Istoria nestiuta a getilor si genomul european

www.facebook.com/SemneCusute : Inainte de litere, au fost semnele. Mult inainte de daci, de

greci, de romani, de toata istoria omenirii care a fost scrisa. Mare parte din povestea omenirii a
fost desenata. A, e altceva ca noi n-o mai putem descifra acum si e problema noastra ca vedem
semnele

dar

nu

le

mai

intelegem.

problema

care

se

poate

rezolva.

In 1910, la Viena, expozitia internationala de textile ii lasa fara explicatii pe specialistii care se
uita, perplex, la motivele identice folosite in Turcia, Bucovina si tarile Scandinave. Ei nu inteleg
cum e posibil pentru ca dupa ei, aceste populatii n-au fost niciodata in contact; femeile care au
lucrat acele textile nu si-au parasit satul niciodata, nici stramosii lor. Daca acei specialisti ar fi
putut vedea hartile intocmite pe baza studiilor de azi, probe ADN, care urmaresc stramosii pe
linie

materna

si

paterna,

pe

tot

traseul

lor

O astfel de harta am folosit pentru a suprapune pe ea traseul semnelor. Se leaga. Oamenii au

lasat in urma lor semne, asa cum Hansel si Gretel au lasat firmituri de turta dulce.

Nu poti practica agricultura decat daca stai pe loc (populatie sedentara). Cand cultivi pamantul, e
vitala fertilitatea solului, prezenta apei, soarele, anotimpurile. Vei folosi semnele mai mult
cusute, pe panza, caci ai la indemana culturi de in si canepa, viermi de matase, etc.
Daca esti dintr-un neam de pastori, esti mereu pe drum. N-ai in si canepa, dar ai lana. Din lana
trebuie sa faci si haine si covoare si cort, pentru ca n-ai o casa cu pereti. Vei folosi semnele mai
mult tesute, semne care sunt importante pentru nomazi: steluta nordului (calauza), coarnele
berbecului,

carligul

ciobanului,

coltii

lupului,

cumpana.

Pe-aici au trait mereu si agricultori si pastori; e o tara mare, relief variat. Au stabilit relatii, au
avut nevoie unii de altii; si-au imprumutat semnele si le-au folosit in atatea combinatii, incat
varietatea modelelor de la noi este coplesitoare, ametitoare, fara sfarsit. Pentru ca noi le avem pe
toate.
Legende sunt multe si multe se verifica. Cel mai romanesc semn, este, probabil, coloana. Nu o
alaturare de romburi ci coloana. Este si cel mai vechi semn (descoperit pana acum) pe teritoriul
nostru: vechimea cca 10.500 ien descoperit pe o piatra, intr-o grota, in Mehedinti. Nu semnele
in sine sunt ale noastre; ci felul unic, in care le-am COMBINAT si le-am PASTRAT!

Genomul europenilor scoate la iveala o inrudire care, daca ar fi constientizata, multe conflicte ar
fi inabusite din fasa. Pentru ca, la origine, toti suntem frati, mai mult sau mai putin vitregi! In
urma cu cativa ani, niste geneticieni umblau prin Europa si prin lume cu betisoare cu care luau
mostre de saliva. In cele din urma, au ajuns in laboratoarele Universitatilor Stanford, Arizona si
Florida, in cadrul Proiectului Arborele ADN. Rezultatele preliminare privind genomul
Europei au starnit vii controverse, pentru ca atingea natiile la origine! Si strica istorii elaborate
fara sustinere arheologica. Per total, inrudirea europenilor intre ei ar trebui sa fie de bine! Ar
trebui sa-i uneasca, asa cum n-au fost niciodata.
50 la suta dintre britanici sunt germani! Sau invers!

Cei trei magi de la rasarit, care au

adus daruri pruncului Iisus erau
nobili geti, dupa cum si apar pictati
in

Basilica

Sf.

Apollinare

din

Ravenna.
Zilele trecute, nemtii scriau ca 50 la
suta dintre britanici si aproape toti
danezii
germanice

au
care

genele
au

triburilor
acostat

pe

malurile Kentului in anul 449 d.C.

Conform

arheologului

german

Heinrich Haerke, vreo 200.000 de oameni, o adevarata armata, au navigat pe Marea Nordului
spre Marea Britanie, poposind in Kent dupa plecarea armatei romane. In urma cu un an, alt
studiu genetic ii arata pe britanici a nu fi anglo-saxoni, ci celti! Iar daca se ia in considerare
compozitia genetica aproape identica dintre Franta si Anglia, ne incurcam de tot. Care studiu e
corect? Depinde pana unde se merge pe ramurile copacului genealogic, spre radacina! Daca se ia
in considerare parul blond si ochii albastri, mutatie genetica petrecuta la Marea Neagra, dupa
cum au constatat geneticienii din Suedia si Danemarca, toti sunt frati cu getii! Si daca tot s-a
pomenit de Danemarca, e bine de amintit ca istoricii danezi spun ca se trag din daci?!
Dahii regali si periplul lor prin lume
Geneticienii leaga raspandirea proto-indo-europenilor de migratia regalilor saci in mileniul II i.C.
Cine erau sacii, purtatorii caciulii tuguiate, buni arcasi si manuitori de topoare? Herodot numeste
toate ramurile de saci dupa origine: masageti sau dahii regali! Acestia au ajuns sa intemeieze
case regale si in Punjab, India. Multi istorici clasici romani refuza inrudirea dintre daci si dahi,
fara argumente. Lasand la o parte ca aveau acelasi port, ca vorbeau aceeasi limba protolatina, din
care au ramas suficiente cuvinte pe care le regasim in limba romana de azi, ca aveau acelasi steag
de lupta lupul cu trup serpuitor studiul genetic nu mai lasa umbra de indoiala: au acelasi
marker genetic. Dahii, daii au facut istorie ca triburi conducatoare si intemeietoare de dinastii
regale, dintre care partii sunt cei mai cunoscuti in istorie, cucerind si imperiul persan. Persanii

numeau provincia de origine a partilor Faleh, cu pronuntie valeh, de ce nu Valahia? Timp de

aproape 400 de ani, dinastia regala a lui Arsace a condus Armenia.
Razboinici si prolifici
Conform lui Herodot, masagetii venerau un singur zeu, al Soarelui si erau mari iubitori de aur,
metal inchinat zeului. Cetatile lor rotunde, cu centrul impartit in cruce cercul, crucea, zvastica
fiind simboluri solare pastrate in traditia taranilor romani i-au facut sa se minuneze pe
arheologii rusi care le-au descoperit.
Si mai erau sacii de dincolo de
mare (Marea Neagra), pe care grecii
i-au botezat sciti si care ulterior au
fost revendicati de slavi! Apoi,
conform istoricilor antici, mai erau
sauromatii, descendenti din tati sciti
si mame amazoane. Tot amestecanduse cu mame localnice, pe unde s-au
asezat, au rezultat sarmati, roxolani, urgi, alani, eprani. Astfel, conform datelor genetice si in
conformitate cu atestarile arheologice, neamul regal a lasat, in mod particular, amprenta genetica
in centrul Romaniei si in zonele radiante: Polonia, Ucraina, Crimeea (cimerienii). Au lasat
numerosi descendenti in vestul Europei, in special in Spania, dar si in Franta si Marea Britanie,
cateva regiuni din Germania, in Elvetia, Austria, nordul Italiei. Au numerosi descendenti in
nordul Caucazului, estul Anatoliei, in Pakistan, Afganistan, Uzbekistan, vestul Mongoliei, nordvestul Indiei, cativa descendenti si in nordul Chinei. Au dominat Asia Centrala pana la invazia
masiva a mongolilor si a armatelor turcesti. In prezent, de pe acele meleaguri indepartate pe unde
au ajuns, doar osetienii mai pastreaza limba si obiceiurile stravechi. In estul Europei, ei au ramas
in centrul Romaniei. Alanii s-au stabilit in Franta, Spania si nordul Africii. Altii s-au combinat cu
normanzii si s-au stabilit in Scotia, Irlanda si Tinutul Vels. Bransa iraniana s-a combinat cu
hunii, iar descendentii directi sunt bulgarii si kazarii. Aceasta istorie genetica nu tine cont de
limba vorbita de popoarele respective, ci numai de ADN si de mutatiile produse la incrucisare.
Getii si regatele din Punjab

Colonelul britanic James Tod (1782-1835), ofiter de informatii si orientalist britanic, care a stat
multi ani in India, a scris Analele si antichitatile din Rajastan . Citam din acest volum: Nu
exista in analele marilor familii din Rajput nicio referire pana in sec. IV i.C., perioada in care a
sosit aici rasa getilor, intrand dinspre Asia Centrala. Getii au stabilit regatele in Punjab si de pe
Indus (Cap II). In analele Punjabului sunt numeroase referiri la aceasta rasa a getilor, jatilor
sau iutilor! Li se mai zicea si magii, de aceea unii istorici ai religiei crestine sustin ca cei trei
magi care au sosit sa aduca ofrande la nasterea lui Iisus erau geti, iar o fresca de pe Basilica di S.
Apollinare, Ravenna, ii infatiseaza purtand caciula specifica, de nobili. Acei geti peregrini si
razboinici au fost in competitie cu hunii si pe acele meleaguri, col. Tod notand ca getii si hunii
au intemeiat 36 de case regale in Punjab si multe caste conducatoare. O nota foarte interesanta
ar putea sa puna capat si afirmatiei unor istorici romani (ca altii sustin contrariul) anume ca dacii
nu erau blonzi cu ochi albastri. Citam: Getii din Kutch erau foarte constienti de identitatea lor
aparte si-si respectau traditiile istorice si stramosii. In Gujarat, getii formau tribul ascuns, in
sens ritualic. Getii daneti aveau parul blond roscat si ochi albastri!
Mai tarziu, au intrat in conflict cu preotii hindusi, ramanand scris ca familia regala Dasas sau
Dasius nu se conforma ritualului hindus de a aduce sacrificii si de a canta imnuri de lauda zeilor ,
fiind doar observatori ai altor culte. De aceea, pana la urma, li s-a respectat credinta solara si
considerandu-se ca acestia aveau o relatie aparte cu divinitatea, cuvantul dasa a ajuns sinonim
cu servitor al divinitatii, fiind folosit ca prefix sau sufix in componenta numelor brahmanilor.
O referire scrisa la numele Dasas dateaza din sec.II d.C., din zona Abrudului, unde un Dasas
ridicase o stela patriarhului nemuritor Ion-Yanus, zeitate solara locala ancestrala, reprezentat cu
doua capete. Si in Rig Veda este consemnat ca acestia refuzau sa creada in zeite! In acest
context, apare si o descriere a celor din familia Dasas, anume ca erau anasa, cuvant folosit si
azi pentru cei a nas, fara nas, adica avand nasul carn. In Bataliile celor 10 Regi din Rig
Veda, regele Sudas isi numeste generic inamicii, pe regii vedici, Dasyus! Analele din Rajput
semnalau, acum 700 de ani, familii de nobili geti, dahi, ariaspi, cati si huni. Ajunsesera pana in
Matura, in vestul statului Uttar Prades.
Getii lui Beowulf

Cele mai frumoase pasaje ale istoriei glorioase ale stramosilor nostri sunt scrise de cercetatori
straini. Jane Acomb Leake scria in Getii lui Beowulf ca geti, dacii, sacii, dahii si masagetii de
la Marea Caspica erau considerati din antichitate acelasi popor, iar eroul anglosaxon Beowulf
era de fapt get! Numele originar al dacilor, scrie Jane Acomb, era daoi, asa cum nota Strabon.
Tisagetii, Tiragetii si chiar getulii africani erau acelasi neam cu daoii.
Cucutenii autohtoni
Conform geneticienilor Belledi, Richards, Owens si Malyarchuk, care si-au publicat studiile in
2000, 2002 si 2003, ADN-ul mitocondrial gasit la populatia romanilor aromani, a romanilor din
Maramures si Vrancea face parte din haplogrupul care a fondat neoliticul in Europa.
Populatia autohtona europeana apartine haplogrupului I, descendenti din Cro Magnon, socotita a

apartine Culturii Cucuteni-Tripolie. Fermierii si crescatorii de vite ai neoliticului apartineau G2a,

J2, E-V13 si T. R1a si R1b erau razboinicii calareti, care au domesticit calul in 4000 i.C., in
stepele dintre Marea Neagra si Marea Caspica. Aceste doua grupuri aveau un tata comun, dar
mamele difereau, ceea ce a facut sa li se diversifice limba si sa se contreze oriunde s-au intalnit.
Haplogrupurile din Carpati I1, I2a, I2a2a-L69.2 sunt native europene, pontice si balcanice,
descendente din oamenii paleoliticului, a carei concentratie se regaseste astazi in Bosnia
Hertegovina, Croatia, Moldova, Romania, Serbia, iar cea mai mare diversitate a haplotipului se
gaseste in Romania.
R1b si R1a, frati vitregi, dupa tata
R1b este cel mai comun haplogrup in Europa. Conform culturii tumulelor, originea
haplogrupului R1b a fost la Marea Neagra, de unde a pornit pe Istru, spre vestul Europei si prin
stepe spre Marea Caspica. Originiea lui R1a este la fel de disputata, mai ales ca cele doua
haplogrupuri, foarte numeroase, au aceeasi descendenta pe linie paterna. Si ca sa nu se spuna pe
de-a dreptul ca getii se califica pentru a fi linia paterna, se prefera complicata titulatura de
neam proto-italo-celto-germanic. Cand masagetii au plecat spre Marea Caspica si Urali,
spre Anatolia si pe Marea Egee, durandu-si (dura, la dahii parti, era cetatea) cetatile
rotunde, solare, au aparut pe acele meleaguri fratii lui R1b. Conform studiului ADN, erau
hititii, hattienii, troienii, dorienii, ionienii, micenienii, etruscii, colchii, kazarii, baskirii,
toharienii si lista este foarte lunga!
G2 apartine unui neam al Vechii Europe pontice, cel care s-a imprastiat de timpuriu pana
spre China, lasand in urma o gramada de haplogrupuri inrudite.
J1 semiti, arabi si evrei; J2 reprezentativa pentru etrusci, grecii minoici, fenicieni, sudul
Anatoliei
N gena nordicilor, preponderenta la finlandezi, in densitate substantiala in Tarile Baltice
Q gena hunilor lui Attila; densitatea extrem de rara a acestei gene in Europa pe care hunii au
calcat-o in repetate randuri i-a mirat pe geneticieni; probabil pentru ca n-au luat in calcul doua

aspecte: ca femeile fugeau in paduri din calea hunilor, iar cele violate isi ucideau pruncii
nascuti din siluire
E1b1b migratori din Africa, specifica berberilor ; T gena foarte rara in Europa, provenind
din Etiopia
Sursa: enational.ro/romania-mea/istoria-nestiuta-a-getilor-si-genomul-european

www.pnas.org/content/by/section/Anthropology : Ancient DNA reveals male diffusion through

the Neolithic Mediterranean route, Ancient DNA suggests the leading role played by men in the
Neolithic dissemination, Investigating sex-biased migration during the Neolithic transition in
Europe; Mitochondrial DNA in Ancient Human Populations of Europe
carswell.com.au/dna-study/dna-resources-page : It is worth noting the central location of the
Romanian Aromuns in all plots. Although the linguistic and cultural diversity found in the region
could have acted as an important genetic barrier, Balkan populations have been shown to be
genetically homogenous, and in concordance with the European genetic continuum, using both
autosomal and uniparental markers even with the deep levels of resolution conferred by the large
set of markers we typed. Linguistic and other cultural differences were probably introduced into
genetically homogeneous groups and/or these cultural barriers were not strong enough to prevent
genetic ow between populations. However, genetic evidence shows an exception to this pattern:
in some particular cases cultural isolation seems to have given rise to small population groups
that have become different through drift from the common genetic substrate. This may be the
case for some, but not all, Aromun populations.

Studiul de paleogenetic care a bulversat Romnia.

Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spaiul media romnesc n cursul anului 2012, a fost
studiul de paleogenetic realizat n Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald,
directorul Institutului de Biologie Uman i Antropologie al Universitii din Hamburg, i
doamna

Dr.

Georgeta

Cardo,

cercettor

tiinific

biolog,

specialist

genetic.

Potrivit concluziilor acestui studiu, populaia actual a Romniei este clar nrudit cu populaiile

care au locuit pe teritoriul Romniei n epoca bronzului i a fierului, adic acum 2.500 5.000 de
ani, un lucru care pune n eviden continuitatea acestui popor, n pofida tuturor vicisitudinilor
istoriei. nainte de a aduce n discuie i celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care rstoarn
teoria romanizrii Daciei i a descendeei romane a poporului romn, s vedem ce este
paleogenetica i ce a presupus aceast cercetare, realizat n Germania, pentru a fi cu bine dus la
capt
Prin urmare, am putea spune c Paleogenetica este o fereastr ctre trecutul omenirii. Fiind un
domeniu de studiu al ADN-ului vechi i degradat, Paleogenetica poate aduce informaii
importante despre originea i evoluia omului i a genomului uman, migraiile populaiilor
umane, relaiile de nrudire ditre populaiile umane vechi i cele actuale. Aadar, ne poate spune,
printre altele, cine ne sunt strmoii reali. Iar strmoii notri reali nu sunt romanii, ci traco-getodacii. Cum s-a ajuns la aceast concluzie i la altele, chiar i mai ocante?
Iat povestea acestui studiu de paleogenetic: n toamna anului 2001, n urma unei discuii
purtate ntre domnul Decan al Facultii de Biologie (Universitatea Bucureti), Prof. univ. dr.
Clin Tesio i domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se nate ideea realizrii unui studiu
de paleogenetic avnd ca scop determinarea originii poporului romn. Un astfel de demers
presupunea compararea genetic a unor rmie osoase aparinnd populaiilor vechi care au
trit pe teritoriul Romniei cu situaia genetic actual a populaiei acestei ri, pentru a se
verifica

gradul

de

nrudire.

n proiect s-au alturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru i Nicolae Mirioiu de la

Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Romne, care au oferit cea mai mare
parte a materialului osos studiat. O alt cantitate de material osos a fost pus la dispoziie, pentru
studiu, de doamna dr. Alexandra Coma de la fostul Institut de Tracologie al Academiei
Romne. n total, studiul a avut la dispoziie material osos din peste 20 de situri din
Romnia (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un numr de 50 de indivizi aparinnd
populaiilor

vechi

(22

din

epoca

bronzului,

28

din

epoca

fierului).

n ceea ce privete probele de snge de la populaia actual a Romniei, acestea au fost obinute
prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploieti i al
Muzeelor de tiine Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina
Bnic,

de

la

Institutul

Marius

Nasta

Clinica

de

Ftisiologie

Bucureti.

i cum o cercetare ntins pe mai muli ani (2003-2006) are i cheltuieli importante, precizez

faptul c acestea au fost finanate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie
Uman i Antropogie al Universitii din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof.
univ. dr. Alexander Rodewald, directorul instituiei, de DAAD Germania i prin Programul
Sokrates-Erasmus

al

Uniunii

Europene.

Munca efectiv de cercetare a fost realizat de doamna Dr. Georgeta Cardo, n cadrul lucrrii de
doctorat a domniei sale, o munc dificil i de lung durat n care condiiile de securitate ale
probelor genetice au fost att de stricte, pentru a preveni contaminarea, nct pn i curenia
din

laborator

fost

realizat

exclusiv

de

doamna

Dr.

Georgeta

Cardo.

Avnd la dispoziie toate aceste informaii, putem nelege foarte uor complexitatea demersului
i

prestigiul

tiinific

incontestabil

al

persoanelor

instituiilor

implicate.

Concluziile studiului s-au dovedit, pn la urm, bulversante pentru spaiul romnesc deoarece
ele rstoarn principala tez a istoriei Romniei, cea a etnogenezei poporului romn. Dar pentru
a evalua n ansamblu ocul cultural provocat de prezentarea public a concluziilor studiului, s le
prezentm:
ntre actuala populaie a Romniei i populaiile care au trit pe teritoriul acestei ri
acum 2.500 5.000 de ani exist o clar nrudire genetic, ceea ce vorbete despre o
continuitate incontestabil a poporului romn pe aceste meleaguri. Chiar dac exist i urme
genetice aparinnd diverselor populaii migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de baz
dovedete

continuitatea

legtura

cu

populaiile

vechi;

Actuala populaie a Romniei se nrudete genetic n special cu populaiile Greciei i ale

Bulgariei, care s-au dezvoltat ntr-un spaiu locuit cndva de traci, cu care s-au i
amestecat,

doar

ntr-o

mic

msur

cu

populaia

italian;

S-a mai dovedit, iar aceasta este cea mai ocant concluzie a studiului, c o parte dintre
italieni, n special cei din nord, sunt la rndul lor nrudii genetic cu populaiile vechi care
au trit n Arcul Carpatic acum 2.500 5.000 de ani. De unde concluzia halucinant c nu
noi suntem urmaii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmai ai tracilor.
Totui, exist o aparent contradicie: dac noi suntem urmaii traco-geto-dacilor, iar o parte
dintre italienii au la rndul lor rdcini tracice, de ce astzi romnii i italienii se nrudesc genetic
att

de

puin?

Explicaia pare s fie ct se poate de simpl: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul
roman Titus Livius, fondatorul Romei ) n penisula italic, aici triau i alte triburi cu rdcini

tracice veneii i etruscii, acetia din urm dnd primii regi i alfabetul noului regat, viitoarea
Rom Imperial. Totui, n penisula italic triau, n afara populaiilor cu rdcini tracice, i
populaii

aparinnd

altor

familii

etnice

sabinii

samniii.

n timp, aceste popualii s-au amestecat ntre ele. Apoi, Roma Imperial a dus o politic agresiv
de amestecare a populaiilor n interiorul Imperiului. Astfel, dac ne referim doar la capitala
Roma, constatm c avea un numr important de cartiere etnice cartierul grecesc, evreiesc,
hispanic

.a.m.d.

Nu n ultimul rnd, pentru aproape 1.400 de ani, ntre 476, anul cderii Romei i 1861, anul
unificrii Italiei, Italia nu a existat ca stat naional, aceast perioad fiind marcat de o serie de
invazii i strmutri de populaii. Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcat de trei
etape eseniale n care populaiile cu rdcini tracice s-au amestecat cu celelalte, dilundu-i
semnificativ

contribuia

etnic

acest

spaiu.

Iata c, privind din aceast perspectiv, orice aparent contradicie dispare, deoarece putem
nelege de ce, astzi, dei o parte dintre italieni, n special cei din nord, se mai nrudesc genetic
cu populaiile care au locuit n spaiul carpatic acum 2.500 5.000 de ani, populaiile Romniei
i

ale

Italiei,

ansamblul

lor,

se

nrudesc

genetic

foarte

puin.

n concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetic sunt intrite de izvoarele istorice, iar mesajul
final este ct se poate de limpede: nu noi suntem urmaii Romei, ci o parte dintre italieni sunt
urmai

ai

tracilor!

Cu toate c acest studiu de paleogenetic are o importan uria n stabilirea adevrului istoric,
cu toate c concluziile lui sunt extrem de folositoare interesului naional, istituiile statului romn
i forurile academice i universiatare romneti care au cderea s l cerceteze, l ignor cu o
impardonabil

indiferen!

Fiind curios s aflu dac autorii studiului au fost contactai de reprezentanii statului romn sau
de vreo instituie academic ori universitar care s i arate, n mod oficial, interesul pentru
acesta, i-am ntrebat, att pe doamna Dr. Georgeta Cardo, ct i pe domnul Prof. Alexander
Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Rspunsul a fost NU! A existat o singur situaie n
care cineva de la Academia Romn a dat un telefon vorbind despre o posibil expunere pe
aceast tem, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de via dup aceea n rest, tcere
maxim.