Dan Lupescu…

OM
1

O
oo
ooo
U
uu
uuu
M
Mm
Mmm

a.
Oooooooooooooooo,
De-aș fi OOOOOUUUU primordial,
Din minte, ci nu cordial
În zbor galactic, selenar
 Parc-aș pleca să ar,
Să-nsămânțez, apoi să sar
Șoptind prelung, arar-arar,
Psalmul de taină, temerar:
Lumina din Cuvânt-Primar:
Quinta
Esență…

ce-ar rima
doar cu Iubirea, nu în crima
de-al ignora pe Dumnezeu
prin grai vântos de Alizeu
slăvindu-ne pe noi, iar nu pe El
cel ce ne mântuie mereu
și-n Hora Soarelui ne mână:

b.
Hei, luați-vă, oameni, de mână
Hora Iluminării s-o jucați
ca-ntre surori și între frați !...
 Și bici fulgerător să dați
doar zimbrilor descălecați
pe coama neguroșilor Carpați
și cerbilor din Carul Mare
care n-au niciodată stare
nici în bătrânii munți de sare -
prispă la violeta înserare…

c.
Ci dă-ne, Muică Hestia,
laptele tău și trestia
din care picură
voci Belagine,
Frumoase Legi,
în veci vergine,
născând doar Umbre Celestine:

Strămoși pufoși,
Mult luminoși,
În Alba lor serenitate
Pre-gustând Zeul-Za-L-umină
 Din lanț lichid - deltă creștină
Scăldată-n Apa Dunării domoală
Capac punând pe pirostrii și oală
ce-n clocot dă
Arhei –
ardei…,
Mai iuți decât străbunii mei
țâșnind, ehei, din stei în stei
De-un roșu cardinal, imperial
Trecând din serial în serial
Desen rupestru,
Nu pe coală
Cu filigran în Rai Adamic
Sigilii din oțet balsamic
Sculptând în pântecoasa oală
Dansul himeric, sferic dans
În rogvaiv cosmic balans
Zvârlindu-ne din poală-n poală –
Tainic Graal și aldehidă
Din untul ființării,
Din clepsidră
Vibrând anteic,
 Aguridă
Alăptând puii mici de hidră
Și Puii Mari, de Lup, de Om,
Din Pomul Vieții - Yggdrasill…

d.
Doamne, pre când eram copil
Al Tău și-al lumilor albastre
Aripi de serafimi, Măiastre,
Nimbând întâia muzică de sfere
Pe care doar Orfeu și-a lui Muiere
O sublimau în stupii mari de miere
Și-o des cântau în falduri de tăcere
Apoi în lăptișor de matcă,
Crud,
Din Kogaion și până în Abrud
O întindeau ca untul gras pe pâine -
Spirituală pâine
care-n Tine
are dulău de veghe, vajnic
câine
 de-al nostru, ciobănesc, de stână,
are și flacără, și colți de aur, vână
de a deschide cerurile toate
fără-a le vărsa-n străinătate,
Cerber feroce, fără lanț,
diac ori mandarin valah
scriind veșnic doar Aleluia,
ci nu Alah, Alah, Alah,
din narghilea fumând – și iarăși: ah!... –
contabil întocmind bilanț
până și prafului stelar
să nu ni-l hainească-un han-Tartar…

e.
Hâra și pâra,
Pâra-hâra –
De ce să ne tot dăm de-a dura?...
 f.
…Cosmic rădvan și Ou-Centaur
Izbind copitele-i de laur
În Proxima Centauri
Din care curg toți faurii
Genezei abia detunate
Din magicul cuvânt O-O-O-U-U-U-M-M-M
Vibrând în unicul meu Pom
Ce strigă mereu: Om, Oouumm, Ooouuumm
Și Pace, Pace, iarăși Pace
În Om și în Upanișade
Unde esența moșilor mei șade
De mii de ani, căci nu se cade
Să ne târâm prin bezna lumii
Jucându-se de-a teatrul humii,
Lumea ca teatru – Axis Mundi
Din Tărtăria până în Burundi…
Și până în Columna lui Brâncuși
A celor de acum și-a celor duși
Prin reci tărâmuri,
fără dor și urși…
 OOUUMM
2
OOO
Oooooo
Ooooooooo
UUU
Uuuuuu
Uuuuuuuuu
MMM
Mmmmmm
Mmmmmmmmm,

a.
Omule-OM, Vultan și Cerb,
 Nu substantiv comun, ci Verb -
Toate luminile din herb
Nuntindu-le,
Rotindu-le,
Psalm lăcrimând Facerea,
Universul,
Lumina concentrându-o în ghiersul
Ce lăstărește-n gândul-undă
Mereu ultima-ntâia rundă
Din cosmos și din moleculă,
În roata-nvârtoșată din planete,
În condori siderali și în egrete,
Rustem, Căluș
(nu blege menuete)
În horbota rotirii fiecărei galaxii
Prin unduiri de foc și fandaxii
De fante-cuante
 Și-ntreite pante
Lansând Ființa-n Absolut:

Rachetă de ghimbir și de lumină

Adulmecând vama divină,
Boson îngândurat
Mereu durut
De zvâcnetul în scut și-n cnut
Acum și-n veci necunoscut,
Doar de Zamolxe-n vis văzut
Străfulgerat de chipuri moi,
De lut –
Nu sevele-n izbuc din portaltoi,
Nici nuferii din roditor noroi
Cu scânteieri de perle în puhoi…
 b.
…Oooo, cât de simplu e-n baroc
Să faci cu toate stilurile troc!
Apoi lui Beckett și Ionescu
Să-i strigi: Ce mama lui Enescu
Mai vrea Godot-ul tău terestru
Tot așteptând Licorna în buiestru?!?…
Sau poate Lupul Dacic, Alb, Dragonul
Șui șuierând șuriu de luptă
Până-n fotonul ce ne-ascultă
Număr de aur licărind în Cornul,
Din Inorog și din coconul
În sferă circumscris și-n anatemă
Din Omul-Kogaion zidind arenă
Dintr-a Pleiadelor focoasă trenă
De cerc-pătrat înscris în stemă –
Cu virtuți sacre de Antenă…
 OOOUUU
MMM
3
OOOOOOO
Oooooooooooooo
Oooooooooooooooooooooooo
oooo
 UUUUUUU
Uuuuuuuuuuuuu
Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
uuuuuuu
MMMMMMM
Mmmmmmmmmmmmmm
Mmmmmmmmmmmmmm
mmmmmmmmmmmmmm!

a.
…și PACE, PACE, PACE
în oameni, păsări și în Cel ce Tace,
toate le știe și le face
în ochi de stea și în răstoace
primenind jarul ce ne coace
în țest istoric
dalbele cojoace,
visuri, ițari și ii, marame
pentru Mume vuind în crame
mustul dintre idei-arhei
și rame
fest căpăcite de albine
și-n trilul zilelor senine...

b.
…Pâine și vin,
Alean și chin,
 Fluier de soc
Călit în foc,
Fluier de os
Doinind duios,
Cutii de rezonanță-n ladă,
de zestre ladă -
și-n baladă…

c.
…Hei, omule, alfanumeric,
N-ai voie să rămâi în întuneric –
Tu, Rug Aprins, Duh Sfânt și Sferic,
Lumină ești, iubire și iertare,
I-ați libertatea Muntelui de Sare
 Și dă-ne forța Noului Tău Soare !

d.

…care-n Imperiul Cărților în Floare

nu amurgește și nu moare,
iar secolii rodesc, nu mor –
Nicicând. Nu, Niciodată. Nevermor.

e.

…O, salbă de cicoare dalbă,

Maci sângerând, lanuri de nalbă…
În care apă se mai scaldă
 Soarele viu, de andezit,
Din Sarmizegetusa-n infinit ?

f.
Și tu, Brav Rigă: Burebista,
arată-ne Ținta și Pista
din Orion până în Andromeda
Mahabharata s-o re-scriu.
Rig Veda
să o înșurubez în aurora
nu doar a mea, a tuturora
celor cu osana la Unic Domnul
din ziurel de ziuă până-n somnul
Focului treaz,
 Foc veșnic viu,
Talaz
din pisc de fulger mut până-n pustiu
pe care numai eu îl plâng,
și-l râd,
și-l scriu
cu tibișir liliachiu…

g.
Rachetă-n zbor nestăvilit,
burghiu
sfidând zigzagul meu zbanghiu…
 h.
cine-Ți bate, Hristoase,
în sicriu
cuie-nflorate,
fără să o știu?...

i.
…și cine mai citește-n oase
prin aste vremuri viforoase?

j.
…și cine taie din stindard
solzii Dragonului
care îl ard?
 k.
…cine din mine se înfruptă
fără de trântă, fără luptă –
ca dintr-o galaxie ruptă?

l.
…cine-mi sapă în aură
tunel de foc ori gaură -
în vid vuind vibrația
Silabei Sfinte,
grația
Genezei-OM,
 rotația
accelerând-o-n Porți Stelare
și-n foamea Muntelui de Sare…

m.
…Tu, cel ce-l ai pe Shakespeare văr,
hai să plantăm, în Soare,
sacrul măr
cu frupte purpurii, de aur,
sticlind în ochi de Minotaur…
 n.
…Scânteietorul Rug Aprins
(cu pisc divin în Paradis)
În noaptea de Crăciun a nins…

o.
Aievea mi-s ori doar un vis?

Te-am atins, Doamne, Te-am atins

Cu pleoape străvezii de Sfinx…
 p.
Fulger hai-hui prin Univers
Sculptând Lumina-n lacrimă de vers
Mă rog doar Ție, Doamne,
Rog, mă rog
Cirezile-mi să-ngădui, iar în stog
Ciopli-voi piramide mii
Pentru străbunii din copii…

r.
Înveșnicind o nouă soartă
Hei, grija cine ne-o mai poartă
Dacă nu umbra Moșului, Înaltă? –
 Înaltă, Albă, Siderală
Botez în Za primordială…

s.
Iar pentru tine, Geția –
Foc Sacru, alinarea mea,
Rodind în țarină și-n Stea…

Din Kogaion deschid

Poartă în Poartă
Hăt, dincolo de Marea Moartă…
 t.
Din fildeș tandru
de flocos mamut
Îmi fac răboj apoi ascut
Briciul istoriei uitate
Prin peșterile devastate…

Dan LUPESCU

Craiova, 18-23 noiembrie 2017