plata,
dar se obliga cu intentia de a produce efecte, avem contract de transport (art 1955).
B. Cu intentia de a oferi prestatia unor persoane determinate (nu oricui) = transport in
interes propriu; acest transport poate sa fie:
1. Transport pentru propria persoana:

->Daca propria persoana desfasoara activitati economice – transportul pe care il face cineva
pentru a ajuta desfasurarea propriei activitati economice e transport in folos propriu; acesta
se realizeaza fara plata (obliga OG - daca fac transport pentru mine nici nu am cum sa cer
plata) => nu avem contract de transport. In contabilitate o sa apara cheltuieli pentru
combustibil etc, dar nu se incheie un contract.

->Daca propria persoana este un simplu particular – transportul este un transport in interes
personal; este un transport fara plata => nu avem contract de transport.

2. Transport catre alte persoane determinate: este reglementata in mod expres numai
pentru simplii particulari (persoane care nu desfasoara activitati economice); pt
aceste persoane care pot desfasura transport pentru altii, fara plata (art 21),
transportul este in interes personal si se face fara plata => nu exista contract de
transport. Daca intre persoane exista un acord de vointe facut fara intentia de a
produce efecte juridice, nu avem contract. Daca acordul de vointe este facut cu
intentia de a produce efecte juridice, avem o prestatie de transport, fara plata si
nefiind reglementat, este un contract nenumit.
Daca o persoana incalca interdictia legala si solicita plata, ea incheie un contract de
transport, dar acesta este lovit de o cauza de nulitate, respectiv incapacitatea de folosinta
(ele nu au voie sa solicte o plata).
Daca o persoana care desfasoara activitati economice face transport nu pentru alte
persoane determinate, fara plata, indeplineste conditia legala fara plata, dar face un
transport nepermis de lege, deci avem un contract nenumit lovit de o cauza de nulitate,
adica de o incapacitate de folosinta.
CURS 5
SPETA 1
La data de 1 august 2015, societatea A SA si societatea B SA au incheiat un contract de
vanzare, avand ca obiect un bun de mare valoare, urmare a caracterului sau de unicat.
Potrivit contractului, A SA isi asuma obligatia de a livra bunurile la sediul societatii B SA. In
acest scop, incheie un contract de transport de marfa cu un transportator cunoscut. In plus,
se obliga sa notifice numele transportatorului catre cocontractantul B SA pentru ca acesta
sa-si poata exprima eventualele obiectiuni. Restul transportului e in sarcina societatii A SA.
Facand o cercetare de piata, societatea A SA constata faptul ca exista o diferenta mare de
pret intre transportatorii cunoscuti si cei abia intrati pe piata. Urmare a observatiei, se
decide sa se incheie un contract de transport cu o societate nou infiintata. Observa faptul ca
una dintre aceste societati are o denumire foarte apropiata (TT SA) de cea a unui
transportator foarte cunoscut pe care il chema doar T SA. Profitand de similaritatea
denumirilor, notifica societatii B SA intentia de a incheia contractul de transport cu
societatea T SA. Societatea B SA isi exprima acordul cu privire la transportul ales si solicita sa
i se trimita contractul de transport incheiat si datele de contact la care poate trimite
acceptarea contractului de transport. Societatea A SA incheie contractul de transport cu
societatea TT SA si trimite contractul prin fax societatii B SA, precum si datele la care poate
sa comunice acceptarea contractului. Reprezentantul societatii B SA expediaza acceptarea
contractului si trimite serviciului contabilitate copia contractului de transport si acceptarea
pt a fi activate. Serviciul contabilitate constata faptul ca transportatorul este TT SA, nu T SA.
Administratorul societatii ia legatura cu societatea A SA, care confirma faptul ca
transportatorul e TT SA. A doua zi, fiindu-i teama ca bunul poate suferi avarieri, din cauza
lipsei de experienta a societatii TT SA, societatea B SA introduce impotriva societatii TT SA o
actiune in anularea contractului de transport, aratand faptul ca i-a fost viciat
consimtamantul.

1. Stabiliti ce va decide instanta.

Contractul de vanzare s a incheiat intre A SA (vanzator) si B SA (cumparator).
Contractul de transport e incheiat cu T SA, contract cu care B SA a fost de acord. B SA a
introdus o actiune in instanta pentru anularea contractului cu transportatorul TT SA si din
speta nu rezulta daca ar avea vreo calitate pentru a introduce aceasta actiune (A SA l-a
pacalit putin pe B SA).
Contractul de transport intre A si TT, B nu a devenit parte la contract. A SA i a spus lui B SA ca
incheie cu T si dupa ce B a acceptat, A a incheiat cu TT. Deci B nu are calitate de a introduce
o actiune in anulare.
Art 1955 NCC: partile ar fi transportatorul, expeditorul sau destinatarul. Pe ultimii doi ne
dam seama in functie de cine plateste pretul. Din 1977 => destinatarul poate dobandi
obligatii dintr-un contract incheiat, cum e cea de a plati pretul => art vorbeste despre ceva ce
i se intampla destinatarului derivand dintr-un contract deja incheiat.
Deci contractul se incheie intre transportator si expeditor, din 1955 + 1977. Din acordul de
vointa incheiat intre ei pot rezulta drepturi si obligatii pentru altcineva, acel altcineva fiind
destinatarul. Pentru ca acel altcineva sa devin titular de drepturi si obligati, trebuie sa aiba si
el o manifestare de vointa, care poate sa constea in acceptarea bunurilor transportate sau
acceptarea contractului de transport. In masura in care avem manifestarea de vointa, vorbim
despre drepturi si obligati existente in patrimoniul destinatarului.
Fata de aceasta concluzie, acest lucru nu afecteaza acordul de vointa intre A SA si TT SA. E un
contract de transport valabil din perspectiva consimtamantului pentru ca dolul care il afecta
pe B SA nu are consecinte cu privire la acordul de vointa dintre A SA si TT SA.
Pentru a sanctiona fapta ilicita a lui A, trebui sa gasim o actiune bazata pe contractul de
vanzare, respectiv obligatia de a notifica transportatorul. In functie de caracter, putem sa
avem daca avem raspundere sau rezolutiune.
Nulitatea e legata de incheierea contractului, dupa ajungeam la drepturi si obligatii => cand
destinatarul spune ca vrea bunurile transportate, 1977 il plaseaza pe destinatar la momentul
efectelor contractului, el nu ajunge sa afecteze in vreun fel sau sa intervina in procesul de
incheiere a contractului. Destinatarul ajunge la efecte, nulitatea doar partile. Daca a
acceptat, atunci are drepturi obligatii, nu a acceptat, executarea ramane o problema numai
intre parti.
1977 nu e temei suficient pentru a spune ca destinatarul devine parte, ci doar dobandeste
drepturi si obligatii.

2. In masura in care, din executarea transportului vor fi produse prejudicii (bunul e

avariat), stabiliti impotriva cui se poate indrepta societatea B SA.
O actiune pe temeiul contractului de transport si una pe cel de vanzare (art 1984).
In 1977 exista alternativa pentru ca uneori bunurile se pierd si nu mai ajung la destinatar, iar
daca daca textul ar fi ramas atat, nu as mai avea ce sa accept. Daca s-ar fi oprit aici, am fi
avut in situatia particulara imposibilitatea destinatarului de a accepta. Deci acopera toate
situatiile, si cand ajung la destinatie si le accept, care include si acceptul contractului sau
accept doar contractul (prin acceptarea inscrisul insotitor al marfurilor sau cand destinatorul
a aflat de contractului de transport si i-a trimis un inscris, astfel incat sa reuseasca sa dea
efect art 1977). Din 1977 sa retinem ca destinatarul trebuie sa aiba si el o manifestare de
vointa din care sa rezulte ca doreste sa obtina drepturile si sa devina obligat prin contractul
de transport.
In speta avem o acceptare a contractului. Faptul ca destinatarul considera ca a acceptat un
alt contract e o eroare provocata sau un dol. Din perspectiva lui 1977 nu e problema,
destinatarul putea invoca asta si el a acceptat. Consimtamantul lui e viciat, dar singurul care
poate sa uzeze de vicierea consimtamantului e cel protejat de norma juridica. Daca el nu
invoca, inseamna ca a acceptat si ii da dreptul la despagubiri. Destinatarul are pe temeiul
contractului de transport o actiune impotriva transportatorului.
Temeiul de drept e 1984, la care trebuie adaugat 1977 si facuta distinctia referitoare la
acceptarea trimisa.

SPETA 2
Societatea E SA incheie un contract de transport cu societatea T SA, in vederea transportarii
unei cantitati de 500kg din bunul X catre destinatarul D SA. Odata ajunse bunurile la
destinatie, D SA constata faptul ca bunurile s-au deteriorat. Primeste transportul si realizeaza
toate formalitatile necesare conservarii drepturilor sale la despagubire. Pentru a-si repara
prejudiciul, D SA apeleaza la un expert si la un avocat. Din expertiza rezulta faptul ca
deteriorarea bunurilor a fost cauzata de ambalarea necorespunzatoare.

1. Avand in vedere concluziile expertizei, formulati concluziile opiniei legale, tinand

cont ca obiectul acesteia e stabilirea persoanei impotriva careia ar trebui introdusa
actiunea pentru obligarea la acoperirea prejudiciilor suferite de catre D SA.
Art 1966 NCC: destinatarul, in speta D, ar avea o actiune in raspundere fata de transportator,
iar acesta din urma are o actiune in regres fata de expeditor.
Daca l-am fi avut doar pe 1977, destinatarul ar fi putut sa se indrepte doar impotriva
expeditorului.
1966: face distinctie intre transportator si expeditor. Distinctia e data aici de terti.
Destinatarul se incadreaza la terti pt ca el sigur nu e transportatorul. Destinatarul ar putea fi
asimilat unei parti a contractului de transport, dar 1977 nu vorbeste despre parte la contract
de transport, deci nu poate fi parte, iar 1966 – distinctie intre transportator si tert.

2. Stabiliti daca se modifica in vreun fel concluziile opiniei legale, in masura in care
deteriorarea bunurilor ar fi intervenit ca urmare a unor vicii ale lucrurilor
transportate.
1961(3): se prezinta un rationament similar = exista o actiune a tertilor impotriva
transporatatorului pentru viciile bunului, iar transportatorul are o actiune impotriva
expeditorului.
SPETA 3
La data de 1 martie 2015, societatea E SA incheie un contract de transport cu societatea T
SA, in documentul de transport fiind indicat drept transportator D SA. La data de 3 martie
2015, societatea T SA se prezinta la sediul destinatarului in vederea predarii bunurilor.
Societatea D SA refuza primirea acestora.
1. Analizati daca refuzul societatii D SA e o fapta ilicita din perspectiva contractului de
transport.
2. Stabiliti daca se modifica raspunsul la intrebare in masura in care intre societatea T
SA si societatea D SA ar fi existat un contract de vanzare, avand ca obiect bunurile
transportate, iar societatea E SA si ar fi asumat fata de societatea D SA obligatia de
predare la sediul acesteia din urma, incheind in acest scop un contract de transport.
3. Stabiliti ce actiune a societatii D SA ar schimba raspunsul la intrebare.

CURS 6
1. In absenta oricarei manifestari de vointa din partea lui T SA , conform art 1977, D SA nu
are obligatia de a prelua bunurile. Deci nu este o fapta ilicita din perspectiva contractului de
transport.

2.Contract de vanzare intre E SA si D SA.

Contract de transport intre E SA si T SA.
Din vanzare, vanzatorul are obligatia de predare, cumparatorul de preluare.

D a acceptat sa-i fie livrate bunurile si a mai acceptat ca E sa incheie un contract de

transport. E va trebui sa gaseasca transportatorul. Eu ca destinatar stiu ca trebuie sa-mi
exprim vointa in legatura cu contractul incheiat de E sau in legatura cu bunurile.
Pe temeiul contractului de transport, D nu s-a obligat nici sa accepte bunurile, nici sa accepte
contractul de transport. Din moment ce nu a acceptat contractul de transport, nu va avea
nici obligatia de a primi bunurile transportate.

Contractul de vanzare da nastere obligatiei de preluare. Daca D nu preia bunurile, nu incalca

nimic din contractul de transport, dar isi incalca obligatia din contractul de vanzare. Asadar
transportatorul nu se va putea indrepta niciodata impotriva destinatarului pentru ca nu are
raporturi contractuale cu el. Transportatorul isi va regla problemele cu expeditorul cu care a
incheiat contractul de transport, iar expeditorul va folosi contractul de vanzare si va angaja
raspunderea lui D.

3. incheierea contractului de vanzare valoreaza cu acceptarea bunurilor transportate? Nu,

pentru ca s-ar putea din greseala ca transportatorul sa trimita altceva.

=> acceptarea contractului de transport sau acceptarea bunurilor transportate.

SPETA 1

Pe data de 1 martie 2015, A SA si T SA convin urmatoarele:

T SA urma sa preia de la A SA pe data de 15 martie 2015 o cantitate de marfa pe care
societatea A SA a cumparat o pentru a o transporta pe drumurile publice cu un vehicul
adecvat de la locul de predare mentionat in contractul de vanzare pana la sediul societatii A
SA, unde se desfasoara activitatea de productie. Pentru prestatia de transport, A SA urma sa
plateasca 500 lei.
La negocierile dintre A SA si T SA, transportatorul a observat ca marfa ce trebuia
transportata prezenta o serie de particularitati. A fost astfel necesara consultarea unui
expert din cadrul firmei de transport. Acesta a fost chemat la negocierile dintre A SA si T SA
si a analizat caracteristicile bunului asa cum rezultau din contractul de vanzare,
concluzionand ca marfa poate fi transportata cu un vehicul special aflat in parcul auto al
societatii T SA. Expertul a solicitat societatii A SA sa lase o copie a contractului de vanzare.
Aceasta s-a conformat, inregistrand la registratura societatii de transport documentul
solicitat. A SA si T SA decid ca nu e necesar sa redacteze un contract, operatorul de transport
emitand o factura din care rezulta ca prestatia sa constand in servicii de transport este
remunerata cu 500 lei. Factura trebuia platitita de A SA in termen de 1 luna de la preluarea
marfurilor de catre operatorul de transport.
Pe data de 15 martie 2015, T SA nu se prezinta la locul unde trebuia sa preia marfa,
iar vanzatorul il anunta ca urmeaza sa perceapa o taxa de depozitare pentru bunurile
neridicate .
In aceasta situatie, A SA introduce o actiune in vederea obligarii societatii T SA la
executarea obligatiei de predare si transportare a bunurilor, precum si la acoperirea
cheltuielilor de depozitare.
Societatea parata invoca in aparare faptul ca nu a incheiat un contract de transport
cu A SA, neexistand niciun inscris depus la dosar, deci ea nu are calitate procesuala activa.

Stabiliti ce va decide instanta.

A SA si T SA au negociat in vederea incheierii unui contract de transport. T trebuia sa

preia niste bunuri.
Conform TGO, pentru contractului de transport este necesara forma ad validitatem.
Trebuie sa rezulte explicit ca forma scrisa e necesara pentru validitate insa in materia
contractului de transport si nu avem o asemenea dispozitie expresa.
Art 1956 – forma ad probationem: dovada contractului se face prin documente de
transport precum scrisoare de trasura etc.
Art 1962 - situatie in care ar putea sa lipseasca acest document de transport => avem
posibilitatea sa incheiem contract de transport si sa intocmim document de transport, dar
putem si sa incheiem un contract de transport si fara sa intocmim document. Deci contractul
de transport nu necesita forma scrisa, forma scrisa se face doar ad probationem.

Documentele de transport nu sunt totuna cu contractul de transport. Relatia este una de la

intreg la parte, contractul e intregul si documentul e partea. Absenta documentului de
transport nu inseamna si absenta contractului de transport.
 Nu trebuie sa interpretam art 1956 in sensul ca un contract s-ar dovedi doar prin
documentul de transport. Contractul se poate dovedi si prin altceva inafara de documentul
de transport.
La art 1956 nu se enumera facture, factura nu dovedeste niciodata plata, ci dovada
solicitarii platii. Prin documentul de transport se transfera si proprietatea in legatura cu
bunurile. Din aceasta perspectiva, factura nu se pliaza pe 1961 si nu e document de
transport.
Daca ne uitam la ce au negociat partile, vedem ca si-au dat acordul cu privire la un
contract de transport. Contractul de transport este valabil incheiat pentru ca nu trebuie
conditii de forma, iar la cele de fond nu avem conditii speciale.
Exista situatii de exceptie prin care putem dovedi:
- imposibilitatea materiala de preconstituire a unui inscris: in aceasta situatie am
putea sa apelam la proba cu martori (in speta nu putem sa folosim aceasta proba)
- existenta unui inceput de dovada scrisa, sa emane de la debitor si sa fie folosit
impotriva creditorului. Pentru suma de bani am calitatea de creditor, pentru transport am
calitatea de debitor. Factura e un inscris care emana de la debitorul obligatiei de a
transporta. Deci am dovedit contractul de transport cu factura.

 cu factura (inceput de dovada scrisa) + martori = dovedesc contractul de transport.

Cu martorii mai pot sa dovedesc ca bunurile trebuiau preluate dintr-un anumit loc si
la un anumit moment ( folosesc expertul) + copia

Instanta admite actiunea reclamantului si o respinge actiunea paratului.

SPETA 2

Societatea A SA comercializeaza cereale. Observand ca a ramas fara grau in depozite,

A SA incheie un contract de vanzare cu B SA achizitionand o cantitate de grau.
Societatea vanzatoare i-a pus la dispozitie graul prin predarea cheilor de la unul din
depozitele sale. Pentru a transfera graul din depozitele societatii vanzatoare in depozitele
sale, respectiv in depozitul nr. 1 inchiriat de A SA de la societatea S SA, A SA incheie un
contract de transport cu T SA si solicita acestuia emiterea unei recipise de primire a
bunurilor.
In timpul transportului, A SA primeste o comanda de grau din partea societatii C SA.
Aceasta avea un punct de lucru chiar in localitatea unde se afla depozitul numarul 1, astfel
incat A SA si C SA au convenit ca predarea bunurilor sa se faca prin preluarea de catre C SA
direct de la transportator. C SA urma sa descarce marfa din vehiculul transportatorului T SA
si sa o transporte cu un alt mijloc de transport la propriile depozite. Pentru a pune in aplicare
cele convenite, A SA preda societatii C SA un exemplar din contractul de vanzare incheiat
precum si recipisa de primire a bunurilor.
Un reprezentant al societatii C SA se prezinta la depozitul nr 1 la data la care
transportatorul T ar fi trebuit sa ajunga la destinatie. Acesta solicita transportatorului
predarea marfurilor aratand recipisa de primire si contractul de vanzare.
1) Stabiliti daca T trebuie sa elibereze bunurile catre C SA?
2) In masura unui raspuns negativ stabiliti ce ar fi trebuie sa faca A pentru a se asigura ca
poate transmite marfurile aflate in cursul transportului de o maniera care sa permita
cumparatorului sa poate pretinde transportatorului sa ii predea bunul.

CURS 7
SPETA 1
1. Stabiliti daca transportatorul trebuie sa elibereze bunurile catre C SA.
A ar dori practic sa schimbe destinatarul. Transportatorul are obligatia sa predea bunurile
destinatarului. Avem in NCC niste reglementari care ne arata cum se poate schimba
destinatarul – 1973(1) + 1972: legiuitorul a reglementat in acestea aceeasi institutie cu doua
denumiri diferite. Generic vorbind, s-a reglementat posibilitatea de a se modifica contractul
de transport. Din 1971 – e o posibilitate unilaterala de a modifica contractul de transport.
Expeditorul e cel care poate modifica de regula contractul, dar si destinatarul poate, prin
exceptie, in anumite situatii. In contractul nostru din speta stabilisera ca destinatarul este A
– art 1970(2): pe recipisa de primire sau documentul de transport trebuie inscrise
modificarile si sa existe o semnatura a transportatorului. In speta noastra nu avem, deci nu s-
a modificat.
Recipisa noastra a fost predata. Modificarea destinatarului initial poate sa intervina si altfel
si ar putea sa intervina prin transmiterea documentelor de transport. Transmiterea se
realizeaza atunci cand avem documente de transport negociabil.
Documentul de transport trebuia sa fie emis de expeditor – art 1964.

Doua tipuri de documente:

1. Nenegociabile:
- regula = art 1964
- derogare = legea dispune altfel sau partile stabilesc altfel; partile inseamna partile
contractului de transport pentru ca documentul de transport e dovada a
contractului de transport, ceea ce inseamna ca atat documentul, cat si contractul,
trebuie sa emane de la aceeasi persoana. Vanzatorul si cumparatorul e posibil sa
nici nu existe. E posibil ca A sa realizeze el singur bunurile, nu sa le cumpere si
apoi sa le transporte si atunci documentul de transport se va emite si el.

1. Negociabile:
 La ordin = e necesar stipularea unui nume pe inscris pentru a se opera in mod
valabil transmiterea proprietatatii
Circula la fel la cel la purtator, in sensul ca atunci cand circula transmite proprietatea, dar nu
circula liber, fara formalitati, ci se spune ca „la ordinul expeditorului” = singurul care poate
transmite documentul de transport si odata cu el proprietatea e expeditorul.
 La purtator = remiterea lor materiala echivaleaza cu transmiterea proprietatii
pentru ca acest transport sa opereze
Daca ai document de transport emis in forma negociata, poate sa circule fara sa fie facuta
niciun fel de formalitate? Daca raspunsul e da -> emit document de transport la purtator.
Acesta circula prin simpla lui predare, acel cineva e proprietarul bunului. Rezulta de acolo
locul si data la care trebuie sa vina marfa. Exista insa riscuri: sa se piarda doc de transport si
cel care il gaseste sa pretinda bunurile

Girarea = expeditorul a dat ordin sa se transmita documentul de transport si proprietatea

catre noul cumparator.
Ultimul giratar va merge la transportator si in temeiul documentului de transport va putea sa
solicite predarea bunurilor, iar transportatorul va fi obligat sa le predea. Tot atunci
transportatorul va trebui sa pretinda documentul de transport, altfel va veni altcineva si il va
pretinde, iar transportatorul va suporta riscurile.

Atunci cand se incheie documentul de transport negociabil la ordin, se emit 3 exemplare din
documentul de transport:
- Unul pentur transportator
- Unul pentru expeditor
- Unul pentru destinatar: ajunge la el intrucat insoteste bunul pana la destinatie (1962)

Daca documentul de transport e negociabil, proprietatea nu ajunge la transportator, el e

detentor precar, el oricum va trebui sa remita aceste lucruri. Regula e ca el nu devine
proprietar asupra bunurilor, scopul nu e ca transportatorul sa devina propietar asupra
bunurilor. Din perspectiva documentului de transport la ordin, proprietar e cel din ordinul la
care a fost emis documentul de transport. E emis la ordinul destinatarului, pornind de la
ideea ca ar avea un contract de vanzare in spate.
T trebuie sa aiba grija ca documentul de transport la ordin sa-i fie predat pentru ca altfel,
daca ramane documentul de transport la D SA, daca acesta e de rea credinta, ii poate remite
la alta persoana si poate remite marfa de la transportator, care insa a fost de buna credinta,
le-a predat la termen.
Cand transmite proprietatea, expeditorul se numeste girant, iar noul dobanditor giratar.
Acesta e proprietarul. Transportatorul ii va preda marfa lui C, care va deveni si proprietarul si
posesorul bunului cand T SA ii preda marfa. Codul nu ne obliga sa respectam cui se emite
doc de transport. Daca nu sunt de buna credinta, partile pot emite orice.
Raspunsul e ca nu trebuie sa elibereze marfurile pentru ca nu s-a realizat, potrivit legii,
schimbarea destinatarului. Nu s-a emis expeditorului, astfel incat acesta sa poata sa-i
stabileasca transportatorului noul destinatar.
Recipisa nu e documentul de transport, ea face dovada predarii bunurilor, dar nu e
document de transport.
A ar fi trebuit sa vorbeasca sa emite documentul la ordinul lui A, sa devina girant si sa emita
lui C, care s-ar fi prezentat la locul si ora la care ar fi trebuit sa vina transportul. O alta
varianta pentru a schimba destinatarul putea fi facuta prin utilizarea mecanismului
contraordinul: acesta e compatibil si cu documentul de transport si cu recipisa. A trebuia sa
inscrie pe recipisa de primire noul destinatar si transportatorul sa ia la cunostinta prin
recipisa de primire, urmand A, contraordinul fiind obligatoriu pentru transportator, sa
predea bunurile pentru noul destinatar.

DREPTUL LA CONTRAORDIN (1970 si 1973)

= modificarea contractului de transport, in principiu sub orice aspect. Modificarile sunt
obligatorii pentru transportator, iar cheltuielile sunt suportate de cel care a dat
contraordinul.
Infara de expeditor, mai are vreo persoana dreptul la contraordin?
- Art 1974 + 1977: de indata ce destinatarul si-a manifestat vointa de a valorifica
drepturile ce rezulta din el, pentru a dobandi drepturi si obligatii din contractul de
transport, destinatarul trebuie sa accepte contractul sau bunurile transportate; daca
destinatarul a acceptat contractul de transport sau bunurile transportate, a devenit
titularul dreptului la contraordin. Sunt momente diferite:
 1970(3): dreptul la contraordin inceteaza din momentul in care destinatarul a
cerut predarea bunurilor. Coroborate toate => destinatarul poate sa spuna ca
accepta contractul de transport, dreptul la contraordin s-a stins sau s-a
nascut. Transportatorul e obligat sa asculte ordinul destinatarului.
 destinatarul e incunostiintat ca i-au ajuns marfurile la destinatie si in acel
moment s-a stins dreptul expeditorului la contraordin. Transportatorul e
obligat sa se duca acolo.
 bunurile au ajuns la destinatie, destinatarul e intrebat daca accepta bunurile
si daca le accepta are drept la contraordin, daca spune preda-mi bunurile, s-a
stins dreptul la contraordin, nu-l poate trimite in alta parte, pentru ca 1970(3)
inceteaza in momentul in care a cerut predarea bunurilor.
 expeditorul are drept la contraordin si trimite documentul destinatarului.
Pana il trimite a incetat dreptul la contraordin, s-a nascut dreptul
destinatarului.
- teza finala: ipoteza e ca s-a emis documentul de transport, iar la acel moment
expeditorul trebuia sa modifice clauzele contractului de transport. Expeditorul are
exemplarul lui din documentul de transport, daca i-a predat destinatarului acel
 document, expeditorul a renuntat la dreptul la contraordin si noul personal care are
dreptul la contraordin e destinatarul. Spre ex, destinatarul poate sa spuna sa te duci
sa duci marfa la punctul X, iar transportatorul e obligat sa mearga acolo.

CURS 8
SPETA 1
Punctul A
Fiind vorba de un document negociabil la ordinul expeditorului E SA aplicam 1965 alin 3 => T
era indreptatit sa-l considere pe C proprietar si sa ii dea bunurile acestuia.
Dat fiind faptul ca A isi intemeiaza actiunea pe contractul de transport, acestuia nu i se aplica
1977 cu privire la dobandirea drepturilor si obligatiilor, deci nefiind parte la contractul de
transport nu i se aplica nici efectele acestuia.
1976 + 1965 + legislatia in materie de bilet la ordin: in privinta documentului de transport la
ordin nu e suficienta posesia, trebuie sa existe si girarea.
1976: preda bunurile destinatatorului sau posesorului documentului de transport sau
ultimului giratar al posesorului documentului de transport la ordin.
Destinatarul nu e egal cu ultimul giratar.
Destinatar, in ceea ce priveste 1977 = nu trebuie vazut ca persoana despre care in
documentul de transport se spune ca e destinatar, ci care are posibilitatea oferita de lege de
a solicita predarea bunurilor. Numai destinatarul din 1977 poata sa faca se spune acest art.
Nu are posibilitatea de a accepta bunurile transportate, altfel am putea spune ca oricine ar
putea sa accepte contractul de transport. Ultimul giratar poate sa solicite predarea
bunurilor cand destinatarul dobandeste drepturi si obligatii decurgand din contractul de
transport.
Transportatorul are obligatia de a preda bunurile catre ultimul giratar – 1965 + 1976 + 1977
(destinatarul explicit mentionta in contractul de transport).

Punctul B
Faptul ca E a solicitat si s-a emis documentul nu e o incalcare a contractului de transport, ci a
contractului de vanzare, caci nu respecta faptul ca proprietatea s-a transferat. Nu numai ca a
emis un document negociabil la ordinul sau, dar a si abuzat de aceasta. In plus, a vandut
bunurile lui C = vanzarea bunului altuia. Avem o problema si eventual avem o actiune ne
taramul contractului de vanzare.

SPETA 2
Ipoteza 1
1. Art 1977: destinatarul dobandeste drepturile si obligatiile decurgand din contractul
de transport prin acceptarea acestuia sau a bunurilor transportate => din moment ce
in speta noastra a refuzat, el nu are drepturi si obligatii, deci transportatorul nu se
poate indrepta impotriva destinatarului.
El nu-si incalca obligatia din contractul de transport, dar o incalca pe cea din
contractul de vanzare. Transportatorul nu are relatii contractuale cu destinatarul,
deci nu se va putea intoarce impotriva lui.
1977 vorbeste despre o manifestare expresa de vointa, iar ipoteza implicita e ca
exista un contract de transport.
2. D va putea fi tinut in temeiul contractului de vanzare. Tot D va suporta cheltuielile,
dar baza nu va fi contractul de transport.

Ipoteza 2
Daca a acceptat, e titularul de plata a pretului – art 1977. Obligatia de plata a pretului =
clauza de plata transmisa (denumire doctrinara).

SPETA 3
Transportatorul poate fi tras la raspundere de catre vanzatorul, caci vanzatorul era
expeditorul. Sa solicite plata pretului aferent contractului de vanzare. Transportatorul are o
actiune impotriva destinatarului.
Expeditor impotriva transportatorului => 1983: transportatorul are actiune impotriva
destinatarului. Suma pe care trebuie sa o plateasca e ramburs.

SPETA 4
Cerinta 1
Document la ordinul expeditorului. Destinatarul, in conditiile 1977, nu a acceptat acest
drept. In sarcina transportatorului – obligatia de a executa dreptul la contraordin.
Formalitati: 1970(2)
Daca s-au respectat conditiile referitoare la contraordin, contraordinul e obligatoriu.
Art 1975 – dreptul de refuz al transportatorului

Cerinta 2
1971: in speta avem o impiedicare. In anumite conditii naste posibilitatea transportatorului
de a modifica unilateral. Transportatorul a procedat in mod corect.
Cerinta 3
1981: trebuie sa mergem inapoi la expeditor, nu la destinatarul initial cum era mentionat in
speta.

CURS 9 – Contractul de expeditie

Speta 1
Cerinta 1
Casa de expeditie e expeditorul. Eu nu apelez la expeditor ca sa gaseasca o cale sa-mi
transporte bunurile catre mine. Pot catre mine sau altcineva. Destinatarul e persoana catre
care comitentul trebuie sa transporte bunurile.
Pe langa contractul de transport, in temeiul contractului de expeditie, se mai pot incheia si
alte contracte, operatiuni accesorii care se fac de catre expeditor:
- Depozit: daca comitentul ii spune expeditorului ca trebuie sa transporte 100t grau si i
le pune la dispozitie, exeditorul trebuie sa le puna undeva si se va incheia un contract
de depozit.
- Asigurare pentru bunuri: daca se intampla ceva cu bunurile. Expeditorul va fi asigurat
si vom avea un asigurator.
- Contract de prestare de servicii: ambalarea bunurilor de ex
- Contract de incarcare a bunurilor in mijlocul de transport

Art 2041: trebuie sa desfasoare activitatea cu titlu profesional (art 3 NCC). Inregistrarea in
Registrul Comertului nu conditioneaza dobandirea calitatii de profesionist. Cel mai probabil e
inregistrat, daca desfasoara o activitate economica. Daca totusi desfasor o activitate
economica in conformitate cu art 3 devin profesionist.
 nu avem vreo cauza de nulitate din perspectiva capacitatii de folosinta.

Cerinta 2
T incheie un contract de transport cu C, nu de expeditie si nu are o forma de inregistrare.
Contract de interes public, deci poate fi si cu titlu oneros, si cu titlu gratuit. Daca nu era in
interes public era o problema de capacitate de folosinta. Nu ne intereseaza inregistrarea in
Registrul Comertului.
La contractul de transport: pot fi incheiate atat de persoane fizice, cat si juridice. Verificam
sa fie adresat unor persoane nedeterminate + autorizatie (pe care o obtin prin inregistrarea
in Registrul Comertului, dar asta dpdv administrativ, chiar daca nu o am, tot respect NCC si
deci contractul e incheiat valabil).

SPETA 2
Cerinta 1
A + D = contract de vanzare la 13.03.2013
A + B = contract de expeditie la 13.03.2013 -> B urma sa transporte bunurile in valoare de
500.000
B – face studii de piata si ia oferte de la mai multi transportatori => T ii face o oferta
avantajoasa.
B + T = contract de transport pe 1.04.2013
Pe parcursul transportului: bunuri in valoare de 100.000 sunt pierdute.
D face cercetari => T se afla in insolventa pastrandu-si dreptul de administrare a averii.
1.03.2013: pronuntata hotararea de deschidere a procedurii insolventei ramane definitiva

Rezolvare:
D SA – dobandeste dreptul de a actiona impotriva transportatorului (art 1977 + 1985 alin 1)
Art 1984: D SA introduce o actiune impotriva lui T SA.
Art 2068: B SA va raspunde ca expeditor pentru pierderea bunurilor in valoare de 100.000.
Cand debitorul este in procedura insolventei, actiunile impotriva debitorului se suspenda.
Ramane de discutat daca se suspenda si cele anterioare => situatia pune deci probleme
economice si ar putea duce si la probleme juridice.
Art 2021: raportul dintre mandant si mandatar, in speta fiind deci intre A si B.
Pornim de la contractul de vanzare dintre A si B, deci D are pe temeiul contractului de
vanzare o actiune impotriva vanzatorului. De aici configuram actiuni in regres care se
configureaza pe contractul de expeditie, apoi pe contractul de mandat in completare.
Actiunile in regres pornesc de la faptul ca prejudiciul a fost reparat de A SA:
- Art 2068: A poate demonstra ca B a fost neglijent in alegerea transportatorului, caci
insolventa putea fi cunoscuta de B prin registrele de publicitate (afla ca e in
insolventa din Registrul Comertului). Starea de insolventa nu afecteaza modul in care
 isi indeplineste obligatiile. Fapta ilicita e a expeditorului, iar prejudiciul e pierderea
bunurilor, care trebuie sa fie cauzata de fapta tertului – trebuie sa regasim in fapta
expeditorului. Expeditorul l–a ales pe T; teoretic ar fi putut sa stie de insolventa (daca
era diligent si verifica la Registrul Comertului) -> exista o neglijenta in alegerea
transportatorului. Dar acest art, cand spune ca expeditorul raspunde prin neglijenta
lui B, neglijenta trebuie sa se refere la acele trasaturi ale transportatorului care ar
putea provoca prejudiciul, rezultatul mentionat in articol si nu la orice neglijenta =>
depinde de modul in care interpretam insolventa
- Art 2021: nu il putem aplica pentru ca vorbeste de insolvabilitate, iar in speta e
insolventa. Ipoteza de la acest art fi ca B, mandatarul, raspunde pentru faptele lui T,
in situatia in care mandatarul stia de insolvabilitatea lui T.
- Art 2052(1): ipoteza e ca comisionarul B va raspunde fata de A pentru neglijenta lui T,
pentru neindeplinirea obligatiilor tertului, aceasta fiind insa o exceptie, in masura in
care in contractul dintre A si B s-a mentionat expres acest lucru = star de incredere.
In speta nu e aplicabil pentru ca nu avem aceasta clauza in contract.
- Art 2067(2) – e o aplicatie a lui 2052: ipoteza e ca expeditorul raspunde pentru
faptele trasportatorului cand isi asuma ca bunurile sa ajunga la destinatie -> nu avem
aceasta situatie.
 cand incheiem contractulde expeditie, e bine sa includem clauze, altfel ramanem cu
prejudiciul in patrimoniul nostru (2052 sau 2067 alin 2).

Alta actiune: 2067(2) – actiunea lui D impotriva expeditorului T, pe temeiul contractului de

expeditiei si a regulilor de la stipulatia pentru altul. Daca si-a asumat, destinatarul a primit
prin contract un drept, situatie care ne aminteste de stipulatia pentru altul.

Cerinta 2
Adauga deci un intermediar S prin care B executa contractul de expeditie. B nu avea
autorizatie.
Diferenta intre situatia in care B contracteaza cu T si situatia in care contracteaza cu S: art
2068(1): S ar fi expeditor intermediar in acest contract.
- art 2048
- art 2023(4): mandantul e A, iar mandatarul e B – daca nu avem autorizare sa
substituim, B raspunde pentru actele realizate de S => actiunea a mandatului
impotriva mandatarului. Daca S ar fi facut ce a facut B, ar fi pastrate discutiile de la
2068
- actiunea lui A impotriva lui S -> pentru fapte care sa conduca la prejudiicul pentru
care il avem

Cerinta 3
Drept la contraordin apartine la incheierea contractului expeditorului => putea sa schimbe
destinatia (art 1977). Il exercita cand il cere comitentul, caci e prevazut pentru expeditor in
contractul de transport, dar acesta fiind incheiat in executarea unui contract de expeditie,
actioneaza in interesele lui A SA. B, ca sa apere interesele, ar trebui sa exercite contraordinul
doar cand A SA ii cere. B trebuie sa execute incpeerea, dar trebuie sa si aiba dreptul la
contraordin. Daca accepta contractul de transport, titularul dreptului la contraordin devine
destinatarul => B nu ar avea ce sa exercite.

Continuare speta curs 10

63(3) teza II – nu poate depasi lit b

70000 – suma in caz de pierderi a partii avariate

Cele doua sume de 7000 si 8000 lei nu depasesc 70000 lei (limita instituita de art 63(3)).

Se pune problema ce suma din cele 2 se va acorda?

63(3) lit b – 70000 lei

63(2)

Rezulta ca operatorul de transport nu trebuie sa plateasca mai mult de 70000lei.

Calculul pentru despagubiri si avariere pentru intreaga marfa

50t x 80000 = 400000lei despagubiri OG

50t x 70000 = 350000lei limite 63(3) lit a

Intarziere:

63(4), 50

Art 50 stabilirea termenului

24+48+48+24 =

Si incepe sa curga de la 1iunie ora 00:00

1 iunie 00:00  2 iunie 00:00  …  7 iunie 00:00

Transportul a ajuns pe 7 iunie la ora 15:00

In interpretarea art 63(4), in speta se intarzie 15h, trebuie sa dea despagubiri pentru o zi de intarziere
pentru ca textul nu distinge.

2% x 100 x 49t = 98 lei/zi marfa intarziata

CONTRACT DE TRANSPORT FEROVIAR

SPETA 1
Prin actiunea introdusa de C SA in contradictoriu cu CFR Marfa, a solicitat instantei ca parata
sa fie obligata la plata sumei de 930 lei: 780lei contravaloarea a 1600kg fier forjat, iar restul
dobanda legala aferenta perioadei de la data registrarii reclamatiei administrative si pana la
data introducerii cererii. De asemenea, obligarea paratei la plata dobanzii legale in
continuare pana la data platii.
Prin sentinta pronuntata, instanta a admis actiunea asa cum a fost formulata.
Analizati daca exista probleme de legalitate.

In speta e incidenta OUG 12/1998.

Nu e bine ca a solictat dobanda legala. Art 63: posibilitatea la dobanzi la despagubire -> la
alin 7 dobanzile sunt stabilite la tariful de transport feroviar.
Nu putem aplica OG 13/2013, in speta e problema doar cu dobanda.

SPETA 2
A SRL cu sediul in Bucuresti a incheiat cu B SRL un contract de vanzare avand ca obiect 50t de
material lemnos, prelucrat potrivit unei tehnici moderne, inventie a A SRL. O tona de
material lemnos = 80.000lei. Prin contract, A SRL s-a obligat sa-l predea catre B SRL in statia
de cale ferata din localitatea de unde se afla punctul de trecere al acesteia. Pentru
executarea obligatiei de predare, A SRL solicita un transport pe cale ferata societatii CFR,
trimitand pe fax o comanda pe 28 mai 2015. CFR accepta solicitarile, trimitand accept prin
fax la 29 mai 2015.
Potrivit comenzii, CFR Marfa a pus la dispozitie un vagon specializat pentru transportul
materialului lemnos a 30 mai 2015 in statia de incarcare din Bucuresti.
Dupa incarcarea marfii, A SRL o preda societatii CFR Marfa pe 31 mai 2015, insotita de
scrisoarea de trasura completata in rubricile destinate expeditor. CFR Marfa preda bunurile
si aplica stampila de preluare cu data de 31 mai 2015.
Din documentul de transport rezulta ca destinatar este B SRL, marfa urmand a fi livrata
acestuia in statia din localitatea X aflata la 401km de statia din Bucuresti. Itinerariul ales de
parti implica doua treceri de pe linii principale pe linii secundare. Pretul transportului este de
100lei/tona.
In documentul de transport se specifica faptul ca CFR nu are serviciul suspendat in nicio zi si
nici in sarbatorile legale.
Marfa ajunge pe 7 iunie la ora 13, destinatarul fiind avizat prin fax reprezentantul acestuia se
prezinta sa preia marfa, iar cu ocazia descarcarii observa ca o tona este lipsa, iar o alta tona
este avariata in procent de 10%. Situatia e consemnata in PV semnat de reprezentantul B
SRL si CFR.
In aceste conditii, destinatarul doreste sa angajeze raspunderea contractuala a
transportatorului si se adreseaza unui avocat pentru a i se preciza ce despagubiri poate
solicita care e cuantumul, precum si daca este necesara parcurgerea unei proceduri
prealabile introducerii cererii de chemare in judecata.

Art 64 din OG 7/2005 – pentru procedura prealabila.

Calculam despagubiri conform art 63(2), apoi limita legala conform normelor uniforme si
tragem concluzia -> despagubiri.
art 63(2) face referire exclusiv la paguba efectiv suferita si ne spune clar si care e valoarea la
care ne raportam.
Din totalul de 50t, una e lipsa, iar alta e avariata in proportie de 10%.
1t (cat e lipsa) X 80.000lei = 80.000
Despagubiri conform normelor uniforme: 1000kg X 70lei (limita maxima pe kg) = 70.000lei/t
=> limita maxima a depagubirilor
In privinta pierderilor: operatorul poate fi obligat la dobanzi la despagubiri, la tariful de
transport feroviar. Trebuie sa restituie tariful de transport, 1 tona X 100lei.
Putem trece peste limita de despagubiri? Art 41 + 63(6): e nevoie de o astfel de clauza
pentru a acoperi tot prejudiciul => noua limita (80.000 lei).
O clauza trebuie sa contina suma pe care o protejam => putem recupera tot daca putem
dovedi.
Nu o confundam cu o clauza penala, e o agravare a raspunderii, dar modifica doar limita
pana la care pot dovedi prejudiciul.
O alta situatie e alin 5, atunci cand se actioneaza cu intentia de a cauza prejudiciul nu se mai
poate invoca limita de raspundere.

b. despagubiri pentru avariere: art 63(3)

1 tona X 10% = 1000lei
La lit b e stabilita limita maxima de despagubirii.
Se calculeaza ca toata tona e avariata 10% e doar procent de avariere?
70.000 X 10% = 7000 lei
 SPETA 1

La 1 sept 2015, S A SRL incheie cu S T SA un contract de transport si intocmeste in mod corespunzator documentul
de transport. Partile au convenit sa transporte cele 10 tone de material lemnos pe caile rutiere de la Bucuresti la
Cluj contra unui tarif de 100 lei/t. Destinatarul din documentul de transport este S D SA, iar termenul de predare a
bunurilor la destinatie este 10 dec 2015.

In plus, prin acordul dintre A SRL si T SA, a fost inserata, in contractul de transport, o clauza privind declararea
valorii marfii, partile stabilind 15 lei/kg. A fost introdusa si o clauza de declarare a unui interes special la eliberare
pentru intarziere a marfii in cuantum de 50000lei.

Prevederile contractului de transport au fost in conformitate cu cele ale contractului de vanzare incheiat la
27.08.2015 intre D SA si A SRL. D SA a cumparat 10t de material lemnos la pretul de 10000 lei/t si a insistat cu
privire la necesitatea de a fi livrat la cel mai tarziu pe data de 10 dec 2015 pentru a putea onora comanda a unui
furnizor de mobila , contract ce ii aducea un profit de 20000lei.

La 15 dec 2015, T SA ajunge la destinatie. La primirea marfii de catre destinatar, reprezentantii transportatorului si
ai destinatarului au incheiat un proces verbal constatand avarierea unei tone de material lemnos in proportie de
10%.

A fost formulata o rezerva si in ce priveste intarzierea transportului.

D SA doreste sa afle daca poate formula o actiune pentru a acoperi toate prejudiciile rezultand din neexecutarea
intocmai a contractului de transport.

a) Stabiliti care sunt faptele pentru care poate fi atrasa raspunderea transportatorului si care este cuantumul
despagubirilor ce pot fi solicitate.
b) Stabiliti daca exista vreo schimbare in ce priveste raspunderea transportatorului daca itinerariul ales ar fi fost
Bucuresti-Chisinau.

1. A SRL incheie contract de transport (10tone) cu T SA

Tarif = 100 lei/t
D SA destinatar
Termenul = 10 dec 2015
A SRL incheie contract de vanzare cu D SA

Marfa pierduta (despagubiri)

OG7/2011 -> reglementare uniforma pentru transportul rutier intern si international, aplicandu-se CMR cu cateva
derogari
Art 17 CMR – raspunderea transportatorului
Art 23 CMR
Art 23 – pentru a determina despagubirile in lipsa unor clauze de agravare a raspunderii
Este posibil ca prejudiciul sa fie mai mic decat limita legala a acoperirii prejudiciului. Astfel, calculam mai intai
prejudiciul ce poate fi dovedit.

Prejudiciul (paguba efectiv suferita)

Art 23(2) – pe baza cursului bursei/pretul curent al pietei
1tona = 10000 lei
1t x 10000 lei = 10000 lei (legal)
Limita maxima art 23(3)
2,5 USD x 1000 kg = 2,5 lei x 4 lei x 1000 = 10000 lei
=> a fost acoperit integral prejudiciul suferit
Dar daca ar fi fost 3 lei valoarea usd-ului:
2,5 USD x 1000 kg = 2,5 lei x 3 lei x 1000 = 7500 lei
=> despagubirea nu ar fi acoperit integral prejudiciul suferit
Dar pentru ca in speta aveau o clasa de agravare a raspunderii, se aplica art. 24 CMR. Este o derogare de la
dispozitie (limita), nu de la prejudiciu.

Limita maxima in urma valorii declarate a marfii

15 lei/kg x 1000 kg = 15000 lei
=> astfel se acopera integral prejudiciul suferit de 10000 lei

Daca am fi cumparat la un pret mai mare? Ex.: 16000 lei. Paguba suferita este de 16000 lei si nu acopera integral
(10000) conform art 23(3), iar in baza art 14 pot obtine tot 10000 lei. Prejudiciul nu se calculeaza in limita
cumpararii marfii, paguba suferita se determina doar legal – art 23(2).

Apoi, daca exista vreo clauza, se aplica art 24. Se compara cele doua prejudicii si se vor acorda despagubiri in limita
art 24, in sensul ca daca paguba suferita ar fi fost mai mare decat valoarea declarata a marfii, atunci nu se putea
oferi despagubiri decat in limita valorii declarate a marfii.

In legatura cu pierderea, am constata ca in absenta clauzei, limita prejudiciilor, cat si limita maxima e de 10000 lei si
am acordat 10000 lei. Daca era limita 7500 lei, am fi acordat 7500 lei. Aceasta clauza nu ne permite decat sa lucram
cu cuantumul la limita maxima. Prejudiciul e de 10000 lei si e acoperit de la inceput.

Avarierea marfurilor:

Art. 25 CMR

Prejudiciu: 10 % x 10000 = 1000 lei (partea avariata)

Conform (2) b) vom compara

Limita maxima: 1t x 10000lei = 10000 lei

Putem acorda despagubiri integrale pentru tona avariata (prejudiciul suferit) intrucat nu se depaseste limita
maxima.

Acest lucru se face in absenta valorii declarate de parti.

Mai avem ceva de avut in vedere?

Din ce am scris mai sus, nu rezulta rationamentul complet.

Limita maxima de la avariere este reprezentata de suma care ar trebui platita in caz de pierdere a partii avariate.

Limita maxima cum este fata de prejudiciul suferit de 1000 lei?

Despagubirea este 1000 lei.

Trebuie sa ne uitam si la limita maxima prevazuta la pierdere.

Daca nu avem si pierdere, si nu avem si avariere, rationamentul trebuie facut complet (asa cum s-a facut anterior,
inainte de pauza) pentru a fi punctati la examen. Daca avem si pierdere si avariere, putem scrie direct.

Modul de calcul la avarii e dupa acelasi rationament.

Concluzia: in sensul ca in cazul nostru, acoperim integral prejudiciul dovedit de 1000lei calculat conform CMR.

Are vreo relevanta clauza declararii valorii marfurilor? Din perspectiva rationamentului, daca avem declaratie a
valorii marfurilor, se mareste limita maxima sau nu? Daca am limita maxima stabilita, valoarea declarata a marfii
imi influenteaza limita maxima calculata la avariere?

Mecanismul de la pierdere il luam si il punem la limitele de apreciere a prejudiciului de la avariere. Avand in speta
si o clauza de declarare a valorii marfurilor in contract, aceasta ar fi modificat prin mecanism, dat nu si in ceea ce
priveste sumele din speta.

La pierdere, la sumele de acolo am fi trebuit sa mai adaugam si daunele de la art. 23(4).

1 t x 100 lei = 100 lei  taxa de transport

Tarif de transport art. 25

In caz de avaiere:

10% x 1t x 100 lei = 10 lei/tona

Se mai adauga si dobanzile de la art. 27(1): 5% dobanzi pe an

Intarziere:

Ne uitam la mecanismul general ca sa stabilim, si apoi vedem influenta clauzei de declarare a unui interes spcial de
eliberare.

Art. 23 (5)

Prejudiciul la intarziere – cum il determinam? Ne raportam la beneficiul nerealizat – prejudiciul dovedit. Avem grija
sa nu incurcam transporturile! Daca nu ni se spune cum sa calculam prejudiciul, aplicam regulile de drept comun:
prejudiciul suferit + beneficiul nerealizat. Prejudiciul este suma de 20000 lei ca beneficiu nerealizat ca prejudiciu
dovedit.

Limitele de acoperire al prejudiciului sunt reglementate de art. 23(5) - daune care nu pot depasi pretul
transportului.

9 tone intarziate (cele pierdute nu sunt intarziate)

9 t x 100 lei/t = 900 lei => despagubrea este de 900 lei.

Putem acorda si dobanzile de la art. 27.

In speta exista o clauza de declarare a unui interes special de eliberare pentru intarziere in cuantum de 50000 lei.

Art. 26(2) declaratia de interes 50000 lei – limita la care ne raportam

Vom restituti prejudiciul imediat dovedit, adica 20000 lei (despagubiri pentru prejudiciul integral suferit).

Mai avem si alte situatii in care nu se tine cont de limitele stabilite de lege? Art. 29.
 c) O sa facem doar mentiunile referitoare la ce se modifica:

Transport international

Se verifica aplicarea CMR art. 1.

Ne uitam la art identificate anterior:art. 23 si urmatoarele

La art 23(3) – punem 8,33 unitati de cont pe kg (fata de speta anterioara, unde erau USD)

Se modifica limita maxima de calcul, adica cea de 2,5 usd cu 8,33 unitati de cont.

Daca avem clauza la speta, profa va puncta astfel: trebuie sa calculam mecanismul general si apoi mecanismul
conform clauzei. Daca zice doar de despagubiri la clauza, calculam doar despagubirile.

La examen scriem doar modificarile.

SPETA 2

A si B au incheiat un contract de vanzare avand ca obiect 10 t de material lemnos. Prin contract, A, vanzator cu
sediul in Bucuresti, s-a obligat fata de B, cumparator din Moscova, sa predea marfurile la sediul lui B. In acest sens,
A s-a obligat sa incheie un contract de transport rutier prin care marfa trebuie ridicata la 15.03.2015 de la sediul lui
A si predata lui B la 21.03.2015.

La 10.03.2015, A si T inchee un contract de transport. In scrisoarea de trasura intocmita la aceasta data – insearata
o mentiune => B are un drept de dispozitie asupra marfii. A fost incheiat in 3 exemplare originale, primul la
expeditor, iar celelalte la transportator.

Inainte de plecare, A trimite pe fax lui B contractul de transport si exemplarele scrisorii de trasura. Marfa este
preluata de la sediul lui A la 15.03.2015, in aceeasi zi, T plecand spre destinatie.

Pe 16.03.2015, B incheie un contract vanzare cu X, avand ca obiect 10t de material lemnosde tipul celui ce a fost
cumparat de B de la A. B s-a obligat fata de X sa predea marfa la 21.03.2015.

Stabiliti ce ar putea face B pentru a-si indeplini obligatia fata de X daca singurele marfuri pe care le-ar avea la
dispozitie ar fi cele ce urmeaza sa le primeasca de la A.

Cum facem sa schimbam destinatarul pentru ca B nu vrea sa mai primeasca marfurile, ci vrea sa le primeasca X.

Dreptul la contraordin – potr Cciv.

Sa vedem daca CMR spune tot drept la contraordin – cf. art 12 CMR – dr la dispozitie
12(3) – dr la dispozitie apartine destinatarului (exceptia)in situata in care se face o mentiune in acest scop in
scrisoarea de trasura.

Regula – dr la dispozitie (de a modifica contractul conform CMR) apartine expeditorului.

In speta avem o astfel de mentiune? Da. Deci dreptul de dispozitie apartine destinatarului.

E el titular al dreptului, dar pt a-l exercita ii trebuie exemplarul scrisorii de trasura – art 12(5) a).

Pe acest exemplar urmand sa mentioneze modificarile pe care le va face. De cand e titular al dr de dispozitie asupra
marfii destinatarul? De la mom la care este inscris dr sau in scrisoarea de trasura.

Originalul se gaseste la expeditor. Poate sa-l ceara frumos?

Este suficienta o copie? Nu. Lucram doar cu originalul. Exemplarul original trebuie sa ajunga la B. Cum ajunge la el?
Printr-un mijloc de transport mai rapida decat contractul de transport dintre A si T. Daca A nu vrea sa ii trimita, ce
poate sa faca B?

Exista si obligatia lui A de a-i pune la dispozitie mijloacele necesare de exercitare a drepturilor de catre B. A are
obligatia de a preda acest exemplar catre B de o maniera de a-si exercita astfel B dreptul stipulat. B poate sa il
oblige pe A prin instanta sa predea chiar si daca a suferit o intarziere astfel primind despagubiri pentru prejudiciul
cauzat prin intarziere suferit de B prin netransmiterea originalului.

SPETA 3

Pe 01.03.2016, S A a incheiat cu S B un contract ce presupune deplasarea unei cantitati de marfa de la Bucuresti la

Bruxelles pe caile rutiere contra unui pret de 1000 lei.

Cu ocazia intocmirii scrisorii de trasura, a fost indicata o greutate bruta a marfii de 10t. la inscrierea mentiunii,
referitor la cantitatea de marfa a fost avuta in vedere greutatea ce rezulta din inmultirea numarului de colete
incarcate cu cantitatea de marfa specifica unui colet.

Cu ocazia unui control din vama X, s-a constatat ca in mijlocul de transport se afla o cantitate de marfa de 12t,
astfel incat a fost achitata o amenda.

Stabiliti daca exista o modalitate ca transportatorul sa-si acopere prejudiciul suferit ca urmare a achitarii amenzii.

Art. 8 nu se aplica pentru ca acesta vorbeste despre greutate bruta, iar in speta este vorba despre numarul de
colete.

Speta conexa si vecina: Taxa de deplasare pe teritoriul Bulgariei pentru supraincarcare. Transportatorul a platit taxa
si a intentat actiune impotriva expeditorului . actiunea a fost respinsa. Este corect? Fapta ce a dus la plata taxei nu
este inexactitatea din scrisoarea de trasura, ci greutatea autovehiculului. Astfel, expeditorul trebuie sa plateasca
taxele dar nu avand ca temei inexactitatea.
CURS 12
Speta 1
Societatea A SA si societatea T SA au incheiat doua contracte de transport pe mare, unul pe
data de 1 martie 2015, iar cel de al doilea la data de 5 martie 2015. Pentru fiecare contract,
ininerariul presupune plecarea din portul Constanta si ajungerea la destinatie in portul X.
Destinatarul transportului e societatea A SA, sucursala din portul X. Navrul stabilit pentru
fiecare contract de transport este de 1E/kg marfa transportata. Potrivit primului contract de
transport, partile au stabilit ca urmeaza a fi transportata o cantitate de 100t marfa,
contravaloarea unui kilogram de marfa fiind 10000lei. Aceasta va fi stivuita in 4 dintre
magaziile navei, respectiv cate 25t marfa in fiecare magazie.
Potrivit celui de-al doilea contract de transport, partile au stabilit faptul ca urmeaza a fi
transportata o cantitate de 100t marfa contravaloarea 1kg marfa fiind de 10.000lei. Pentru
transport urmeaza a fi folosite 4 nave, fiecare nava urmand a transporta o cantitate de 25t.
In executarea primului contract de transport, transportatorul trebuia sa ajunga la destinatie
pe data de 15 martie 2015, dar nu a reusit sa respecte termenul. Intarzierea a fost de o luna,
ajungand la destinatie pe 15 aprilie 2015. E parcursul derularii transportului, marfa stivuita in
3 magazii a fost avariata in proportie de 10%. Cauza e reprezentata de fenomene
meteorologice obisnuite, prin raportare la itinerariul ales de parti.
In executarea celui de al doilea contract de transport, transportatorul trebuia sa ajunga la
destinatie pe data de 20 martie. La data stabilita prin contract au ajuns la destinatie 3 dintre
vasele de incarcare. Cel de-al patrulea vas a ajuns la destinatie inregistrad o intarziere de 1
luna, ajungand la data de 20.04.2015.
Pentru fiecare dintre cele 2 transporturi, destinatarul a dovedit ca intarzierea i-a cauzat
prejudicii de 50.000E
Cerinta: stabilit cuantumul despagubirilor la care ar putea fi obligat transportatorul,
cunoscand ca DST e 4 lei.

INTARZIEREA
Art 6 lit b din conventia de la Hamburg:
Prejudiciu pt intarziere de 50.000 art 5(1).
Art 6 lit b – limita 1: [1E/kg (navrul) X 100.000t] x 2,5 (din actul normativ) = 250.000E
Limita 2: 1E/kg (navrul) X 100.000t = 100.000E
Prejudiciul se incadreaza, nu depaseste limita, deci pentru primul contract e acoperit
integral.
Pentru contractul 2:
Marfa care a ajuns cu intarziere e de pe un singur vas, cel de al patrulea. Deci calculam pt 25t
marfa.
Limita 1: 2,5 x 1E/kg X 25.000t = 62.500E
Limita 2: 1E/kg X 100.000kg = 100.000E
Si aici se poate acoperi prejudiciul, e mai mic decat limitele, se acopera integral. (ne luam
dupa limita mai mica).

AVARIEREA
1.prejudiciu:
Nu gasim ceva specific, deci aplicam dispozitiile din NCC referitoare la prejudiciu. Paguba
suferita + beneficiul nerealizat.
10% X (10.000lei/kg X 75.000kg) = 75.000.000lei

2.limite: art 6(1), lit a

2,5 X 4(DST) X 100.000 kg = 1.000.000 lei
835 X 4 X 3 = 10.020 lei
Limita = 750.000lei => acoperim din prejudiicu max 750.000 lei
(Spune in lege ca luam cel mai mare).

3.despagubirea
750.000lei
50.000 X 4lei = 200.000 intarziere + 750.000lei (avariere) = 950.000lei
1.000.000lei e mai mare decat 950.000, deci suma se acopera integral.

In ceea ce priveste limitele, in contractul 1 luam in vedere intreaga cantitate de marfa (toata
a intarziat).
Contractul 2:
Limite: art 6 lit c
Intarziere: 2,5 X 4 X 25.000 kg = 250.000 lei vs 50.000E X 4 = 200.000 prejudiciu
Intarzierea e mai mica decat limita, deci contractul 2 e acoperit integral.
Speta 2
La data de 20.02.2015, societatea A SRL si M SA incheie un contract prin care societatea A
SRL se obliga sa puna la dispozitia societatii M SA o nava echipata si inarmanata in vederea
transportarii materiilor prime, necesare pentru desfasuarrea activitatii M SA. Necesitatea
incheierii contractului a aparut ca urmare a inexistentei transporturilor cu vase de linie intre
porturile X si Y.
Prin contract, societatea M SA se obliga sa puna lunar la dispozitia societatii A SRL o cantitate
de 10.000t materii prime si sa plateasca pentru fiecare tona de marfa transportata o nava de
10 dolari/tona. Nava se afla la dispozitia societatii M SA in portul X si va trebui incarcata de
aceasta in termen de 10 ore calculate de la ora 0 a zilei urmatoare celei in care are loc
primirea de catre societatea M SA a notificarii cunoscand faptul ca nava a ajuns in forta si e
gata de operare. Depasirea termenului se sanctioneza cu plata de catre societatea M SA a
sumei de 2000 dolari pe ora de intarziere. Descarcarea marfii trebuie realizata tot de catre M
SA in termen de 10h calculate de la momentul ajungerii navei in portul Y. Depasirea
termenului se sanctioneaza cu plata de catre M SA a sumei de 2000 dolari pe ora de
intarziere. N contract s-a prevazut imprevizibilitatea reversibilitatea functiilor de incarcare si
descarcare.
La 1 februarie 2015, societatea A SRL a notificat societatea M SA faptul ca nava a ajuns in
port si e gata de operare. Societatea M a inceput incarcarea marfii pe data de 2 februarie
2015, dar a depasit termenul de incarcare cu 3h. La destinatie s-a ajuns pe data de 3
februarie 2015, iar descarcarea s-a realizat in 9h.
La 1 mai 2015, societatea A SRL a notificat societatii M SA faptul ca nava a ajuns in port si e
gata de operare. Dorind sa ???, societatea M SA a incarcat marfa pe un alt vas, comunicand
pe 1 mai 2015 societatii A SRL faptul ca nu are marfa pentru incarcare.
La data de 2 mai 2015, la ora 7, nava paraseste portul X neincarcata.
La data de 31 ianuarie 2016, societatea M SA doreste sa puna capat relatiilor contractuale cu
A SRL. In aceasta situatie, societatea A SRL doreste sa introduca o actiune impotriva
societatii M SA, invocand incalcarea obligatiilor contractuale in legatura cu transportul
organizat pe data de 1 februarie 2015, respectiv 1 mai 2015.
Cerinta: stabilit care ar putea fi cuantumul total al pretentiilor pe care le-ar putea formula
societatea A SRL impotriva societatii M SA.