FACEREA LUMII

• Există diverse texte literare şi nonliterare

care încearcă să explice facerea lumii. Acestea
prezintă viziuni diferite. De asemenea, acest
eveniment primordial a fost surprins şi în
creaţii aparţinând altor arte, precum pictura.
Printre textele ce valorifică mitul cosmogoniei
se numără Biblia, Rig-Veda şi Scrisoarea I.
• Primul dintre acestea , adică Biblia reprezintă capodopera
literaturii ebraice şi prezintă două părţi: Vechiul Testament şi Noul
Testament.Vechiul Testament datează dinainte de Hristos şi conţine
cărţi, precum: Geneza (Facerea), Exodul, Psalmii, Cântarea cântărilor şi
altele. Acesta a fost scris în cea mai mare parte în limba ebraică, iar
cărţile ce-l compun au caracter religios, istoric şi didactic. Prima carte
a Vechiului testament se numeşte Genesa ( Facerea) sau Întâia carte a
lui Moise. Ea cuprinde crearea lumii (cosmogonia) din nimic de către
DUMNEZEU şi sunt evocate cele şase zile de întocmire a Pământului
(hexameronul) corespunzătoare celor şase faze de evoluţie a acestuia.
Primul capitol din această primă carte s-a bucurat de o atenţie
specială de-a lungul secolelor, existând o întreagă literatură numită
hexamerală. Denumirea acestei literaturi vine de la termenul
hexameron ce se referă la cele şase zile ale creaţiei. Etapizarea în şase
zile de lucru şi una de odihnă din Vechiul Testament este diferită de
celelate cosmogonii unde Creaţia se zămisleşte într-o atemporalitate
plenară. Creând Universul în mai multe zile Dumnezeu înscrie lucrurile
pe care le creează în istorie.
Capitolul 1 ( FRAGMENT)
• Facera lumii
• 1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
Lumina
• 2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu
Se purta pe deasupra apelor.
• 3.Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
• 4.Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
• 5.Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost
dimineaţă: ziua întâi.
• Cerul
• 6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost
aşa.
• 7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de
deasupra tăriei.
• 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost
dimineaţă: ziua a doua.
•
• Pământul
• 9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a
fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
• 10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut
Dumnezeu că este bine.
• 11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa,
după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe
pământ!" Şi a fost aşa.
• 12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după
asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că
este bine.
• 13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
•
•
• Soarele, luna şi stelele
• 14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să
despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
• 15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
• 16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea
zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
• 17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
• 18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că
este bine.
• 19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
•
• Vieţuitoarele mării
• 20.Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ,
pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.
• 21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se
prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
• 22.Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se
înmulţească pe pământ!
• 23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
•
• Vieţuitoarele pământului
• 24.Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice
după felul lor". Şi a fost aşa.
• 25.A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate
târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
• 26.Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii
mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
• 27.Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi
femeie.
• 28.Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi
stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă
pe pământ şi peste tot pământul!"
• 29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot
pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
• 30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ,
care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
• 31.Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a
şasea.
•
 Fii creativ!

Prezintă în câteva Ce-ar fi acum dacă

rânduri ce elemente lumea n-ar fi fost
constituie facerea lumii separat pământul
conform textului biblic. de apă?

Eşti si tu una dintre Redă printr-un

creaţiile lui desen felul în care
Dumnezeu. Cum ar tu înţelegi creaţia
arăta lumea creată de Divinităţii.
tine? Identifică fragmente din
opere literare în care să
apară valorificată facerea
lumii.
 Cea mai veche operă din literatura indiană, scrisă în limba
sanscrită ce s-a păstrat este Rig-Veda ( Veda imnurilor de laudă
adresate zeilor). Aceasta a fost compusă între anii 2000 şi 1500
înainte de Hristos. Cele 1028 de imnuri ce o alcătuiesc datează în
mare parte din perioada luptelor populaţiilor ariene invadatoare
împotriva autohtonilor. Alte imnuri au însă caracter filozofic, religios
sau chiar satiric. Aceste imnuri sunt compuse dintr-un număr
variabil de strofe ( între 2 şi 58), cu versuri de 8, 11 şi 12 silabe. Rig-
Veda reprezintă, de fapt, prima dintre cele patru culegeri ce
alcătuiesc Vedele ( Cunoaşterea). Celelalte culegeri poartă
denumirile de Atharva-Veda, Sama-Veda şi Yajur-Veda. Imnul
creaţiunii are caracter filizofic şi cosmogonic şi face parte din prima
dintre cele patru culegeri amintite. Acesta a fost tradus în limba
română de către Mihai Eminescu, fiind sursa care l-a inspirat pe
marele poet pentru cosmogonia din Scrisoarea I.
Atunci nici Nefiinta n-a fost si nici Fiinta,
Caci nu era nici spatiu , nici cer, si nici
stihie.
Avea stapan si margini pe-atuncea
Universul?
Avea adanci prapastii? Dar mare ? Nu
se stie.
N-a fost nici Nemurire, caci Moartea nu-
ncepuse.
Nu se nascuse noaptea, caci nu fusese
zi.
Nici vant n-a fost sa bata acele
inceputuri;
Insa Ceva in lume – Unicul – se ivi.
Era-nvelit in noapte-adanca Universul:
– Ocean de intuneric pierdut in noaptea
lui.
Dar ca-ntr-o carapace, ascuns in
invelisuri,
Ceva – nascu prin forta din chinul
focului.
Si iata cum , Intaiul – ivit din inceputuri,
Un sambure: Iubirea – samanta de
lumini,
Pe care inteleptii in inimi il gasira,
Trecand din Nefiinta-n a Vietii radacini.
Ei masurara lumea in curmezis cu
sfoara.
– Ce-a fost acolo-n hauri ? Dar jos ce s-
a-ntamplat?
Ca purtatori de germeni ponira oarbe
forte,
Care prin sine insusi de sus s-au
scuturat.
 Ai citit cu atenţie?
• Răspunde la întrebările care fac referire la
text:
La ce credeţi că face referire textul prin
adverbul de timp “atunci”?

Cine credeţi că era acel “Unul “ amintit în text?

• Poemul filozofic Scrisoarea I este construit în spirit romantic dintr-o
succesiune de tablouri. Fragmentul redat mai jos face parte din al doilea
tablou şi poartă denumirea generică de tablou cosmogonic Acesta asimilează
şi repune într-o viziune nouă idei şi motive din vechile scrieri indiene, din
miturile greceşti şi creştine, din Kant şi Schopenhauer.
• Primele două secvenţe ale acestui tablou configurează haosul şi
geneza universală. Haosul este sugerat prin împerecherea a absenţelor,
realizată stilistic prin alăturarea antitetică a cuvintelor: fiinţă- nefiinţă,
pătruns- nepătruns, nu se ascundea nimica- tot era ascuns. În viziunea lui
Eminescu haosul este indefinit “prăpastie”, “genune”, “ noian întins de apă”, ;
invizibil “ căci era un întuneric ca o mare făr-o rază”; lipsit de “ viaţă şi
voinţă”;fără conştiinţă de sine “n-a fost lume pricepută şi nici minte s-o
priceapă”; dominat de nemişcare absolută “ îi în sine împăcată stăpânea
eterna pace”.
• Geneza este tulburătoare prin capacitatea de construcţie mito-
poetică. Pacea eternă este tulburată de mişcarea iniţială a unui punct
creator, care face din haos “mumă”, iar el devine Tatăl. Prin forţa demiurgică
a acestui punct în mişcare, negura eternă se desface în fâşii, apărând
galaxiile, sistemul solar, soarele, pământul şi lumea.
La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,
Pe când totul era lipsă de viață și voință,
Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? Tabloul
cosmogonic
N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, 1. Haosul iniţial
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în fășii,
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... 2. Geneza
De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Și în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viață de un dor nemărginit
 Ai citit cu atenţie?

Notează răspunsuri pentru următoarele

întrebări:

Care a fost în viziunea lui Eminescu

substanţa primordială?

De ce în prezent lumea nu mai poate fi

guvernată de eterna pace?
Facerea lumii în pictură

Michelangelo, Capela sixtină

 Separarea luminii de Separarea pământului de
întuneric ape

Crearea Soarelui și Lunii Crearea lui Adam

și crearea plantelor
Gustave Dore, Crearea luminii
Vladimir Kush, Răsărit de soare la
mare
 Schelet de recenzie
Ce texte aţi studiat astăzi?
Spuneţi într-o propoziţie tema textelor?
Completaţi propoziţia – Cel mai mult m-a
impresionat..........................................
Asociaţi conţinutul textelor cu o culoare.
Găsiţi un simbol pentru textele în cauză.
 TEMĂ-JURNAL DE LECTURĂ

Notează în jurnalul de lectură impresiile

create de lectura textelor, urmărind
următoarele aspecte:
 tema celor trei texte studiate pornind de la experienţa ta de
cunoaştere;
 conţinutul textelor cu redarea plastică a acestora;
 cadrul iniţial, anterior naşterii Universului.