Drept civil. Prescripţia extinctivă.

Persoanele
Seminar 4-5 – Termenele de prescripție extinctivă, acte de dispoziție privind prescripția extinctivă, invocarea
prescripției extinctive, începutul termenului prescripției extinctive, cursul prescripției extinctive

1. Arătați, motivat, care este momentul de început al cursului prescripției dreptului material la acțiunea în
restituirea prestațiilor efectuate în baza actelor juridice lovite de nulitate, anulate, supuse rezoluțiunii ori afectate
de alte cauze de ineficacitate.

2. Prin contractul de vânzare încheiat la 10 octombrie 2011, societatea Sunet SRL (din București) a vândut
societății X SA (din Timișoara) două sisteme audio diferite, pe care cumpărătoarea urma să le înstrăineze către doi
consumatori interesați din Timișoara. Potrivit contractului, prețul aparatelor, de 15.000 de lei (în total) urma să
fie plătit până la data de 1 iulie 2012 (după care deveneau aplicabile dobânzi de 500 de lei pe lună). Întrucât a
considerat că o creditează pe cumpărătoare cu prețul vânzării, Sunet SRL a cerut garanții pentru plata prețului,
astfel încât domnul Y, administrator al cumpărătoarei, a constituit vânzătoarei, tot la 10 octombrie 2011, o ipotecă
mobiliară asupra autoturismului personal. La 1 august 2013, aflându-se într-o situație economică dificilă,
societatea X a transmis prin fax societății Sunet SRL o solicitare semnată de alt administrator decât Y și având
următorul conținut: ”Vă propunem transmiterea în proprietate a unui autoturism marca Renault Kangoo, la mâna
a doua, pentru reglementarea situației contractului încheiat la 10 octombrie 2011.” Vânzătoarea nu a răspuns
acestei propuneri dar, la 1 septembrie 2013, prin executor judecătoresc, a început executarea silită asupra
autoturismului lui Y (în valoare de 25.000 de lei), pentru suma de 21.500 de lei, reprezentând capital și dobânzi.
După vânzarea autoturismului, societatea Sunet a încasat suma de 21.500 de lei.
Y formulează contestație la executare, invocând prescripția extinctivă a dreptului societății Sunet SRL.
Prin întâmpinare, Sunet SRL arată că:
a) Nu s-a împlinit termenul de prescripție pentru urmărirea lui Y.
b) Societatea X a recunoscut datoria prin solicitarea din 1 august 2013.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, Y arată că:
a) Recunoașterea datoriei s-a făcut după împlinirea termenului de prescripție, iar acest lucru nu era cunoscut de
cumpărătoare (aspect pe care Y l-a și dovedit).
b) Recunoașterea datoriei n-a fost expresă și, prin urmare, este ineficace.
c) Recunoașterea datoriei nu îi poate fi opusă, chiar dacă ar fi fost eficace.
În calitate de judecător, soluționați contestația lui Y, pronunțându-vă asupra fiecărei susțineri a părților.

3. În data de 5.02.2013, o macara aflată pe șantierul societății X (unde se construia un nou centru comercial) a
lovit, din culpa operatorului, casa lui Y, aflată în imediata vecinătate a șantierului. În urma accidentului, acoperișul
casei lui Y a fost avariat grav. Dauna a fost evaluată de către un expert, în aceeași zi, la 50.000 de lei. Întrucât Y
încheiase un contract de asigurare, pentru casă, cu societatea Z, aceasta din urmă i-a plătit lui Y o indemnizație de
asigurare de 50.000 de lei, în data de 1.06.2013. Invocând subrogația în drepturile asiguratului Y (conform art.
2210 C. civ. și Legii nr. 136/1995), societatea de asigurări Z a chemat în judecată, la 1.02.2016, societatea X,
solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum de 50.000 de lei. Societatea X s-a apărat invocând
stingerea dreptului material la acțiune prin efectul prescripției extinctive. În calitate de judecător, soluționați
cererea de chemare în judecată, având în vedere și art. 2519 C. civ.

4. Presupunând că nu intervin cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive, arătați
când se împlinește termenul de prescripție în fiecare dintre următoarele cazuri:
- Avocatul X îl cheamă în judecată pe clientul său pentru plata onorariului de succes convenit (prin
contractul de asistență juridică din 1.02.2012) pentru cauza soluționată definitiv prin hotărârea
judecătorească rămasă definitivă la 1.03.2013.
1
 - Mama lui X (minor în vârstă de 13 ani), acționând în numele și pe seama acestuia din urmă, îl cheamă în
judecată pe Y, solicitând despăgubiri de 20.000 de lei, reprezentând cheltuielile pentru îngrijirea medicală
a minorului X în urma lovirii acestuia de către Y în data de 1.03.2012, potrivit documentelor justificative
(facturi fiscale și documente aferente serviciilor prestate, precum radiografii, buletine de analize etc.)
comunicate de către spitalul privat mamei lui X, la data de 5.09.2012.
- Expertul topograf X îl cheamă în judecată pe clientul Y pentru plata onorariului convenit (prin contractul
de antrepriză din 1.02.2013) pentru lucrarea de cadastru finalizată în 1.08.2013, onorariu scadent în data
de 1.05.2013.
- Societatea X cheamă în judecată societatea Y, proprietara vasului Steaua României, pentru plata de
daune-interese în cuantum de 15.000 de Euro, pentru deteriorarea mărfurilor (echipamente IT)
transportate de către Y din Rotterdam către Constanța, în urma inundării calei; contractul de transport s-
a încheiat în 5.01.2013, dauna s-a produs în data de 15.01.2013, iar descoperirea daunei de către
reprezentanții societății X a avut loc la 20.01.2013, la sosirea vasului în portul Constanța.

5. În data de 1.02.2012, Primus și Secundus au încheiat un contract prin care Primus s-a obligat să îi vândă lui
Secundus o casă de vacanță din Sinaia la data de 1.06.2012, iar Secundus s-a obligat să cumpere casa de vacanță
pentru un preț de 200.000 de lei. Nu s-a făcut vreo înscriere în cartea funciară ca urmare a contractului din
1.02.2012.
În data de 1.04.2012, Primus a fost contactat de Tertius, un investitor interesat de realizarea unui parc
agroturistic și dispus, prin urmare, să îi plătească lui Primus un preț de 300.000 de lei pentru aceeași casă de
vacanță. La 5.04.2012, Primus și Tertius au încheiat contractul de vânzare, în care a fost introdusă, însă, la inițiativa
lui Primus, și o clauză în sensul că Tertius cunoaște și acceptă că imobilul fusese promis spre vânzare către
Secundus. Printr-o altă clauză, s-a prevăzut că termenul de prescripție pentru orice acțiune care ar tinde la
ineficacitatea contractului, indiferent că este formulată de o parte sau de un terț, va fi de 1 an.
La 1.06.2012, fiind în pregătiri pentru cumpărarea imobilului, Secundus a obținut un extras de carte funciară.
În acest extras era indicată calitatea de proprietar a lui Tertius, ca urmare a contractului din 5.04.2012. În aceste
condiții, după obținerea de consultații juridice, la 1.12.2013, Secundus a inițiat negocieri cu Primus și cu Tertius,
negocieri eșuate la 1.02.2014. La 1.01.2015, a început o nouă rundă de negocieri, eșuată la 1.03.2015. La
15.08.2015, Secundus i-a chemat în judecată pe Primus și pe Tertius, cerând anularea contractului dintre aceștia.
Prin întâmpinare, Primus și Tertius au arătat că:
a) Secundus, în calitate de terț față de contractul din 5.04.2012, nu poate cere anularea acestuia (nu are calitate
procesuală activă), acesta fiind un drept rezervat părților.
b) Secundus nu poate cere anularea (nu are calitate procesuală activă) pentru că lui Tertius nu îi este opozabil
contractul din 1.02.2012.
c) Chiar dacă Secundus ar putea cere anularea, prescripția s-a împlinit într-un an de la data încheierii contractului
dintre Primus și Tertius (i.e. 5.04.2013).
d) Chiar dacă s-ar aplica termenul de 3 ani, prescripția s-a împlinit cel târziu la 1.06.2015.
Prin răspunsul său la întâmpinare, Secundus a arătat că:
a) Are dreptul de a cere anularea chiar dacă este terț.
b) Contractul din 1.02.2012 îi este opozabil lui Tertius.
c) Se aplică termenul de prescripție de 3 ani.
d) Cursul prescripției a fost suspendat timp de 4 luni (1.12.2013-1.02.2014 și 1.01.2015-1.03.2015).

În calitate de judecător, soluționați acțiunea, pronunțându-vă asupra tuturor susținerilor părților și arătând, în
special, care este termenul de prescripție, de când a început acesta să curgă și când s-a împlinit. NOTĂ: Aveți în
vedere, pentru rezolvare, și art. 627-629 C. civ.

2
6. Societatea BCC, un investitor spaniol care acționează în domeniul imobiliar (clădiri rezidențiale), a încheiat cu
societatea Terenul SA, în data de 1.10.2011, un contract prin care s-a prevăzut că Terenul SA va vinde către BCC
(iar BCC va cumpăra) 30 de loturi de teren situate la periferia cartierului Berceni din București, dacă, până la data
de 1.03.2013, vor fi încheiate toate litigiile care grevează loturile respective. Termenul de prescripție a drepturilor
decurgând din contract a fost limitat la 1 an. Explicația acestei operațiuni rezidă în faptul că BCC dorea să
construiască un nou ansamblu rezidențial pe acele loturi, care aparțineau societății Terenul SA, dar cu privire la
care erau în desfășurare litigii cu diferite persoane fizice, care încercau să obțină terenurile în temeiul legislației
privind măsuri reparatorii, în materie funciară, pentru imobile preluate abuziv de stat în timpul regimului
comunist.
Toate aceste litigii s-au finalizat la data de 1.04.2012, când Terenul SA a încheiat o tranzacție cu toate
persoanele fizice care pretindeau drepturi asupra terenurilor. Notările privitoare la aceste litigii au fost radiate din
cărțile funciare ale imobilelor în aceeași zi. Totuși, găsind un potențial cumpărător cu o ofertă mai bună, Terenul
SA nu a informat societatea BCC cu privire la stingerea litigiilor. Mai mult, în schimburi repetate de mesaje email
și fax, Terenul SA a indicat societății BCC că litigiile nu s-au încheiat și că este cert că ele vor continua și după
1.03.2013. Abia la 1.02.2013, după ce negocierile cu celălalt ofertant au eșuat, Terenul SA a informat BCC că toate
litigiile s-au stins. La apariția unui al treilea ofertant, însă, Terenul SA a refuzat să încheie contractul cu BCC.
Amenințată de BCC cu acțiune în justiție, Terenul SA a emis în favoarea BCC, la 15.03.2013, 4 bilete la ordin
destinate să garanteze obligația din contractul încheiat la 1.10.2011. Ulterior, însă, Terenul SA a refuzat să încheie
contractul. Întrucât valoarea terenurilor era mult mai mare decât sumele pe care le putea încasa prin biletele la
ordin, BCC a formulat acțiune împotriva societății Terenul SA la 1.10.2013.
Terenul SA a invocat prescripția dreptului material la acțiune, BCC răspunzând în sensul că prescripția a fost
suspendată până la 1.02.2013. În subsidiar, BCC a cerut repunerea în termenul de prescripție extinctivă, motivată
de conflictele dintre membrii Colegiului Juridic ai BCC, care au paralizat activitatea juridică a societății până la
15.09.2013. În calitate de judecător, pronunțați-vă asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.