Speță 1

La 23.02.2012 A la chemat in judecata pe B solicitând instanței să dispună anularea

contractului de vanzare-cumparare încheiat între părți, pentru violenta. În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că a fost constrâns să îi vândă apartamentul lui B ca urmare a actelor de
amenințare săvârșite de C împotriva sa.
Din probele administrate se retine ca la 17.10.2011 A ia vândut lui B un
apartament cu prețul de 50 000 euro. Din depozițiile martorilor reiese că la sfârșitul lunii
septembrie 2011, C la amenințat pe A că daca nu îi va vinde lui B acel apartament, îi va
dărâma casa in care locuiește.
Cu 10 zile înainte de încheierea actului, văzând ca amenințările sale nu au efect,
C a dărâmat magazia din apropierea casei .A locuia in acea casa de aproximativ 2 ani
împreuna cu D, relațiile dintre aceștia fiind destul de strânse. Acea casa era proprietatea
exclusive a lui D.
C era fratele lui B.
Ce va hotărî instanța?

Instanța va admite cererea si va dispune anularea contractului încheiat între

părți pentru violență. Potrivit art. 1216 alin (2) din NCC, violența poate fi îndreptată împotriva
persoanei, bun, demnității, onoarea unei părți a actului juridic.
Prin excepție, alin (3) prevede ca violența poate fi îndreptată si împotriva unei
persoane apropiate părții actului. Din interpretarea sistematica si teleologica a celor 2 articole,
rezulta ca indiferent daca violenta e îndreptată in mod direct împotriva unei părți a actului
juridic civil sau împotriva unei persoane apropiate acesteia , valorile amenințate sunt aceleași,
respectiv persoana, bunurile, onoarea sau demnitatea.
In temeiul art. 1220 NCC violenta poate fi exercitata si de un terț numai daca
cealaltă parte cunoaște sau trebuia sa cunoască existenta ei. In speță aceste condiții au fost
dovedite, astfel ca violenta exercitata de C duce la vicierea consimțământului lui A, ca urmare
a legăturii de afecțiune dintre A si D.
 Speța 2

Printr-o cerere de chemare in judecata introdusa la 05.03.2012, Ministerul Public a

chemat in judecata pe A solicitând anularea contractului încheiat intre A si B pentru violență.
În motivarea cererii reclamantul a arătat ca B a fost nevoie să îi vândă lui A un apartament ca
urmare a amenințării cu moartea făcută împotriva vânzătorului de către A. Din probele
administrate se retine ca la 07.02.2012 B ia vândut lui A un apartament cu prețul de
35000euro.Martorii audiați au confirmat amenințarea pe care A ia adresat-o lui B.
În cuprinsul cererii reclamantul a mai arătat ca a luat cunoștință de aceasta
amenințare pe calea unei plângeri făcută de B împotriva lui A.

a) ce va hotărî instanța?

Instanța va respinge cererea pentru lipsa calității procesuale active a

Ministerului Public.
In temeiul art. 45 Codul de Procedura Civila , Ministerul Public poate
introduce o acțiune in justiție atunci când aceasta e necesara pentru apărarea intereselor
minorilor, persoanelor puse sub interdicție si dispăruților.
In speță acțiunea e intentată in interesul lui B, B nu se încadrează in niciuna
din cele 3 categorii menționate, întrucât Ministerul Public nu poate introduce acțiunea in
justiție.

b) Dar daca Min. Public ar fi solicitat anularea contractului intre A si B pentru lipsa
discernământului si printr-o hotărâre judecătorească definitive la 25.02.2012 B a fost pus sub
interdicție , ce ar fi hotărât instanța?
Instanța va admite cererea si va dispune anularea contractului de vanzare-
cumparare încheiat intre A si B, pentru lipsa discernământului lui B la momentul încheierii
contractului.
In baza art. 45 C. Proc. Civila., Ministerul Public poate introduce o acțiune in
justiție in interesul unei persoane puse sub interdicție.
Din interpretarea textului reiese ca punerea sub interdicție trebuie sa fie
anterioara introducerii acțiunii in justiție. Textul nu distinge daca punerea sub interdicție e
ceruta anterior sau ulterior încheierii actului juridic civil, astfel încât acest aspect nu va avea
importanta in privința posibilității introducerii acțiunii in justiție de către Ministerul Public.
Pe fondul cauzei, pentru lipsa discernământului lui B la momentul încheierii
contractului, acesta va fi anulat fără a se impune condiția ca lipsa discernământului sa fie de
notorietate. Art. 1205 NCC sugerează aceasta condiție a notorietății, dar ea trebuie
interpretata in sensul ca daca o parte e pusa sub interdicție ulterior încheierii actului ca urmare
a lipsei discernământului existenta in momentul încheierii actului, cealaltă parte nu se poate
apăra spunând ca nu a cunoscut lipsa discernământului daca acesta era de notorietate.
Notorietatea lipsei discernământului nu e o condiție pentru anularea actului.