Fiul al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat,

Andrei cel minunat. Iar de la mormântul tău din Patras chemi popoarele la Dumnezeu şi acum ne-ai
umplut de bucurie că în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos Domnul l-ai propovăduit (Condacul).
Iubiţi credincioşi,

Astăzi, la 30 noiembrie, prăznuim cu multă bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat,
Apostolul românilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pământul ţării noastre acum aproape 2000 de
ani, în Dobrogea şi la Gurile Dunării.

Sfântul Apostol Andrei era frate după trup cu Sfântul Apostol Petru, fiii lui Iona, din cetatea Betsaida
Galileei, şi se îndeletniceau cu pescuitul.

La început, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi, auzind de
întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, s-a dus în Capernaum, unde locuia Domnul şi L-a
întrebat: Învăţătorule, unde locuieşti? Iar Domnul i-a răspuns: Vino şi vezi! (Ioan 1, 38-39). şi a rămas
cu El în ziua aceea. Astfel, Sfântul Apostol Andrei a fost cel dintâi chemat la vestirea Evangheliei lui
Hristos.
Nu după multe zile, Andrei şi Simon-Petru se aflau într-o corabie cu tatăl lor, Iona; voiau să plece pe
mare la pescuit peşte. Atunci Fiul lui Dumnezeu i-a chemat pe amândoi la apostolie, zicându-le: Veniţi
după Mine şi vă voi face pescari de oameni! (Matei 4, 19).
Din clipa aceea au lăsat toate şi au urmat lui Hristos până la moarte şi Înviere, fiind martori ai
minunilor şi Învierii Lui. Iar după înălţarea Sa la cer, trăgând sorţi unde să plece fiecare la vestirea
Evangheliei, Sfântului Apostol Andrei i-a căzut sorţul să încreştineze mai ales ţările din jurul Mării
Negre.
Deci, mai întâi a creştinat Armenia, Iviria şi Sciţia Mare, adică Ucraina de astăzi, înfigând
Sfânta Cruce pe locul unde este Kievul. Apoi a creştinat Crimeea, sudul Basarabiei şi, trecând pe la
Gurile Dunării, a zăbovit mai mult la Tomis, unde a botezat pe mulţi din Sciţia Mică, adică Dobrogea
de azi.
El a stat cu ucenicii săi într-o peşteră din apropiere, unde făcea Sfânta Liturghie, de teama
păgânilor închinători la idoli. Peştera poartă numele Sfântului Apostol Andrei până astăzi şi se află în
comuna Ion Corvin din sud-vestul judeţului Constanţa. Astăzi s-a construit acolo o mănăstire mare cu
hramul “Sfântul Apostol Andrei”.
Dupa ce a hirotonit episcopi şi preoţi la Tomis – Constanţa de azi – Sfântul Apostol Andrei a trecut
prin Tracia – Bulgaria de azi –, prin Macedonia, prin Grecia şi a ajuns în Peloponez unde a zăbovit
doi ani în oraşul Patras. Aici a creştinat pe mulţi închinători la idoli, a făcut nenumărate minuni, a
dărâmat capiştile idolilor şi a mărturisit pe Hristos cu multă putere.
Văzând aceasta ighemonul cetăţii adică conducătorul ce se chema Egheat, l-a prins, l-a bătut
tare şi l-a aruncat în temniţă cu unii din ucenicii săi. Apoi, văzând că mulţi credeau în Hristos prin
Sfântul Apostol Andrei, l-a condamnat la moarte prin răstignire pe o cruce în formă de X, dându-şi
sufletul în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos la 30 noiembrie, pe timpul împăratului Nero.
Iubiţi credincioşi,

Aceasta este viaţa şi pătimirea, pe scurt, a Sfântului Apostol Andrei. El a urmat în toate lui Hristos,
Mântuitorul lumii. A vestit Evanghelia în multe ţări, a dărâmat capiştile idoleşti, a botezat nenumăraţi
creştini, a întemeiat biserici, a hirotonit diaconi, preoţi şi episcopi şi a adus la credinţa în Hristos mai multe
ţări, printre care şi ţara noastră.

Sfântul Andrei ne arată cât de simpă şi în acelaşi timp cât de puternică este chemarea lui Hristos, dar
şi cât de prompt este răspunsul la această chemare sfântă. Sfântul Andrei urmează pe Hristos fără condiţii şi
fără întârziere, fără calcul şi fără dorinţa de câştig, ci doar pentru că a simţit în chemarea lui Iisus Însuşi
cuvântul Vieţii. Din ziua aceea, Andrei - ca şi ceilalţi apostoli - a urmat pe Mântuitorul, însoţindu-L pe
drumurile Iudeii şi adăpându-se din izvorul cel nesecat al dumnezeieştii învăţături, pe care o răspândea
Mântuitorul.
A fost mereu aproape de Mântuitorul Hristos. Sfintele Evanghelii ne mai vorbesc despre El cu
prilejul înmulţirii pâinilor, când el a dat de ştire Mântuitorului că în mulţime este un copil care are cinci
pâini şi doi peşti.
 El a însoţit pe Filip la Domnul ca să-i vestească dorinţa grecilor de a-L vedea şi împreună cu cei trei
apostoli, a însoţit pe Domnul pe Muntele Măslinilor, marţi în săptămâna Patimilor. A fost martor al
minunilor săvârşite de Domnul; s-a împărtăşit din cuvântul dumnezeiesc şi dătător de viaţă al credinţei celei
noi, întemeiată de Hristos; a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pe Cruce şi s-a bucurat în ziua
Învierii.
A primit plinătatea harului în Duminica Pogorârii Sfântului Duh şi sorţii i-au rânduit propovăduirea
Evangheliei în ţinuturile situate pe coastele Mării Negre, în Bitinia, Tracia şi Grecia (Macedonia, Tesalonic
şi Ahaia).
Potrivit unor vechi mărturii ale tradiţiei istorice, Sfântul Andrei a predicat şi în sud-estul României de
azi, în Dobrogea numită în vechime Sciţia Minor. După ce a predicat în cetăţile din Sciţia Minor, locuite de
greci, romani, geto-daci, s-a îndreptat spre Sud, ajungând în ţinuturile greceşti, unde pe mulţi păgâni şi
închinători la idoli i-a adus la dreapta credinţă şi la cunoaşterea lui Hristos, Cel răstignit pentru mântuirea
noastră; şi ajungând în oraşul Patras, a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X.
Cine dintre noi ar putea uita vreodată mucenicia Sfântului Apostol Andrei? Crucea lui, care a fost
numai a lui? Bucuria lui de a muri răstignit pe ea, ca Domnul, dar pe una pe care nevrednicia lui o dorea să
nu fie la fel cu a Domnului, căci a cerut să fie răstignit pe o cruce în formă de X.
La vederea ei, o tradiţia ne spune că Sfântul Andrei se adresează cu aceste cuvinte: „Mă închin
înaintea ta, cruce sfântă, care ai fost sfinţită de trupul Domnului şi cu mădularele Lui, ca şi cum cu nişte
pietre de preţ ai fost împodobită. Mai înainte ca Domnul să fi fost atârnat de lemnul tău, eu mă îngrozeam
când te vedeam, dar prin suferinţa Domnului meu, tu ţi-ai agonisit cereasca şi negrăita dragoste şi tu eşti
râvnită azi de inima mea ca o binecuvântare. Iată, eu mă apropii de tine cu bucurie şi fără nici o sfială! De
când te doresc! O, cruce, prea bună, cea prea înfrumuseţată şi cu vrednicie prea împodobită! Tu, cea pe care
te-am dorit, te-am aşteptat şi te-am căutat atât de mult, smulge-mă din vălmăşagul oamenilor şi du-mă la
Stăpânul meu! El m-a răscumpărat prin tine, din braţele tale să mă primească”.

Deci noi, românii, avem Biserică de origine apostolică, întemeiată în primul secol, după
înălţarea Domnului la cer. Noi nu suntem creştinaţi ca popoarele slave către sfârşitul primului
mileniu, pentru că noi suntem din început aici în Carpaţi şi la Gurile Dunării, slavii au venit şi ei prin
secolele VII – VIII din nord-estul Asiei şi s-au creştinat mai târziu – bulgarii, în anul 864, sârbii, în anul 868
şi ruşii în anul 988.
Aşa a rânduit pronia divină ca să primim credinţa creştină direct de la ucenicii lui Hristos,
pentru care se cade să fim permanent recunoscători.
Iubiţi credincioşi,

Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a rânduit pe Sfântul Apostol Andrei să ne creştineze şi să ne
unească cu Hristos prin Botez şi pocăinţă. Suntem o ţară creştină de origine apostolică. Să ne facem
vrednici de această ţară. Să păstrăm cu sfinţenie poruncile Domnului scrise în Sfânta Evanghelie şi
propovaduite de Apostoli. Fără povăţuitori nu ne putem mântui şi fără preoţi buni rătăcim calea
pocăinţei. Dar dacă ascultăm de Domnul, ascultăm şi de Biserică.
Sfântul Apostol Andrei ne-a creştinat şi a săvârşit prima Sfântă Liturghie pe pământul României. El
ne-a eliberat de demoni şi de patimi şi ne-a unit cu Hristos prin jertfă şi Liturghie. El ne-a învăţat
cum să ne mântuim prin smerenie, prin rugăciune şi prin iubire.
Să ascultăm de Sfinţii Apostoli ca de Însuşi Hristos. Să ascultăm de episcopi şi de preoţi ca de
Apostoli, că ei vor da seama pentru sufletele noastre. Să nu lipsim de la biserică în sărbători, că aici
este Hristos cu toţi sfinţii. Aici este mântuirea noastră, bucuria noastră, viaţa noastră. Să nu ascultăm
pe trimişii lui antihrist, care se leapădă de Biserică, de Cruce şi de toate cele sfinte.
Apoi sunteţi datori să învăţaţi copiii frica Domnului. Să faceţi misiune şi apostolat prin şcoli, prin
spitale, prin casele creştinilor, prin milostenii şi cărţi sfinte ortodoxe. Dar mai ales în casele
dumneavoastră.
Să trăim cu Hristos, şi în Hristos de vom face aşa, vom dobândi mântuirea sufletelor noastre, cu rugăciunile
Maicii Domnului şi ale Sfântului Apostol Andrei. Amin.