Drept civil. Prescripţia extinctivă.

Persoanele
Seminar 7 – Capacitatea de folosință a persoanei fizice

1. La data de 5.11.2011, A se afla, singur, în concediu în Japonia, când a avut loc un puternic cutremur care a
provocat decesul a circa 20.000 de persoane din localitatea în care se afla A. Cum localitatea a fost inundată de
valuri oceanice în urma cutremurului, cadavrul lui A nu a fost niciodată descoperit. Ultimul mesaj transmis in țară
de către A fusese un e-mail către soția sa, B, din data de 4.11.2011. La data de 5.07.2012, B l-a născut pe copilul
C. Ulterior, la data de 5.09.2012, a fost admisă (definitiv) acțiunea lui B în declararea morții lui A, fiind stabilită,
ca dată a morții, ziua de 5.11.2011. D, care era chiriaș al unui imobil care îi aparținuse lui A și care a refuzat să
părăsească imobilul la expirarea termenului contractual, în ciuda cererii exprese a lui B (transmisă lui D la
5.08.2012), formulează, la data de 1.04.2013, o cerere în constatarea inexistenței dreptului de proprietate al lui
B și C asupra imobilului în cauză, motivând că:
- Hotărârea judecătorească de declarare a morții lui A este nulă absolut (și, prin urmare, de drept) de
vreme ce a fost ignorată condiția dispariției lui A pentru cel puțin doi ani. Așadar, nu se pune problema
moștenirii lui A de către B și C, acesta fiind prezumat a fi în viață.
- Chiar dacă hotărârea judecătorească ar fi valabilă, ea nu își poate produce efectele decât de la data la
care a rămas definitivă, deci D n-ar putea fi considerat decedat decât cu începere din data de 5.09.2012.
- În plus, în privința lui C, operează o prezumție absolută în sensul că a fost conceput între a 300-a și a 180-
a zi dinaintea nașterii (5.05.2012), or, această prezumție nu se poate aplica de vreme ce A nu a fost în
viață (potrivit hotărârii judecătorești) în tot acest interval. Prin urmare, C n-a fost conceput în căsătorie
și nu poate fi prezumat copil al lui A. În fine, C nu putea moșteni pentru că nu avea capacitate civilă la
data presupusului deces al lui A.
În calitate de judecător, soluționați acțiunea lui D, pronunțându-vă asupra tuturor susținerilor acestuia.

2. În data de 19 noiembrie 2011, A completează o cerere de asigurare de viață în care îl desemnează beneficiar
pe B. Documentul este semnat la sediul C SRL, un broker de asigurări, angajatorul lui A. Conform procedurilor
interne ale C SRL, documentația semnată de A trebuia trimisă în termen de 48 de ore către D SA, societate de
asigurare, în vederea emiterii poliței de asigurare. C SRL remite documentele către D SA la data de 15 martie
2012. La data de 15 ianuarie 2012, se pronunță hotărârea de divorț a lui A și B, A urmând a primi numele de
dinaintea căsătoriei (X). A informează la data de 20 ianuarie 2012 pe angajator, C SRL, despre survenirea
divorțului, precizând că va primi noul act de identitate pe 15 februarie 2012.
În data de 25 martie 2012, X (fostă A) si B decedează într-un accident de circulație pe autostrada A2, în urma
unui carambol pricinuit din cauza ceții. În urma accidentului, autoturismul în care se aflau X (fostă A) și B se
răstoarnă și ia foc, cauzând explozia rezervorului de combustibil. Pe certificatul de deces al lui X este menționată
ca oră a decesului 8.23 AM. Aceeași oră este indicată și pe certificatul de deces al lui B, medicul precizând în
raportul de autopsie că a examinat două cadavre arse care nu prezentau urme de fum în plămâni, ora decesului
fiind preluată din procesul-verbal întocmit de Poliția Autostrăzii ca fiind ora la care s-a produs coliziunea.
În data de 30 septembrie 2013, E, mama lui X (fostă A), introduce acțiune împotriva C SRL și D SA, prin care
solicită achitarea indemnizației de asigurare. E prezintă un certificat de moștenitor din care rezultă că este unica
moștenitoare a lui X (fostă A). Prin cererea de intervenție în nume propriu din 30 octombrie 2013, F și G, părinții
lui B, solicită plata în favoarea lor a indemnizației de asigurare, dovedind că sunt singurii moștenitori ai lui B,
beneficiarul asigurării.
C SRL se apără menționând că nu a fost eliberată polița de asigurare, deci nu s-a încheiat contractul de
asigurare, documentele nefiind încă procesate de D SA la data accidentului. Întârzierea în trimiterea
documentației a fost justificată de faptul că s-a așteptat emiterea noii cărți de identitate pentru A, pe noul nume
(X). D SA se apără susținând că nu deține nicio poliță de asigurare pe numele X.

Notă: a se vedea și dispozițiile art. 2230 NCC

1
3. La data de 3.10.2011, A mandatează, prin procură autentică, pe X să vândă un imobil al lui A la un preț minim
de 100.000 EUR. La data de 2.01.2012, A decedează. La data de 15.01.2012, X îi vinde imobilul lui Y pentru prețul
de 150.000 EUR. La data de 10.06.2012, B (cetățean german cu domiciliul în străinătate) obține un certificat de
moștenitor din care rezultă că este unicul moștenitor al lui A. Neavând timp de stat în România, B îl mandatează
pe C, avocat, să gestioneze procedura succesorală și să lichideze bunurile moștenirii, urmând să primească un
procent de 10% din sumele realizate. Făcând inventarul bunurilor succesiunii, C află de imobil, iar din cercetarea
cărții funciare descoperă că aparține lui Y.
La data de 12.09.2012, B (prin avocatul C) formulează acțiune împotriva lui X și Y pentru constatarea nulității
absolute a contractului de vânzare-cumpărare întrucât nu a fost înștiințat despre acest act, caz în care l-ar fi
dezavuat. Acțiunea este respinsă. La data de 13.12.2013, B (prin avocatul C) formulează apel. La primul termen,
X depune la dosar o copie certificată a unui certificat de deces din Germania conform căruia B a decedat la data
de 12.12.2013. În calitate de judecător, soluționați acțiunea.