Modalităţi de reprezentare a emoţiilor în comunicare

Exprimarea şi interpretarea corectă a stărilor emoţionale proprii sau trăite de alte persoane
reprezintă un aspect central al comunicării interumane.

Emoţia şi comunicarea interumană

Emoţia îndeplineşte o funcţie importantă în interacţiunea socială, în stabilirea unui cadru,
a unui scenariu, o structură a rolurilor pentru un anumit tip de interacţiune. Contextul emoţional
este deci cel care dă sens limbajului de fiecare zi în care cineva poate să spună cu furie “Nu ar fi
trebuit să faci asta” sau cu afecţiune “Sunt fericită să te văd” .
Emoţiile au un rol central în comportament şi comunicare; este un fapt unanim acceptat şi
recunoscut. Cu toate acestea, în prezent nu avem o definiţie clară, o clasificare universal acceptată
a emoţiilor, sau un model teoretic comprehensiv care să descrie structura complexă a emoţiilor.
Există mai multe tipuri sau familii de emoţii, cu o importanţă deosebită pentru viaţa socială:
afirmare, ataşamentul, securitate etc. Fiecare dintre aceste tipuri de emoţii poate fi evocată în două
moduri distincte: fie verbal, prin cuvinte, cum este de exemplu limbajul figurativ; fie prin
modalităţi non-verbale.

Concepte apropiate
În ciuda relativei lipse de claritate conceptuală, termenul emoţie ocupă un loc bine stabilit
în descrierea fenomenelor psihologice şi fiziologice descrise în definiţia de mai sus. Cu toate
acestea, în cadrul tuturor culturilor sunt recunoscute nouă emoţii principale: bucuria, furia,
tristeţea, interesul, ruşinea, vina, invidia şi deprimarea.
Există o serie de alte concepte importante care descriu fenomenele specifice sferei
emoţionale, având însă un înţeles uşor diferit. În primul rând, este vorba despre conceptul de stare
afectivă: în timp ce emoţia se referă la o reacţie de scurtă durată, durata stărilor afective poate
atinge saptămâni sau luni; dacă emoţiile sunt provocate în mod direct de evenimente interne sau
externe, de cele mai multe ori stările afective sunt separate din punct de vedere temporal şi
situaţional de evenimentul care le-a provocat.
Un alt concept important este acela de sentiment, adică reflectarea mentală a experienţei
emoţionale. Sfera sentimentelor nu include răspunsurile emoţionale corporale, fiind vorba în
primul rând despre percepţia mentală a stării organismului.

Modalităţi de exprimare a emoţiilor

Începând cu studiile lui Darwin asupra modalităţilor de exprimare, o mare diversitate de
studii şi cercetări s-au ocupat de relaţia dintre emoţie şi comportamentul non-verbal, incluzând
expresiile faciale, gesturi sau caracteristici acustice. Se pare că există markeri universali şi
distinctivi ai emoţiei în comportamentul nonverbal: de exemplu, faţa poate să exprime o varietate
de emoţii şi, în general, membrii aceleiaşi culturi nu au dificultăţi în a identifica şi a exprima
emoţiile.

1
 De obicei, comportamentul verbal şi non-verbal sunt abordate ca şi canale de comunicare
separate. Având în vedere că aceste canale poartă un mesaj emoţional, o întrebare importnată este
în ce măsură mesajul non-verbal este consonant cu mesajul verbal, sau dacă intră în contradicţie
cu acesta. Mesajele emoţionale exprimate non-verbal (tonul vocii, gesturi, expresie facială) sunt
considerate mai primitive şi, deci, mai greu de disimulat. În timp ce cuvintele pot fi alese în mod
voluntar, mesajul emoţional al canalului non-verbal este mai puţin controlat voluntar, ceea ce scade
probabilitatea de a fi utilizat într-un mod care să înşele interlocutorul. Deşi fiecare vorbitor înţelege
şi este conştient de limbajul său nativ, atât pentru emiţător cât şi pentru receptor, mesajele
emoţionale , chiar şi atunci când sunt foarte puternice , operează la nivel inconştient. Ca urmare,
cel care doreşte să înţeleagă ce anume simt ceilalţi, trebuie să studieze acest tip de mesaje, să le
conştientizeze, să ştie ce anume îi place sau nu îi place unei persoane, sau dacă persoana spune
adevărul sau nu.

Indicatori non-verbali ai emoţilor: emoticoane, majuscule, semne de punctuaţie

Deşi destinatarul unui mesaj text se bazează pe o serie de indicii nonverbale pentru a-şi
forma o impresie despre interlocutor, nu avem prea multe informaţii despre factorii specifici, de
natură contextuală, care pot să influenţeze modul în care este perceput expeditorul (autorul)
mesajului în comunicarea bazată pe text.
Comparativ cu situaţia comunicării faţă-în-faţă, indicatorii nonverbali precum mimica,
gestica, tonul vocii lipsesc în mesajele tip text (email, sau SMS). Omul are însă o capacitate
extraordinară de a genera semnificaţie şi înţeles chiar şi atunci când indiciile disponibile sunt destul
de reduse. Este un mecanism motivat de tendinţa de a reduce nivelul de incertitudine şi posibilitatea
de anticipare a comportamentului celorlaţi. Acesta poate explica de ce în mesajele text, strategii
simple precum scrierea cu majuscule, o anumită modalitate de organizare spaţială a textului sau
utilizarea emoticoanelor influenţează în mod semnificativ percepţia celui care citeşte mesajul.
Pornind de la astfel de elemente simple, interlocutorul încearcă să înţeleagă şi să anticipeze
comportamentul interlocutorului (este sincer, trist, vesel, furios, o să îmi scrie şi mâine etc.).
Studiile privind comunicarea nonverbală în comunicarea bazată pe text (de exemplu, email
sau chat) arată că nu se poate spune care dintre diferitele forme de exprimare a emoţiilor este mai
eficientă: utilizarea emoticoanelor sau scrierea cu majuscule, de exemplu. Ambele pot evoca
răspunsuri polarizate: chiar dacă de o intensitate mai scăzută în cazul cazul utilizării majusculelor,
ambele modalităţi pot exprima în egală măsură entuziasmul sau furia, bucuria sau deprimarea.