E:TNOGENEZĂ ŞI CONTINUITATE.

IDBNT1FICAREA CETĂŢII
RUSIDAVA CU G!RDEŞTI
- UN TOPONlM 'NECUNOSOUT -
1>. ~SALAŞA

La nu1nărul localităţilor vîkcne în care au trăit tracii, , 1strămoşii

direcţi şi autentic:i. ai geto-daci lor, în epoca bronzului şi prima epocă
a fierului (pc la 20-09-- 400 !-.e.n.)". 1) ·adăugăm · Gărdeş tii sau Gîrdeştii,
car.tic-rul de sud vest al oraşului · Drăgăşani. La nord de Gîrdeşti se
d:flă „mahalaua" J\'Iomoteşti. Aceste cartiere (vt:chi sate) au avut 'Ca
pu nct central cîte o 'biserică. Cartierul Momoteşti şi-a avut şi ·îşi are
t>iserlca lui, în titnp ce Gîrdeşt-ii · îşi al:e biserica lui aparte, -aşezată
pe •m alul stîng a1 pîrîulu i Peşceana, puţin la vest de calea ferată.
Multe famiHi dt' pe bulevardul Tudor Vladimirescu, iiin ·parte ·de 'Sud,
între care şi grupul de case „Podul Pcşcenii", tin bisericeşte de filiâla
Girdesti
· 1~ ·actele oficiale ale Episcopiei Rîmnicului, Iigurcază de ·'Sute ·de
ani „enoria ·şi biserica Girdeşti". L0Cuitorii strărrt.utaţi de · aci .în comu-
nele vecine au dus cu ei cognomenul 1.Gîrdescu", ada.că .'fost locuitQr
în ..Girdeşti . tn comuna Suteşti ·este încă in ,-fiin ţă numl'le .de 'familie
Gîrdescu. Dar Gîrdeştii propriu·-zis sînt urmaşii locuitorilor din j.ur.ul
c.-etă~ii Rusidava. Constatarea acad~ici.anului Iorgu 1lor.dan, rdupă care
în ·jurul ·toponimelor formate .de la ·cuvintul „<Jetate", .aproap e >1pre-
tutindeni e-:rJstă ruine de vechi fortăreţe sau "măcar şanţuri, 1 restuni
de ziduri ·etc:", .socotim „că se poate aplica şi toponimele dedv:ate din
0

IJ:aco-dacul igar.d, ca şi celor clin slav.ul grad, care in .cele ~mai multe
cae\ll'.Î .: nu sînt· dedt traduceri ale cuvîntului cetate. 2) •
.Gîz;deştii, lipsind din Dic.ţionarul geogrufic a l judeţului Yfilcea (11193)
şi .din 'Mar.ele dicţionar geografic ·al lRomâh:iei i(dntocmit 'in juEtil ranu-
7

lui 1 ;900), .a făcut ca acest toponim să rămină necunoscut cercetîito-

riior. A contribuit la aceasta şi faptul ·Că el se întinde de la C tU>ul
Dealului pînă la Podul P es€enii, aproape numai pe ·o singură ·J icie >$i cu
prilejul ).lrtei in<!ercări de sistematizare a primit numeie de ,stt:ada

www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro
 Avram Ian cu, - un nume cu adînci rezonanţe în istoria patriei, - dar
care a lipsit pc cercetători de cunoaşterea unui toponim destul de
ved1i. Ca u rmare, toţi cei ce s-au ocupat de Cetatea Rusidava au
localizat-o la 1viomoteşti, un alt cartier al on1şului Drăgăşani.
Menţionăm de asemenea că in colecţia Documenta Ro1naniae His-
torica, B, voi. II (p. 513), Gîrdeştii de lingă oraşul Drăgăşa ni, apar e
ca numir~ dispărută. Ori, nu este ·adevărat.
Pornind de la precjzarea pe car e. o facem aiei, că în vorbirea
curentă a localnicilor găsim toponimul Gîrdeştii sau Gărdeşti, identi-
ficăm pentr u prima oară cetatea Rusidava, cu această aşezare.
Originea toponimului Gărdcşti este daco-românul gard (rnegl.
gard, aram. gardu, ir. gord, alb. gardh). Cercetătorul I.I. Russu con-
sideră cuvintul gard, în româneşte, autohton.~). Slavistul G. l\1ihăilă,
reluind discuţia asupra ace lui aşi cuvînt, admite originea traco-dacă.
apropiat cu slavul vechi gradâ, cu aceeaşi însemnare.') Originea da-
cică a cuvîntului gard o m ai admjt Constantin C. Giurescu 1 şi Hadrian
Daicoviciu. e).
In traco-daco-română, termenul gard a avut sensul de şanţ, şanţ
în jui:ul unui loc, şanţ în j urul unei case, şanţ de apărare. Cu timpul,
şanţu lui i s-a adăugat spre interiorul locului apărat, un rînd sau două
de pari cu partea de j(ls îngropată in pămînt, iar cea de sus, împletitlll·ă
cu nuiele de corn sau de .car pin, form1nd ceea ce s-a numit. palisadă
sau palancă. Atunci cind şanţul de pă mlnt a fost înlocuit cu o împrej-
muire de m ărăcini sau de lemn, aceasta a primit numele de gard,
pentru că îndeplinea acelaşi rol de apărare. ln r egiunea Drăgăşani şi
astăzi se utilizea;r,ă şanţuri simple sau duble de mărăcini sau de par-
maci., pentru a apăra de vite grădinile sau viile. O veche prescri pţie
legală prevedea obligativitatea pentru proprietarii de vii de a le tm-
prejmui cu gard.
Vom aminti, in continuare, cîteva cuvinte din familia etimonului
gard.
Poartă numele de gardin partea exterioară de la fundul vaselor
de lemn, precum şi şanţu] în care se fixează fundurile. Instrumentul
cu care se face gardinul (şanţul în care se aşează fundul butoiului
sau al putinii) se numeşte gărdinar. 7). Marginea postam entului in care
se invirtesc pietrele rîşniţei, se numeşte gardină. 8). Borul unei pălării,
în special al celor confecţionate manual, din p aie, se numeşte gardin.
C1nd plesneşte cercul de la fundul b utoiu lui, capetele doagelor ies
puţin în afară şi se zice că ·se dezgărdinează. Oind se :face săpunul,
l.a ţară, după ce se răceşte, se desface de marginea căldării sau a
cazanului şi se zice că se dezgărdinează. O măsea sau un dinte cînd
se deslipeşte de gingie, se zice că se dezgărdinează. Ghiaţa cind se
topeşte la margine se degărdin ează, adică se desp arte de „gard".

www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro
Etnoţene~ şi cm1tinultale. ldentlllenrea. ccLitli Jiusldava cu Oicdeştl

Bogata familie a cuvintului gard ne .tncredinţ~ză că este vorba

într-adevăr de un etimon autohton. Toate exemple-le de mai sus sînt
motive care pledează şi pentru vechimea toponimului Girdeşti.
Toponimul acesta vine de la tr aco-dacul-roman gard şj desig•
neaz11 pe locuitorii din jurul fortului dac Rusidava. Menţionăm că
in documentele româneşti, redactate în limba diplomatică slavă, aşe­
zarea de care ne ocupăm apare şi sub forma Grădeşti. Pornind de la
forma autohtonă a etimonului gard, multe cuvinte româneşti au su-
ferit metate.z a lui r şi s--au obţinut formele : a îngrădi, grădinii, grădişte.
Cuvlntul grad. în limba română, cu insemnare de împrejmuire, nu
există.
Toponimul Girdeşti, este deci, o moştenire traco-dacă şi face parte
din cele cîteva nume de locuri ce nu au suferit metateza lui r în
perioada de influenţă slavă. Dava de aci împrejmuită cu gard, a avut
!n jurul ei apuratori civili c<ire. s-au numit, cu timpul, Gărdeşti sau
Gîrdeşti. Toponimul acesta, cîndva, designa pe locuitorii din jurul gar-
dului care înconjura Rusidava.
ln docurnentcle iniernc, a.5ezarea Girdeşti apare prima dată în
anul 1505 (7013) luna iulie.
aci era viticultura.
t,.
PreocuparNl pl'incipală a locuitorilor de

Din documente reiese importan ţa vinicolă a aşezării Girdeşti,

dar despre aceasta vom scrie în alt caipitol. Astăzi, o stradă destul de
lungă, ce porneşte din Capul Dealului, trece pe l'îngă biserica din
Gîrdeşti, traversează linia ferată şi se uneşte cu şoseaua Găneasa -
Rimnicu Vilcea, aproape de podul de fier de peste rîul Pesceana,
poartă numele de Strada Avram Iancu. Poporul o numeşte însă Gîr--
deşti. Vechiul drum al Girdcştilor este actuala stradă de care am
amintit.
Rusidava se afla, deci, pe teritorluJ cartierul Gîrdeşti.
Ce'tatea Roşie. Este cazul să amintim aici o mi că poveste în le-
gătură cu cetatea de aci.
Nicolae Dovleac, un octogenar, mort acum vreo zece ani, îmi
povestea prin 1935, cînd am mers pe ,.Drumul Doinnului de Rouă, că
cetatea de la Gîrdeşti se numea „Cetatea Roşie". De aci, probabil, Dom-
nul de Rouă se nume.a şi Roşu împărat, sau invers. Acesta, <lin «:!ind
în dnd, în puterea nopţii, venea în cetate pentru a se întîlni cu 11zîna",
care locuia aci. După legendă, Don1nul de Rouă trebuia să părăsesască
cetatea înain te de răsăritul soarelui. Astfel. razele acestuia l-ar fi
topit.
ln legătură cu acesta amintim că in Llsta monumentelor de cul-
tură de pe teritoriul României găsim înregistrat, în oraşul Drăgăşani,
în .,,Cartierul lv1omoteşti (la cca. 150 m de şoseaua naţională, de dreapta
www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro
 Oltului, la ·E de G.A.S.). Ruinele castrului roman „Russidav.-a" sau
cetatea „Domnului de Rouă". ~.
R<5şu îtn:părat este numele pe care dacii purtătorii de plete şi
de barbă 1t) l-au dat lui Traian şi altor împăraţi r omani, ce .purtau
părul -scurt şi se bărbiereau.
Desigur că povestea cu Cetatea Roşie şi cu Boşu împărat supra-
numit şi Domnul de Rouă, şi-ar avea o explicaţîe în cazul cind Ru-
slclava sau unul din forturile sale, din Dealul Gîrdeştilor, d in D c1ril1.i:l
Olt1;1lui etc:., va fi fost ·construit din cărămidă ·netencuită sau va ·fi Iost
apărată de un val de pămînt ars. Dacă Be va dovedi arheologic acest
lucru. atunci acestă s1.•<:rbădă poveste, s-ar putea să albă o legătură
cu Rusidava.
Dacă, de as~!menea, mai ţ.ine m cont de faptul că -a<:i se cultiva
viţa autohtonă numită ruşiţa şi roşioara ce produceau .vinill roz sau
roşu. am putea găsi o C!xplicaţie a top oniqiului Rusidava. căci intr -ade-
văr ·ro.~ii stiu .ruşji sînt dacii din jurul · ce tăf.ii roşii, care se ocupau intens
cu cultura viţei d e vie. ocupaţie principală pÎnă în ziua de astăzi. ·11).
Aeesta este şi motivul pentru care ar heologul Dr. C.S. Nicolăeseu-Plqp­
şo:r n umea, iri glum~, cetatea de care ne-am ocupat în acest capitDl.
,1·RoşGava ''.
In concluzie : Cetatea daco-romană Rusidava se află în ·-e~trema
da ~răsărit .a cartierului Gîrdeşti. .}'ri n .acest toponun, Rusidava trăieşte
în.ca ,c;i .se -dove.deş te continuitatea daco-i:o1nană, neîntreruptă, în acea~tă
veche ivatră , a "Brăgăşanilor.
' T.QpOnimul acesta se -înscrie în fondu l .:lingvistic tr~cic ,al ~geto­
dacilo.r. Necu noscîndu~se sensul ·şi vechi.mea acestui ,.tQponiJn ._.oficiali-
tatea oraşului Drăgăşani" l-a înlocuit de mult timp cu uli nume iH:!-
lativ nou, Avrarn Iancu. Cu toate acestea cei „mai n1ulţi din:trre locatari.
·ca ~i, ·cei .din împrejurimi, cunosc acest o·a rtier sub ;vechea den un1ire :
Gîrdeşti .
.Jn consecinţă, socotim că reventrQa oficială la toponimul Gîrdeşti
este -.o datorie, în:trucit legătura .,Jui cu Rusidava are şi alt aspect.
Prin .el dovedim, odată mai ··mult, că „unitatea vastă · traco-geto-dacă
s;..a :făcut în nordul Olteniei" ; dar în acelaşi ·timp dovedim şi :unitatea
şi .continuitatea „fondului tracic şi geto-dac·~. ci) in zona Drăgăşani.
:.Gîrdeş ti se încadrează în „relaţia cetate-cetăţeni" şi ar.e o „sem-
nificaţie - deosebită ln fundamentarea continuită_ţti .felilomenului µrban
pe tepitoriul ţării noastre". H). Aşezarea face parte din aşa numitele
canabae „în care negustorul găsea clienţi pentru marfa adusă, iar
populaţia v:ecină îşi putea desface produsele agricole ale micii sale
gospodării" 1
'').
www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro
Bt.uoreneu tt colltiuuitate. rd enLIJtcarea cet:ăţli &ulsttava cu Clrdeştl

Cu îdeniilica1·ea acestui top1>nim cc i.e păstrează viu în vorbirea

curentă a locatarilor, etnogeneza şi continuitatea noastră pe aceste me-
leaguri, ca pătă indi un punct de spi:ijin.

\ - Oumltl'u Berciu, Etno;ccncza ~i cn11tJnu'tntea. poporn.lul ::omiln. în „Orliont.n, Rlm;-

nlct.tl Vllcea, august 197<, p. 1u.
! - Ve·~l AcacL rorg11 1oracn . Nurne ae 1ocud ro.mJlncştl hl RcpubUea P ovu1Mt1 JJ.orllllnl,
Editura Academiei, (Hucure!/ll. 10:;2), p . 264. Men11onnn1 cl't toponimul Gird efil nu apare la
rorgu Iordnn.
3 - t. I. Russu, Lin1ba. tt:nCO·da.l'iJor. edi\!ll rr, .Oucu.re.sti. 1967, p. 109, 10.!. 204, 2lî.
4 - c. Mtllăi.lă, Studii d e Je~<'tlh>gie şi istorie n Un;vistlcii rom!i.n~ti• E.clltun d.idae-
tld şl pedago~lcă. Bucu ro~U. ID73. p. %0- U ; idem, Dlc\lonnr sc1 limbii rom~ne ve<;bl, Editura
eoclc lo~lcă romAna, B ur.14re.,-tl. 107~. p . 103
ş - constantln c. C lurcscu. C:uncrtbutil l:i lsiorla şi-I ntel şi tebnicll român~tl 1.n se-
co1„1e xv. fn<oputul secoJUIUI. XIX. fi;<lltura ş!Jlnţitica, Bucurc.>U. 19;:;;, p . 31 şt 186.
G - Hadt1an Daicoviciu, DacU, Editura E'•\Clclup<:dkll romllnă. Bueure:jtl. 1912, P. U,
I. Pllr•I, !n Studii de limba romru1i. şi slavistică, Editur•• onc·lu. Ciul, Hl14. p . 10$ şi U!, Ad•
mJte C• f!in<1 de origine slnvtl, Jn 13tiflll duni1reanil. cuvintele b nllâ, xnrd şi Bitele. Ov1d
Densuşianu ln H istorte de lA 1„n.nguc Rour:\o1.i.."'lct ton1e pre mie1·, Le.s origi11eis 1 Buc:irt-st, 1929.
p. 2M, vorbind, ln st..adivt ll!CP.la, (Jf)ilpte cuvlntul slav cra„~ u, Odf'lugt1 : ,.Nous croyons dnns tous
cas <iue 1•0.-lglne slave de gard, guro pc-Jt ~ni inallltenuc, Dlcn qu•cue alt eu! contest<!& P~r
quclqu"" phlloloques (cf..Jn ct,~. /\r~11. f. s11w. P ilii„ X.X li , ~l.) .
7 - Vozt Dicţio11aru1 llmbll române, t.Qn1ul II. tase. IV. Bucure.$ii. tU13, p. 22:6, oonsJ.Clara
cuvln\ul gnr<llnă (garclin) „de origine germană (Jlarg4'1, Gt'•i;el ") ş i n'1-1 pu11ea !J1 leyăturA cu
etimonul v:sr<t.
e - Val Pror. Florl•n Ou'.fnş. O riş n ; tn de orum ISOO de an; (rubridi sll1!\natJ. <le Eca.-
tcrln11 Di!lrtncanu) . ln ,t.iagaunul" XVIII. n•. lNill. 21 d~r. 1974 p 2.
9 - Vw D.n.11„ B, n, p. &2, d<>C. 37. La lndl<:e toponlmul t'.J>t<l !nscmnat CU aste.tt«:.
"" 41.sp lru t.
10 - Lil<t• m11nome11~lo1• de eulturl de P<> tcrit.o rhd n.P.n„ Editura Ac.:ulerolel Reilu-
Dllcli Populare Rom~ne (1D3~) , p. o, nr. a~.
11 - Hadrlan n~IC0 11lclu, n11. <:lt., p. ~-
I~ - Pornind de la la1lnul v uli:iar ru•. din ros (-roşa) nş~ curo din 'Rosnl'.A avom R.11-
s.alU. Pentru nusalU. vez,I N. Iorga. lllsiorlc <Ies rouma.ln~ et de- la romantt6 orientale, voi. n .
nucareirt , 1037, p. 113; ,J"es 11u~n 11 1 (peu\ j!trc Ge l a ni~me orlslnc laUne)". ve1.l şl p. 117. Sau :
,,Nous repetontt que les Itusnlli v1en11f"„nt prob~>bl<::-rnc.ul cle.s Rosr..rae romalncs. l btc:Jeru. p. 3U.
N . DrAgunu, Românii în veacurile JX~XI\-', pc b.aza toponln1lci şi a noomastJcd, Bucure$t1.,
1933, p . 49, spune cr1 RusaUilc e un cuvînt disimilat clin :R.1:1'1\r~ - Rosarb - Rosalln. H, Tlk-
t~ n. Dlcf.lon.ar romăn- gcrnun , ll. OucurcşLi, JSOa. p. 1.:J-l7, consîdt.ră cuvintul nusaUJ slav btse-
rlce~c : rusatya. El Iace accasu AJ<rmo11e, nc-cunoscfnd raptul ci\ romanii nu fost creştinaţi
tn&intea 5lltvllor. R. W. SetO:l-Walson, ln IUstorlC d <:i Rnmai11$, P:ll'ls, 193'1, p. I, con.otder!i
11.:e:.1 cuvtn1 de orig.inc latlnă.
13 - Ouml1.ru B erctu. op . Cit. _ • • . • .
11 - VMlle Cucu. Oraşele Ruroanie:. Ed1tu ra şllinţltlc:l, BuC\!Feşti. 1970, p. 22.
15 - Ibidem, p. 2~.

IV. - BURCDAVA 2
www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro