Candela
de duminică •
Publicație a Parohiei Ortodoxe Române din Växjö, Suedia
C o n ta c t : p a r o h i a . v a x j o @ g m a i l . c o m
CUVÂNT PASTORAL AL EPISCOPULUI MACARIE AL EPISCOPIEI
EUROPEI DE NORD LA INTRAREA ÎN POSTUL MARE:
„CINE NU ÎNȚELEGE SFÂNTA TAINĂ A EUHARISTIEI,
NU A ÎNȚELES CE ESTE BISERICA, CE ÎNSEAMNĂ A FI CREȘTIN”
Iubiţilor fraţi preoţi și diaconi, ostenitorilor din sfintele
mănăstiri şi alesului popor al lui Dumnezeu, har, pace,
liniște și bucurie de la Hristos, iar din parte-mi părin-
tească și frățească îmbrăţişare!
Parcă mai mult ca oricând, dat fiind contextul, Postul
Mare ne stă înainte ca un timp al pocăinței, al înfrână-
rii, al conștientizării acute a condiției noastre umane
care are nevoie de mântuire și de unire cu Dumnezeu.
Pentru cine își păstrează o conștiință creștină trează,
spectacolul dramatic oferit în aceste zile de lumea în-
treagă este un prilej de vindecare de iluzii și de izbăvire
de idolii cei mincinoși. O molimă este suficientă pentru
a bloca țări întregi, pentru a lovi economia și pentru
a induce o panică globală. O molimă care nu se poate
compara cu molimele care au bântuit lumea în secolele
anterioare sau, dacă ne gândim la gripă, cu epidemia
de gripă spaniolă care a secerat milioane de vieți după
primul război mondial. Iată cât pot știința și puterea
omenească. Iată cât de ușor se poate prăbuși falnicul
și trufașul Babilon al lumii moderne. Nu este aceasta
o dovadă concretă că toate sunt deșertăciune, precum
spunea Ecleziastul? Nu ne arată, oare, că salvarea nu o
putem aștepta de la oameni, de la cei puternici, ci de la
Preamilostivul Dumnezeu?
nr . 6 - 1.03. 2020
Te l . + 4 6 ( 0 ) 7 6 1 0 5 4 1 0 9
Să revenim, așadar, iubite frate și iubită soră, în brațele
cele părintești care ne așteaptă deschise, cu dor, pentru
mântuirea noastră. Să ne vindecăm, iubite frate și iubită
soră, de așteptări nerealiste, de planuri omenești și de
iluzia nemărturisită că ne putem înveșnici aici traiul, bu-
năstarea, fericirea. Și să ne izbăvim și de frica ce vine de
la diavol și de la lucrătorii săi. Noi, creștinii, nu suntem
oamenii fricii, ci ai bunei îndrăzneli ce vine de la Hristos:
„În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit
lumea!” (Ioan 16, 33). Mântuitorul spunea aceasta uceni-
cilor Săi, puțini la număr și total lipsiți de orice putere
lumească. Acești pescari sărmani, săraci și lipsiți de pute-
re au cucerit, cu adevărat, lumea antică, prin Duhul Sfânt
și prin propria lor jertfă. Aceasta înseamnă să fi creștin:
să te bazezi doar și numai pe Dumnezeu, să fi gata să în-
frunți întreaga vrăjmășie a lumii pentru Hristos. Pentru
că așa ne-a prevenit El Însuși. Frica este un afect ce ne
aduce aminte că suntem oameni, că suntem ființe fragile
și vulnerabile. Dar să nu uităm că această vulnerabilitate
este, totodată, tăria noastră: „când sunt slab, atunci sunt
tare” (II Corinteni 12, 10), spunea Sfântul Apostol Pavel.
De ce? Pentru că atunci când îmi conștientizez vulnera-
bilitatea, Hristos poate lucra prin mine. Slăbiciunea mea
este compensată de harul cel dumnezeiesc.
Dacă ne lăsăm copleșiți de frică și necredință, atunci ne
pierdem discernământul și rupem legătura noastră cu
Hristos, riscând să ne împărtășim cu nevrednicie. Putem,
fără să ne dăm seama, cădea în ispita de a dori să mo-
dificăm după bunul plac rânduiala liturgică statornicită
în Biserică. Să primim, așadar, Sfânta Cuminecătură, în
modul în care au făcut-o creștinii de-a lungul timpului
și să credem cuvântul Domnului Care spune: „Dacă nu
veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele
Lui, nu veți avea viață în voi” (Ioan 6, 53). În Biserica
noastră Ortodoxă, unirea cu Hristos o facem în cadrul
Sfintei Liturghii. Aici ne apropiem cu grijă de Sfântul
Potir, în care avem Însuși Trupul și Sângele Mântuito-
rului. Acestea, Sfintele Taine, sunt realități, nu simbo-
luri. Creștinul, așa cum mărturisim în rugăciunile de
 Candel a de duminică • nr . 6 - 1.03. 2020

pregătire pentru Sfânta Împărtășanie, mănâncă în mod
real Trupul lui Hristos și bea Sângele Lui, sub chipul vi-
nului și pâinii. Cine nu înțelege această Sfântă Taină a
Euharistiei, nu a înțeles ce este Biserica, ce înseamnă a
fi creștin. Trupul și Sângele Mântuitorului sunt realități
suprafirești, de aceea este o profanare să ne gândim sau
să ne apropiem de ele ca și cum ar fi realități biologice
obișnuite, perisabile, supuse acelorași legi ale firii ca noi.
De aceea, de mii de ani, de Sfânta Împărtășanie ne apropiem
cu această conștiință liturgică a Focului Dumnezeiesc ce ni
se dă spre sfințire, adăugirea vieții, precum și spre vindeca-
re sufletească și trupească. De mii de ani, continuăm să ne
împărtășim noi, creștinii, pentru a ne uni cu Hristos și unii
cu alții, devenind mădulare ale Bisericii. Am făcut aceasta și
când ciuma secera milioane de vieți omenești și când gripa
spaniolă ucidea mai mulți oameni decât a făcut-o războiul
mondial. Am făcut-o căci știm și mărturisim că în Sfântul
Potir se află mântuirea noastră, medicamentul nemuririi,
cum l-au numit Sfinții Părinți. Și o să o facem în conti-
nuare, urmând aceeași rânduială liturgică ce ne deschide
porțile Împărăției Cerului, făcându-ne una cu Hristos.
Să ne pregătim sufletește de Răstignirea, Îngroparea și
Învierea lui Hristos și să nu ne temem de cei care ne pot
ucide trupurile, dar nu ne pot ucide sufletul (Matei 10,
28). „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea
întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în
schimb pentru sufletul său?” (Matei 16, 26).
Al Vostru slujitor, frate și prieten,
de tot binele voitor și fierbinte rugător,
† Părintele Episcop Macarie

DUMINICA IERTĂRII
Suntem în Duminica Izgonirii lui
Adam din Rai, începutul unui nou
timp pentru noi creștinii, acela al
luptelor duhovnicești cu neputințe-
le, păcatele și patimile noastre, prin
mila și ajutorul harului lui Dumne-
zeu. Iată că începutul acestei perioa-
de este pecetluit de iertare, această
duminică numindu-se și a iertării,
când toți creștinii caută să înceapă
nevoința Postului Mare prin împă-
care cu ceilalți, dar și cu sine și cu
Dumnezeu prin Sfintele Taine ale
Spovedaniei și Euharistiei. Pentru
aceasta las la inima frățiilor voas-
tre câteva îndemnuri ale unui mare
PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
DIN VÄXJÖ, SUEDIA
Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) și
Sfinții Ierarhi Mărturisitori Iosif din Ma-
ramureș (24 aprilie) și Sigfrid de Växjö,
Luminătorul Suediei (15 februarie)
Adresa bisericii:
Kapela Tegner, Norajarnvagen,
Växjö, Suedia
Preot Laurențiu Drăghicenoiu
Telefon mobil: {+46}(0) 761 054 109
E-mail: parohia.vaxjo@gmail.com
Sfintele slujbe au loc în fiecare duminică și
de marile sărbători de la orele 9.30. Pentru
programul actualizat vă rugăm să ne contactați.
Puteți, de asemenea, să urmăriți activitatea
parohiei noastre pe Facebook: Parohia Orto-
doxă Română din Växjö, Suedia.
părinte duhovnicesc al zilelelor noas-
tre, părintele Efrem Filoteitul, cu-
noscut în ultimii ani ca Efrem din
Arizona. Să aveți post cu multă bucu-
rie și folos duhovnicesc!
„Pe pământ, nimeni nu este lipsit de
păcat, toți suntem păcătoși, vinovați
și purtăm povara păcatelor care ne-au
doborât, pentru că n-am luat amin-
te la patimile și neputințele noastre.
Toți avem nevoie să primim iertare
de la Dumnezeu! Dar pentru a primi
schimbarea, iertarea și împăcarea cu
Dumnezeu trebuie să ținem cuvântul
Evangheliei, care zice: Dacă veți ierta
oamenilor greșalele lor, și Tatăl vostru Cel
din ceruri vă va ierta greșalele voastre.
Nu vom primi în nicio situație ier-
tare de la Dumnezeu, dacă nu-l ier-
tăm din inimă pe aproapele nostru!”
„Iertarea nu necesită osteneală și gre-
utate. Este nevoie de smerenie. Vom
primi iertarea nenumăratelor noas-
tre pacate, dacă dăruim și noi ierta-
rea fratelui nostru.”
„Copiii mei, pe cât putem, să iertăm
din toata inima, ca să ne ierte și pe
noi Dumnezeu! Aceasta este înțelege-
rea dintre Dumnezeu și om, contractul
dintre Creator și om. Iertând și noi
din toată inima semenilor noștri, vom
fi iertați de către Dumnezeu.”
„Întreaga noastră viață produce con-
tinuu păcate. Păcătuim permanent
cu gândul, cu inima, în general cu
toate simțurile trupești și duhovni-
cești ale sufletului. Gandiți-vă ce mare
producție de păcate avem! Dacă iertăm
aproapelui nostru păcatele, anulăm
toată această producere a păcatelor.”
„Când n-avem iubire și iertare, ne
părăsește harul lui Dumnezeu.”
„Cum va șterge Dumnezeu toate aces-
te catastife cu păcatele noastre, când
noi nu vrem să ștergem doar o pagina
din greșalele fraților nostri? Trebuie
să luptăm împotriva ținerii de minte
a răului, a dușmăniei și a răzbunării.
Ce-au caștigat toți cei ce se căiesc,
fără folos și îndreptare? Câtă vreme
ne găsim în viața aceasta, cât timp
cortina teatrului lumii prezente n-a
căzut și firul vieții noastre nu s-a sfâr-
șit, putem să iertăm.”
„Grija principală a vieții noastre este să
iertăm și să ne rugăm pentru oamenii
care ne-au făcut rău. Acela care iartă
din toata inima și se roagă pentru vrăj-
mașii lui, va primi iertarea lui Dumne-
zeu pentru păcatele lui. Ceea ce semă-
năm, aceea vom și secera. Osteneala,
postirea, rugăciunea, privegherea, mi-
lostenia vor preschimba inima noas-
tră, o vor face milostivă și iertătoare
față de aproapele și durerea celuilalt va
deveni și durerea noastră. Să cercetăm
cât am învățat din Evanghelie, ca Hris-
tos să prindă chip înlăuntrul nostru, și
să devenim și noi, încetul cu încetul,
dumnezei după har.”
(din: Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovni-
cești, Editura Egumenita, 2012)