ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL- nuvelă istorică de factură romantică,

perioada pașoptistă
Opera literară “Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi a fost publicată în primul
număr al revistei “Dacia literară” si ilustrează două din cele patru principii formulate de Mihail
Kogălniceanu în articolul-program “Introducție”, și anume: promovarea unei literaturi originale si
valorificarea trecutului istoric național.

Consider că această nuvelă este de factură romantică atât prin tema pe care o abordează,
istoria fiind una dintre temele favorite ale romantismului, și prin personajele surprinse în situații
excepționale, cât și prin antiteza dintre personaje. Din punct de vedere tematic, Alexandru
Lăpușneanul este o nuvelă istorică, deoarece întâmplările urmăresc un singur fir narativ ce
reconstituie un moment zbuciumat din istoria Moldovei, respectiv cea de-a doua domnie a lui
Alexandru Lăpușneanul( 1564-1569). Narațiunea obiectivă se desfășoară linear, cronologic, prin
înlănțuirea secvențelor narative si a episoadelor, particularitate narativă romantică , potrivit criticului
Nicolae Manolescu, echilibrul compoziției și observațiile tipologice o înscriu în clasicism, iar
adevărul istoric trimite spre realism.

Titlul îl indică pe protagonistul operei, reprezentativ pentru tipul domnitorului tiran, crud,
autoritar, cu voință puternică și spirit vindicativ. Acțiunea este clară și se bazează pe conflictul
evident dintre domnitor și boierii trădători. Naratorul omniscient și narațiunea la persoana a III-a
definesc perspectiva narativă a nuvelei, iar indicarea precisă a timpului și spațiului conferă
verosimilitate narațiunii.

Compozițional nuvela este alcătuită din patru capitole precedate fiecare de cate un motto
semnificativ si rezumativ. Primul capitol este precedat de mottoul “ Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu…” ce reproduce vorbele pe care Lapușneanul le adresează soliei formate din Veveriță,
Spancioc, Stroici si Moțoc. Al doilea capitol este precedat de mottoul “ Ai să dai samă, Doamnă!”
ce reproduce avertismentul pe care văduva unui boier decapitat de Lăpușneanul îl adresează doamnei
Ruxanda, pentru că nu ia atitudine față de crimele soțului său. Al treilea capitol este precedat de
mottoul “ Capul lui Motoc vrem…” ce reproduce cererea norodului adunat în fața palatului
domnesc, iar al patrulea capitol este precedat de mottoul “ De mi voi scula, pre mulți am să popesc
si eu…” ce reproduce amenințarea rostită de Lăpușneanul care, bolnav, a fost călugărit potrivit
obiceiului vremii, pierzând, astfel, puterea domnească.

Capitolul I cuprinde expozitiunea și intriga. Expozițiunea este reprezentată de întoarcerea lui

Alexandru Lapusneanul la cea de-a doua domnie, în 1564, în fruntea unei armate de turci si tătari și
de întâlnirea cu solia formată din cei patru boieri trimiși de Tomșa. Intriga acțiunii este dată de
hotărârea voievodului de a se întoarce pe tronul Moldovei cu orice preț.

Capitolul al II-lea corespunde ca moment al subiectului desfășurării acțiunii si cuprinde o

serie de evenimente declanșate de revenirea la tron a lui Lăpușneanul : fuga lui Tomșa în Muntenia,
incendierea cetăților, desființarea armatei pămâtene, confiscarea averilor boierești, uciderea unor
boieri, intervenția doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a înceta cu omorurile si promisiunea
pe care Lapusneanul i-o face.

Capitolul al III-lea conține scene romantice, prin caracterul memorabil sau excepțional si
corespunde punctului culminant. Printre aceste scene se numără: discursul domnitorului la slujba
 religioasa de la mitropolie, ospățul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorârea lui Moțoc de
către mulțimea revoltată si “leacul de frică” pentru doamna Ruxanda.

Capitolul al IV-lea corespunde deznodamantului- moartea tiranului prin otrăvire. Dupa patru
ani de la uciderea boierilor, Lapusneanul se retrage în cetatea Hotinului. Bolnav de friguri,
domnitorul este calugărit, după obiceiul vremii. Când își revine îi amenință cu moartea pe toți,
inclusiv pe propriul său fiu. Motivată de iubirea maternă, Ruxanda găsește resursele interioare și
acceptă sfatul lui Spancioc și Stroici de a-și otrăvi sotul.

În orice nuvela acțiunea dezvăluie conflicte puternice. Conflictul nuvelei este complex si pune in
lumina personalitatea puternică a personajului principal. Acesta intră în conflict cu toate celelalte
personaje, care devin antagoniștii lui. Cel mai important conflict exterior este de ordin politic: lupta
pentru putere între domnitor si boieri. Actele personajului principal au motivație psihologică: cruzimea
devine expresia dorinței de răzbunare pentru trădarea din prima domnie. Faptele domnitorului ajuns
pentru a doua oară pe tronul Moldovei pun în lumină un tiran al lumii medievale, care acționează
pentru întărirea autorității domnești și slăbirea puterii boierilor. Conflictul secundar manifestat între
domnitor si Moțoc evidențiază inteligența primului, care anticipează cu abilitate momentul izbucnirii
mulțimii, motiv pentru care îl păstrează pe Motoc. Conștient ca răbdarea poporului are limite,
Lăpușneanul își imaginează că va veni si momentul in care mulțimea îi va cere socoteala pentru crimele
săvârșite si redirecționează furia personajului colectiv împotriva boierului trădător.
Așadar, prin structura ei simetrică și echilibrul solid, nuvela se înscrie în clasicism, psihologia
personajului principal o situează în sfera romantismului, în vreme ce realismul textului este evidențiat
de adevărul istoric al evoluției lui Alexandru Lăpușneanul în timpul celei de-a doua domnii.