1.

Sarcinile psihiatriei

 Prevenirea tulburărilor psihice şi promovarea sănătăţii mintale (individ/ grup)

 Depistarea, tratamentul precoce şi dispensarizarea bolnavilor (diminuarea morbidităţii)

 Recuperarea, reintegrarea şi resocializarea bolnavilor

 Formarea noilor generaţii de medici

 Cercetarea ştiinţifică

2. Concepții și orientări în psihiatrie

• Ipoteza organogenetică (Griesinger)

• Ipoteza psihogenetică

• Organodinamismul

• Psihanaliza

• Fenomenologia

• Existenţialismul

• Psihosomatica

• Pavlovismul

• Psihiatria socială

• Psihiatria transculturală

• Antipsihiatria

1
 3. Semiologie psihiatrică-definiție

Semiologia reprezintă studiul simptomelor şi a tulburărilor psihice; stabileşte condiţiile,

succesiunea, interdependenţa şi dinamica tulburărilor mentale.

4. Semiologia funcțiilor de cunoaștere

Senzaţia

· act psihic elementar, monomodal

· realizează imaginea singulară a unei însuşiri a obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare.

· se datorează acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra organelor de simţ.

· evidenţiază proprietăţile elementare ale materiei (formă, mărime, greutate, culoare, miros, gust)

· reprezintă izvorul iniţial al tuturor informaţiilor

· sunt imagini subiective ale lumii obiective

· imaginea reflectată devine element de conştiinţă al subiectului – de ordin ideal

Particularităţile senzaţiilor

· instrumente de reflectare nemijlocită a lumii materiale prin sistemul analizatorilor,

asupra cărora acţionează direct

· reprezintă reflectarea, pe plan ideal, a proprietăţilor separate ale obiectelor şi fenomenelor

concrete

Percepţiile

· sunt procese senzoriale elementare

· se disting prin sintetism, unitate, integritate

· redau realitatea obiectivă în imagini de ansamblu

2
· multimodale: reflectarea în condiţii de simultaneitate, succesiune, însuşiri multiple ale
obiectelor lumii externe

Percepţia presupune raporturi între:

· calităţile obiectelor şi

· condiţiile subiective (interne) ale individului (trebuinţe, interese, experienţă)

· percepţia include însuşirile generale şi esenţiale ale lucrurilor

· constituirea percepţiei se face după vârsta de 3 luni

· percepţia auditivă apare în primul an de viaţă.

Psihopatologia senzorialităţii

- tulburări cantitative

· scăderea pragului senzorial determină o suprasensibilitate la stimuli (subliminali), rezultând

hiperestezia senzorială

· apare în surmenaj, suprasolicitare fizică şi psihică

· în afecţiuni nevrotice: distimie, tulburarea depresivă, tulburarea anxioasă

Cenestopatiile

· termen introdus de Dupré

· formă aparte de hiperestezie

· tulburare conştientă a senzaţiilor şi percepţiei interoceptive şi proprioceptive

· senzaţii penibile, difuze, cu sediu variabil

· apar fără nici o modificare organică evidenţiabilă

· apar în anumite tulburări nevrotice

3
· cenestopatii frecvente: amorţeala mâinilor, cefaleea „migratoare“, senzaţia de nod în gât şi
sufocare
· ridicarea pragului senzorial determină hipoestezia: scăderea receptivităţii la diverşi stimuli

· apare în: stări reactive acute (post-traumatice)

· inducţie hipnotică

· stări conversive

· schizofrenie (unde apare, la extrem, anestezia psihică)

5. Modificări cantitative și calitative ale percepției

a. Cantitative: hipo-, hiperestezia.
b. Calitative: iluzii, halucinaţii.
HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor
 Surmenaj, debutul unor boli infecto-contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
 Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu sediu variabil, care apar fără o
modificare organică evidenţiabilă.
HIPOESTEZIA:
Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch, tulburări de conştiinţă
Iluziile
 Orice eroare cognitivă sau perceptivă.
 Mecanism:
 Proiectarea imaginarului şi a inconştientului în actul perceptiv
 Prelucrarea eronată a imaginilor percepute
 Iluzii fiziologice
 Iluzii patologice:
 Veridice
 Interpretare delirantă
 Generate de un excitant real

4
 VIZUALE:
 Metamorfopsii: deforamarea obiectelor şi a spaţiului perceput
 Macropsie, micropsie, dismegalopsie (largi, alungite)
 Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
 Pareidolie (interpretare imaginativă)
 Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a diverselor persoane): déjà vu, deja
connu, deja vecu, jamais vu.
 Iluzia sosiilor: sdr. discordante
 AUDITIVE
 GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie)
 Viscerale
 De modificare a schemei corporale: formă, mărime, greutate, poziţie.
 Normal
 Tulb. funcţionale sau leziuni ale receptorilor, căilor de conducere, zonelor integrative
 Stări febrile, b. infecto-contagioase, toxice
 Stări confuzionale
 Nevrotici (isterici, TOC)
 Psihotici
Halucinatiile=perceptie fara obiect
 Halucinaţii funcţionale: percepţia unor excitanţi obiectivi determină apariţia unor percepţii
false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul real
 Halucinoidele: fenomene psihopatologice cu aspect halucinator situate între reprezentări
vii şi halucinaţii vagi, care nu izbutesc să convingă pe deplin bolnavul asupra existenţei lor
reale.
 Imaginile eidetice: reproiectări în exterior ale imaginilor unor obiecte, fiinţe care au o forţă
receptivă deosebit de vie, legate de trăiri afective intense şi apropiate de prezent ca
desfăşurare în timp.
 Halucinozele: h. a căror semnificaţie psihopatologică este recunoscută de bolnav; caută să
le verifice autenticitatea.

5
 Pseudohalucinaţiile: apar spontan, incoercibil, fără proiecţie spaţială, cu un caracter de
străin şi de impus din afară.
 Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):
 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de limitele acestuia
 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor
 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite (căi extero-, intero-, proprio-
) şi pe căi senzoriale normale (h. auditive, etc.)
 Grad variabil de intensitate
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată (intermitente/comtinue)
 Rezonanţă afectivă
 H. exteroceptive:
 Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale, deliruri toxice şi
infecţioase, depresie, sch, parafrenie, aură epileptică)
 Elementare
 Comune
 Verbale
 Vizuale: (surmenaj, neurastenie, af. Oftalmologice, neurologice)
 Elementare
 Complexe
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare (cinematografice)
 Autoscopice: subiectul îşi percepe vizual propriul corp, părţi din corp, organe.
“imaginea dublă”
 Olfactive şi gustative:
 tactile
 H. interoceptive:
 Senzaţia existenţei unei fiinţe în corp sau a schimbării poziţiei unor organe, a
obstruării sau perforării lor, transformării organismului.
 H. proprioceptive:

6
  H. motorii sau kinestezice: impresii de mişcare sau de deplasare a unor segmente
sau ale corpului în întregime.

6. Definiția senzației

Senzaţia= act psihic elementar, monomodal ,care realizează imaginea singulară a unei însuşiri a
obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare

7.Definiția percepției și tulburările ei

Percepţiile sunt procese senzoriale elementare

a. Tulburari de perceptie Cantitative: hipo-, hiperestezia.

b. Calitative: iluzii, halucinaţii.
HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor
 Surmenaj, debutul unor boli infecto-contagioase, afecţiuni psihice, b. Basedow.
 Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu sediu variabil, care apar fără o
modificare organică evidenţiabilă.
HIPOESTEZIA:Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch, tulburări de conştiinţă

Iluziile - Tulburări calitative

· percepţia deformată a unor obiecte sau fenomene existente în realitate

· H. Ey: iluzia este, în general, o eroare cognitivă sau perceptivă

· apar la normal, datorită distanţei, luminozităţii sau a stărilor afective speciale

· iluziile fiziologice, optico-geometrice
· persoanele corectează uşor eroarea

Iluziile vizuale

· cele mai frecvente

· metamorfopsii: impresia de deformare a obiectelor şi a spaţiului perceput

· micropsia: obiecte percepute mai mici (de obicei apar în patologia organică cerebrală)

· macropsii: obiecte percepute mai mari

7
· dismegalopsii: obiecte percepute alungite sau lărgite – apar mai ales în intoxicaţiile cu diferite
substanţe

· porropsia: obiecte percepute mai apropiat sau mai îndepărtat

· callopsia: obiecte percepute înfrumuseţat

· pareidoliile: percepţii deformate, intens anxiogene; interpretarea imaginii ce poate oferi

percepţiei patologice un mare grad de bogăţie şi de vivacitate („perceperea“ de fiinţe
ameninţătoare în desenul parchetului, al covorului, al perdelei etc)
Falsele recunoaşteri

· identificarea greşită a diverselor persoane

· diferită de confuzia de persoană

· apare în: episoade maniacale, stări confuzive, sindrom Korsakov

· varianta particulară: déjà vu, déjà connu, déjà vecu sau, invers, jamais vu, jamais connu, jamais
vecu
· în sindromul de derealizare, depersonalizare; în patologia de lob temporal

Iluzia sosiilor (mai ales în demenţă)

· persoane care seamănă atât de mult, încât nu pot fi deosebite

· persoana cunoscută nu este identificată, pacientul consideră că este doar asemănătoare cu ea

- persoanele cunoscute sunt multiplicate

· sentimentul că persoanele apropiate au fost substituite în scop ostil

· schizofrenie

Iluziile auditive

· impresia că anumite sunete sunt mai apropiate, mai puternice, mai distincte sau dimpotrivă –
discrete, estompate, îndepărtate

· sunete reale (bătăile ceasului, picuratul apei de la robinet) sunt percepute drept cuvinte
injurioase

Iluziile gustative şi olfactive

· se deosebesc greu de halucinaţiile gustative şi olfactive

· perceperea eronată a gustului sau mirosului normal al diferitelor substanţe sapide sau odorifice
· apar în leziunile de lob temporal

8
Iluziile viscerale sau interoceptive

· perceperea eronată a funcţiilor unor organe sau aparate

· modificări de schemă corporală: perceperea denaturată a formei, mărimii, greutăţii şi poziţiei

propriului corp

· transpoziţia părţilor corpului, micşorarea sau mărirea lor

· apar în schizofrenie.

Agnoziile

- (apar ca simptom în psihiatrie, dar au cauză neurologică – leziuni de centri nervoşi în

sistemul nervos central)

- defect de integrare gnozică (de transformare a excitaţiei în senzaţie şi a acesteia în imagine

perceptivă), datorită lezării centrilor de integrare
- se pierde capacitatea de a recunoaşte obiectele după calităţile lor senzoriale

Agnozia vizuală

Cecitatea psihică: tulburarea recunoaşterii semnificaţiei obiectelor, imaginilor, persoanelor, deşi

vederea este intactă şi conştienţa este clară. bolnavul nu recunoaşte obiecte sau persoane
mişcarea sau contextul pot contribui la recunoaştere apare în leziunile de lob occipital, mai ales
stâng
Agnozia obiectelor animate

Prossopagnozia: bolnavul nu recunoaşte persoane foarte cunoscute sau nu se recunoaşte pe

sine în oglindă ,apare în leziunile de emisferă dreaptă

Agnozia culorilor: tulburarea clasificării culorilor, însoţită de amnezia numelui acestora ;apare în
leziunile emisferei stângi
Agnozia simbolurilor grafice

 cecitatea verbală
 imposibilitatea înţelegerii limbajului scris (alexia) – citeşte fiecare cuvânt, dar nu
integrează sensul în frază
 imposibilitatea scrierii cuvintelor (agrafia)
 sesizarea primelor cuvinte din frază cu omiterea celorlalte (dislexie)
nerecunoaşterea cifrelor (alexia cifrelor)
 apar în leziuni parietale posterioare şi occipitale (de graniţă parieto-occipitală)

9
Agnozia spaţială

- tulburarea percepţiei spaţiului

- pierderea posibilităţii de apreciere a distanţelor

-pierderea posibilităţii de localizare a obiectelor

- pierderea posibilităţii de comparare a mărimii şi formelor
- apare ca urmare a leziunilor la nivel de lob parietal

Agnozia auditivă
surditatea psihică

incapacitatea de a identifica sunete, zgomote sau cuvinte (surditate verbală)

incapacitatea de a identifica melodii (amuzie)

se păstrează posibilitatea de recunoaştere a ritmului, intensităţii şi a localizării

apar în leziunile bilaterale de lob temporal; pot însoţi mai ales crizele convulsive

Agnozia tactilă

incapacitatea de a recunoaşte forma şi volumul obiectelor – amorfognozie

incapacitatea de a recunoaşte obiectele în totalitate prin explorare tactilă –

astereognozie
apare în leziunile de lob parietal

Halucinatiile=perceptie fara obiect

 Halucinaţii funcţionale: percepţia unor excitanţi obiectivi determină apariţia unor percepţii
false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul real
 Halucinoidele: fenomene psihopatologice cu aspect halucinator situate între reprezentări
vii şi halucinaţii vagi, care nu izbutesc să convingă pe deplin bolnavul asupra existenţei lor
reale.
 Imaginile eidetice: reproiectări în exterior ale imaginilor unor obiecte, fiinţe care au o forţă
receptivă deosebit de vie, legate de trăiri afective intense şi apropiate de prezent ca
desfăşurare în timp.

10
 Halucinozele: h. a căror semnificaţie psihopatologică este recunoscută de bolnav; caută să
le verifice autenticitatea.
 Pseudohalucinaţiile: apar spontan, incoercibil, fără proiecţie spaţială, cu un caracter de
străin şi de impus din afară.
 Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):
 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de limitele acestuia
 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor
 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite (căi extero-, intero-, proprio-
) şi pe căi senzoriale normale (h. auditive, etc.)
 Grad variabil de intensitate
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată (intermitente/comtinue)
 Rezonanţă afectivă

 Halucinaţiile exteroceptive
 Halucinaţiile auditive
 - pe primul loc ca frecvenţă la adult
 - situate cel mai des în câmpul auditiv perceptibil
 -intensitate variabilă
 - complexitate variabilă: elementare (foneme – fâşâituri, pocnituri), comune
(sunete, paşi), verbale
 (complexe)
 - continuitatea: episodice sau continue
 - ecoul afectiv: favorabile (comentative), defavorabile (comentative sau imperative)
 - urgenţă psihiatrică
 - pot fi concordante (în tulburarea afectivă) sau neconcordante (în schizofrenie) cu
starea afectivă
- apar în schizofrenie, în tulburările afective
 Halucinaţiile vizuale
 - percepţii ale unor obiecte, fiinţe, imagini inexistente în realitate în acel moment
(adesea cu conţinut mistic)
 - mai frecvente la copil
 - monocromatice sau policromatice
- percepute cu un ochi sau cu ambii

11
 - ocupă tot câmpul vizual sau pot fi scotom (cel mai frecvent – scotomul central Morel:
pacientul vede
 ca pe lângă un tub astupat)
 - proiecţia spaţială: campină sau extracampină
 - complexitatea: elementare (fosfeme), puncte complexe (figuri, obiecte, fiinţe),
scenice – statice
(panoramice) sau cinematografice (în mişcare)
 - durata: permanente sau episodice
- tonalitatea afectivă – în funcţie de conţinut
- apar în schizofrenie, în sevrajul alcoolic

Halucinaţiile autoscopice
- realizează imagine dublă

 - bolnavul percepe propriul corp sau părţi din el proiectate în afară

 - după apariţie, pot fi: episodice (câteva secunde) sau persistente, continue
- corpul perceput poate fi identic sau modificat (urâţit, înfrumuseţat)
- mai rar întâlnite
 Halucinaţiile olfactive şi gustative
- au caracter secundar
 - apar după alte tulburări de percepţie
 - sunt greu de separat, deoarece substanţele sapide sunt şi odorifice
- gusturi sau mirosuri cel mai frecvent neplăcute, dar şi plăcute
- apar frecvent în afecţiuni organice, dar şi în schizofrenie
 Halucinaţiile tactile
 - impresia de atingere a suprafeţei cutanate
 - percepute continuu (în reţea) sau discontinuu (punctiform)
- la suprafaţă (epidermice) sau în profunzime (hipodermice)
- parazitoze halucinatorii (perceperea de insecte care infestează suprafaţa pielii sau
pătrund pe sub
 piele) – foarte rar întâlnite de sine-stătătoare
- frecvent în dependenţa alcoolică
 - mai frecvente la femei
 Halucinaţiile interoceptive (viscerale)
 - senzaţia existenţei unor fiinţe în corp; a schimbării poziţiei unor organe; a obstruării
sau a perforării lor
 - frecvent cu localizare genitală
 - senzaţia de violare directă sau de la distanţă
 - manifestări halucinatorii în patologia schemei corporale (membrul-fantomă la
amputaţi)

12
  Halucinaţiile proprioceptive
- motorii sau kinestezice
 - impresia de mişcare sau deplasare a propriului corp
 - apar în sindromul de automatism mental Kandinski

Pseudohalucinaţiile

 Nu se confundă de obicei în totalitate cu reprezentarea imaginilor unor obiecte şi fenomene

reale

 Nu se proiectează în afară, se petrec în minte, în cap, în interiorul corpului.

 Sunt convinşi de realitatea existenţei lor, acţiuni impuse din afară

 Pseudohalucinaţiile auditive:

 Aude ceea ce citeşte fără voce şi crede că o persoană străină pronunţă cuvintele în
“capul lui”

 P. vizuale:

 apar în spaţiul perceptiv

 Imagini izolate/ scene panoramice

 P. gustative şi olfactive

 P. interoceptive: “lipsă de libertate interioară”, “stăpânire interioară”

 P. motorii sau kinestezice

8. Iluzia- definiție, tulburări, tipuri

Iluzia · percepţia deformată a unor obiecte sau fenomene existente în realitate

· H. Ey: iluzia este, în general, o eroare cognitivă sau perceptivă

Iluziile - Tulburări calitative

· apar la normal, datorită distanţei, luminozităţii sau a stărilor afective speciale

· iluziile fiziologice, optico-geometrice

13
· persoanele corectează uşor eroarea

Iluziile vizuale

· cele mai frecvente

· metamorfopsii: impresia de deformare a obiectelor şi a spaţiului perceput

· micropsia: obiecte percepute mai mici (de obicei apar în patologia organică cerebrală)

· macropsii: obiecte percepute mai mari

· dismegalopsii: obiecte percepute alungite sau lărgite – apar mai ales în intoxicaţiile cu diferite
substanţe

· porropsia: obiecte percepute mai apropiat sau mai îndepărtat

· callopsia: obiecte percepute înfrumuseţat

· pareidoliile: percepţii deformate, intens anxiogene; interpretarea imaginii ce poate oferi

percepţiei patologice un mare grad de bogăţie şi de vivacitate („perceperea“ de fiinţe
ameninţătoare în desenul parchetului, al covorului, al perdelei etc)

Falsele recunoaşteri

· identificarea greşită a diverselor persoane

· diferită de confuzia de persoană

· apare în: episoade maniacale, stări confuzive, sindrom Korsakov

· varianta particulară: déjà vu, déjà connu, déjà vecu sau, invers, jamais vu, jamais connu, jamais
vecu
· în sindromul de derealizare, depersonalizare; în patologia de lob temporal

Iluzia sosiilor (mai ales în demenţă)

· persoane care seamănă atât de mult, încât nu pot fi deosebite

· persoana cunoscută nu este identificată, pacientul consideră că este doar asemănătoare cu ea

14
-perrsoanele cunoscute sunt multiplicate

· sentimentul că persoanele apropiate au fost substituite în scop ostil

· schizofrenie

Iluziile auditive

· impresia că anumite sunete sunt mai apropiate, mai puternice, mai distincte sau dimpotrivă –
discrete, estompate, îndepărtate

· sunete reale (bătăile ceasului, picuratul apei de la robinet) sunt percepute drept cuvinte injurioase

Iluziile gustative şi olfactive

· se deosebesc greu de halucinaţiile gustative şi olfactive

· perceperea eronată a gustului sau mirosului normal al diferitelor substanţe sapide sau odorifice
· apar în leziunile de lob temporal

Iluziile viscerale sau interoceptive

· perceperea eronată a funcţiilor unor organe sau aparate

· modificări de schemă corporală: perceperea denaturată a formei, mărimii, greutăţii şi poziţiei

propriului corp

· transpoziţia părţilor corpului, micşorarea sau mărirea lor

· apar în schizofrenie.

9. Definiția halucinațiilor

Definitie=percepţie fără obiect de perceput (H. Ey)

H. Ey observă că definiţia explică halucinaţia prin eroarea fundamentală de percepţie pe care

o creeaza

15
10. Caracteristicile generale ale halucinațiilor

 proiecţie spaţială situată în spaţiul campin sau extracampin (ex: „violul de la distanţă“)
 convingerea pacientului asupra „realităţii“ lor
 percepute prin modalităţile senzoriale obişnuite (exteroceptive, interoceptive,
proprioceptive) şi pe căile senzoriale normale
 grad de intensitate variabil (discret sau intens anxiogene)
 claritate diferită (voci „şoptite“ sau „puternice“)
 complexitate variabilă (de la simple zgomote la adevărate discursuri)
 durată variabilă (de la câteva secunde sau minute la ore în şir), intermitente sau continue
 rezonanţă afectivă (dacă vocea „comentează“ acţiunile bolnavului): iniţial anxiogene, apoi
fără participare afectivă
 natura senzorială: exteroceptive (auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile);
interoceptive (viscerale),
 proprioceptive (motorii, kinestezice)

11. Definiția atenției, tulburările de atenție

Orientează ş i concentrează activitatea psihică spre un anumit grup limitat de obiecte ş i fenomene,
cu scopul de a asigura condiţ iile de claritate a grupului de imagini percepute, cât ş i delimitarea
lor netă de câmpul perceptiv.

  HIPERPROSEXII: st. maniacale, depresii, cenestopaţ i, hipocondriaci, fobici,

obsesionali.
 HIPOPROSEXII, APROSEXII: St. confuzionale, anxietate, surmenaj, oligofrenii,
demenţ e, sch.

12. Memoria. Definiție și tulburări

Proces psihic al orientării retrospective, realizat prin î ntipărire (fixare), păstrare (conservare)
ş i evocare (reactualizare).

  HIPERMNEZIA: evocari exagerate, tumultoase, indeparteaza individul de la

preocuparile sale de moment
  HIPOMNEZIA: scaderea in diferite grade a fortei mnezice; in Surmenaj, stări
nevrotice, oligofrenii, st. de involuţ ie
  AMNEZIILE:
o  Anterograde: evenimentele trăite după debutul bolii
o  Retrograde: se î ntind progresiv spre trecut

16
  PARAMNEZIILE
 Amintiri deformate, false, neconcordante cu realitatea fie sub aspect cronologic, fie sub
aspectul lipsei de legătură cu realitatea obiectivă trăită î n prezent sau î n trecut de bolnav.
 CRIPTOMNEZIA: nerecunoaş terea, ca fiind străin, a unui material literar, muzical,
ş tiinţ ific, pe care bolnavul l-a citit sau l-a auzit î n realitate, dar pe care î n mod iluzoriu î l
consideră al lui propriu.
 FALSA IDENTIFICARE/ RECUNOAŞTERE: a recunoaş te ceea ce de fapt bolnavul nu
cunoaş te. Surmenaj, st. maniacale, schizofrenii.

ILUZIE DE NERECUNOAŞTERE: recunoaş te persoane pe care nu le-a cunoscut ş i nu este

sigur că recunoaş te persoane pe care le-a cunoscut.

ALLOMNEZIILE ( tulburarile rememorarii trecutului)

PSEUDOREMINISCENŢE: reproducerea unor evenimente reale din trecut pe care acesta le
trăieş te ca evenimente prezente.

 CONFABULAŢIILE / H. DE MEMORIE: reproducerea unor evenimente imaginare,

bolnavul fabulând asupra trecutului cu convingerea că î l evocă. Nu spune adevărul, nu
minte, nu ş tie că minte.
 ECMNEZIA: î ntoarcerea î ntregii personalităţ i la perioade demult trăite de bolnav.
 ANECFORIA: posibilitatea reproducerii de amintiri pe care le credea uitate.
Reproducerea este posibilă dacă i se sugerează pacientului unul sau mai multe elemente
ale acelor evenimente.

13. Amnezia

 Anterograda: evenimentele trăite după debutul bolii

 Retrograda: se î ntinde progresiv spre trecut

14. Imaginatia

Proces psihic de prelucrare, transformare şi sintetizare a reprezentărilor şi ideilor, i ̂n scopul
făuririi unor noi imagini şi idei.

  Scăzută:
ologofrenii, demenţe, st. de inhibiţie, nevroze, depresii, psihastenii.
  Exaltarea
imag. Intoxicaţii uşoare, st. de excitaţie, delir cronic, sch.
  Mitomania:
o  Organizarea romanească a trăirii
o  Alibiul existenţial
o  Supraestimarea
o  Conduita de teamă

17
Clasificare

  Imaginaţia reproductivă – procesele imaginaţiei se desfăso ̧ ară i ̂n direcţia reconstituirii unor

evenimente sau fenomene
  Imaginaţia anticipativă – i ̂n direcţia producerii unor imagini şi combinaţii noi
Activitatea de creaţie – când imaginaţia anticipativă se desfăso ̧ ară conştient i ̂n direcţia realizării
unui scop, este susţinută de o puternică motivaţie, iar produsele realizate sunt caracterizate de
un mare grad de originalitate şi valoare socială.
Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei cu diferiţi factori definesc o caracteristică
globală de personalitate- creativitatea

Factorii creativităti̧ i:

- factori personali

- factori sociali de microgrup:

- sistemul cognitiv: gândire, experienţă cognitivă, informaţii
- motivaţia
- factori volitivi: perseverenţa, curajul confruntării, tenacitatea - aptitudinile
- atitudinile
- factori sociali de microgrup

15. Tulburarile de gandire

 Tulb. de ritm şi coerenţă:

  Accelerarea ritmului ideativ:
o  Fugă de idei (asociaţii i ̂ntâmplătoare, asonanţă, rimă, localizare i ̂n timp şi spaţiu,
contraste facile)
o  Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine
critică): st. de mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu cofeină, alcool,
sch.,
o  Tahipsihie
o  Incoerenţa gândirii
o  Salată de cuvinte
o  Verbigeraţie
  I ̂ncetinirea ritmului ideativ: bradipsihie, vâscozitatea psihică, fading mental, baraj ideativ
  Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie
  Tulb. de conţinut:
  Ideea dominantă (reversibilă, sfera normalului)
  Ideea obsedantă (străină, contradictorie personalităti̧ i individului, i ̂i recunoaşte caracterul
parazitar, luptă pt. a o i ̂nlătura)

16. Vointa si tulburarile

Procesul care orientează activitatea psihică spre realizarea unui scop, i ̂n mod deliberat ales şi pentru
obţinerea căruia elaborează operaţiuni şi activităti̧ de depăsi̧ re a unor rezistenţe ce aparţin condiţiei
subiective şi de mediu relaţional

18
Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o activitate sau la inhibiţia unei
activităti̧ . Secvenţele unui act de voinţă :

o  Formularea scopului
o  Disputa motivelor
o  Adoptarea hotărârii
o  I ̂ndeplinirea acţiunii
o  Angajarea i ̂n acţiune
Voinţa pe tot parcursul dezvoltării personalităti̧ i se manifestă prin: activitate şi conduite
motorii
o  DISABULIA: dificultatea de a trece la o actiune, insotita de o nota afectiv-negativa
o  PARABULIA: insuficienta volitionala insotita sau chiar determinata de dorinte sau
pulsiuni paralele
o  IMPULSIVITATEA: insuficienta vointei pasive
o  RAPTUSURILE ANXIOASE

17.Tulburare afectiva bipolara

Tulburarile bipolare sunt tulburari afective ce constau din succesiunea de-a lungul evolutiei sale
a episoadelor depresive majore, maniacale, hipomaniacale si mixte, in functie de alaturarea acestor
episoade distingandu-se mai multe forme:

1-tulburarea bipolara I caracterizata prin aparitia unuia sau mai multor episoade maniacale sau mixte la
care se adauga sau nu episoade depresive majore, hipomaniacale.

1-tulburarea bipolara II consta in aparitia unuia sau a mai multor episoade depresive majore si a cel
putin a unui episod hipomaniacal.

18. Definitia gandirii. Fuga de idei

Proces central al vieţii psihice .

Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin care se distinge esenţialul de fenomenal, i ̂n
ordinea lucrurilor şi ideilor, pe baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor

Operaţiile gandirii : analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea

Tulb. de ritm şi coerenţă:

  Accelerarea ritmului ideativ:

o  Fugăde idei (asociaţii i ̂ntâmplătoare, asonanţă, rimă, localizare i ̂n timp şi spaţiu,
contraste facile)

19. Definitia ideei prevalente. Caracteristici

 Poziţie dominantă i ̂n câmpul conştiinţei

  Neconcordantă cu realitatea şi cu semnificaţie aberantă

19
   Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
  Celelalteideii o sprijină, nu se opun ei.
  Concordantă cu personalitatea individului
 . Tendinţa la dezvoltare şi i ̂nglobare a evenimentelor şi persoanelor din jur, potenţialitate
delirantă.
  St. postonirice, epilepsie, alcoolism, PMD, st. predelirante.

20. Definiția ideii delirante. Caracteristici

 O judecată eronată care stăpâneşte, domină conştiinţa bolnavului şi-i modifică comportamentul
i ̂n sens patologic.
  Este impenetrabilă la contraargumente şi inabordabilă prin confruntare, i ̂n ciuda
contradicţiilor cu realitatea.
  Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice, este lipsit de capaciatea de a-i sesiza i ̂n
mod conştient esenţa patologică.
Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităti̧ i, le trăieşte cu o nestrămutată
convingere.
D. nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice nu sunt aşa de puternice: slab structurat,
instabil, polimorf, variabil ca tematică, fără tendinţa a se impune realităti̧ i. Idei delirante:

Expansive:

  De mărire şi bogăti̧ e

  De invenţie
  De reformă
  Filiaţie
  Mistice

Depresive:

  Persecuţie
  Revendicare
  Gelozie
  Relaţie
  Autoacuzare
  Hipocondriace
  Transformare şi posesiune
  negaţie

Mixte:

  Influenţă
  Metafizice

20
21. Definiția limbajului. Tulburări ale limbajului

 TULB. LIMBAJ ORAL:

 DISLOGII:

 De formă: hiperactivitatea verbală, tahifemie, logoree, verbigeraţie,

hipoactivitatea verbală, mutism (akinetic, absolut, relativ, discontinuu,
electiv), mutitatea, musitaţia, mutacism, afemia (anartria): lez.
neurologică. Blocaj verbal, palilalie

 De conţinut:

 Cuvinte: neologisme active/pasive, jargonofazie

 Frazei: agramatism, paragramatism, embololalie, embolofazie

 DISFAZII: tulb. legate de leziuni cerebrale:

 Surditatea verbală

 Intoxicaţia prin cuvânt

 Amnezia verbală

 DISLALII:

 De sunet: R, S, Z, J.

 Silabe

 Cuvinte

 Balbism clonic: vorbirea repetată, sacadată:

 Balbism tonic: rezistenţă puternică la pronunţarea unei silabe.

 B. tonico-clonic.

 Tulburările limbajului scris:

 Activităţii grafice
 Morfologiei
 Semanticii grafice

21
22. Definiția voinței. Tipuri de voință

Procesul care orientează activitatea psihică spre realizarea unui scop, în mod deliberat
ales şi pentru obţinerea căruia elaborează operaţiuni şi activităţi de depăşire a unor rezistenţe ce
aparţin condiţiei subiective şi de mediu relaţional

Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o activitate sau la

inhibiţia unei activităţi.

Secvenţele unui act de voinţă

 Formularea scopului

 Disputa motivelor

 Adoptarea hotărârii

 Îndeplinirea acţiunii

 Angajarea în acţiune

Voinţa pe tot parcursul dezvoltării personalităţii se manifestă prin: activitate şi conduite motorii

Tipuri de vointa

 DISABULIA: dificultatea de a trece la o actiune, insotita de o nota afectiv-negativa

 PARABULIA: insuficienta volitionala insotita sau chiar determinata de dorinte sau

pulsiuni paralele

 IMPULSIVITATEA: insuficienta vointei pasive

 RAPTUSURILE ANXIOASE

23. Definiția afectivității. Clasificarea tulburărilor afective

 Procesele afective reflectă relaţia dintre subiect şi obiect, dintre subiect şi

situaţiile/împrejurările de viaţă ale acestuia, prezente, evocate sau proiectate.

 Formele afectivităţii sunt stări, relaţii, comportamente ce reflectă raportul dintre motive
şi condiţiile obiective sau imaginare.

Clasificare

 Afectele sunt procese afective primare, simple, impulsive – mânia, groaza, frica, spaima.

 Sunt de scurtă durată, puternice, foarte intense, violente cu apariţie bruscă şi

desfăşurare impetuoasă, cu manifestări deosebit de vii în comportament.

22
  Emoţiile – se caracterizează prin durată scurtă, intensitate, cu desfăşurare tumultoasă sau
calmă, cu orientare bine determinată; au caracter situativ şi sunt active.

 Dispoziţia – stare afectivă difuză, de intensitate medie, durată variabilă. Dacă se

prelungeşte se poate transforma în trăsături de caracter, creează un fond general: optimist
sau pesimist.

 Sentimentele: sunt trăiri afective intense, de lungă durată, au mare grad de stabilitate şi
generalitate -> atitudini afective

 Intelectuale: curiozitatea, mirarea, dragostea faţă de cunoaştere

 Estetice: reflectarea frumosului în viaţă, natură, societate

 Morale: reflectă atitudinea pozitivă sau negativă faţă de propriile acţiuni sau ale
altora, responsabilitatea, datoria.

 Pasiunile:

 se deosebesc de sentimente prin intesitatea trăirii afective, gradul de stabilitate şi

forţa de angajare a personalităţilor.

 mobilizează întregul comportament către acţiune

 Instinctele - reflexe înnăscute complexe:

 Alimentar

 De apărare

 De reproducere: sexual şi matern

24. Depresia. Definiție, simptome, sindrom

Tulburarea depresiva majora

Definitie Tulburarea depresiva majora se caracterizeaza din punct de vedere psihopatologic

prin prezenta sindromului depresiv, iar din punct de vedere evolutiv se descriu doua forme:

• tulburarea depresiva majora - episod unic;

• tulburarea depresiva majora recurenta.

23
Simptome

• dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, indicata fie prin
relatare subiectiva (de ex, se simte trist), ori observatie facuta de altii (de ex, pare
inlacrimat) ;

• diminuarea marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile,
cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi (fie prin relatarea subiectului, fie prin
observari facute de altii) ;

• pierdere semnificativa in greutate, desi nu tine dieta, ori luare in greutate (de ex, o
modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului intr-o luna) ori scadere sau crestere
a apetitului aproape in fiecare zi ;

• insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi ;

• de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume. Ori
o tentativa de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului. agitatie sau lentoare
psihomotorie aproape in fiecare zi (observabila de catre altii, nu numai senzatiile
subiective de neliniste sau de lentoare) ;

• fatigabilitate sau lipsa de energie aproape in fiecare zi ;

• sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta)
aproape in fiecare zi (nu numai autorepros sau culpabilizare in legatura cu faptul de a fi
suferind) ;

• diminuarea capacitatii de a gandi sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi

(fie prin relatarea subiectului, fie observata de altii) ;

• ganduri recurente

Psihopatologie – Sindromul Depresiv

Tulburari ale afectivitatii :

• dispozitia depresiva, nemodificata de factori externi si neputand fi controlata de bolnav ;

• foarte frecvent exista o stare de anxietate, in care pacientii anticipeaza iminenta unui
pericol major, acompaniata sau nu de diverse simptome somatice ;

• disforie ;

• la pacientii in varsta starea depresiva poate lua forma suferintelor somatice, mai frecvent
intalnindu-se durerea de cap, epigastralgiile, durerile precordiale in absenta oricaror
semne clinice de boala.

24
 • Anhedonia - reprezinta inabilitatea de a experimenta diferite emotii insotita de pierderea
interesului pentru orice activitate, dar si pentru oricare aspect al existentei umane (relatii
intrafamiliale, pasiuni, viata sexuala, ingrijire personala). Se deosebeste de afectul plat
din schizofrenie prin trairea dureroasa a acestei inabilitati.

Tulburari psihomotorii :

1. retardarea psihomotorie

• scaderea miscarilor spontane ;

• postura flasca cu privire insistenta ;

• oboseala chiar in cadrul miscarilor simple.

• Incetinirea functiilor mentale poate duce, la persoanele in varsta, la o

pseudodementiere cu tulburari de memorie, confuzie, dezorientare.

• Lentoarea psihomotorie poate merge pana la starea extrema de stupor, cand

bolnavul nu poate efectua nici cele mai simple miscari.

2. agitatia psihomotorie este mai rar intalnita in depresie

Tulburari cognitive :

• concentrare redusa si dificultati de memorie ;

• ruminatie dureroasa – gandire insistenta asupra subiectelor dureroase ;

• inabilitate de a lua chiar decizii simple :

Gandirea consta in triada cognitiva de subevaluare a propriei persoane, a lumii, a

viitorului :

• idei de deprivare si pierdere ;

• scaderea respectului de sine si a sigurantei de sine ;

• idei de vinovatie ;

• lipsa de perspectiva, pesimism ;

• ganduri recurente de sinucidere.

Aceste idei delirante pot capata proportii delirante si astfel iau nastere tulburarile
psihotice congruente si incongruente cu dispozitia.

Idei delirante congruente cu dispozitia :

25
 • idei delirante de devalorizare ;

• idei delirante de saracie ;

• idei delirante de calamitate ;

• idei delirante hipocondriace ;

• idei delirante de referinta ;

• idei delirante de persecutie (pedepsire meritata) ;

Idei delirante incongruente cu dispozitia :

• idei delirante de persecutie (fara legatura cu temele depresive) ;

• idei delirante de control - idei delirante de insertie a gandurilor ;

• idei delirante de citire a gandurilor.

Pot aparea si fenomene obsesiv-compulsive.

Tulburari vegetative :

• anorexia si scaderea in greutate se datoreaza fie scaderii senzatiei gustative si olfactive,

fie scaderii placerii de a manca, sau este urmarea unor idei delirante de otravire. Poate fi
si bulimie cu crestere in greutate, dar acest lucru se intalneste la bolnavii ce trec in faza
hipomaniacala.

• insomnia - trezirea matinala precoce. Se poate intalni si hipersomnie la cei cu tendinte

bipolare.

• functia sexuala - este scazuta ; poate fi si crescuta in cadrul unui episod mixt.

Tulburari de perceptie

• In cadrul episoadelor psihotice se pot intalni halucinatii auditive, vizuale, cenestezice al

caror continut poate fi sau nu in concordanta cu dispozitia

25. Anxietatea. Definiție și clinică

 Tulburarea de panică (anxietatea paroxistică episodică)

Atacuri recurente de anxietate severă (panică)
Nu sunt restrânse la situaţii particulare (impredictibile)

26
Debut brutal:
– Palpitaţii
– Dureri precordiale
– Sufocare
– Ameţeli
– Depersonalizare, derealizare
– Senzaţie de moarte iminentă
– Pierderea controlului
– Leşin iminent
– Pierderea minţilor

 Tulburarea anxioasă generalizată

Anxietate generalizată şi persistentă ("free-floating")

Clinic: Nervozitate, tremurături, tensiune musculară, transpiraţii, “cap gol”, palpitaţii, ameţeli,
disconfort epigastric , ingrijorare, presimţire legată de sine sau o rudă.

26. Definiția conștiinței. Tulburări

Constiinta: reprezinta cea mai inalta forma de reflectare a realitatii obiective.

 Plan fiziologic: functia acelor reg. corticale in stare de functionare optima

 Plan psihologic: procesul de reflectare a propriului eu si a lumii inconjuratoare

STAREA DE CONSTIIENTA: exprima atat capacitatea si claritatea reflectarii, cat si

intelegerea realitatii obiective in momentul respectiv.

Tulburari cantitative

 St. obtuzie: ridicarea pragurilor senzoriale, dificultati asociative, pierderea supletei si

mobilitatii ideative, dificultatea de a-si preciza si formula ideile.

 St. hebetudine: dezinsertia bolnavului din realitate, atitudine de perplexitate

 St. torpoare: usoara dezorientare, hipokinezie, scaderea tonusului afectivo-volitional

 St. obnubilare: coborarea tonusului functional al intregului psihism

 St. stupor: confuzie si activitatea psihomotorie pare suspendata

 St. sopor: somnolenta accentuata

 St. coma: pierdere completa a constiintei

27
Tulburari calitative

 Tip delirant

 St. oneiroida: visul in gandirea vigila

 St. amentiva: dezorientare totala, incoerenta gandirii e maxima, st de agitatie

 St. crepusculara: profunda alterare a reflectarii senzoriale cu pastrarea automatismelor

motorii care da un aspect ordonat actelor comportamentaale

27. Delirium

TULBURARILE DELIRANTE PERSISTENTE

DELIRE CRONICE SISTEMATIZATE
Definiţie: Tulburari psihice in care simptomul dominant il reprezinta DELIRELE.

Emil Kraepelin descrie:

PARANOIA = sistem delirant persistent in absenta halucinatiilor si fara deteriorarea
personalitatii.
PARAFRENIA = delire si halucinatii, debut tarziu, fara degradarea personalitatii.

TULBURAREA DELIRANTĂ PERSISTENTĂ

Paranoia
DIAGNOSTIC:
1. Delirele = sunt nonbizare, sistematizate. Durata lor - cel putin o luna.
2. Delirele apar in lipsa altor simptome care caracterizeaza schizofrenia (comportament bizar,
aplatizare afectiva, disociatie).
Exceptie: prezenta halucinatiilor tactile, olfactive, legate de tema deliranta.

TRASATURI CLINICE:
Descriere generala = Tinuta adecvata, bine imbracati, nu par desprinsi de activitatea zilnica.
Uneori par ostili, suspiciosi, excentrici. Arata absolut normali, cu exceptia prezentei sistemului
delirant marcat.
Afectivitatea = concordanta cu delirul.
Tulburari de perceptie = lipsesc prin definitie (se accepta posibilitatea halucinatiilor tactile,
olfactive, congruente cu delirul).
Gandirea - tulburare de continut - delirul: sistematizat, temele frecvente sunt: de persecutie,
gelozie, erotoman, grandoare. Lipsesc celelalte tulburari caracteristice schizofreniei.
Orientarea, memoria atentia, judecata nu sunt afectate. Constiinta bolii absenta!
Comportament: delirant; tentative de suicid, homicid.

28
TIPURI:
1. EROTOMAN-Erotomania; Psihoza pasionala; Este Iluzia deliranta de a fi iubit. Delirele de
interpretare - rol esential. Eforturile de a contacta persoana - numeroase, regula. Conflicte cu
legea.
2. GRANDIOS - Megalomania.
3. DE GELOZIE (Paranoia conjugala; sindromul Othello). Mai frecvent la barbati. La alcoolici.
Comportament delirant. Agresivitate.
4. PERSECUTOR Cel mai frecvent. Cverulenti, revendicativi, procesomani.
5. SOMATIC (Psihoza monosimptomatica hipocondriaca): infectii, dismorfofobii, miros urat al
corpului ( gura, vagin,etc),

28. Idei delirante vs. Delirium

Ideii delirante:
O judecată eronată care stăpâneşte, domină conştiinţa bolnavului şi-i modifică
comportamentul în sens patologic.
Este impenetrabilă la contraargumente şi inabordabilă prin confruntare, în ciuda contradicţiilor
cu realitatea.
Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice, este lipsit de capaciatea de a-i sesiza în
mod conştient esenţa patologică.

Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităţii, le trăieşte cu o nestrămutată convingere.
D. nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice nu sunt aşa de puternice: slab structurat,
instabil, polimorf, variabil ca tematică, fără tendinţa a se impune realităţii.

Idei delirante:
Expansive:
De mărire şi bogăţie
De invenţie
De reformă
Filiaţie
Mistice
Depresive:
Persecuţie
Revendicare
Gelozie
Relaţie
Autoacuzare
Hipocondriace
Transformare şi posesiune

29
 negaţie
Mixte:
Influenţă
Metafizice

29.Demența vasculară vs. Demența în boala Alzheimer (luata de pe internet)

 Cauzele dementei vasculare

Aceasta afectiune psihica poate fi datorata mai multor cauze: drogurile,medicamentele, bolile
cerbrovasculare si dementa Alhzeimer sunt factori raspunzatori pentru dementa vasculara.

Factorii de risc ce predispun la dementa vasulara:

- fumatul
- obezitatea
- diabetul zaharat
- colesterolul crescut
- tensiunea arteriala crescuta
- ateroscleroza vaselor carotidiene
Acest lucru il poti face doar printr-un regim de viata echilibrat, cu o dieta saraca in grasimi si
dulciuri, dar bogata in antioxidanti.

Simptomele dementei vasculare

Persoanele cu dementa vasculara au deficite de cunoastere.
Deteriorarea memoriei este un simptom precoce si absolut necesar in diagnosticul de
dementa.
Persoanele cu dementa vasculara au deteriorata capacitatea de a invata lucruri noi sau
uita lucrurile deja invatate. Adesea ei pierd obiecte pe care uita unde le pun, uita mancarea pe foc
sau se ratacesc. In stadiile avansate de dementa, deteriorarea memoriei este atat de severa incat
persoanele isi uita profesia, studiile, data nasterii, membrii familiei si chiar numele.
In aceasta boala psihica alt simptom este afazia (deteriorarea functiei limbajului). Vor fi
afectate atat limbajul scris cat si cel vorbit. In stadiile avansate, persoana cu dementa poate fi
chiar muta.
Persoanele cu dementa ajung in incapacitatea de a efectua miscari coordonate si nu pot
intelege rostul obiectelor (nu se pot pieptana, imbraca, manca).

Dementa vasculara este adesea asociata cu alte boli cerebrovasculare.

Semnele unei boli neurologice de cauza vasculara ar putea fi: semnul Babinski,
paralizia pseudobulbara, tulburari de mers, exagerarea reflexelor osteotendinoase ori lipsa de
forta musculara intr-o extremitate.
Delirul poate fi suprapus sau asociat cu o dementa vasculara.

30
  Dementa Alzheimer este o boală ce afectează creierul uman, producând modificări
distructive ce determină pierderea memoriei și în final moartea bolnavului.

Simptomele bolii Alzheimer

Tulburari ale memoriei recente: pacientii pot uita evenimentele traite recent, informatii
memorate recent, nume sau numere de telefon; ulterior tulburarile de memorie se generalizeaza.
Tulburari de limbaj: pacientii uita cuvinte uzuale, pe care le inlocuiesc frecvent cu
expresii de genul: «asta», «cum ii spune», «intelegi tu», «nu-mi vine acum numele».
Tulburari ale gandirii abstracte: imposibilitatea de interpretare a numerelor sau de
calcul
Dezorientare: aceste persoane se pot rataci in locuri pe care le cunosc foarte bine, pot sa
uite adresa la care locuiesc.
Tulburari ale dispozitiei: schimbari bruste de dispozitie- pot deveni usor suparati sau
furiosi fara motiv, nu mai gasesc placere in lucrurile care ii bucurau inainte, alteori par aplatizati
afectiv
Dificultati in indeplinirea sarcinilor zilnice: cum ar fi prepararea mesei Modificari ale
personalitatii: confuzie, suspiciune, teama de a deveni dependent de un membru al familiei.
Lipsa de initiativa: manifestata prin somnolenta continua, vizionarea la televizor toata
ziua si refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite.
Devin neingrijiti: In multe cazuri, igiena personala precara este cel mai evident semn -
pot deveni neingrijiti, imbraca haine patate sau uita sa se spele.
Comportament bizar: au tendinta de a pune lucrurile in locuri ciudate, se imbraca cu
haine nepotrivite pentru vremea respectiva.
Uneori mai pot aparea si alte simptome:
- Halucinatii vizuale sau auditive
- Lipsa de interes pentru activitatile inconjuratoare, prieteni si familie
- Activitati repetitive fara un scop anume.
- Agresiune fizica sau verbala

30. Delirium vs. Demența

 TULBURARILE DELIRANTE PERSISTENTE

DELIRE CRONICE SISTEMATIZATE
Definiţie: Tulburari psihice in care simptomul dominant il reprezinta DELIRELE.

Emil Kraepelin descrie:

PARANOIA = sistem delirant persistent in absenta halucinatiilor si fara deteriorarea
personalitatii.
PARAFRENIA = delire si halucinatii, debut tarziu, fara degradarea personalitatii.

31
TULBURAREA DELIRANTĂ PERSISTENTĂ
Paranoia
DIAGNOSTIC:
1. Delirele = sunt nonbizare, sistematizate. Durata lor - cel putin o luna.
2. Delirele apar in lipsa altor simptome care caracterizeaza schizofrenia (comportament bizar,
aplatizare afectiva, disociatie).
Exceptie: prezenta halucinatiilor tactile, olfactive, legate de tema deliranta.
TRASATURI CLINICE:
Descriere generala = Tinuta adecvata, bine imbracati, nu par desprinsi de activitatea zilnica.
Uneori par ostili, suspiciosi, excentrici. Arata absolut normali, cu exceptia prezentei sistemului
delirant marcat.
Afectivitatea = concordanta cu delirul.
Tulburari de perceptie = lipsesc prin definitie (se accepta posibilitatea halucinatiilor tactile,
olfactive, congruente cu delirul).
Gandirea - tulburare de continut - delirul: sistematizat, temele frecvente sunt: de persecutie,
gelozie, erotoman, grandoare. Lipsesc celelalte tulburari caracteristice schizofreniei.
Orientarea, memoria atentia, judecata nu sunt afectate. Constiinta bolii absenta!
Comportament: delirant; tentative de suicid, homicid.

 Sindromul demenţial- definiţie

“Demenţa este definită clasic ca o stare de regresie intelectuală globală, o deteriorare progresivă
cu evoluţie cronică”

“Stare patologică ireversibilă datorată unui proces organic cerebral”

Marea majoritate a demenţelor constituie o clasă de afecţiuni neurodegenerative caracterizate

prin alterarea persistentă şi progresivă afuncţiilor cognitive, cu evoluţie către invaliditate şi
moarte prematură.

• Din punct de vedere semiologic insă, demenţa reprezintă un sindrom clinic caracterizat printr-o
deteriorare cognitivă globală, care implică un declin faţă de nivelul anterior de funcţionare şi
care asociază o gama larga de simptome psihice, psihologice si comportamentale.
• Funcţiile cognitive afectate in mod obişnuit in demenţe sunt: memoria, capacitatea de invatare,
atentia, orientarea, calculul, limbajul, gandirea si judecata.
Aceste tulburări ale funcţiilor cognitive sunt uneori precedate şi aproape intotdeauna insoţite:
• tulburari ale controlului emoţional,
• modificari ale personalităţii,
• simptome psihiatrice (apatie, depresie, tulburări psihotice)
• tulburări comportamentale.

32
Semne şi simptome
In stadiile iniţiale pacientul acuză frecvent oboseală, dificultaţi in susţinerea unor
activităţi profesionale şi esuează deseori atunci cand are in faţă o sarcină ce implică o activitate
intelectuală mai complexă sau o activitate ce implică modificarea strategiilor curente de
rezolvare a problemelor.
Pe masură ce sindromul demenţial se accentuează, aceasta inabilitate se amplifică pană
cand pacientul ajunge să necesite supervizare permanentă chiar şi pentru cele mai banale sarcini
ale vieţii zilnice.
Functiile psihice elementare afectate major de dementa sunt:
• memoria,
• orientarea,
• limbajul,
• personalitatea,
• perceptia
• gandirea.
Afectarea memoriei este tipică pentru sindromul demenţial. Ea apare precoce (mai ales
in demenţele cum este boala Alzheimer) şi se manifestă iniţial pentru evenimentele recente.
Ulterior, odată cu progresia bolii, deteriorarea memoriei devine severă.
Modificările de limbaj includ atat afazia (tulburarea vorbirii, scrisului, semnelor), cat şi
forme mai subtile, cum ar fi limbajul circumstanţial, stereotip, vag sau anomia (pacientul nu
poate denumi obiectele dar le recunoaste).
Modificările de personalitate sunt - uneori - primele simptome semnalate de familie.
Acestea se referă fie la accentuarea unor trăsături premorbide de personalitate fie la modificări
in sensul introversiei (inchiderii in sine) şi apatiei (lipsa totală afectivă, a interesului faţă de sine
şi ambianţă).
In formele de demenţă cu afectare predominantă a lobilor temporali şi frontali aceste
modificări de personalitate sunt foarte proeminente.
Afectarea percepţiei este descrisă la 20-30% din pacienţii cu sindrom demenţial şi se
manifestă prin:
• halucinaţii auditive,
• halucinaţii olfactive
• halucinaţii vizuale.
Modificările perceptuale insotesc frecvent tulburările de gandire de tipul delirurilor
paranoide nesistematizate.
Caracteristica modificărilor cognitive ce apar in demenţă: pacienţii prezintă dificultaţi in
formarea conceptelor, in distingerea similarităţilor şi diferenţelor intre concepte şi deseori ajung
la ceea ce se numeste "reacţie catastrofică".
Aceasta apare in circumstanţe stresante din punct de vedere cognitiv, pacienţii fiind
incapabili să rezolve probleme noi sau să modifice strategiile stereotipe aplicate anterior pentru
rezolvarea problemelor.

33
 Daca initial pacienţii reuşesc să compenseze deficitul prin schimbarea subiectului,
ridiculizarea problemei sau prin alte tactici de diversiune, persistenţa situaţiei duce la reacţia
catastrofică ce se manifestă prin agitaţie motorie, anxietate, pierderea controlului impulsurilor.
O altă trăsătură importantă este "sindromul apusului de soare" caracterizat prin:
• somnolenţă,
• ataxie,
• stare confuzională
Aceste simptome apar in cazurile in care stimulii exteriori (de ex. lumina) se diminuează
sau in cazurile in care pacienţii primesc vesperal fie şi doze minime de sedative (de obicei
benzodiazepine).
In afara sindromului demenţial clasic trebuie menţionată asocierea extrem de frecventă cu
simptomele depresive sau anxioase (40%-50%).
Din punct de vedere neurologic afazia (tulburarea vorbirii, scrisului, semnelor), apraxia
(deteriorarea capacităţii de a efectua activităţi motorii) şi agnozia (alterarea capacităţii de a
recunoaşte obiectele, imaginile, persoanele) sunt incluse ca şi criterii de diagnostic pentru
sindromul demenţial.
Alte simptome neurologice mai frecvente sunt:
• crizele convulsive (apar la aproximativ 10-20% din pacienţi),
• reflexele primitive (reflexul de grasping, palmo-mentonier,
reflexul de supt),
• crizele mioclonice.

31.Definitia psihozei – luata de pe internet

Termenul „psihoză” era utilizat pentru a denota o tulburare mintală gravă, care alterează
raportarea la realitate şi necesită asistenţă. În interiorul grupului de „psihoze endogene”,
Kraepelin a separat psihoza maniaco-depresivă de psihoza schizofrenică (dementia precox), de
parafrenie şi paranoia.

Termenul de psihoza cuprinde un cadru larg de entitati nosografice care se refera, in linii
mari, la formele mai severe de boala psihica din care fac parte tulburarile mintale organice,
schizofrenia, tulburarea schizo-afectiva, bolile afective, tulburarile delirante si tulburarile
afective.

34
32. Schizofrenia. Definiție,enumerare, simptome

Definitie: grup de tulburări mintale cu debut la adolescent sau adult tânăr caracterizat
printr-un polimorfism de tipul:

 Disociaţiei mintale
 Discordanţei afective
 Dezorganizării comportamentale

 Ruptură (schizein-scizare) intre toate sferelor psihismului (cogniţie-

afectivitate-comportament).

Formele clinice ale schizofreniei

 Tipuri clasice:
– Catatonică
– Dezorganizată
– Paranoidă
– Nediferenţiată
– Reziduală
 Simplă
 Tardivă
 Grefată

Simptome

a) Simptome pozitive

 Halucinatii- experimentarea percepţiilor false fără obiect;

 Idei delirante-dezvoltarea unui sistem paralogic de credinţe false;

 Disociaţie ideativă- dezorganizarea gândirii şi implicit a limbajului, bizar, de neînţeles,

fără sens, etc.;
 Comportament motor neobişnuit- rigiditate catatonicăşi/sau flexibilitate ceroasă (ex);
 Cogniţii aberante- dezorganizarea gândirii, gândire vagă sau bizară;

 Alterareasimţului Eului- pacienţii experimentează episoade fenomenologice de neînţeles

sau bizare, ex: perioade de depersonalizare sau derealizare

35
 b) Simptome negative

 Motivaţia-lipsa motivaţieişi apatia, avoliţia, anergie

– Retard psihomotorca în catatonie

 Amputarea afectelor-lipsa sau golirea de sentimente cu un nivel scăzut al experimentării

şi exprimării emoţiilor.

 Anhedonia-lipsa capacităţii sau imposibilitatea de a experimenta plăcerea ,

ASOCIALITATE.

 Avoliţia-imposibilitatea de a lua decizii, deseori fiind ambivalenţişi aparent fără puterea

dorinţeişi a voinţei.

 Izolare (introversie) socială-lipsa dorinţei de a se afla între oameni sau de a comunica cu

aceştia în maniera in care se consideră normal sau în maniera in care o făceau anterior
îmbolnăvirii.

 Sărăcirea gândirii-pacienţii evită să discute cu alţii deseori nerticulând nici un cuvânt

(mutism). Pur şi simplu nu au nimic de spus. Deseori gândurile lor sunt “blocate” astfel
încât ideile sunt intrerupte aparent fără sens.; alogia

33.Tulburari de personalitate
1. TULBURAREA SCHIZOIDA: un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si
o gama restransa de exprimare a emotiilor in relatiile interpersonale incepand in perioada de
adult tanar si prezinta intr-o varietate de contexte.

2. TULBURAREA SCHIZOTIPALA: un pattern pervaziv de deficit social si

interpersonal marcat de discomfort acut si capacitate redusa pentru relatii apropiate ca si
distorsiuni perceptuale sau cognitive si excentricitati comportamentale, incepand in perioada de
adult tanar si prezent intr-o varietate de contexte.

3. TULBURAREA PARANOIDA: neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel

ca motivele lor sunt interpretate ca rauvoitoare, incepand devreme in perioada de adult si
prezinta intr-o varianta de contexte.

4. TULBURAREA ANTISOCIALA (DISSOCIALA): pattern pervaziv de

desconsiderare si violare a drepturilor celorlalti aparand de la 15 ani.

5. TULBURAREA DEPENDENTA: un pattern pervaziv de nevoie excesiva de a fi luat

in grija, care duce la comportament submisiv si frica de separare care incepe devreme in perioada
de adult si este prezenta intr-o varietate de contexte.

36
 6. TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA: un pattern pervaziv de preocupare cu
ordinea, perfectionismul, controlul mental si interpersonal pe seama deschiderii si eficientei
incepand devreme in perioada de adult si prezenta intr-o varietate de contexte.

33.Alcoolismul

ALCOOLISMUL(Tulburările psihice induse de alcool)

Formele clinice

 Intoxicaţia alcoolică acută sau beţia vulgară

 Intoxicaţia alcoolică idiosincrazică sau beţia patologică
 Dipsomania
 Intoxicaţia alcoolică cronică

Intoxicaţia alcoolică acută sau Beţia vulgară

A.Stadiul euforic - euforie, logoree, hipermnezie, lipsa autocriticii etc. (0,3-1 gr‰).

B.Stadiul ebrios - incoerenţă verbală, discoordonare motorie, tulburări de echilibru, lentoare şi

înceţoşare perceptivă, labilitate şi erupţie afectivă (1-1,5 gr‰).

C.Stadiul de somn alcoolemie de 1,5-4 gr‰.

D.Stadiul de comă > 4 gr‰.

E. 5 gr‰ - moarte

Beţia patologică

• ingestia unei cantităţi minime de alcool

• o tulburare de conştiinţă de tip crepuscular
• halucinaţii sau un sindrom delirant
• agitaţie psihomotorie
• omucideri, sinucideri sau alte acte antisociale
• un fond de microorganicitate
• 24 h

37
Dipsomania

• Alcoolizare periodică şi conştientizată critic abia după trecerea episodului

• Pulsiunea de a bea cu insistenţă, neglijând totul
• Zile – săptămâni
• Câteva luni între crize
• Relaţii cu ciclotimia, PMD şi epilepsia

Intoxicaţia alcoolică cronică

Are trei stadii:

a. Stadiul consumului abuziv - întreruperea nu declanşează simptome de dependenţă nici

psihice, nici organice (sevraj);
b. Stadiul dependenţei psihice;
c. Ultimul stadiu este cel al dependenţei organice, tot mai accentuate

Simptomatologie psihică

• labilitate emoţională, iritabilitate, hipoprosexie, hipomnezia si hipoestezie senzorială

• depresie, anxietate
• metamorfozarea personalităţii
• incapabili sexual - deliruri de gelozie
• decădere socială

Delirium tremens

• - o complicaţie a intoxicaţiei alcoolice cronice

• netratat - mortalitate peste 50%
• după primii cinci ani de consum
• în stadiul de dependenţă organică
• 2-4 zile de la abstinenţă
• transpiraţii
• tremurături accentuate
• nelinişte

38
 • insomnii
• inapetenţă
• momente tranzitorii de confuzie
• tulburarea de conştiinţă devine totală şi fără întrerupere
• dezorientare auto- şi allopsihică
• halucinaţii dominant vizuale şi oneiroidonii
• patognomonice zoopsiile: reptile, şobolani
• bolnavul se apără agitat, zgomotos
• transpiraţiile sunt generalizate
• hipertermia urcă până la 40oC
• apar tremurăturile extremităţilor, bărbiei, limbii, vorbirii etc.
• pulsul trece de 100/minut
• evoluţia spre moarte poate fi rapidă (în lipsa tratamentului)

Suicidul

• una din 3 tentative de suicid sunt asociate alcoolului

• unul din 10 suicidari (act finalizat) au în diagnostic şi eticheta de alcoolism
• idei de vinovăţie ori gelozie - evaluare şi supraveghere în sensul riscului suicidar

Politoxicomania

Psihoza polinevritică Korsakov

Encefalopatia Gayet-Wernike

Epilepsia alcoolică

Demenţele alcoolice

Tratamentul

• Faza “dezintoxicării” - tratarea simptomelor psihopatologice, neurologice şi somatice

generale
• Faza tratamentului medicamentos de întreţinere
• Faza psihoterapeutică, a remotivării persoanei

39
 • Faza reconstrucţiei familiale, sociale şi profesionale a persoanei.

Faza dezintoxicării

Beţia acută profundă necesită:

• protecţia funcţiilor vitale - circulatorii şi respiratorii

• optimizarea oxidării alcoolului
• - soluţii glucozate 5-10% perfuzabile (500 ml) + insulină 10 u.i.,
• B1 2-4 mg (2-4 fiole),

• B6 4-5 mg (cu rol în metabolismul protidic), Vitamina C 20-30 mg (factor redox

important), Aspatofort
• B12 50 mg (rol în metabolismul purinic)
• favorizarea eliminării alcoolului - hidratare

Tratamentul în delirium tremens

• Benzodiazepine
• Tratamentul dezechilibrului acido-bazic
• Tratamentul dezechilibrului hidro-electrolitic
• Susţinerea funcţiilor vitale
• Neuroleptice sedative
• Neuroleptice incisive
• Sulfat de Mg, carbamazepină

34. Stigmatizarea psihiatriei

STIGMATIZAREA

• Este un proces social

• Poate fi controlată sau chiar estompată

• Poate avea efecte constructive sau distructive

• Orice societate defineşte anumite comportamente ca fiind inacceptabile şi le supune

oprobiului O persoană stigmatizată este considerată a fi “altfel”

• Oamenii nu sunt capabili să treacă uşor peste diferenţe

40
 • Toleranţa este o achiziţie condiţionată social care poate fi atinsă cu dificultate.

• Public

• Spre deosebire de bolile somatice, tulburările psihice afectează aspectele fundamentale

care caracterizează fiinţa umană

• Sunt modificate gândirea, modalitatea de exprimare a sentimentelor şi conţinutul

acestora, comportamentul şi abilităţile sociale

• Tulburarea psihică este dificil de înţeles, stârneşte animozitate şi frică.

• Atitudinea faţă de aceste probleme variază în funcţie de cultură

• Există culturi care tolerează tulburările psihice sau care chiar valorizează unele forme de
“nebunie”

• Daruri de la zei sau posibilităţi de comunicare cu divinitatea

• Regula este atitudinea negativă faţă de tulburările psihice

FACTORI CARE ACCENTUEAZĂ STIGMATIZAREA

• Necunoaşterea etiologiei

• O tulburare psihică nu poate fi evitată printr-un anumit regim de viaţă

• Nu are o legătură cu prosperitatea persoanei

• Orice persoană poate fi afectată

• Nu se cunosc în prezent metode sigure prin care un individ să poată fi ferit de o tulburare
psihică severă

• Oamenii sunt mai degrabă speriaţi

• Odată obţinute succese terapeutice, frica de o anumită boală începe să scadă, iar
stigmatizarea are o evoluţie asemănătoare

PREJUDECĂŢILE CELE MAI FRECVENTE

• Tulburările psihice

– incurabile

– contagioase

• “Nebunia” este cauzată de spirite şi demoni malefici

41
 • Bolnavii psihici

– retardaţi

– trebuie ţinuţi în spital sau închişi

– nu pot lua decizii

– sunt predispuşi către violenţă

– nu pot să lucreze

35. Toxicomaniile

Politoxicomania
•hipnotice
•diverse tranchilizante (mai ales benzodiazepine şi meprobamat)
•drogurile propriu-zise
•sevrajul la alcool este mai periculos decât sevrajul la droguri ilicite!!!
Barbituricelele

• afectează concentrarea şi coordonarea

• labilizează afectivitatea
• dizartrie, ataxie şi ameţeli

• Administrate in timpul sevrajului dau anxietate, tremurături, insomnii iar, la doze mai
mari, sau în funcţie de durată administrării, crize epileptice

Amfetaminele

• arie restrânsă de utilizare terapeutică

• sindromul hiperchinetic la copil (metilfenidatul)
• narcolepsie (metilfenidatul)
• anorexigen (fenfluramina)1

Drogurile ilicite

• Toxico-sedative şi euforice (euphorica), gen opiu cu derivaţii săi şi cocaina

• Toxicele îmbătătoare (inebrantia), gen alcool şi eter
• Toxicele simţurilor (phantastica) gen haşiş şi mescalină
• Toxicele stimulente, gen cafeină şi tutun

42
Drogurile vegetale

• opiacee

Opiul brut

alcaloizi: morfina, tebaina, papaverina, codeina etc.

morfina injectată

heroina injectată

codeina– medicament

Intoxicaţia acută

• relaxare
• linişte contemplativă
• stare de fericire
• satisfacţie calmă
• o ascuţire a simţurilorşi imaginaţiei
• hipoprosexie
• hipomnezie
• dizartrie
• mioză (midriază în supradozare)
• greaţă
• comă în supradozări
• morfina i.v. acţionează prompt şi mai intens
• morfina deteriorează intelectual lent, nu foarte profund

• heroina produce în loc de calm o iritare greu de stăpânit cu o hiperestezie senzorială şi

imaginativă copleşitoare
• heroina deteriorează rapid şi profund

43
- canabicele
• principiul activ este tetrahidrocanabinolul
• marihuana se fumează, haşişul se injectează
• efectul căutat apare după 10-30 minute

• administrate oral, în alimente sau în funcţie de alimentele din stomac intoxicaţia se poate
instala mai lent, dar este mai profundă şi mai de durată

• Faza euforică manifestată prin eutimie, confort somatic, mulţumire, necesitate de

comunicare

• Faza de exaltare senzorială şi afectivă, cu o hiperestezie senzorială, emotivitate crescută,

ilaritate, tandreţe intensă ori anxietate, accelerarea timpului, deformarea spaţiului etc.
• Faza extatică ce urmează este o beatitudine liniştită pe care fundal pot apare halucinaţii
panoramice, drogatul neputându-se mişca, precum în vis.

• după câteva ore apare somnul, urmat de mahmureală, uneori bine dispus (“a doua
beţie”).

- cocaina
• pe cale nazală atinge nivelul plasmatic maxim înainte de 1h şi persistă cam 5h

• intoxicaţia acută - “fericirea în mişcare”, buna dispoziţie, vigoarea, curajul, creşterea

imaginaţiei, aproape hipomaniacal

• durează până la 10-15 minute, apoi intoxicatul cade într-o apatie totală, o disforie din care
simte nevoia să reiasă căutând drogul

Faza halucinatorie

• după săptămâni – luni de abuz

• iluzii vizuale multiple, toate se deformează în jur, devin “vii”, apar valuri de “puncte
luminoase” provocate de unele materiale: oglinzi, geamuri, uşi metalice etc. Intoxicatul le
caută şi stă nemişcat “la spectacol”

• patognomice sunt halucinaţiile haptice: insecte pe sub piele, curenţi electrici, lipitori pe
piele, senzaţii particulare de frig

• intoxicatul trăieşte delirant senzaţia şi are convingerea că este devorat de păduchi, de

ploşniţe, viermi, care I-au intrat în piele, îl doare, are prurit etc.
• suspiciune, ostilitate, idei de urmărire, persecuţie

44
• rupt complet de realitate, se baricadează, stă “cu arme” sub pernă, doarme sub pat etc.

• treptat, caracterul se perverteşte, moralitatea dispare, începe să fure, să mintă, să

escrocheze
• intelectul se deteriorează progresiv
• în această fază poate apare semnul patognomonic: perforarea membranei nazale

- Cath-ul
- trei alcaloizi: catinina, catidina şi catina
- euforie, tahipsihie, bogăţie de idei, uşurinţa de a comunica, discoordonare motorie,
midriază, privire fixă, tahicardie şi hipertensiune arterială
- ideaţie de grandoare, mai ales erotică, totul terminându-se cu o ejaculare spontană fără
orgasm
- ca toţi toxicomanii sfârşesc prin a fi impotenţi

- halucinogenele vegetale
• nu provoacă toxicomanii majore
• generează tulburări psihice de tip psihotic: iluzii, halucinaţii, modificări de schemă
corporală, modificări de afectivitate şi modificări de conştiinţă
• se numesc halucinogene, psihodisleptice sau psihedelice
• unele ciuperci halucinogene cresc şi la noi.
• lumea apare feerică, în culori strălucitoare care “dau impresia de relief”, obiectele au
halouri, spaţiul se distorsionează, lucrurile “se umflă, se scorojesc”, trecând apoi la
halucinaţii şi oneiroidii

• continuitatea şi unitatea corpului se pierd treptat până la dezmembrare sau la membre

fantomă
• iniţial apare o excitaţie ideatică, apoi un verbiaj gol, fără conţinut

• afectivitatea este exacerbată, iar trăirea timpului este complet perturbată “o secundă cât
un veac”

45
Drogurile sintetice

LSD, Fenilciclidina,

• au acelaşi profil fiziologic şi toxic cu halucinogenele vegetale, dar sunt cu mult mai
puternice
• L.S.D.- acţionează la 1h de la ingerare şi durează între 8 şi 12 ore

• Fenilciclidina se administrează: oral, intranazal sau intra venos; acţionează la 5 minute,

maximumul în 30 de minute

• midriază (LSD-ul), pupilă nemodificată (PCP-ul), hipertensiune, transpiraţii, înceţoşarea

vederii, discoordonare motorie, tremurături şi greutate în respiraţie
• decesul în intoxicaţiile mortale survine prin depresia respiraţiei

Fenilciclidina

• simptome de tip maniacal, dar asemănătoare visului

• o senzaţie de rupere de realitate, apoi mioclonic şi confuz
• urmează somnolenţă, stupoare şi comă cu ochii larg deschişi
• la ieşirea din comă – halucinaţii şi delir de persecuţie cu agitaţie
• intoxicaţia - nistagmus, ataxie şi rigiditate musculară
• deces - stop respirator, accidente auto (mare pericol), incendiu etc.

Ecstasy

• în doze mici de 75-175 mg este tranchilizant, favorizează introspecţia şi comunicarea,

“încălzeşte sentimentele”
• chimic, seamănă cu amfetaminele şi mescalina, dar nu este halucinogen

• toxicomanii prezintă HTA, puls crescut, gură uscată, nistagmus, pierderea echilibrului,
anorexie şi micţiuni frecvente
• nu dă sevraj

46
36. Adicțiile moderne- enumerare

Acestea sunt:

- nomofobia

- fenomenul depresiei la copii si adolescenti

- “sindromul selfie”

- dependenta de jocurile video

- dependenta de Facebook

- fenomenul “Balena albastra”

37. Tulburările somatoforme

Tulburările somatoforme
- prezentarea repetată de simptome fizice
- solicitarea insistentă de investigaţii medicale
- dacă există o afecţiune somatică, nu explică prezenţa sau intensitatea simptomelor

Tulburarea de disfuncţie vegetativă (autonomică) somatoformă

Cardiovascular, gastrointestinal, respirator şi urogenital
2 tipuri de simptome:
– semne obiective vegetative (palpitaţii, transpiraţii, roşeaţă, tremor)
– acuze subiective (dureri, arsuri, greutate, tensiune, balonare)

Sinonime:
Nevroza cardiacă
Sindrom Da Costa
Nevroză gastrică
aerofagie, tuse, diaree, dispepsie, flatulenţă, dispnee, colon iritabil etc.

Tulburarea de durere persistentă somatoformă

- durere persistentă, severă, cu afectarea funcţionării
- nu există o afecţiune somatică
- psihotraumă
- solicitarea atenţiei apropiaţilor, personalului medical

47
38. Tulburările disociative

Tulburările disociative (de conversie)

 pierderea parţială sau totală a integrării normale dintre amintiri, conştiinţa identităţii, a
propriilor senzaţii, a controlului mişcărilor
 origine psihogenă, asociată cu psihotraume
Ex. fizic - normal
Atenţie! O posibilă afecţiune somatică.
Sinonime: Conversie, Isterie

Amnezia disociativă
 trăsătura principală – pierderea memoriei
 amnezia este centrată pe psihotraumă
 de obicei, parţială şi selectivă
 se vor exclude cauze somatice, intoxicaţii, surmenaj

Fuga disociativă
 toate trăsăturile amneziei disociative
+ aparentă dromomanie
 comportamentul pare normal la prima vedere
 excludem:
Fuga postcritică din epilepsie

Stuporul disociativ
 diminuarea profundă/absenţa mişcărilor voluntare şi a răspunsului la stimuli externi
(lumină, zgomot, tact)
 nu există cauză somatică
 psihotraumă recentă
 dg. diferenţial – schizofrenia catatonică, stuporul din depresie

Tulburările motorii disociative

 “Paralizia” unui membru, părţi din membru, ambele membre
similară ataxiei, apraxiei, akineziei, afoniei, dizartriei, diskineziei, convulsiilor, parezelor
convulsiile disociative
 mimează convulsiile din epilepsie
 nu - limbă muşcată, cicatrici, leziuni după cădere, pierderea de urină
 prezenţa anturajului
 menţinerea conştiinţei sau stupor/transă

48
Anestezia şi pierderea senzorială de tip disociativ
 anestezie în diferite zone cutanate
 respectă “părerea” pacientului despre propriul corp
 pierderea senzorială poate fi însoţită de parestezii
 pierderea completă a vederii sau auzului este foarte rară, în prezent

39. Diferențe între evaluarea psihiatrică a copiilor și a adulților

 DIFERENŢE FAŢĂ DE INTERVIEVAREA ADULŢILOR:

 Copilul este adus la medic
 El nu este informatorul principal

 Ar putea să nu răspundă la nici o întrebare, indiferent de experienţa

examinatorului

40. Tehnica evaluării copilului

TEHNICA EVALUĂRII COPILULUI

 Interviul cu părinţii:
 Motivul consultaţiei
 APF, APP, dezvoltarea psihomotorie
 Structura şi funcţionarea familiei

 Particularităţi ale copilului: funcţionarea motorie, cognitivă, afectivă,

autoservirea, comportamentul, somnul, apetitul, obiceiuri, mişcări anormale,
capacitatea de relaţionare.
 Interviul cu copilul:
 în prezenţa părinţilor
 întrebările se referă la:

 Şcoală

 Activităţi extraşcolare, relaţia cu prietenii

 Familie

 Cum se percepe pe el însuşi

 Acuze somatice

49
  Evenimente stresante din viaţa lui

 Cum îşi vede viitoru

 Completarea cu informaţii obţinute de la profesori, etc.
 Examinarea fizică şi investigaţii
 Evaluarea psihologică
 Interviuri standardizate, chestionare standardizate:
 CHILD BEHAVIOUR CHECKLIST
 THE TEACHER REPUT FORM
 YOUTH SELF REPUT FORM

41. ETAPELE DEZVOLTĂRII PSIHO-MOTORII

 Perioada de sugar: 0- 1 an

 Antepreşcolar: 1- 3 ani

 Preşcolar: 3- 6 ani

 Şcolar mic: 6- 10 ani

 Preadolescenţa (şcolar mijlociu): 10- 14 ani

 Adolescenţa (şcolar mare): 14- 18 ani

Dezvoltarea ca proces înnăscut al organismului: predispoziţia genetică

Dezvoltarea ca proces tranzacţional: natura dinamică a procesului dezvoltării

Normalitatea se constituie ca un continuu cu perioade variate de schimbări rapide

SUGARUL

 Stabilire a controlului cortical asupra funcţiei motorii

 Relaxarea hipertoniei specifice

 Dispariţia reflexelor arhaice

 Apariţia, diferenţierea, perfecţionarea mişcărilor voluntare

50
  Dezvoltarea psihică:

 Percepţiile cunosc un ritm foarte rapid de dezvoltare

 Stabilitatea atenţiei este foarte redusă: la 1 an atenţia voluntară nu depăşeşte 15-20

sec.

 Gândirea: doar coordonări senzo-motorii ca modalităţi de răspuns la acţiunea

mediului

 Limbajul: perioada preverbală: “gângurit”,

“perioada de lalalizare”(6 luni primele silabe), “stadiul cuvântului-propoziţie”(10 luni)

 Afectivitatea: ţipătul, surâsul, zâmbetul (3luni), după 6 luni procesul decentrării

afective, emoţii.

 Activitatea:

 Principiul plăcerii

 Jocul-exerciţiu

 Conduită de investigare sau de explorare

 Conştiinţa:

 Toate percepţiile sunt orientate spre propriul corp

 După 6 luni începe procesul de decentrare, diferenţiere între EU şi mediul

înconjurător.

ANTEPREŞCOLARUL

 Dezvoltarea motorie:

 Perfecţionarea mersului

 Manualitatea

 Dezvoltarea psihică:

51
  Percepţii: adâncirea procesului de conştientizare a existenţei unei realităţi
independente de sine.

Senzaţii intens impregnate emoţional

 Atenţia: predominant involuntară, cea voluntară capătă un oarecare grad de stabilitate

 Memoria: până la 2 ani doar fixare, păstrare, recunoaştere, evocările sunt involuntare.
Este mecanică, dependentă de încărcătura emoţională.

 Gândirea: -etapa preoperatorie, la 3 ani: zi-noapte, număr.

-se desfăşoară în prezent

 Limbajul: -legătură afectivă  instrument de comunicare.

-dislalie fiziologică

 Afectivitatea:

 relaţia mamă-copil  copil-familie

 reacţia de opoziţie (2- 5 ani)

 Activitatea:

 preluarea prin imitaţie a unor modele

 jocul simbolic, solitar

 jocul paralel, 3 ani, “fiecare pentru fiecare”

 deprinderi elementare de autoservire: după 2 ani şi jumătate trebuie să bea singur,

să se dezbrace, cere oliţa.

 Conştiinţa:

 percepe realitatea ca pe ceva distinct de sine, doar pe cea rezultată din sentimente
senzaţii personale

52
PREŞCOLARUL

 Dezvoltarea motorie:

 Motricitatea câştigă în capaciatea de coordonare, siguranţă, precizie, graţie.

 4 ani  pătrat, foloseşte foarfecele, merge cu tricicleta

 5 ani  triunghi, stă pe vârfuri, sare într-un picior în linie dreaptă

 6 ani  romb, stă într-un picior fără să părăsească locul

 Percepţiile:

 Perioada întrebărilor

 Atenţia: voluntară devine stabilă, poate lucra şi finaliza acţiuni

 Memoria: capacitatea de a reţine (poezii)

 Gândirea:

 volumul de informaţii şi cunoştiinţe

 utilizează şi elaborează simboluri

 limbajul

 Limite: “gândire ireversibilă”, doar ce percepe, nu este capabil să ordoneze

informaţia, “gândire animistă”, “magică”

 Afectivitatea:

 După 2 ani şi jumătate apare nevoia definirii, confirmării, afirmării.

 Exersarea propriei voinţe, afirmarea şi impunerea ei.

 Devine capabil să stabilească contacte reale, creşte dorinţa de succes, devine

generos, sociabil.

 Conştient de propriile trăiri emoţionale.

 Conduite etice, ruşinea, bun sau rău.

53
  Jocul simbolic, de construcţii, jocul cu roluri, cu reguli (spre 6 ani).

 Respectarea unor interdicţii

 Conştiinţa funcţionează după principiul recompensă- pedeapsă.

 Gelozia faţă de fraţi

 Criza de opoziţie: 3- 5 ani

 Crize dramatice de agitaţie psiho-motorie

 Cu auto şi hetero-agresivitate

 “ba nu!”

ŞCOLARUL MIC

 Confruntarea cu şcoala

 Somatic: schimbarea dentiţiei de lapte, creştere staturo-ponderală (F>B)

 Percepţiile câştigă în fidelitate, complexitate, pot fi utilizate intenţionat

 Atenţia voluntară devine stabilă, dar este predominată de cea involuntară

 Gândirea după 7 ani poate reface în minte, în dublu sens, fenomene percepute nemijlocit.

 Stadiul operaţiilor concrete

 Creşterea vocabularului şi de stăpânire a conţinutului acestuia

 Imaginaţia pierde din caracterul fantezist, se aproprie de realitate. Se dezvoltă imaginaţia

reproducătoare, delimitarea realului de imaginar.

 Afectivitatea domină existenţa copilului.

 Dorinţa de afirmare; ştie ce este permis şi ce nu.

 Angoasa de la 9 ani.

 Reţine în primul rând ceea ce îi trezeşte interesul sau dacă este direct cointeresat.

54
PREADOLESCENŢA

 Transformări somato-endocrine

 Dezvoltarea psihică se caracterizează prin amestecul de trăsături infantile şi adulte

 Gândirea critică, după 12 ani apare gândirea formală (ipotetico- deductivă)

 Perioada adevăratei socializări, nevoia de afirmare socială, apartenenţa la grup.

 Modificarea relaţiilor cu familia

 Interesul faţă de sexul opus

 Pasiuni faţă de unele domenii de activitate.

 Incapabil de autocontrolul noilor trăiri emoţionale

 Jocul de creativitate, care cere îndemânare, talent

 Etapa apariţiei EU-lui subiectiv

 Întrebări cu caracter abstract: ce e viaţa?

 Conştientizează pulsiunile erotice

 Acordă atenţie mai mare aspectelor exterioare ale faptelor de comportament decât
motivelor lor.

ŞCOLARUL MARE

 Ritmul dezvoltării somato-motorii încetineşte treptat.

 Dezvoltarea personalităţii:

 Dezvoltarea conştiinţei de sine

 Negarea identităţii infantile

 Alegerea unei noi identităţi

 Construirea şi impunerea ei socială

55
 Procesele de cunoaştere beneficiază în primul rând de latura voluntară a domeniului
cognitiv

 Restructurarea relaţiilor cu familia

 Grupul oferă eliberarea de la subordonarea faţă de adult

 Vârsta celor mai curate şi intense prietenii

 Capacitatea crescută de a se subordona scopurilor

 Activitatea are un caracter raţional, premeditat.

42. ÎNTÂRZIERILE MINTALE:

UŞOARĂ: QI=50-69
MEDIE: QI=35-49
SEVERĂ: QI=20-34
PROFUNDĂ: QI<20

43. TULBURĂRI DE DEZVOLTARE

 T. specifice de dezvoltare a limbajului şi a vorbirii

 T. specifice de dezvoltare a deprinderilor şcolare

 T. specifice de dezvoltare a funcţiilor motorii

 T. mixte de dezvoltare (şcolare şi motorii)

 T. pervasive de dezvoltare

56
44.Tulburări pervasive de dezvoltare:

 Autismul infantil

 Autism atipic

 Sindrom Rett

 Sindrom Asperger

 Alte tulburări dezintegrative ale copilăriei

45.Tulburări emoţionale şi de conduită cu debut specific în copilărie:

 Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie

 Tulburarea de conduită

 Tulburări mixte

 Tulburări emoţionale cu debut specific în copilărie:

 Anxietatea de separare

 T. fobic- anxioasă a copilului

 T. cu anxietate socială a copilului

 Tulburările funcţionării sociale cu debut specific în copilărie:

 Mutismul electiv

 T. reactivă de ataşament

 T. exagerată de ataşament

 Tulburarea ticurilor:

ticuri tranzitorii

ticuri cronice motorii sau vocale

ticuri combinate

57
 Alte tulburări emoţionale şi de conduită cu debut în copilărie sau adolescenţă:

 Enurezis nonorganic

 Encoprezis nonorganic

 T. de alimentaţie ale sugarului şi copilului mic

 Pica

 T. stereotipe de mişcare

 Balbismul

 Vorbirea precipitată

46. TULBURAREA DE CONDUITĂ

 TC este definită ca o conduită antisocială persistentă la copil şi adolescent.

 Există un pattern persistent de comportament care încalcă drepturile şi normele sociale şi

care se manifestă de cel puţin 12 luni (3 sau mai multe criterii). Cel puţin un criteriu a
fost prezent în ultimile 6 luni

 Pentru copilul mare, 7- 14 ani: furtul, minciuna (poate lua la început forma unor fantezii,
fără motive rezonabile. Spre 6-7 ani are semnificaţia pe care i-o atribuie adultul),
agresivitatea, fugile şi vagabondajul, instabilitatea psihomotorie.

 La adolescenţi se caracterizează prin:

 Agresivitate fizică:

- opoziţie, încăpăţânare absurdă, obrăznicie.

- remarci rău voitoare, calomnii, ameninţări.

- manifestări coleroase.

- până la violenţe extreme de grave- “crize coleroase”.

 Furtul şi violarea proprietăţilor

58
  Absenţa de la şcoală

 Alte forme precum: consumul de droguri, ofense sexuale, violuri, abuz sexual
asupra altora mai mici. Fetele şi unii dintre băieţi pot fi implicaţi în prostituţie.

 Tulburări emoţionale: pot fi tensionaţi, nemulţumiţi, exprimând depresie şi

anxietate. Unii au tentative de suicid.

 Tipuri TC:

- cu debut în copilărie: înainte de 10 ani şi care a prezentat cel puţin 1

criteriu

- cu debut în adolescenţă: absenţa oricărui criteriu înainte de 10 ani.

 Clasificare bazată pe severitate, tipul:

- mediu- puţine probleme de conduită faţă de cele cerute pentru diagnostic şi cauzează un
rău minor.

- moderat- efectele tulburării de conduită asupra celorlalţi variază între mediu şi sever.

- sever- multe probleme de comportament se manifestă sever şi produc un rău

considerabil celor din jur.

47. Tulburari ale instinctului alimentar

Anorexia nervoasa
Bulimia nervoasa
Hiperfagia asociata cu alte tulburari psihologice
Voma asociata cu alte tulburari psihologice

Anorexia nervoasa

Criteriile de diagnostic pentru anorexia mentala

• A. Refuzul de a mentine greutatea corporala la, sau deasupra unei greutati normale
minime pentru etatea şi înălţimea sa (de ex., pierdere în greutate ducând la menţinerea
greutăţii corporale la mai puţin de 85 %din cea expectată ;sau imposibilitatea de a câştiga
în greutate în perioada de creştere, ducând la o greutate corporală sub 85%faţă de cea
expectată).

59
• B. Frica intensă de a nu lua în greutate şi de a deveni gras(ă), chiar dacă este
subponderal(ă).

• C. Perturbarea modului în care persoana îşi percepe şi trăieşte greutatea sau forma
corpului, nedatorată influenţei greutăţii sau conformaţiei corporale asupra autoevaluării
sau negarea seriozităţii problemei greutăţii corporale actuale scăzute.

• D. La femeile postmenarhice, amenoree, adică absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale
consecutive.

Diagnosticul de anorexie mentala in functie de IMC

• IMC=greutatea in Kg impartita la patratul inaltimii in metri

• IN ANOREXIE VALOAREA IMC ESTE MAI MICA SAU EGALA CU 17,5

Anorexie-Dg. Diferential

• boli gastrointestinale

• boli maligne oculte, tumori cerebrale, SIDA

• TBC,

• boli endocrine(b.Addison, hipertiroidism, diabet zaharat)

• sindromul arterei mezenterice superioare

• tulburarile depresive majore

• fobiile sociale

• tulburarile obsesivo-compulsive

Tipuri de anorexie mentala

• Tipul restrictiv: în cursul episodului de anorexie persoana nu s-a angajat regulat într-un
comportament de purgare (adică, vărsături autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice
sau clisme)

60
• Tipul de mâncat excesiv/purgare: în cursul episodului actual de anorexie nervoasă,
persoana se angajează înmod regulat într-un comportament de mâncat excesiv sau de
purgare

Simptomatologia anorexiei

• dispozitie depresiva,

• sentimente de vinovatie, autostima scazuta

• izolare sociala, sentimente de inadecvare

• iritabilitate, insomnii, labilitate emotionala

• preocupare cu gânduri despre mâncare

• emacierea

• hipotensiune arteriala, hipotermie, caderea parului, unghii, tegumente descuamate

• lanugo

• parotidomegalie

• eroziuni dentare

• calusuri vicioase la nivelul degetelor

• anemie normocroma, normocitara;

• afectarea functiei renale (secundar deshidratarii cronice si hipokalemiei);

• probleme cardiovasculare (hipotensiune arteriala severa, aritmii);

• probleme dentare si osteoporoza (secundar nivelului scazut al calciului ingerat si absorbit,

secretiei scazute de estrogeni si secretiei crescute de cortizol).

61
 Simptomatologia anorexiei

• leucopenie si anemie usoara (trombocitopenia e rara);

• cresterea ureei sanguine secundar deshidratarii;

• hipercolesterolemie;

• hipomagnezemie, hipofosfatemie, hiperamilazemie ocazional;

• alcaloza metabolica, hipocalcemie, hipocloruremie secundar varsaturilor;

• acidoza metabolica secundar abuzului de laxative;

• nivel seric al tiroxinei (T4) scazut sau normal iar al triiodotironinei (T3) scazut;

• nivel seric al estrogenilor scazut la femei iar la barbati nivel seric scazut al
testosteronului;

• bradicardie sinusala sau aritmie (pe EKG);

• tulburari difuze reflectând o encefalopatie metabolica, în stadiile avansate ale bolii.

Medicatia in anorexie

• Anxiolitice

• Neuroleptice

• Antidepresive

• Perfuzii specifice

Bulimia-Definitie

• Bulimia nervoasă se defineşte ca un sindrom caracterizat prin repetate pusee de

supraalimentare şi o preocupare excesivă privind controlul greutăţii corporale, conducând
pacientul la adoptarea de măsuri extreme,pentru a diminua ingrăşarea datorită alimentelor
ingerate .

62
Criteriile de diagnostic pentru bulimie

A. Episoade recurente de mâncat excesiv. Un episod de mâncat excesiv se caracterizează

prin cei doi itemi :

1). Mâncatul într-o perioadă scurtă de timp ( de exemplu, în decursul unei perioade de două ore)
a unei cantităţi de mâncare mai mare decât cea pe care ar mânc-o majoritatea oamenilor intr-o
perioadă similară de timp şi în circumstanţe similare.

2). Sentimentul de lipsă de control al mâncatului în cursul episodului ( de exemplu, sentimentul

că persoana respectivă nu poate stopa mâncatul sau controla ce sau cât mănâncă).

Comportamentul compensator inadecvat recurent în scopul prevenirii creşterii în greutate, cum ar

fi vărsăturile autoprovocate , abuzul de laxative, diuretice, clisme sau alte medicamente, postul
sau exerciţiile excesive.

C. Mâncatul excesiv şi comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele în medie de cel

puţin de două ori pe săptămână, timp de trei luni.

D. Autoevaluarea este in mod nejustificat influenţată de conformaţia şi greutatea corpului.

E. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul episoadelor de anorexie nervoasă

Tipuri de bulimie

• Tip de purgare: în cursul episodului curent de bulimie nervoasa, persoana s-a angajat
regulat în autoprovocarea de vărsături sau în abuzul de laxative, diuretice sau clisme;

• Tip de nonpurgare: în cursul episodului curent de bulimie nervoasa, persoana a utilizat

alte comportamente compensatorii inadecvate , cum ar fi postul sau exerciţiile excesive,
dar nu s-a angajat în mod regulat în vărsături autoinduse sau în abuzul de laxative,
diuretice sau clisme.

Bulimia-Dg. Diferential

• anorexie nervoasă, de tip compulsie-purgare ;

• sindromul Kleine-Levin ;

63
 • tulburarea depresivă majoră cu elemente atipice ;

• tulburarea de personalitate borderline

Medicatia in bulimie

Antidepresive

Alte medicamente :

- supresori ai apetitului şi anticonvulsivante

Hiperfagia asociata cu alte tulburari psihologice

• Alimentatia excesiva

• Termenul de hiperfagie sau polifagie se refera la consumul de alimente fara a atinge

efectul satietatii

• CAUZE
Nu se cunoaste cauza exacta a acestei tulburari de alimentatie. Poate avea o agregare
familiala (trasmitere genetica) sau ar putea avea legatura cu mentalitatea familiei asupra
aspectului fizic.

DIAGNOSTIC
Boala este diagnosticata printr-un examen fizic si o anamneza corecta. Sunt importante
de asemenea intrebarile legate de sanatatea mentala a subiectului, in special atitudinea
acestuia fata de aspectul fizic si alimentare.

Boala poate fi diagnosticata cand se regasesc cel putin 3 din urmatoarele caracteristici:

• 1. Episoade alimentare caracterizate prin:

- ingerarea unor cantitati mari de alimente intr-o perioada scurta de timp (de exemplu la
fiecare 2 ore);
- pierderea controlului alimentar in timpul fiecarui episod.

64
 • 2. Cel putin 3 din urmatoarele:
- ingestia rapida, compulsiva a alimentelor;
- supraalimentare pana la aparitia unui disconfort suparator;
- ingerarea unor cantitati mari de alimente, neinsotite neaparat de foame fizica;
- izolare fizica in momentul alimentatiei (jena, rusine fata de anturaj);
- pierderea respectului de sine, depresie, sentiment de vinovatie dupa ingestie

• 3. Epuizare psihica post alimentatie excesiva

• 4. Episoade de alimentatie excesiva cel putin 2 zile pe saptamana si pentru cel putin 6
luni

• 5. Episoade de supraalimentatie fara autoinducerea varsaturilor sau a exercitiului fizic

excesiv.

Boala asociaza perioade de restrictie alimentara asociate cu perioade de exces alimentar.

Cateodata perioadele de exces alimentar nu sunt insotite de pauze alimentare. Pana la 33%
dintre cei care sunt obezi au aceasta boala. O crestere importanta in greutate apare ca rezultat al
acestor excese alimentare cronice, chiar daca acestea sunt insotite si de perioade intermitente de
dieta restrictiva. Depresia, anxietatea sau alte tulburari anxioase apar frecvent asociate acestei
tulburari, ceea ce face tratamentul si recuperarea mai dificila.

Voma asociata cu alte tulburari psihologice

In afara de vomele autoprovocate din bulimia nervoasa, vome repetate pot apare in: tulburari
disociative, tulburari hipocondriace unde vomele pot fi unul din multiplele simptome somatice;
graviditate unde factorii emotionali pot contribui la greata si voma recurenta.

48.Tulburari ale instinctului --- DE PE INTERNET

Instinctele sunt însuţiri înnăscute care corespund trebuinţelor biologice ale individului. Ele
asigură supravieţuirea individului şi perpetuarea speciei.

Comportamentul instinctiv este modelat de voinţă şi de mediul sociocultural.

1. Tulburări ale instinctului alimentar

Tulburări cantitative

65
(+) creştere

- hiperfagie – bulimia sau foamea insaţiabilă (în manie, hipomanie, depresie,

bulimie nervoasă)
- potomania – ingestia unor cantităţi exagerate de lichide
- polifagie – este o lăcomie de a mânca (la oligofreni, demenţe)
- dipsomania – nevoie imperioasă de a bea alcool în cantităţi foarte mari. Apare
episodic în tulburări de personalitate sau poate fi un echivalent al depresiei.
(-) scădere

- anorexie, inapetenţă – persoana nu mănâncă, îşi pierde apetitul alimentar, îşi

pierde senzaţia de foame precum şi dorinţa, plăcerea de a mânca – apare în
depresie, schizofrenie, anorexie nervoasă (care se caracterizează prin faptul că
apetitul alimentar este prezent, este normal dar persoana îşi restricţionează
aportul alimentar)
Tulburări cantitative

- Pica – nevoia de ingestie a unor alimente foarte condimentate sau a unor

substanţe nealimentare, necomestibile. Se întâlneşte pasager în graviditate.
- Opsomania – dorinţa de a mânca dulciuri în exces. Este caracteristică persoanelor
anxioase care manâncă dulciuri între orele 5-6 după-amiaza.
- Coprofagia – subiectul îşi mănâncă propriile excremente. Apare în oligofrenii
severe şi în faze avansate de demenţă.

2. Tulburări ale instinctului de conservare

Există un echilibru între instinctul de viaţă şi cel de moarte. Exacerbarea instinctului de
moarte explică din punct de veder psihanalitic actele suicidare.

3. Tulburări ale instinctului matern:

Tulburări cantitative:

- (+) exacerbare – la mamele anxioase – generează o supraprotecţie care nu

totdeauna are un impact favorabil.
- (-) diminuare – la mamele alcoolice, toxicomane, schizofrenice.
Tulburări calitative:

- Abandonul
- Pruncuciderea – uciderea nou-născutului – apare în psihozele postpartum, în
schizofrenie, sarcini nedorite, stări de şoc.

4. Tulburări ale instinctului sexual:

66
Tulburări cantitative:

- (-) scăderea, pierderea sau absenţa instinctului sexual – poate fi întâlnită la

ambele sexe. Nu implică modificări ale celorlalte aspecte ale funcţiei sexuale
(excitaţie, plăcere, orgasm), deci actul sexual este posibil. Numai la femei absenţa
apetenţei se însoţeşte şi de cea a plăcerii (frigiditate) şi a orgasmului. Apare în
depresii.
- (+) creşterea apetitului sexual, poate exista la ambele sexe: la femei –
nimfomanie, iar la bărbaţi - satiriazis.
Tulburări calitative: sunt pulsiuni anormale care sunt conştientizate ca dorinţe, fantezii ce se referă
la preferinţe pentru partener sau obiectul sexual.

Tulburări ce se referă la un partener anormal:

- subiectul însuşi – autoerotism (masturbaţia)

- o persoană de acelaşi sex – homosexualitatea, lezbianism. Homosexualii pot avea
preferinţă exclusivă pentru acelaşi sex cu aversiune pentru sexul opus
(homosexualitate adevărată) sau cu o preferinţă mai redusă pentru sexul opus
(bisexualitate).
- Incest – partenerul sexual este o persoană de sex opus dar interzisă prin lege (rudă
de gr. I)
- Persoană nepotrivită ca vârstă: pedofilie (partenerul este imatur sexual) sau
gerontofilie (partenerul este o persoană vârstnică cu o diferenţă de cel puţin 2
generaţii).
- Cadavru – necrofilia
- Animal – Zoofilia
- Un obiect –
Tulburări care se referă la modul în care este obţinută plăcerea sexuală:

- sadism - provocare de suferinţă fizică sau psihică la partener

- masochism – provocare de suferinţă fizică sau psihică la subiect, de către partener
- exhibiţionism – apare numai la bărbaţi – expunerea organului sexual de obicei
unei colectivităţi şcolare de fete, cu scopul de a le şoca.
- Frotteurism – atingerea „întâmplătoare” de persoane străine, în locuri publice,
aglomerate.
Tulburări ale identităţii cu genul:

- transvestitismul cu rol dual – este tendinţa de a îmbrăca hainele sexului opus, fără
tendinţa schimbării permanente a sexului.
- transsexualismul (inversiunea psiho-sexuală) – este tendinţa imperioasă a unui
individ de a-şi schimba prin intervenţii chirurgicale sexul său biologic cu sexul
pe care, psihologic este convins că îl are de fapt.

67
49. Tulburarea schizo-afectivă

CURS:

Tulburarea schizoafectiva - trebuie sa existe cel putin 2 saptamani de idei delirante sau
halucinatii, survenind in absenta unor simptome afective notabile.

 TULBURAREA SCHIZOAFECTIVĂ

– Tip maniacal/ bipolar

– Tip depresiv

– Tip mixt

DE PE INTERNET

Ce este tulburarea schizoafectiva ?

Tulburarea schizoafectiva (schizofrenia afectiva) este o afectiune psihiatrica in care persoana

respectiva prezinta atat simptome afective (depresive sau maniacale) cat si simptome
caracteristice schizofreniei (cum ar fi idei delirante, halucinatii etc).

Care este frecventa si cand apare tulburarea schizoafectiva?

Ea se intalneste mai frecvent la femei decat la barbati.De obicei debutul afectiunii este in jurul
varstei de 30 de ani, desi uneori se poate instala si mai devreme, in perioada de adolescenta. La
femei, instalarea afectiunii are loc mai tarziu comparativ cu barbatii.Tulburarea schizoafectivă,
tipul bipolar (cu simptome de manie), este mai frecventa la adultii tineri, în timp ce tulburarea
schizoafectiva, tip depresiv, pare a fi mai frecventa la persoanele mai in varsta.

Care sunt riscurile asociate acestei afectiuni?

Riscul de suicid la pacientii cu tulburare schizoafectiva este comparabil cu cel existent la

persoanele care sufera de depresie.

Cum si de ce apare tulburarea schizoafectiva?

Aparitia tulburarii schizoafective rezulta din interactiunea dintre factorii genetici, neurobiologici
si cei de mediu (in special sociali). Se descrie o vulnerabilitate genetica, sustinuta de faptul ca
există un risc crescut atat de schizofrenie, cat si de tulburări de dispozitie (depresie, tulburare
bipolara) la rudele biologice de gradul intai ale persoanelor cu tulburare schizoafectiva.Niciunul
dintre factorii amintiti nu poate explica aparitia tulburarii schizoafective. Exista studii care

68
sugereaza ca varsta inaintata a tatalui la momentul conceptiei, se coreleaza cu aparitia tulburarii
schizoafective.

Care sunt subtipurile de tulburare schizoafectiva?

1) Subtipul maniacal – atunci cand tulburarea include un episod maniacal

2) Subtipul depresiv – daca de-a lungul evolutiei, sunt prezente numai episoade depresive

3) Subtipul mixt – tulburarea include un episod mixt

1.Tulburarea schizoafectiva de tip maniacal presupune ca persoana respectiva sa prezinte, in

cursul aceleiasi perioade de timp, atat simptomele de schizofrenie cat si pe cele maniacale.
Astfel, tabloul clinic include simptome maniacale precum: dispozitie expansiva, hiperactivitate,
distractibilitate, dezinhibitie, stima de sine crescuta, idei delirante de grandoare, iritabilitate,
irascibilitate, insotite in anumite cazuri de comportamente agresive.

De asemenea, in cadrul episodului trebuie sa fie prezente in mod clar si simptome de

schizofrenie: halucinatii, idei delirante de control, idei delirante de persecutie, idei delirante de
prejudiciu.

2.Tulburare schizoafectiva de tip depresiv se caracterizeaza prin prezenta atat a simptomelor

depresive cat si a celor de schizofrenie in aceeasi perioada de timp.

Simptomele depresive includ: dispozitia depresiva, reducerea interesului, lentoare, energie

scazuta, tulburari de concentrare, insomnie, pierderea in greutate, inapetenta, sentimente de
disperare si ganduri de suicid. In timpul aceluiasi episod sunt prezente si simptomele de
schizofrenie cum ar fi: halucinatii, idei delirante de control, idei delirante de persecutie, idei
delirante de prejudiciu.

3.Diagnosticul de tulburare schizoafectiva de tip mixt este stabilit in cazul in care simptomele de
schizofrenie coexista cu cele specifice tulburarii afective bipolare de tip mixt (simptome de
depresie si manie in acelasi episod).

Care sunt afectiunile care trebuiesc excluse atunci cand se pune diagnosticul de tulburare
schizoafectiva?

Principalele afectiuni psihice care trebuiesc excluse sunt:

o Tulburare afectiva bipolara cu elemente psihotice,

o Tulburare depresiva majora cu elemente psihotice
o Schizofrenie

69
Trebuie excluse si urmatoarele afectiuni somatice:

o tratament cu steroizi
o epilepsie de lob temporal
o crize comitiale complexe
o neurosifilis
o afectiuni tiroidiene
o abuz sau dependenta de alcool,delirium
o narcolepsie, consumul de substante halucinogene
o tulburari psihice secundare consumului de amfetamine,cocaina
o sindrom Cushing
o infectia HIV
o hiperparatiroidism

Medicamentele

Cum pot ajuta medicamentele?

-Prin administrarea regulata a medicamentelor puteti obtine controlul simptomelor de boala care
va afecteaza cel mai mult. Medicamentele va pot ajuta sa va simtiti mai calm, atat prin
diminuarea tulburarilor de gandire, cat si prin scaderea treptata a frecventei si intensitatii
halucinatiilor.

Tipuri de medicamente

-Episodul acut al unei tulburari schizo-afective poate beneficia de tratamentul cu medicamente

antipsihotice

-In tratamentul simptomelor depresive, schema de tratament poate include medicamentele

antidepresive. Exista mai multe tipuri de medicamente antidepresive si este posibil sa vi se
recomande sa incepeti cu unul dintre cele mai noi, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii
serotoninei (ISRS), printre care se numara Setralina sau Citalopramul. Alte medicamente din
aceeasi clasa sunt Escitalopramul, Paroxetina, Fluoxetina sau Fluvoxamina.

-In tratamentul simptomelor maniacale, pot fi utili stabilizatori ai dispozitiei precum litiul,
valproatul de sodiu si carbamazepina.

-Tratamentul pe termen lung al tulburarii schizo-afective cuprinde utilizarea antipsihoticelor in

asociere cu terapii psihologice.

-In episoadele de tip maniacal, adesea sunt prescrise combinatii de un stabilizator al dispozitiei si
un antipsihotic

70
-In episoadele de tip depresiv, sunt de preferat un stabilizator al dispozitiei impreuna cu un
antidepresiv.

Terapia cognitiv-comportamentala

Prin acest tip de terapie, persoanele sunt ajutate sa isi monitorizeze propriile ganduri, sentimente
si actiuni. Terapeutul va va ajuta sa identificati gandurile si comportamentele care contribuie la
starea dvs. de discomfort.

50.Criterii de diagnostic pentru tulburarea depresiva majora - episod unic

• Definitie

Tulburarea depresiva majora se caracterizeaza din punct de vedere psihopatologic prin prezenta
sindromului depresiv, iar din punct de vedere evolutiv se descriu doua forme:

• tulburarea depresiva majora - episod unic;

• tulburarea depresiva majora recurenta.

Criterii de diagnostic pentru tulburarea depresiva majora - episod unic

• Prezenta unui singur episod depresiv major.

• Episodul depresiv major nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu este
suprapus peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta ori
tulburarea psihotica fara alta specificatie.

• Nu a existat niciodata un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal.

Nota : Aceasta excludere nu se aplica, daca toate episoadele similare episoadele maniacale,
mixte sau hipomaniacale sunt induse de o substanta sau de un tratament ori sunt datorate
efectelor fiziologice directe ale unei conditii medicale generale.

51. Criterii de diagnostic pentru tulburarea depresiva majora recurenta

• Prezența a doua sau mai multe episoade depresive majore.

Nota: Pentru a fi considerate episoade separate, trebuie sa existe un interval de cel putin 2
luni consecutive in care nu sunt satisfacute criteriile pentru un episod depresiv major.

• Episoadele depresive majore nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu

sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta ori
tulburarea psihotica fara alta specificatie.

• Nu a existat niciodata un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal.

71
 Nota : Aceasta excludere nu se aplica, daca toate episoadele similare episoadele maniacale,
mixte sau hipomaniacale sunt induse de o substanta sau de un tratament ori sunt datorate
efectelor fiziologice directe ale unei conditii medicale generale.

52. Distimia

Definitie

Distimia este o tulburare afectiva caracterizata printr-o stare depresiva cronica, ce dateaza de
foarte multi ani, timp in care nu au fost niciodata criteriile de diagnostic ale episodului depresiv
major.

Diagnostic pozitiv

• Se stabileste pe baza informatiilor furnizate de:

• anamneza;

• examen fizic: semne si simptome ale unor afectiuni medicale (de cele mai multe
ori severe);

• simptomelor psihice (dispozitie depresiva, anxietate, disforie, tulburari de

memorie si concentrare, idei depresive, oboseala, tulburari de somn, tulburari ale
alimentatiei);

• scale de evaluare: CDRS( Cornell Dysthymia Rating Scale).

• investigatii de laborator: polisomnografia indica cresterea somnului REM;

reducerea somnului cu unde lente).

Criteriile de diagnostic ale distimiei

• Dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, mai multe zile decat nu, dupa cum este
indicat, fie de relatarea subiectiva, fie de observatiile facute de altii, timp de cel putin 2
ani.

72
• Prezenta in timp ce este depresiv a doua sau mai multe din urmatoarele :

• Apetit redus sau mancat excesiv ;

• Insomnie sau hipersomnie ;

• Energie scazuta sau fatigagilitate ;

• Stima de sine scazuta ;

• Capacitate de concentrare redusa sau dificultate in a lua decizii ;

• Sentimente de disperare.

• In cursul perioadei de 2 ani (1 an pentru copii sau adolescenti), persoana nu a fost

niciodata fara simptomele de la criteriile A si B timp de mei mult de 2 luni, odata.

• Nici in episod depresiv major nu a fost prezent in cursul primilor 2 ani ai tulburarii, adica
perturbarea nu este explicata mai bine de tulburare adepresiva majora cronica sau de
tulburarea depresiva in remisiune partiala.

• Nu a existat niciodata in episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal si

nu au fost satisfacute niciodata criteriile pentru tulburarea ciclotimica.

• Perturbarea nu survine exclusiv in cursul unei tulburari psihotice cronice, cum ar fi

schizofrenia ori tulburarea deliranta.

• Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, drog,
medicament) ori ale unei conditii medicale generale (de ex, hipotiroidismul).

• Simptomele cauzeaza o deteresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,

profesional, sau in lte domenii importante de functionare.

Diagnostic diferential

• Tulburarea depresiva majora - consta dintr-unul sau mai multe episoade depresive majore
separate care pot fi distinse de modul uzual de functionare a persoanei. Se diferentiaza de
cea tulburarea depresiva majora cronica prin faptul ca la aceasta criteriile pentru un

73
 episod depresiv major sunt satisfacute complet si de tulburarea depresiva majora in
remisiune partiala daca criteriile nu mai sunt complet satisfacute.

• Schizofrenia, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta - exista simptome psihotice.

• Dementa - exista un istoric premorbid de declin al functiei cognitive.

• Tulburari de personalitate - exista trasaturi de personalitate anterior imbolnavirii.

• Tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale - perturbarea de dispozitie

este considerata a fi consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale
(scleroza multipla, ictusul, hipotiroidismul).

• Tulburare afectiva indusa de o substanta - o substanta (drog, medicament) este

considerata a fi etiologic in relatie cu perturbarea afectiva.

Tratament

• In tulburarea distimica este indicat tratamentul farmacologic cu unul dintre

antidepresivele prezentate, de obicei in ambulator, tinandu-se cont poate intr-o masura
mai mare de efectele adverse, dat fiind faptul ca tratamentul se va administra pe o
perioada mare de timp (cel putin 5 ani).

• Se poate combina si cu tratament psihoterapeutic, cele mai eficiente terapii fiind terapia
interpersonala si cea cognitiv - comportamentala.

53. Sindromul maniacal

Psihopatologie - Sindromul maniacal

• Tulburari ale afectivitatii :

• expansiva, euforica ;

• iritabilitatea.

74
• Tulburari psihomotorii :

• activitate psihomotorie crescuta, cu implicare in multiple activitati, dar fara o

finalizare, senzatia de eutonie, omnipotenta. Forma extrema de agitatie
psihomotorie poarta numele de furor maniacal si poate duce la acte cu implicatii
medico - legale.

• Tulburari cognitive

• atentia este deficitara, distractibila, bolnavul este atras permanent de stimuli

nerelevanti ;

• se pot intalni fenomene de mentism (desfasurare rapida de idei si reprezentari) ;

• idei de grandoare (stima de sine, incredere in posibilitatile proprii, optimism).

• Idei delirante congruente cu dispozitia :

• idei delirante de frumusete fizica ;

• idei delirante de talent intr-un anumit domeniu ;

• idei delirante de inovatie ;

• idei delirante de bogatie ;

• idei delirante de identitate cu o persoana faimoasa ;

• idei delirante de relationare cu o persoana importanta (figura publica,

Dumnezeu) ;

• idei delirante de relatie si de persecutie in baza faptului ca ceilalti il urmaresc

pentru calitatile lui exceptionale.

• Idei delirante incongruente cu dispozitia :

• idei delirante de persecutie (care nu au legatura cu grandoarea bolnavului) ;

• idei delirante de control ;

75
 • idei delirante de insertie a gandurilor.

Tulburari vegetative

• hiposomnia - bolnavul are o nevoie de somn scazuta si in ciuda putinelor ore de

somn se simte energic, cu putere ;

• scadere in greutate - desi apetitul este normal sau crescut, se poate produce
scaderea ponderala ca urmare a cresterii activitatii si neglijarii nevoilor
nutritionale ;

• apetitul sexual este crescut si poate avea consecinte dezastruoase (divort,

contractarea de boli venerice sau acte cu caracter penal - viol).

• Tulburari de perceptie

• In episoadele cu simptome psihotice se pot intalni halucinatii, cel mai adesea,

auditive si vizuale, congruente sau incongruente cu dispozitia.

54. Diagnostic pozitiv al tulburarii bipolare I si II

Diagnostic pozitiv

• Diagnosticul tulburarii bipolare I si II se stabileste urmarind :

• anamneza (antecedente, istoric - episoade maniacale, mixte, depresive,

hipomaniacale) ;

• examenul fizic nu prezinta modificari specifice tulburarii bipolare I sau II;

• examen psihiatric (episodul actual - episod maniacal, mixt, depresiv,

hipomaniacal) ;

• scale de evaluare a episodului cel mai recent (depresiv, maniacal) - YMRS

(manie), HAM-D, MADRS (depresie) ;

• investigatii de laborator nu arata modificari specifice.

76
55. Criteriile de diagnostic ale episodului maniacal în tulburarea bipolară

Criteriile de diagnostic ale episodului maniacal

1. O perioada distincta de dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila anormala si

persistenta, durand cel putin o saptamana.

2. In timpul perioadei de perturbare a dispozitiei, trei sau mai multe din urmatoarele
simptome au persistat (patru, daca dispozitia este numai iritabila) si au fost prezente intr-
un grad semnificativ.

3. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt.

4. Perturbarea de dispozitie este suficient de severa pentru a cauza o deteriorare

semnificativa in functionarea profesionala sau in activitatile uzuale sau in relatiile cu altii,
ori sa necesite spitalizare pentru a preveni vatamarea sa sau a altora, ori exista elemente
psihotice.

5. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (drog,

medicament) ori ale unei conditii medicale generale (de ex, hipotiroidismul).

6. In timpul perioadei de perturbare a dispozitiei, trei sau mai multe din urmatoarele
simptome au persistat (patru, daca dispozitia este numai iritabila) si au fost prezente intr-
un grad semnificativ.

1) stima de sine exagerata sau grandoare ;

2) scaderea necesitatii de somn ;

3) mai locvace decat in mod uzual sau se simte presat sa vorbeasca continuu ;

4) fuga de idei sau experienta subiectiva ca gandurile sunt exagerate ;

5) distractibilitate ;

6) cresterea activitatii orientate spre un scop (fie in societate, la serviciu sau la scoala, ori
din punct de vedere sexual) ori agitatie psihomotorie ;

77
 7) implicare excesiva in activitati placute care au un inalt potential de consecinte nedorite
(de ex, angajarea in cumparaturi excesive, indiscretii sexuale ori investitii in afaceri
nesabuite).

56. Criteriile de diagnostic pentru episodul mixt în tulburarea bipolară

Criteriile de diagnostic pentru episodul mixt

• Sunt satisfacute criteriile, atat pentru episodul maniacal cat si pentru episodul depresiv
major (cu exceptia duratei) aproape in fiecare zi, in cursul unei perioade de cel putin o
saptamana.

• Perturbarea afectiva este suficient de severa pentru a cauza o deteriorare semnificativa in

functionarea profesionala sau in activitatile sociale uzuale ori in relatiile cu altii, sau
pentru a necesita spitalizare spre a preveni vatamarea sa sau a altora, ori exista elemente
psihotice.

• Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, un
drog, medicament) ori ale unei conditii medicale generale.

57. Criteriile de diagnostic pentru un episod hipomaniacal

Criteriile de diagnostic pentru un episod hipomaniacal

• O perioada distincta de dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila persistenta, durand cel
putin 4 zile, si care este net diferita de dispozitia depresiva uzuala.

• In cursul perioadei de perturbare afectiva, au persistat trei sau mai multe sau patru daca
dispozitia a fost iritabila din simptomele episodului maniacal si au fost prezente intr-un
grad semnificativ.

• Episodul este asociat cu o modificare fara echivoc in activitate care nu este caracteristica
persoanei atunci cand nu prezinta simptome.

• Perturbarea dispozitiei si modificarea in functionare sunt observabile de catre altii.

78
 • Episodul nu este sufficient de sever pentru a cauza o deteriorare semnificativa in
functionarea sociala si profesionala, ori pentru a necesita spitalizarea, si nu exista
elemente psihotice.

• Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, drog,
medicament) ori ale unei conditii medicale generale.

58. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, episod manical unic

Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, episod manical unic

• Prezenta numai a unui singur episod maniacal si nici un fel de episoade depresive in
trecut.

• Episodul maniacal nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu este

suprapus peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta sau
tulburarea psihotica fara alta specificatie.

59. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, cel mai recent episod hipomaniacal

Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, cel mai recent episod hipomaniacal

• Anterior a existat cel putin un episod maniacal ori un episod mixt.

• Simptomele afective cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul

social, profesional, ori in alte domenii importante de functionare.

• Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea

schizoafectiva si nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma,
tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara alta specificatie. Actualmente (sau cel
mai recent) exista un episod hipomaniacal.

60. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, cel mai recent episod mixt

Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, cel mai recent episod mixt

• Actualmente (sau cel mai recent) exista un episod mixt.

79
 • Anterior a existat cel putin un episod depresiv major, un episod maniacal ori un episod
mixt.

• Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea

schizoafectiva si nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma,
tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara alta specificatie.

61. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, cel mai recent episod depresiv :
Criterii de diagnostic tulburarea bipolara I, cel mai recent episod depresiv
• Actualmente (sau cel mai recent) in episod depresiv major.
• Anterior a existat cel putin un episod maniacal sau un episod mixt.
• Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea
schizoafectiva si nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma,
tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara alta specificatie.

62. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara II, cel mai recent episod nespecificat :
Criterii de diagnostic tulburarea bipolara II, cel mai recent episod nespecificat
• Criteriile, cu exceptia duratei, sunt satisfacute actualmente (ori au fost foarte recent)
pentru un episod maniacal, hipomaniacal, mixt ori depresiv major.
• Anterior a existat cel putin un episod maniacal ori mixt.
• Simptomele afective cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul
social, profesional ori in alte domenii de functionare.
• Simptomele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea
schizoafectiva si nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma,
tulburarea deliranta sau tulburarea psihotica fara alta specificatie.
• Simptomele afective de la criteriile A si B nu sunt datorate efectelor fiziologice directe
ale unei substante (de ex, un drog de abuz, un medicament, ori alt tratament) ori ale unei
conditii medicale generale (de ex, hipotiroidismul).

63. Criterii de diagnostic tulburarea bipolara II :

Criterii de diagnostic tulburarea bipolara II
• Prezenta (sau istoricul) unuia sau a mai multe episoade depresive majore.
• Prezenta (sau istoricul) a cel putin un episod hipomaniacal.
• Nu a existat niciodata un episod maniacal ori un episod mixt.

80
 • Simptomele afective de la criteriile A sau B nu sunt explicate mai bine de tulburarea
schizoafectivasi nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma sau
tulburarea psihotica fara alta specificatie.
• Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificative clinic in domeniul social,
profesional sau in alte domenii de functionare.
Tipuri
• Hipomaniacal – actualmante este in episod hipomaniacal
• Depresiv – actualmente este in episod depresiv

64. Diagnostic diferential Tulburarea bipolara I :

• Tulburarea depresiva majora si tulburarea distimica - nu exista in antecedente vreun
episod maniacal sau mixt.
• Tulburarea bipolara II - nu exista in istoric episoade maniacale sau mixte.
• Tulburarea ciclotimica - exista numeroase perioade de simptome maniacale care nu
satisfac criteriile pentru un episod maniacal si perioade de simptome depresive care nu
satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.
• Schizofrenie, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta - sunt caracterizate prin
perioade de simptome psihotice survenind in absenta unor unor simptome afective
notabile, care nu indeplinesc criteriile pentru un episod maniacal sau episod depresiv
major.
• Tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale - perturbarea de dispozitie
este considerata a fi consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale
(scleroza multipla, ictusul, hipotiroidismul).
• Tulburare afectiva indusa de o substanta - o substanta (drog, medicament) este
considerata a fi etiologic in relatie cu perturbarea afectiva.

65. Diagnostic diferential Tulburarea bipolara II:

Tulburarea bipolara II
• Tulburarea depresiva si tulburarea distimica - nu exista nici un episod hipomaniacal in
evolutia acestora.
• Tulburarea bipolara I - prezenta unuia sau a mai multor episoade maniacale sau mixte.
• Tulburarea ciclotimica - exista numeroase perioade de simptome maniacale care nu
satisfac criteriile pentru un episod maniacal si perioade de simptome depresive care nu
satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.
• Schizofrenie, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta - sunt caracterizate prin
perioade de simptome psihotice survenind in absenta unor unor simptome affective

81
 notabile, care nu indeplinesc criteriile pentru un episod maniacal sau episod depresiv
major.
• Tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale - perturbarea de dispozitie
este considerata a fi consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale
(scleroza multipla, ictusul, hipotiroidismul).
• Tulburare afectiva indusa de o substanta - o substanta (drog, medicament) este
considerata a fi etiologic in relatie cu perturbarea afectiva.

66. Ciclotimia definitie și tratament:

Definitie
• Ciclotimia este o tulburare afectiva caracterizata prin perioade de simptome depresive
care nu indeplinesc criteriile unui episod depresiv major si perioade cu simptome afective
ce constituie episodul hipomaniacal.
Tratament
• In timpul fazelor hipomaniacale se recomanda tratament cu Li sau alte timostabilizatoare,
iar in timpul perioadelor depresive se indica tratament antidepresiv asociat cu saruri de Li
sau carbamazepina, deoarece exista riscul virajului hipomaniacal.
• Tratamentul psihoterapeutic este de tip suportiv, interpersonal, cognitiv- comportamental
• Diagnosticul pozitiv al ciclotimiei se intemeiaza pe baza urmatoarelor informatii:
• anamneza (antecedente, istoric - perioadele cu simptome depressive si simptome
apartinand episodului hipomaniacal);
• examen fizic (nu indica modificari specifice);
• examen psihiatric (simptome depresive, simptome apartinand episodului
hipomaniacal);
• investigatiile de laborator: nu exista modificari caracteristice.

67. Criterii de diagnostic ciclotimie :

• imp de cel putin 2 ani, prezenta a numeroase perioade de simptome hipomaniacale si a
numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod
depresiv major. La copii si adolescenti, durata trebuie sa fie de cel putin 1 an.
• In cursul perioadei de 2 ani, persoana nu s-a aflat fara simptomele de la criteriul A pentru
mai mult de 2 luni odata.
• Nici un episod depresiv major, episod maniacal ori episod mixt nu a fost prezent in cursul
primilor ani ai perturbarii.

82
 • Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectiva si nu
sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniforma, tulburarea deliranta ori
tulburarea psihotica fara alta specificatie.
• Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, drog,
medicament) ori ale unei conditii medicale generale.
• Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,
profesional ori in alte domenii importante de activitate.

68. Diagnostic diferential ciclotimie:

• Tulburarea bipolara I cu ciclare rapida si tulburarea biplara II cu ciclare rapida - sunt
satisfacute integral criteriile de diagnostic pentru eoisodul depresiv major, maniacal sau
mixt.
• Schizofrenie, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta - sunt caracterizate prin
perioade de simptome psihotice survenind in absenta unor unor simptome affective
notabile, care nu indeplinesc criteriile pentru un episod maniacal, episod depresiv major
sau mixt.
• Tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale - perturbarea de dispozitie
este considerata a fi consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale
(scleroza multipla, ictusul, hipotiroidismul).
• Tulburare afectiva indusa de o substanta - o substanta (drog, medicament) este
considerata a fi etiologic in relatie cu perturbarea afectiva.
• Tulburarea de personalitate borderline - nu sunt satisfacute criteriile complete pentru
aceasta tulburare.
• Evolutia bolii este cronica.
• Exista un risc de 15-50% ca persoanele respective sa dezvolte ulterior o tulburare
bipolara I sau II.

69. Delirium tremens:

Delirium tremens
• - o complicaţie a intoxicaţiei alcoolice cronice
• netratat - mortalitate peste 50%
• după primii cinci ani de consum
• în stadiul de dependenţă organică
• 2-4 zile de la abstinenţă
• transpiraţii
• tremurături accentuate
83
 • nelinişte
• insomnii
• inapetenţă
• momente tranzitorii de confuzie
• tulburarea de conştiinţă devine totală şi fără întrerupere
• dezorientare auto- şi allopsihică
• halucinaţii dominant vizuale şi oneiroidonii
• patognomonice zoopsiile: reptile, şobolani
• bolnavul se apără agitat, zgomotos
• transpiraţiile sunt generalizate
• hipertermia urcă până la 40oC
• apar tremurăturile extremităţilor, bărbiei, limbii, vorbirii etc.
• pulsul trece de 100/minut
• evoluţia spre moarte poate fi rapidă (în lipsa tratamentului)
70. FARMACO DEPENDENŢELE:
Benzodiazepinele
Greşelile comune - nerespectarea celor trei reguli:prescrierea de doze sublimită ,precizarea clară
a timpului de administrare ,scăderea lent progresivă a dozelor sau înlocuirea substanţei.

Tratament
Intoxicaţia acută şi coma
• menţinerea funcţiilor vitale
• analeptice cardiace şi respiratorii
• stimularea diurezei
• optimizarea ciclurilor metabolice prin aport vitaminic complex, combaterea radicalilor
liberi prin administrare de sulfat de magneziu, vit.E şi vit.C.
Intoxicaţia cronică
• “ieşirea din dependenţă” - sevraj
• progresiv în funcţie de T1/2
• anxietatea – alte anxiolitice
• stări depresive – carbamazepin

84
 • se vor evita neurolepticele - scad pragul convulsivant
Barbituricelele
• afectează concentrarea şi coordonarea
• labilizează afectivitatea
• dizartrie, ataxie şi ameţeli
• Administrate in timpul sevrajului dau anxietate, tremurături, insomnii iar, la doze mai
mari, sau în funcţie de durată administrării, crize epileptice
Amfetaminele
• arie restrânsă de utilizare terapeutică
• sindromul hiperchinetic la copil (metilfenidatul)
• narcolepsie (metilfenidatul)
• anorexigen (fenfluramina)
Intoxicaţia
• euforie “deplasată”
• logoree, hiperactivitate, insomnie
• uscăciunea buzelor, gurii, nasului
• midriază, anorexie, tahicardie
• aritmii
• hipertensiune arterială
Intoxicaţia cronică
• dependenţii de amfetamine pot dezvolta un comportament stereotip (repetă tot timpul
aceiaşi activitate, fără scop)
• psihoze paranoide imposibil de diferenţiat de o schizofrenie paranoidă, cu proiecţie
delirantă persecutorie, ostilitate şi agresivitate
• pierderea în greutate, fasciculaţii musculare, dureri toracice şi chiar crize epileptice
Drogurile ilicite
• Toxico-sedative şi euforice (euphorica), gen opiu cu derivaţii săi şi cocaina
• Toxicele îmbătătoare (inebrantia), gen alcool şi eter
• Toxicele simţurilor (phantastica) gen haşiş şi mescalină
• Toxicele stimulente, gen cafeină şi tutun

85
Drogurile vegetale
• opiacee
Opiul brut - capsulele verzi de Papaver Somniferum Album (macul alb)
42 e alcaloizi: morfina, tebaina, papaverina, codeina etc.
pilule,teriak-uri pentru băut, fumat
morfina injectată
heroina injectată
codeina– medicament

Intoxicaţia acută
• relaxare
• linişte contemplativă
• stare de fericire
• satisfacţie calmă
• o ascuţire a simţurilorşi imaginaţiei
• hipoprosexie
• hipomnezie
• dizartrie
• mioză (midriază în supradozare)
• greaţă
• comă în supradozări
• morfina i.v. acţionează prompt şi mai intens
• morfina deteriorează intelectual lent, nu foarte profund
• heroina produce în loc de calm o iritare greu de stăpânit cu o hiperestezie senzorială şi
imaginativă copleşitoare
• heroina deteriorează rapid şi profund
- canabicele
• răşina de pe frunzele şi vârfurile înflorite de Canabis indica
• răşina se cheamă haşiş în Levant, charas în Asia şi chira în nordul Africii

86
• principiul activ este tetrahidrocanabinolul
• marihuana se fumează, haşişul se injectează
• efectul căutat apare după 10-30 minute
• administrate oral, în alimente sau în funcţie de alimentele din stomac intoxicaţia se poate
instala mai lent, dar este mai profundă şi mai de durată
• Faza euforică manifestată prin eutimie, confort somatic, mulţumire, necesitate de
comunicare
• Faza de exaltare senzorială şi afectivă, cu o hiperestezie senzorială, emotivitate crescută,
ilaritate, tandreţe intensă ori anxietate, accelerarea timpului, deformarea spaţiului etc.
• Faza extatică ce urmează este o beatitudine liniştită pe care fundal pot apare halucinaţii
panoramice, drogatul neputându-se mişca, precum în vis.
• după câteva ore apare somnul, urmat de mahmureală, uneori bine dispus (“a doua
beţie”).
- cocaina
• extrasă din arbustul Erytroxylon Coca
• pe cale nazală atinge nivelul plasmatic maxim înainte de 1h şi persistă cam 5h
• intoxicaţia acută - “fericirea în mişcare”, buna dispoziţie, vigoarea, curajul, creşterea
imaginaţiei, aproape hipomaniacal
• durează până la 10-15 minute, apoi intoxicatul cade într-o apatie totală, o disforie din care
simte nevoia să reiasă căutând drogul
Faza halucinatorie
• după săptămâni – luni de abuz
• iluzii vizuale multiple, toate se deformează în jur, devin “vii”, apar valuri de “puncte
luminoase” provocate de unele materiale: oglinzi, geamuri, uşi metalice etc. Intoxicatul le
caută şi stă nemişcat “la spectacol”
• patognomice sunt halucinaţiile haptice: insecte pe sub piele, curenţi electrici, lipitori pe
piele, senzaţii particulare de frig
• intoxicatul trăieşte delirant senzaţia şi are convingerea că este devorat de păduchi, de
ploşniţe, viermi, care I-au intrat în piele, îl doare, are prurit etc.
• suspiciune, ostilitate, idei de urmărire, persecuţie
• rupt complet de realitate, se baricadează, stă “cu arme” sub pernă, doarme sub pat etc.
• treptat, caracterul se perverteşte, moralitatea dispare, începe să fure, să mintă, să
escrocheze
• intelectul se deteriorează progresiv

87
 • în această fază poate apare semnul patognomonic: perforarea membranei nazale
Cath-ul
- se consumă în ţările arabe şi africane din jurul Mării Roşii şi din Yemen în Afganistan
- trei alcaloizi: catinina, catidina şi catina
- euforie, tahipsihie, bogăţie de idei, uşurinţa de a comunica, discoordonare motorie,
midriază, privire fixă, tahicardie şi hipertensiune arterială
- ideaţie de grandoare, mai ales erotică, totul terminându-se cu o ejaculare spontană fără
orgasm
- ca toţi toxicomanii sfârşesc prin a fi impotenţi
halucinogenele vegetale
• nu provoacă toxicomanii majore
• generează tulburări psihice de tip psihotic: iluzii, halucinaţii, modificări de schemă
corporală, modificări de afectivitate şi modificări de conştiinţă
• se numesc halucinogene, psihodisleptice sau psihedelice
• Echinocactus Williams (cactus din Mexic) conţine mescalina
• Opuntia Cylindrinca (cactus din Peru) - tulburări de schemă corporală.
• din unele mimoze din Antile şi America de Sud se prepară o pulbere care conţine
bufotenină.
• aztecii utilizau Ipomena tricolor (ololingui) care conţine cinci alcaloizi lisergici. Din
ciuperca sacră a aztecilor Nacatl s-a izolat alcaloidul psilocybina, strâns înrudită cu acidul
lisergic.
• unele ciuperci halucinogene cresc şi la noi.
• lumea apare feerică, în culori strălucitoare care “dau impresia de relief”, obiectele au
halouri, spaţiul se distorsionează, lucrurile “se umflă, se scorojesc”, trecând apoi la
halucinaţii şi oneiroidii
• continuitatea şi unitatea corpului se pierd treptat până la dezmembrare sau la membre
fantomă
• iniţial apare o excitaţie ideatică, apoi un verbiaj gol, fără conţinut
• afectivitatea este exacerbată, iar trăirea timpului este complet perturbată “o secundă cât
un veac”
Drogurile sintetice
LSD, Fenilciclidina,
• au acelaşi profil fiziologic şi toxic cu halucinogenele vegetale, dar sunt cu mult mai
puternice

88
 • produsul D.O.M. (2,5-dimetoxi-4-metil-amfetamina) este de 50 de ori mai puternic decât
mescalina. Mişcarea hippy l-a botezat S.T.P. (de la franţuzeştile: Sérénité, Tranquilité,
Paix)
• LSD-25 (acidul lisergic) este un alcaloid din secara cornută, dar uşor de sintetizat
• L.S.D.- acţionează la 1h de la ingerare şi durează între 8 şi 12 ore
• Fenilciclidina se administrează: oral, intranazal sau intra venos; acţionează la 5 minute,
maximumul în 30 de minute
• midriază (LSD-ul), pupilă nemodificată (PCP-ul), hipertensiune, transpiraţii, înceţoşarea
vederii, discoordonare motorie, tremurături şi greutate în respiraţie
• decesul în intoxicaţiile mortale survine prin depresia respiraţiei
Fenilciclidina
• simptome de tip maniacal, dar asemănătoare visului
• o senzaţie de rupere de realitate, apoi mioclonic şi confuz
• urmează somnolenţă, stupoare şi comă cu ochii larg deschişi
• la ieşirea din comă – halucinaţii şi delir de persecuţie cu agitaţie
• intoxicaţia - nistagmus, ataxie şi rigiditate musculară
• deces - stop respirator, accidente auto (mare pericol), incendiu etc.
Ecstasy
• în doze mici de 75-175 mg este tranchilizant, favorizează introspecţia şi comunicarea,
“încălzeşte sentimentele”
• chimic, seamănă cu amfetaminele şi mescalina, dar nu este halucinogen
• toxicomanii prezintă HTA, puls crescut, gură uscată, nistagmus, pierderea echilibrului,
anorexie şi micţiuni frecvente
• nu dă sevraj
Tratament
• tratamentul stărilor acute se adresează diverselor complicaţii
• neliniştea şi agitaţia - diazepam i.m. în doze tatonabile
• productivitatea halucinatorie - haloperidol i.m.
• HTA trebuie abordată specific
• forţarea diurezei cu acidifierea urinei favorizează eliminarea drogurilor

89
71. Drogurile ilicite

• Toxico-sedative şi euforice (euphorica), gen opiu cu derivaţii săi şi cocaina

• Toxicele îmbătătoare (inebrantia), gen alcool şi eter

• Toxicele simţurilor (phantastica) gen haşiş şi mescalină

• Toxicele stimulente, gen cafeină şi tutun

72. Drogurile vegetale

• opiacee

Opiul brut - capsulele verzi de Papaver Somniferum Album (macul alb)

43 e alcaloizi: morfina, tebaina, papaverina, codeina etc.

pilule, teriak-uri pentru băut, fumat

morfina injectată

heroina injectată

codeina – medicament

Intoxicaţia acută

• relaxare

• linişte contemplativă

• stare de fericire

• satisfacţie calmă

• o ascuţire a simţurilor şi imaginaţiei

• hipoprosexie

• hipomnezie

• dizartrie

90
• mioză (midriază în supradozare)

• greaţă

• comă în supradozări

• morfina i.v. acţionează prompt şi mai intens

• morfina deteriorează intelectual lent, nu foarte profund

• heroina produce în loc de calm o iritare greu de stăpânit cu o hiperestezie senzorială şi

imaginativă copleşitoare

• heroina deteriorează rapid şi profund

- canabicele

• răşina de pe frunzele şi vârfurile înflorite de Canabis indica

• răşina se cheamă haşiş în Levant, charas în Asia şi chira în nordul Africii

• principiul activ este tetrahidrocanabinolul

• marihuana se fumează, haşişul se injectează

• efectul căutat apare după 10-30 minute

• administrate oral, în alimente sau în funcţie de alimentele din stomac intoxicaţia se poate
instala mai lent, dar este mai profundă şi mai de durată

• Faza euforică manifestată prin eutimie, confort somatic, mulţumire, necesitate de

comunicare

• Faza de exaltare senzorială şi afectivă, cu o hiperestezie senzorială, emotivitate crescută,

ilaritate, tandreţe intensă ori anxietate, accelerarea timpului, deformarea spaţiului etc.

• Faza extatică ce urmează este o beatitudine liniştită pe care fundal pot apare halucinaţii
panoramice, drogatul neputându-se mişca, precum în vis.

• după câteva ore apare somnul, urmat de mahmureală, uneori bine dispus (“a doua
beţie”).

91
- cocaina

• extrasă din arbustul Erytroxylon Coca

• pe cale nazală atinge nivelul plasmatic maxim înainte de 1h şi persistă cam 5h

• intoxicaţia acută - “fericirea în mişcare”, buna dispoziţie, vigoarea, curajul, creşterea

imaginaţiei, aproape hipomaniacal

• durează până la 10-15 minute, apoi intoxicatul cade într-o apatie totală, o disforie din care
simte nevoia să reiasă căutând drogul

Faza halucinatorie

• după săptămâni – luni de abuz

• iluzii vizuale multiple, toate se deformează în jur, devin “vii”, apar valuri de “puncte
luminoase” provocate de unele materiale: oglinzi, geamuri, uşi metalice etc. Intoxicatul le
caută şi stă nemişcat “la spectacol”

• patognomice sunt halucinaţiile haptice: insecte pe sub piele, curenţi electrici, lipitori pe
piele, senzaţii particulare de frig

• intoxicatul trăieşte delirant senzaţia şi are convingerea că este devorat de păduchi, de

ploşniţe, viermi, care I-au intrat în piele, îl doare, are prurit etc.

• suspiciune, ostilitate, idei de urmărire, persecuţie

• rupt complet de realitate, se baricadează, stă “cu arme” sub pernă, doarme sub pat etc.

• treptat, caracterul se perverteşte, moralitatea dispare, începe să fure, să mintă, să

escrocheze

• intelectul se deteriorează progresiv

• în această fază poate apare semnul patognomonic: perforarea membranei nazale

- Cath-ul
- se consumă în ţările arabe şi africane din jurul Mării Roşii şi din Yemen în Afganistan
- trei alcaloizi: catinina, catidina şi catina

92
- euforie, tahipsihie, bogăţie de idei, uşurinţa de a comunica, discoordonare motorie,
midriază, privire fixă, tahicardie şi hipertensiune arterială
- ideaţie de grandoare, mai ales erotică, totul terminându-se cu o ejaculare spontană fără
orgasm
- ca toţi toxicomanii sfârşesc prin a fi impotenţi

• Halucinogenele vegetale

• nu provoacă toxicomanii majore

• generează tulburări psihice de tip psihotic: iluzii, halucinaţii, modificări de schemă

corporală, modificări de afectivitate şi modificări de conştiinţă

• se numesc halucinogene, psihodisleptice sau psihedelice

• Echinocactus Williams (cactus din Mexic) conţine mescalina

• Opuntia Cylindrinca (cactus din Peru) - tulburări de schemă corporală.

• din unele mimoze din Antile şi America de Sud se prepară o pulbere care conţine
bufotenină.

• aztecii utilizau Ipomena tricolor (ololingui) care conţine cinci alcaloizi lisergici. Din
ciuperca sacră a aztecilor Nacatl s-a izolat alcaloidul psilocybina, strâns înrudită cu acidul
lisergic.

• unele ciuperci halucinogene cresc şi la noi.

• lumea apare feerică, în culori strălucitoare care “dau impresia de relief”, obiectele au
halouri, spaţiul se distorsionează, lucrurile “se umflă, se scorojesc”, trecând apoi la
halucinaţii şi oneiroidii

• continuitatea şi unitatea corpului se pierd treptat până la dezmembrare sau la membre

fantomă

• iniţial apare o excitaţie ideatică, apoi un verbiaj gol, fără conţinut

• afectivitatea este exacerbată, iar trăirea timpului este complet perturbată “o secundă cât
un veac”

93
 73. Drogurile sintetice

LSD, Fenilciclidina

• au acelaşi profil fiziologic şi toxic cu halucinogenele vegetale, dar sunt cu mult mai
puternice

• produsul D.O.M. (2,5-dimetoxi-4-metil-amfetamina) este de 50 de ori mai puternic decât

mescalina. Mişcarea hippy l-a botezat S.T.P. (de la franţuzeştile: Sérénité, Tranquilité,
Paix)

• LSD-25 (acidul lisergic) este un alcaloid din secara cornută, dar uşor de sintetizat

• L.S.D.- acţionează la 1h de la ingerare şi durează între 8 şi 12 ore

• Fenilciclidina se administrează: oral, intranazal sau intra venos; acţionează la 5 minute,

maximumul în 30 de minute

• midriază (LSD-ul), pupilă nemodificată (PCP-ul), hipertensiune, transpiraţii, înceţoşarea

vederii, discoordonare motorie, tremurături şi greutate în respiraţie

• decesul în intoxicaţiile mortale survine prin depresia respiraţiei

Fenilciclidina

• simptome de tip maniacal, dar asemănătoare visului

• o senzaţie de rupere de realitate, apoi mioclonic şi confuz

• urmează somnolenţă, stupoare şi comă cu ochii larg deschişi

• la ieşirea din comă – halucinaţii şi delir de persecuţie cu agitaţie

• intoxicaţia - nistagmus, ataxie şi rigiditate musculară

• deces - stop respirator, accidente auto (mare pericol), incendiu etc.

Ecstasy

• în doze mici de 75-175 mg este tranchilizant, favorizează introspecţia şi comunicarea,

“încălzeşte sentimentele”

94
 • chimic, seamănă cu amfetaminele şi mescalina, dar nu este halucinogen

• toxicomanii prezintă HTA, puls crescut, gură uscată, nistagmus, pierderea echilibrului,
anorexie şi micţiuni frecvente

• nu dă sevraj

Tratament

• tratamentul stărilor acute se adresează diverselor complicaţii

• neliniştea şi agitaţia - diazepam i.m. în doze tatonabile

• productivitatea halucinatorie - haloperidol i.m.

• HTA trebuie abordată specific

• forţarea diurezei cu acidifierea urinei favorizează eliminarea drogurilor

74.Fixările comportamentale adictiv hedonice

• jucătorii patologici de cărţi, de jocuri mecanice, de jocuri pe calculator

• trecerea spre patologia clară a tulburărilor de control a impulsurilor: cleptomanie,

piromanie, trichotilomanie

• “dependenţă de muncă” – controversată

• suferă relaţiile familiale, profesionale şi sociale, încurcături materiale

75.Tulburările fobic-anxioase

• Anxietatea – în situaţii bine precizate, nepericuloase

• Situaţiile sunt evitate sau greu suportate

• Palpitaţii, senzaţie de leşin, frică de moarte, pierderea controlului sau nebunie

• Anxietate anticipatorie

95
Agorafobia

• Frica de a părăsi locuinţa, magazine, locuri aglomerate, spaţii publice, tren, autobuz,
avion

• Panică

• +/- Simptome depresive şi obsesionale

• Evitarea situaţiei

Fobia socială

• Frica de a fi observat de alte persoane – evitarea situaţiilor sociale

• Deprecierea propriei persoane, frica de critică

• Înroşirea feţei, tremor mâini, greţuri, senzaţia de micţiune imperioasă

• Simptomele progresează până la panică

– Antropofobia

– Nevroză socială

Fobiile specifice (izolate)

• Fobii - în situaţii restrânse

• Anumite animale, înălţimi, tunet, întuneric, zbor, spaţii închise, toalete publice, anumite
mâncăruri, dentist, sânge, răni

– Acrophobia

– Zoofobia

– Claustrofobia

– Aihmofobia etc.

96
Alte tulburări anxioase

• Anxietatea este simptomul dominant

• Nu sunt legate de situaţii particulare

• Pot fi simptome depresive şi obsesionale

76.Tulburarea de panică (anxietatea paroxistică episodică)

• Atacuri recurente de anxietate severă (panică)

• Nu sunt restrânse la situaţii particulare (impredictibile)

• Debut brutal:

– Palpitaţii

– Dureri precordiale

– Sufocare

– Ameţeli

– Depersonalizare, derealizare

– Senzaţie de moarte iminentă

– Pierderea controlului

– Leşin iminent

77.Tulburarea anxioasă generalizată

• Anxietate generalizată şi persistentă ("free-floating")

• Nervozitate, tremurături, tensiune musculară, transpiraţii, “cap gol”, palpitaţii, ameţeli,

disconfort epigastric

• Îngrijorare, presimţire legată de sine sau o rudă

97
78.Tulburarea mixtă anxioasă şi depresivă

• Simptomele de anxietate şi depresie sunt prezente concomitent

• Niciunul nu este predominant

• Diagnostic diferenţial – comorbiditatea depresie/anxietate

79.Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)

• Trăsătura esenţială – gânduri/acte recurente obsesiv-compulsive

• Idei, imagini, impulsiuni

• Caracter neplăcut – intenţia de rezistenţă

• Actele compulsive sau ritualurile - comportamente stereotipe, repetitive

• Discernământ critic

• Anxietate

• Sinonime: Nevroza anankastă ,Nevroza obsesiv-compulsivă

80.Reacţia acută la stres

• Tulburare tranzitorie – 2-3 zile (de obicei ore)

• Fără altă patologie psihiatrică aparentă

• > 1 lună

• Iniţial, uluire, perplexitate, îngustarea conştiinţei şi atenţiei, dezorientare

• Panică (tahicardie, transpiraţii etc.)

• Amnezie parţială sau completă

• Dacă simptomele > 1 lună, se reconsideră dg.

98
81. Tulburarea de stres posttraumatică

• Reacţie întârziată (amânată) la un stres

• Eveniment catastrofic, extrem de ameninţător (ptr. oricine)

• Trăsături tipice:

– Retrăirea repetitivă a evenimentului ("flashbacks")

– coşmaruri

– Detaşarea de alte persoane

– Anhedonia

– Evitarea activităţilor sau a situaţiilor care au legătură cu trauma

– Hipervigilenţă

• +/-

– Insomnie

– Anxietate/depresie

– Ideaţie suicidară

• Durează săptămâni/luni

• Reversibilă de obicei

82. Tulburarea de adaptare

• O schimbare semnificativă în viaţă

• Doliu, separare, migrare, refugiu, schimbarea şcolii, eşec, pensionare etc.

• Vulnerabilitatea individuală – f. importantă

• Dispoziţie depresivă, anxietate, lipsa unor planuri de viitor

Tulburări de comportament, mai ales la adolescenţi

99
83. Tulburările disociative (de conversie)

• Pierderea parţială sau totală a integrării normale dintre amintiri, conştiinţa identităţii, a
propriilor senzaţii, a controlului mişcărilor

• Origine psihogenă, asociată cu psihotraume

• Ex. fizic - normal

• Atenţie! O posibilă afecţiune somatică.

84. Amnezia disociativă vs. Fuga disociativă

Amnezia disociativă

• Trăsătura principală – pierderea memoriei

• Amnezia este centrată pe psihotraumă

• De obicei, parţială şi selectivă

• Se vor exclude cauze somatice, intoxicaţii, surmenaj

Fuga disociativă

• Toate trăsăturile amneziei disociative

• + aparentă dromomanie

• Comportamentul pare normal la prima vedere

Excludem: Fuga postcritică din epilepsie

85. Stuporul disociativ

• Diminuarea profundă/absenţa mişcărilor voluntare şi a răspunsului la stimuli externi

(lumină, zgomot, tact)

• Nu există cauză somatică

• Psihotraumă recentă

100
 • Dg. diferenţial – schizofrenia catatonică, stuporul din depresie

86. Tulburările motorii disociative

• “Paralizia” unui membru, părţi din membru, ambele membre

• Similară ataxiei, apraxiei, akineziei, afoniei, dizartriei, diskineziei, convulsiilor, parezelor

87. Convulsiile disociative

• Mimează convulsiile din epilepsie

• Nu - limbă muşcată, cicatrici, leziuni după cădere, pierderea de urină

• Prezenţa anturajului

• Menţinerea conştiinţei sau stupor/transă

88. Tulburarea de somatizare

• Simptome fizice, schimbătoare, recurente

• Durată de peste 2 ani

• Numeroase solicitări la medicul de familie sau specialist

• Orice organ sau sistem

• Cronică şi fluctuantă

89. Tulburarea hipocondriacă

• Preocupare persistentă – o boală gravă, progresivă

• Acuze somatice persistente

• Preocupare faţă de aspectul fizic

• Senzaţiile normale sunt interpretate

• Depresie şi anxietate

101
90. Neurastenia

• 2 tipuri principale:

– Oboseală persistentă dupăun efort intelectual

– Slăbiciune fizică, dureri musculare, tensiune

• Îngrijorare privind sănătatea fizică şi psihică

• Iritabilitate

• Anhedonie

• Depresie, Anxietate

• Insomnie

91. Sindromul de depersonalizare-derealizare

Tulburare puţin frecventă

Activitatea mintală, corpul, mediul înconjurător par schimbate

Senzaţie de ireal, îndepărtare, automatizare

Pierderea emoţiilor, sentimentelor, detaşare

Prezent discernământ critic

Dg. diferenţial – schizofrenie, depresie, fobie, tulburare obsesiv-compulsivă

Tratament •Benzodiazepine • alprazolam, medazepam, lorazepam

•IMAO

•Triciclice • amitriptilină, clomipramină

•SSRIs • sertralină, paroxetină, escitalopram

•Antidepresive duale • venlafaxină, mirtazepină

•Neuroleptice (rar) • Haloperidol, olanzapină, risperidonă

102
92. Simptomele depresiei la copii si adolescenti

Chiar daca majoritatea studiilor medicale au pus accentul pe depistarea depresiei „mascate”,
caracterizata mai ales prin actiuni si comportament agresive, nu este mai putin adevarat ca si copiii pot
manifesta tristete sau un nivel redus al energiei, similar adultilor care sufera de depresie.

Semne ale depresiei la copii pot fi unul sau mai multe din urmatoarele simptome, observabile in mod
persistent (prezente pentru cea mai mare parte a zilei, pentru o perioada de cel putin doua saptamani),
pervaziv (influenteaza starea copilului in mai multe contexte si in mai multe activitati si relatii), cauzeaza
suferinta si disconfort copilului, impiedicand functionarea sau dezvoltarea normale si nu sunt cauzate de
o conditie medicala:

•Iritabilitate sau manifestari de furie exacerbate in frecventa si intensitate

•Probleme de comportament evidente

•Sentimente continue de tristete si neputinta

•Retragerea din mediul social

•Sensibilitate crescuta la respingere

•Reducerea sau cresterea apetitului

•Insomnii sau somn excesiv

•Izbucniri in plans sau accese de furie verbala

Dificultati de concentrare

Plangeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap, probleme legate de controlul sfincterian), care nu
raspund la tratament

Reducerea abilitatii de a functiona in timpul evenimentelor si activitatilor de acasa sau cu prietenii, la

scoala, in activitatile extrascolare

Sentimente de vina sau devalorizare

Incapacitatea de a gandi clar sau de a se concentra

Ganduri sau vorbe despre moarte sau suicid.

Nu in toate cazurile vor aparea toate aceste semne si nu toti copiii se vor comporta, gandi sau simti
astfel. Majoritatea prezinta diferite simptome in diferite momente si contexte ale vietii. Desi unii copii
functioneaza satisfacator in medii structurate, sub impactul unei depresii semnificative si la acestia pot
aparea modificari marcate la nivelul activitatilor sociale, a interesului pentru scoala, performantelor
scolare, a aspectului fizic.

103
 Copiii, mai ales cei cu varste peste 10-12 ani, pot incepe sa consume droguri sau alcool. Desi suicidul
este destul de rar intalnit la copiii sub 12 ani, copiii si adolescentii pot incerca uneori sa isi ia viata – si
pot face asta si cand sunt doar suparati sau furiosi. Fetele sunt mai predispuse sa incerce sa isi ia viata,
dar baietii au o rata mai mare de realizare a tentativei de suicid. Copiii cu o istorie de violenta, alcool sau
abuz fizic si/sau sexual au un risc mai mare de suicid decat cei care prezinta simptome de depresie
severa.

Actiuni de preventie pentru combaterea dependentelor induse de accesul in lumea virtuala campanii
media de informare pregătirea reţelei de medicină de familie, şi a celei de pediatrie pentru a informa
pacienţii în legătura cu boala psihică atragerea companiilor farmaceutice în campaniile de informare
elaborarea unor ghiduri de informare destinate pacienţilor şi populaţiei generale. dirijarea parintilor si
tinerilor catre psiholog

93. Tulburarea schizoidă- criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de exprimare a emotiilor in

relatiile interpersonale incepand in perioada de adult tanar si prezinta intr-o varietate de contexte
indicata de 4 sau mai multe in urmatoarele:

• Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii apropiate incluzand si aceea de a fi parte a unei familii

• Aproape intotdeauna alege activitati solitare

• Interes putin sau absent in a avea experiente sexuale cu o alta persoana

• Putine sau nici o activitate nu le face placere

• Nu are prieteni sau confidenti

• Par indiferenti la rugaminti sau critica

• Raceala sau detasare emotionala sau afectivitate aplatizata.

94. Tulburarea schizotipală- criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal marcat de discomfort acut si capacitate redusa
pentru relatii apropiate ca si distorsiuni perceptuale sau cognitive si excentricitati comportamentale,
incepand in perioada de adult tanar si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau
mai multe din urmatoarele:

104
• Idei de referinta excluzand delirul

• Ganduri ciudate, sau gandire magica care influenteaza comportamentul si nu sunt potrivite cu
normele culturale (clarviziune, al saselea simt, superstitii, telepatie, preocupari sau fantezii bizare)

• Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii corporale

• Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala, metaforica, supraelaborata, stereotipa)

• Suspiciune sau ideatie paranoida

• Afect inadecvat sau redus

• Comportament sau aparenta excentrica, ciudata sau neobisnuita

• Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii decat rudele de gradul I

• Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu familiaritatea si tinde sa fie asociata cu frici paranoide
decat cu judecati negative despre sine.

• Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei tulburari de dispozitie cu trasaturi psihotice sau altei
tulburari psihotice. Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofreniei, adauga “premorbid”

95. Tulburarea paranoida.Criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca motivele lor sunt interpretate ca rauvoitoare,
incepand devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta de contexte, asa cum este indicata de
4 sau mai multe din urmatoarele:

• Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza, il ranesc sau isi bat joc de el

• Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea sau increderea partenerilor sau

asociatiilor

• Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca informatiile vor fi folosite malitios
impotriva sa

• Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne

• Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele, injuriile sau amenintarile

• Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest lucru sa fie evident altora si reactioneaza suparat
sau contraataca

• Suspiciuni recurente fara justificare privitor la fidelitatea partenerului de viata

105
96. Tulburarea antisociala--criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Pattern pervaziv de desconsiderare si violare a drepturilor celorlalti aparand de la 15 ani, indicate de cel
putin 3 sau mai multe din urmatoarele:

• Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin executarea repetata a actelor antisociale

• Necinste, indicata de minciuni repetate, folosirea de nume de imprumut

• Impulsivitate sau incapacitate de a se planifica

• Iritabilitate sau agresivitate indicata de batai repetate

• Nepasare fata de siguranta sa sau a celorlalti

• Iresponsabilitate, indicata prin esuarea repetata de a munci sau de a-si achita obligatiile financiare

• Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale anterioare (ranirea, tratarea proasta sau furtul
de la ceilalti).

• Individul are cel putin 18 ani.

• Exista evidenta a tulburarilor de comportament inainte de 15 ani

• Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul schizofreniei sau episodului maniacal.

97. Tulburarea dependent- criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de nevoie excesiva de a fi luat in grija, care duce la comportament submisiv si frica
de separare care incepe devreme in perioada de adult si este prezenta intr-o varietate de contexte asa
cum este indicat de 5 din urmatoarele:

• Dificultati in a lua decizii fara o asigurare excesiva si sfaturi de la ceilalti

• Au nevoia ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea pentru majoritatea ariilor vietii lui

• Nu-si exprima dezacordul cu ceilalti de frica ca vor fi lasati fara suport

• Dificultati in a initia proiecte sau actiuni (datorita lipsei de incredere in capacitatile personale)

• Face lucruri excesive pentru a mentine suportul celorlalti

• Se simte incomfortabil sau lipsit de ajutor cand este singru din cauza fricii exagerate ca nu se va
descurca

106
• Cauta urgent o alta relatie atunci cand este parasit (este preocupat nerealist cu frica de a fi lasat sa-si
poarte singur de grija).

98. Tulburarea obsesiv- compulsive-- criterii de diagnostic

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

Un pattern pervaziv de preocupare cu ordinea, perfectionismul, controlul mental si interpersonal pe

seama deschiderii si eficientei incepand devreme in perioada de adult si prezenta intr-o varietate de
contexte indicate sau de 4 (sau mai multe) din:

• Este preocupat cu detalii, reguli, liste, ordine, organizatii sau scheme pana in punctul in care scopul
major al activitatii este pierdut

• Prezinta perfectionism care interfera cu efectuarea sarcinilor

• Excesiv devotat muncii si productivitatii

• Foarte constiincios, scrupulos I inflexibil in materie de etica, moralitate si valori

• Incapacitatea de a arunca obiecte nefolositoare

• Se abtine in a atribui sarcinile lui altor persoane decat in conditiile in care este sigur ca acestia le
efectueaza exact in acelasi mod

• Zgarciti

• Rigizi si incapatanati.

99. Disgnosticul pozitiv in schizofrenie

A. Tulburarile de gandire (disociatia)

B. Tulburarile de vointa si activitate

C. Delirul primar

D. Tulburarea de afectivitate

100. Diagnosticul diferențial în schizofrenie

Tulburări psihotice care intrunesc criteriile de diagnostic pentru schizofrenie cu excepţia criteriului
temporar Tulburarea psihotică scurtă- 1zi-1 lună Tulburarea psihotică acută şi tranzitorie 48h-2 săpt.
Tulburarea schizofreniformă- 1-6 luni Tulburarea de personalitate schizotipală Autism infantil Sindrom
Asperger Tulburarea schizoafectivă Tulburarea delirantă

107