ACP 1

EXCREŢIA
Procesele catabolice desfasurate la nivel celular dau nastere , pe langa
energie, la produsi reziduali, (CO2, uree, acid uric, apa, amoniac). Acestia se
elimina partial prin plamani ( CO2 si partial apa), si prin piele (apa si saruri
minerale ). Cea mai mare parte a compusilor reziduali se elimina prin rinichi sub
forma de urina.

ANATOMIA APARATULUI EXCRETOR

Componente :
- Rinichi ( se dezvolta din mezoderm )
- cai excretoare – calice mici si mari, (formatiuni prin care se scurge urina ), pelvis renal (bazinet), ureter,
vezica urinara, uretra.

Rinichii
Localizare : organe pereche, situate retroperitoneal, de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare.T11 – L3
Functii :
- formare si eliberare de renina, eritropoetina
- activarea vit. D3
- gluconeogeneza
- mentine homeostazia si echilibrul acido-bazic
- 2 functii majore : de a excreta o mare parte din produsii de catabolism si de a controla concentratia
constituientilor organismului.
Morfologie externa : forma de boabe de fasole, dispuse cu concavitatile fata in fata.pe marginea mediala, este
SINUSUL SI HILUL RENAL care adapostesc pediculul renal, format din cai excretoare , vase de sange si fibre
nervoase.
- cca 150 gr fiecare,
- 2 fete- anterioara si posterioara
- 2 margini – concava si convexa
- polul superior al rinichiului vine in contact cu glanda suprarenala.
- invelit de capsula renala fibroasa ce adera la parenchimul subiacent.
Morfologie interna :
in sectiune longitudinala, din partea convexa spre cea concava, se observa :
- 2 jumatati egale, in care se vad : - papilele si calicele renale
- parenchimul renal cu 2 zone, corticala - la exterior- si medulara - la
interior.
Zona corticala
- inconjura baza piramidelor Malpighi si patrund intre ele formand coloanele Bertin
- contine : glomerulii renali, tubii uriniferi, vase de sange aferente.
Zona medulara
- contine 6-18 /7-14 piramide Malpighi formate din tubi uriniferi si colectori ce transporta ( dreneaza ) urina
de la mai multi nefroni.
- Piramidele sunt orientate cu baza spre zona corticala (in care se prelungeste prin formatiuni conice =
piramide Ferrein si impreuna cu care formeaza lobulul renal ) si cu varful spre hilul renal, deschizandu-
se in papilele renale( spre sinusul renal) ; acestea se deschid in calicele mici (formatiuni tubulare
,membranoase ) – calicele mari (2-3) – pelvis renal (bazinet ) – ureter – vezica urinara.
- Prin hil intra in rinichi : vase de sange (artera si vena renala), fibre vegetative; din hil pleaca ureterul.
O piramida renala + zona corticala din jurul ei (piramida Ferrein)+lobulii renali = lobul renal ; lobul renal
este format din lobuli (partea corticala )

Unitatea morfofunctionala a rinichiului este NEFRONUL( 2mil- 2,6 mil in cei 2 rinichi); rezultatul functionarii
lui este formarea urinei.
STRUCTURA NEFRONULUI :

- glomerul de capilare desprinse din artera renala ( arteriola aferenta) – 4-12 bucle de capilare (ghem de
25-50 vase capilare pe traiect arterial)
- capsula lui Bowman (aceste 2 componente formeaza corpusculul renal Malpighi) –dubla, cu o foita
vscerala, aderenta la glomerul si una parietala, continuata cu tubul urinifer, forma de cupa. In
corpusculul renal are loc filtrarea plasmei, proces favorizat atat de structura perforata a
endoteliului capilar si a foitei viscerale a capsulei cat si de calitatile filtrante ale membranei bazale

1
ACP 2
ale endoteliului. Endoteliul capilar, membrana bazala a capilarului si epiteliul capsular formeaza
membrana filtranta.
- tub contort proximal – situat in corticala ;
- 1 strat de celule epiteliale cilindrice cu margine in perie (spre lumen), cu microvili ce ii maresc
suprafata membranei; citoplasma bogata in organite.
- Ansa Henle – care are o portiune ascendenta ( mai groasa) si una descendenta (mai subtire ); epiteliu
turtit, fara microvili; Nucleu voluminos, putine organite.
- este scurta la nefronii cu glomeruli in zona externa a corticalei si lunga la cei situati in
zona interna a corticalei (juxtaglomerulari(, coborand in medulara.
- Tub contort distal – are o portiune dreapta ascendenta, care ajunge in corticala, in vecinatatea
glomerulului propriu, in contact cu arteriola aferenta. Aici epiteliul tubului si musculatura neteda din
arteriola formeaza aparatul juxtaglomerular care secreta renina. Urmeaza o portiune contorta, integral in
corticala Mai multi tubi distali se unesc si formeaza tubul colector.
Fiecare tub colector, dupa ce primeste mai multi nefroni, se deschide in varful unei papile renale.

COMPLEXUL JUXTAGLOMERULAR
Structura complexa, neuromioepiteliala, situata la nivelul hilului glomerular, intre arteriola aferenta si eferenta,
glomerul si partea distala a hilului.
3 componente :

 Celule granulare mioepiteliale - fixeaza activ anticorpii antirenina si contin renina; renina activeaza
angiotensinogenul in angiotensina, cel mai puternic vasoconstrictor natural

 Macula densa – grup de celule epiteliale inalte, dispuse in palisada, in apropierea hilului, in contact
cu celulele mioepiteliale si capilarele glomerulare.

 Lacis – structura formata din substanta fundamentala si celule mici agranulare, in legatura cu
arteriolele si cu macula densa; rol (?) in fagocitoza si pinocitoza.
Aparatul juxtaglomerular este bogat inervat vegetativ, cu predominanta simpatica; fiind principala sursa de
renina, detine un rol important in reglarea irigatiei intrarenale si mentinerea hoemostaziei circulatorii si a
echilibrului hidroelectrolitic. Aici se sintetizeaza si forma cea mai activa a vitaminei D 3, prostaglandine,
eritrogenina (genereaza eritropoetina).
Functia endocrina a rinichiului se realizeaza prin secretia de renina. Aceasta este inactiva, dar activeaza
angiotensina II, cu puternic efect vasoconstrictor, eliberator de aldosteron si stimulator al sistemului
adrenosimpatic ș asigura astfel homeostazia circulatorie si mentinerea echilibrului hidrosalin.

Tipuri de nefroni :
a. Corticali
- 85% din totalul nefronilor ( cca 2 mil in ambii rinichi)
- Au glomerul situat in corticala si ansa Henle scurta care ajunge doar in stratul extern al medularei
renale.
b. Juxtamedulari
- Au glomerulul situat la jonctiunea dintre corticala si medulara
- Ansa Henla este lunga , coboara in medulara , pana la papilele renale
- Sunt f. importanti pentru mecanismul contracurent prin care rinichiul produce urina concentrata.

VASCULARIZATIA RENALA

DEBITUL SANGUIN RENAL = 1200 ML/MIN = 420 ml/100 gr tesut/ min

Este foarte bogata; rinichii primesc 20% din debitul cardiac in repaus;
- se face prin artera renala (ramura a aortei abdominale)- hil – se imparte in 5 ramuri interlobare (intre
piramide ) – artere arcuate ( intre medulara si corticala , formeaza o ansa in jurul bazei piramidelor ) –
artere interlobulare ( iriga cortexul renal) – arteriole aferente – glomerul de capilare – arteriole eferente –
capilare in jurul tubului renal ( capilare peritubulare).
- Aceasta dispunere a vaselor de sange, in care o retea de capilare este drenata de o arteriola
eferenta ( in locul unei venule) este unica.
- nefroni – vene interlobulare – venele arcuate – vena renala - vena cava inferioara.

INERVATIA RENALA
S - plex situat in hilul organului, regiune toraco-lombara

2
ACP 3
PS – nervul X (vag); fibre nervoase situate perivascular, se distribuie celulelor musculare din peretele arteriolar si
componentelor tubulare.(numai peretii vaselor sangvine!!!!)

CǍILE URINARE
 CALICELE MICI – in varful piramidelor Malpighi; in ele se deschid mai multe papile renale (echivalente
piramidelor ): formatiuni membranoase in jurul uneia sau mai multor papile renale.
 CALICELE MARI – 2-3; formate din unirea celor mici.
 BAZINET = PELVIS RENAL - format din unirea calicelor mari; aspect de piramida (palnie) situat partial
in sinusul renal, partial in afara rinichiului; captusit cu uroteliu (epiteliu de tranzitie).
 URETERUL
- conduct de 25-30 cm, organ pereche
- se deschide in vezica urinara, pe fata ei posterioara, oblic; trece cativa cm sub epiteliul vezicii, astfel ca
presiunea vezicala comprima ureterul si previne refluxul urinei in ureter in timpul mictiunii.
- are o teaca externa conjunctiva
- teaca mijlocie musculara - fibre netede, longitudinale (strat intern) si circulare (extern)
- teaca mucoasa cutata.
- Musculatura neteda permite trecerea urinei in vezica urinara prin miscari peristaltice.
 VEZICA URINARA
- organ cavitar in care se aduna urina; cea mai dilatata portiune a cailor urinare.
- situata in pelvis; capacitate 300- 350 cm3; la nevoie insa, vezica se mai poate dilata:
- prostata la barbati se afla la iesirea din vezica si aproape inconjoara uretra; cresterea sau imbolnavirea
prostatei apasa si chiar inchide uretra, impiedicand mictiunea.
- in perete : mushi netezi in 3 straturi, longitudinal si circular; fibrele circulare formeaza la originea uretrei
sfincterul vezical intern.muschiul vezicii se numeste DETRUSOR, sfincterele sunt la locul de origine al
uretrei.
- Acumuleaza urina care se elimina in mod continuu, ritmic, de 4-6 ori ori/zi, prin mictiune.
- Morfologic prezinta 2 portiuni; CORPUL – in care se acumuleaza urina si COLUL- sau trigonul, care este
prelungirea in forma de palnie a corpului si care se continua cu uretra. Muschiul colulul vezical se
numeste sfincter intern; tonicitatea lui opreste patrunderea urinii in colul vezical impiedicand golirea
vezicii inainte ca presiunea sa atinga pragul critic.
- Prezinta si un sfincter extern, cu musculatura striata, controlat voluntar de SN si care poate preveni
mictiunea chiar si atunci cand controlul involuntar tinde sa o initieze.
 URETRA
- Uretra feminina : 4 cm lungime
- Uretra masculina : 20 cm; grosime –6 mm; dupa iesirea din vezica devine conduct cu 2 destinatii,
deoarece se uneste cu canalele ejaculatoare in masa glandulara a prostatei.
- Teaca conjunctiva externa
- Teaca mijlocie musculara, cu fibre musculare longitudinale (extern) si circulare (intern)
- Teaca musculara cutata

FORMAREA URINEI
Are loc in 3 procese :
1. ultrafiltrarea glomerulara a plasmei
2. reabsorbtia unor substante
3. secretia anumitor constituienti ,in tubi
1. ultrafiltrarea glomerulara
- proces dirijat de forte fizice
- la nivelul glomerulului se filtreaza 1/5 din plasma care iriga rinichiul ( se filtreaza 180 l plasma) care trece
prin membrana filtranta glomerulara, foarte subtire, in cavitatea capsulara.
- Membrana filtranta nu este inerta ci permite trecerea selectiva doar a unor constituienti, blocand trecerea
altora.
- in urma filtrarii rezulta urina primara care are compozitie asemanatoare plasmei insa fara proteine
(plasma deproteinizata). Cantitatea de filtrat glomerular care se formeaza intr-un minut in nefronii
ambilor rinichi constituie debitul filtrarii glomerulare. Are valoare de 125 ml/ min (cca 180 l/ 24
ore). Peste 99% din filtrat este reabsorbit in tubii uriniferi, restul trecand in urina.
- Este rezultatul presiunii efective de filtrare, exercitate la nivelul capilarelor glomerulare si reprezinta suma
algebrica a presiunilor care controleaza schimburile de lichide la nivelul tuturor capilarelor din organism
(glucocorticoizii cresc ultrafiltrarea ).
Fiecare nefron poseda mecanisme de autoreglare a presiunii hidrostatice capilare, care este mentinuta la valori
de cca 60mmHg, chiar daca tensiunea in arterele renale variaza de la 75 la 180 mmHg.

3
ACP 4
Aceasta relativa autinomie a presiunii de filtrare se realizeaza prin constrictia si dilatatia arteriolelor aferente si
eferente. Constrictia arteriolelor aferente si dilatatia celor eferente determina scaderea presiunii de filtrare si
invers.
Nervii simpatici inerveaza atat arteriola aferenta, eferenta si partial tubii uriniferi; stimularea simpatica moderata
sau usoara are efect redus asupra debitului renal si asupre celui al filtrarii glomerulare, probabil pentru ca
mecanismele de autoreglare sunt mai eficiente decat stimularea nervoasa;
Stimularea simpatica puternica, brusca, poate produce vasoconstrictie puternica a arteriolelor renale, astfel
incat debitul urinar sa scada pana la zero pentru cateva minute, efect ce poate fi contracarat de cresterea
presiunii arteriale.

Dinamica filtrarii prin mb. Glomerulara:

Fortele care realizeaza filtrarea la nivelul glomerulului , in capsula Bowman sunt :

a. presiunea din capilarele glomerulare – 60 mm Hg- care determina filtrarea.
b. Presiunea din capsula Bowman in exteriorul capilarelor- 18 mmHg- care se opune filtrarii.
c. Presiunea coloid osmotica a proteinelor plasmatice din capilare – 32 mmHg- care se opune filtrarii.
d. Presiunea coloid osmotica a proteinelor din capsula Bowman- 0 mmHg.
Deci presiunea efectiva de filtrare este de 10 mm Hg.
2. Reabsorbtia tubulara
- este procesul prin care anumite substante utile organismului, din ultrafiltratul glomerular, trec inapoi in
plasma si astfel se economisesc substantele utile .
- Celulele tubilor uriniferi prezinta adaptari ptr aceasta functie :
 Nefrocite cu microvili la polul apical care cresc suprafata activa
 Nefrocite cu multe mitocondrii la polul bazal ( ptr ATP)
 Biochimic, membranele celulelor tubulare contin pompe metabolice care participa la transportul
activ
- Ex. : glucoza, aminoacizi, acid uric, vitamine : B12, C, Na, K, Cl, apa, uree.
- Procesul este selectiv- se realizeaza maximal pentru fiecare substanta, intr-un anumit segment tubular,
fiind conditionat de debitul substantei respective si de nevoile organismului.
- Transportul este activ sau pasiv.
 Transportul activ : este realizat contra unor gradiente de concentratie sau electrice
- are capacitate limitata pe unitatea de timp datorita limitarii pompelor metabolice de a transporta o
anumita substanta pe unitatea de timp (Tmax)
- este selectiv
- se datoreaza travaliului metabolic al nefrocitului.
- se face cu consum de energie rezultata din descompunerea ATP; ATP-ul se consuma numai pentru
recuperarea substantelor utile, catabolitii raman in urina.
- ex : glucoza, aminoacizi, polipeptide, vit B12, C, fosfati, sulfati,urati, ioni : Na, K, HCO3, Cl
 Transportul pasiv
- se face in sensul unor gradiente chimice, electrice, electrochimice, diferentelor de presiune hidrostatica.
- fara consum de energie
- nu este limitat de o capacitate maxima
- se face pentru 3 constituienti principali ai ultrafiltratului : apa( in gradient osmotic), uree( in gradient
chimic), clor si Na partial ( in gradient electric si electrochimic)
 Apa se reabsoarbe in toate segmentele tubului ( prin difuziune si osmoza ); din 125 ml ultrafiltrat / min.,
in vezica ajunge doar 1 ml , deci se reabsorb 124 ml. Cea mai mare parte a apei (80%) se reabsoarbe in
tubul contort proximal. (obligatorie- apa este atrasa osmotic din tub in interstitiu, ca urmare a
reabsorbtiei Na, glucoza, alti compusi utili) restul (15%) se reabsoarbe facultativ in tubul contort distal
si colector. Aceasta reabsorbtie nu se produce in lipsa ADH ( in diabetul insipid), iar in prezenta ADH , in
24 de ore, se elimina 1.8 l urina concentrata. In restul nefronului se reabsoarbe 4% din apa filtrata. In
urina finala se regaseste doar 1% din urina filtrata. Reabsorbtia facultativa permite adaptarea diurezei
la starea de hidratare a organismului.

2. Secretia tubulara96
- Este principala modalitate de curatire a plasmei de catabolitii azotati neutilizabili prin filtrare.
- Secretia completeaza functia de eliminare a unor substante acide, toxice, in exces, medicamente.
- procesul invers reabsorbtiei; .substantele trec din interstitiul peritubular in lumenul tubului, pe toata
lungimea nefronului.
- este transportul anumitor substante pentru a fi eliminate :
- se elimina substante straine organismului si substante toxice, acide, in exces, medicamente.
- Astfel rinichii regleaza concentratia plasmatica a K, acidului uric si creatininei, a unor constituenti
obisnuiti.

4
ACP 5
- se face activ si pasiv

 activ :
- in tubii contorti proximal (in principal) si distal
- cu consum de energie
- ex. secretia de H , prin care se mentine echilibrul acido-bazic al organismului. Se secreta in special in
tubul contort proximal; in cel distal se face prin schimb ionic.
- La nivelul tubului contort distal exista mecanisme de transport in schimb ionic care reabsorb Na si
secreta K sau H, in functie de Ph-ul mediului intern. Aceste mecanisme sunt activate de aldosteron.
 Pasiv
- in sensul unor gradiente de concentratie
- fara consum de energie
- pentru secretia de K- se face in tubul contort distal, activ( prin schimb ionic) si pasiv. Astfel rinichiul
asigura mentinerea normala a potasiemiei.
- Secretia de NH3- are efect antitoxic. Este o modalitate de excretie suplimentara de protoni, fara a
acidifia suplimentar urina. Surplusul de H se leaga de NH3 formand NH4 care se elimina impreuna cu
clorul ( NH4Cl).
-
c-ta – transportul prin peretele tubular este realizat prin mecanisme enzimatice (dat gradientului
de concentratie) si de difuziune . in urma proceselor de reabsorbtie si secretie cantitatea de urina
scade la 1,5l/ 24 ore iar concentratia creste rezultand urina finala.

MICŢIUNEA
Urina, elaborata de rinichi, ajunge prin tubii colectori in papile – calice – bazinet – ureter. Acesta este un
canal cu perete musculos ( 3mm) care preseaza urina in jos. Fiind foarte stramt , se poate inchide usor.
Prezenta unui calcul renal il poate inchide usor; urina se opreste in rinichi si determina o criza renala foarte
dureroasa.
Din ureter, urina trece in vezica urinara, care este un organ cavitar, musculos, in care se acumuleaza
urina intre mictiuni. Vezica urinara se umple pogresiv, pana ce tensiunea intraparietala atinge o valoare prag,
moment in care se declanseaza reflexul de mictiune. Cand in vezica s-au adunat 30-50 ml urina, presiunea
creste la 5-10 cm apa;
Cand in vezica s-au acumulat 200-300 ml urina se produce o crestere de numai cativa cm apa datorita tonusului
intrinsec al peretelui vezical. Daca volumul urinii depaseste 300-400 ml, presiunea creste mult si rapid.

I senzatie de plenitudine : 100-150 ml

I dorinta de mictiune : 150-200 ml
Peste 400 ml – contractii puternice ale peretelui vezical = senzatia de a urina

REGLAREA MICTIUNII
Procesul mictiunii este rezultatul unor reflexe declansate de distensia peretilor vezicali; receptorii de presiune
transmit impulsuri aferente catre :
I. centrul lombosacrat simpatic : L5 – S1 – S2
impulsuri eferente – fibre postggl ( cu originea in ggl celiac ) + fibre hipogastrice – inhibarea contractiei si
relaxarea musculaturii vezicale – tonifierea sfincterului neted al colulul vezical

II . distensia vezicala declanseaza impulsuri care prin nervii rusinosi – MS – cai aferente nespecifice –
CN superiori – senzatia necesitatii de a urina :
 daca conditiile nu permit : impulsuri corticale – centrii medulari – inhibarea tonusului
muscular vezical – cresterea tonusului sfincterului extern – cresterea continutului vezical
 daca conditiile permit - mictiune
III. reflexul mictiunii este declansat de : distensia vezicala - impulsuri aferente – nervii pelvici – centrul
sacrat PS ,S2-S4 – impulsuri prin nervii pelvici – contractia musculaturii vezicale + relaxarea sfincterului
intern + relaxarea voluntara a sfincterului extern – evacuarea urinei .
Nervii pelvici sunt nervi micsti; ei contin fibre senzitive si motorii :
- fibrele senzitive sesizeaza in special gradul de tensionare al peretelui vezical; semnalele de intindere
sunt deosebit de intense si responsabile de initierea reflexelor care determina golirea vezicii urinare,
- fibrele motorii sunt fibre PS. Acestea se termina in ggl din peretele vezical; apoi muschiul vezical este
inervat de fibre postggl scurte.

5
ACP 6

Factori favorizanti :
- contractia musculaturii abdominale
- contractia diafragmului ( ambele cresc presiunea intraabdominala si comprima vezica )
controlul reflex al mictunii este controlat de numerosi centri nervosi supramedulari, cu rol excitator sau
inhibitor.
Reflexul de mictiune este un reflex controlat in intregime de maduva spinarii, dar poate fi stimulat sau inhibat de
centrii nervosi superiori din trunchiul cerebral si din cortexul cerebral.

REGLAREA ACTIVITATII RENALE

Se face nervos (activitatea glomerulara ) si umoral ( activitatea tubulara).

A. Reglarea nervoasa
- se face prin fibre vegetative care se distribuie arteriolelor glomerulului, tubilor.
- Sistemul vegetativ nu contribuie direct la elaborarea urinei ci indirect, prin influentarea conditiilor de
irirgare renala.
 Stimularea nervilor renali si a unor zone presoare din (bulb, hipotalamus, scoarta
cerebrala )- vasoconstrictie renala - scaderea diurezei – oligourie – anurie.
 Stimularea nervilor vegetativi renali – reabsorbtie tubulara de Na si apa - scaderea
diurezei.
B. Reglarea umorala
- rol principal
a. ADH – secretat de hipotalamus si depozitat in neurohipofiza
- controleaza eliminarile urinare de apa
- actioneaza in tubul distal
b. Mineralocorticoizii – aldosteronul
- stimuleaza reabsorbtia Na
- stimuleaza excretia de K
c. PTH
– stimuleaza eliminarile renale de fosfati, K
– retine Ca si Na
d. CT- efecte inverse PTH
e. T3 si T4 –
- intensifica metabolismul celular ( in special cel protidic )
- prin cresterea generarii de produsi finali de metabolism, creste diureza; acelasi efect avand si alterarea
legarii apei si sarurilor in tesuturi.
Intensificarea vasculara renala influenteaza aparatul juxtaglomerular, cu eliminare de renina.
Renina+ o globulina plasmatica = angiotensina I angiotensina II
Actiunea angiotensinei II
- vasoconstrictie puternica cu stimularea secretiei de aldosteron
- scaderea filtrarii glomerulare - reabsorbtia de Na- excretia de K (aldosteron)