Drept civil. Prescripţia extinctivă.

Persoanele
Seminar 9 – Ocrotirea persoanei fizice

1. Prin contractul de mandat încheiat în formă autentică la data de 1.11.2011, A și B (soți) l-au desemnat pe C, în
vârstă de 59 de ani și fost soț al lui A, ca tutore pentru situația în care nu vor putea exercita ocrotirea copilului X
(în vârstă de 8 ani). La 1.01.2013, A și B au decedat într-un accident. X era singurul succesibil al lui B, iar față de
A aveau calitatea de succesibili X și Y, acesta din urmă, în vârstă de 30 de ani, fiind copilul născut din căsătoria
dintre A și C. La sesizarea Serviciului public comunitar local pentru evidența persoanelor al sectorului 3 București,
instanța de tutelă l-a numit ca tutore pe C (prin încheierea pronunțată la 15.01.2013 și comunicată lui C la
1.02.2013), deși, fiind ascultat în procedura de numire, C a afirmat că se opune numirii sale ca tutore al lui X,
invocând art. 2034 C. civ. La 5.03.2013, C a acceptat, în numele lui X, moștenirile lui A și lui B, fără să fi obținut
în prealabil autorizarea instanței de tutelă. Y a acceptat și el moștenirea lui A. Anterior, la 5.02.2013, un terț începuse
executarea silită asupra imobilului care îi aparținuse lui A (bun propriu), iar în această procedură C nu a invocat
prescripția dreptului de a cere executarea silită, deși termenul de prescripție se împlinise. Imobilul a fost adjudecat
de Y în urma licitației de vânzare silită.
La data de 1.06.2013, procurorul P a formulat o cerere la instanța de tutelă, solicitând:
a) desființarea tutelei ca urmare a instituirii nelegale a acesteia sau, în subsidiar, îndepărtarea lui C de la
exercitarea tutelei;
b) anularea acceptării moștenirii și anularea actului încheiat între X (prin C) și Y;
c) aplicarea unei amenzi civile pentru C.
În calitate de judecător, soluționați cererea procurorului, având în vedere și susținerea acestuia din urmă în sensul
că C a fost ținut de obligațiile de tutore începând cu data de 15.01.2013.

2. În data de 1.10.2012, A a cerut instanței de tutelă numirea unui curator pentru soțul său B, despre care nimeni
nu avea informații de mai mult de un an și jumătate. La solicitarea lui A, prin hotărâre rămasă definitivă la 1.11.2012,
instanța l-a numit drept curator pe C, vechi prieten al lui B și avocat al acestuia în trecut, însărcinându-l pe acesta
cu obligațiile unui mandatar general. La 1.02.2013, C a vândut către D autoturismul lui B, care rămăsese nefolosit.
Prețul încasat i-a fost remis de C lui A, după care C a depus la instanța de tutelă o declarație în formă autentică
notarială, prin care renunța la funcția sa, în temeiul art. 183 și 2034 C. civ. Ulterior, tot la cererea lui A, B a fost
declarat mort pe cale judecătorească. Hotărârea (rămasă definitivă la 1.11.2013) stabilea data morții la 1.04.2013,
reținând că, potrivit celor dovedite de A, la data dispariției B suferea de o afecțiune oncologică pentru care medicul
de specialitate anticipase decesul în aproximativ doi ani. La 15.11.2013, B, care dorise să-și petreacă ultima parte a
vieții călătorind în Africa, a reapărut și, prin acțiunea introdusă împotriva lui C și a lui D, a solicitat anularea actului
de vânzare din 1.02.2013 sau, în subsidiar, constatarea inopozabilității acestui în ceea ce îl privește, precum și
restituirea autoturismului. În sprijinul cererii de anulare, B a invocat incapacitatea sa pe durata existenței curatelei,
precum și art. 54 C. civ.
Cerințe: (a) Precizați dacă renunțarea lui C la exercitarea curatelei este valabilă și eficace. (b) În calitate de judecător,
soluționați cererea lui B.