Ce se poate întâmpla dacă neglijăm

nevoile copilului?

Datorită achiziţiilor importante în dezvoltarea sa, copilul simte nevoia să împărtăşească

experienţele şi sentimentele atât cu adultul, cât şi cu egalii de vârstă. Pentru el, este foarte
important să intre în dialog, să poată avea ocazia să vorbească şi să se exprime. De asemenea, are
nevoie de reacţia adultului în raport cu toate acestea. Copilul are nevoie să ne vorbească despre
ceea ce simte şi este important să îl lasăm să se exprime şi să îi aratăm ca este important pentru
noi ceea ce crede. Copiii au nevoie să se simtă parteneri în dialog. De exemplu, la începutul
perioadei, nu poate face diferenţa între imaginar şi real (nu poate face diferenţa dintre poveste şi
realitate, nu poate face diferenţa între vis şi realitate). Doar în cazul unui dialog între adult şi
copil, în care copilul va primi răspunsuri la toate întrebările pe care le are, acesta va dobândi
abilitatea de a diferenţia imaginarul de real. În caz contrar, riscurile sunt nebănuite: refuzul
dialogului şi stagnarea la nivelul dezvoltării limbajului şi la nivel psiho-social, teama crescută la
lăsarea nopţii, enurezis şi pavor nocturn şi diurn.
În egală masură, trebuie să înţelegem nevoia copilului de fabulaţie, astfel încât să nu
penalizăm „minciunile“ copilului, decât în măsura în care acestea ne demonstrează că este vorba
de un comportament conştient. Chiar şi în situaţia în care adultul descoperă „minciuna“
copilului, comportamentul adultului trebuie să fie de cercetare a cauzalităţii acestui tip de
comportament. În majoritatea cazurilor, copiii ascund adevărul din teama de a nu fi pedepsiţi, de
a nu mai fi iubiţi, deoarece nu îşi dau seama de consecinţe. Relaţia pe care copilul o stabileşte cu
egalii de vârstă are o importanţă definitorie pentru dezvoltarea sa ulterioară. În jurul vârstei de 3
– 4 ani, copilul poate avea un prieten imaginar, care va fi înlocuit în mod firesc odată cu
înscrierea la grădiniţă. Importanţa prietenului imaginar în dezvoltarea copilului este covârşitoare,
dar de foarte puţine ori recunoscută de către adulţi: copilul trece printr-o multitudine de
transformări, de creşteri, de acumulări. Identitatea sa începe să se construiască şi să înceapă să
sesizeze diferenţa între EU şi CEILALŢI. Dar, uneori, îi este teamă să parcurgă această
diferenţiere singur, iar un „prieten“ îl poate ajuta în tot acest demers de creştere. Prietenul
îmaginar poate fi ursuleţul de pluş, o fetiţă sau un băiat care nu-i văzut şi auzit de nimeni sau
chiar o bucată din păturica lui preferată.
Câştigul major în relaţia dintre egalii de vârstă constă în „traducerea“ fiecărei experienţe
în limbajul înţeles de ei, în schimbul de opinii şi în exersarea rolurilor reprezentative pentru
aceştia. Adultul trebuie să îi ofere copilului ocazia de a avea acest tip de experienţă şi, mai ales,
să acorde valoare experienţei dobândite de copil în această manieră. Într-o relaţie firească,
copilul va povesti adultului despre constatările sale şi ale grupului său de prieteni. Dacă însă
adultul are o manieră extrem de critică şi o atitudine nejustificată de control, copilul se va simţi
judecat şi / sau vinovat, drept pentru care va avea comportament de ascundere.
Perioada de vârstă cuprinsă între 5 şi 6 / 7 ani este caracterizată printr-o stare de
instabilitate emoţională crescută. El depăşeste o perioadă „de trecere“, de la grupa mare la grupa
„pregătitoare“, poate de la un grup de prieteni şi colegi la altul, de la un model social la altul
(reguli noi, alt program, alte cerinţe). Nu trebuie să ne surprindă reacţiile sale şi nevoia
permanentă de susţinere şi valorizare. Este important să aibă aceleaşi repere (program de zi cu zi,
stil de petrecere a timpului liber, menţinerea activităţilor care îi fac plăcere).
Starea de instabilitate emoţională îi poate determina copilului comportamente care ne surprind:
vulnerabilitate, oboseală sau, dimpotrivă, agitaţie, energie. Este important să ne menţinem
constanţi în felul cum relaţionăm, însă este important ca aşteptările noastre să nu depăşească
puterea de concentrare a copilului.
Cât timp copilul este la grădiniţă, participă la activităţi desfăşurate în interior sau exterior,
activităţi individuale şi de grup, jocuri şi activităţi structurate de către educatori, activităţi care îi
valorifică potenţialul în toate domeniile de dezvoltare. Aceste programe sunt gândite astfel încât
corespundă capacităţii copilului de participare, de asimilare, de relaţionare, fiind alternate cu
momente de odihnă, de alimentaţie şi igienă. Este important să reuşim să păstrăm acelaşi
echilibru şi în timpul în care copilul este acasă.
Dacă nu înţelegem aspectele perioadei pe care copilul o traversează, riscul este acela de a
suprasolicita copilul şi de a-i provoca stări de disconfort (oboseală excesivă şi tulburări de somn,
abandonul activităţilor pe care le agrea anterior, pofta crescută de mâncare sau lipsa poftei de
mâncare, etc.) şi perturbări de relaţionare profunde (irascibilitate crescută, încălcarea permanentă
a limitelor şi / sau eludarea autorităţii adultului, retragere în sine).
Datorită acestei perioade de trecere (care se poate prelungi după vârsta de 7-8 ani),
copilul devine sensibil şi receptionează mult mai uşor şi cu efecte mult mai profunde, orice fel de
perturbare a sistemului său de relaţie (relaţiile obişnuite din familie sau cu persoanele importante
din punct de vedere afectiv). De aceea şi acest mediu trebuie să fie constant, pentru a-i oferi
acelaşi tip de repere. Este recomandabil ca orice situaţie potenţial conflictuală (care îl priveşte
sau nu direct pe cel mic) să fie discutată şi cu copilul!
Capacitatea cognitiva şi psiho-socială îi permite copilului să înţeleagă ceea ce se
întâmplă, cauzele şi efectele acestora. În contextul în care adultul, bine-intenţionat, ascunde
iminenţa unor evenimente (divoţul părinţilor, de exemplu), copilul va dezvolta suspiciuni şi, în
lipsa unor explicaţii, este posibil să se instaleze un sentiment de vinovăţie greu de demontat („din
cauza mea mama şi tata se despart“, „eu sunt vinovat că m-au părăsit”) şi cu urmări grave
asupra dezvoltării sale ulterioare.

https://meseriadeparinte.wordpress.com/