Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metode Si Tehnici Fiscale (Curs Universitar) PDF
Metode Si Tehnici Fiscale (Curs Universitar) PDF
Editura ASEM
CZU 336.22(075.8)
M 61
Cursul universitar „Metode şi tehnici fiscale” a fost discutat şi aprobat la şedinţa catedrei
„Finanţe şi asigurări” din data de 22 iunie 2004 (Proces-verbal nr.17)
Cursul universitar „Metode şi tehnici fiscale” a fost aprobat şi înaintat spre publicare de Comisia
Metodică a facultăţii „Finanţe” la data de 27 ianuarie 2005 (Proces-verbal nr.3)
COORDONATOR: conf. univ. dr. hab. RODICA HÎNCU
Recenzenţi: prof. univ. dr. hab. Tatiana Manole,
conf. univ. dr. Angela Casian
ISBN 9975-75-315-9
1
Cuprins
Cuvînt înainte
Tema 1. CONŢINUTUL SOCIAL-ECONOMIC AL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR
Tema 2. SISTEMUL FISCAL AL REPUBLICII MOLDOVA
Tema 3. TAXELE LOCALE
Tema 4. IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE
Tema 5. IMPOZITUL PENTRU UTILIZAREA RESURSELOR NATURALE
Tema 6. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Tema 7. ACCIZELE
Tema 8. TAXELE VAMALE
Tema 9. TAXELE FONDULUI RUTIER
Tema 10. IMPOZITUL PE VENIT. PARTICULARITĂŢILE IMPOZITĂRII VENITURILOR
PERSOANELOR FIZICE
Tema 11. PARTICULARITĂŢILE CALCULĂRII IMPOZITULUI PE VENITUL
PERSOANELOR CE PRACTICĂ ACTIVITATE DE ÎNTREPRINZĂTOR
Tema 12. IMPOZITUL PRIVAT
Tema 13. IMPACTUL IMPOZITELOR DIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-
ECONOMICE
Tema 14. IMPACTUL IMPOZITELOR INDIRECTE ASUPRA PROCESELOR SOCIAL-
ECONOMICE
Bibliografie selectivă
2
Cuvînt înainte
Aspectele fiscale deţin un rol esenţial în gestionarea eficientă a economiei de piaţă. De aceea,
disciplina „Metode şi tehnici fiscale” are o mare importanţă în formarea viitorilor economişti,
contribuind la formarea unui sistem de cunoştinţe teoretice, practice şi aplicative în domeniul fiscal.
Lucrarea de faţă cuprinde aspecte teoretice şi aplicaţii practice, elaborate pe baza programei
analitice a disciplinei „Metode şi tehnici fiscale”.
La realizarea lucrării, s-a urmărit ca, pe baza aplicaţiilor propuse, să se creeze o imagine de
ansamblu a aspectelor teoretice, legislative şi practice, care vizează domeniul fiscal în Republica
Moldova.
Cursul universitar la disciplina „Metode şi tehnici fiscale” este adresat, în special, studenţilor
economişti care studiază acest domeniu.
În calitate de coordonator, exprim sincere mulţumiri tuturor membrilor catedrei „Finanţe şi
Asigurări”, care şi-au adus aportul la elaborarea cursului universitar la disciplina „Metode şi tehnici
fiscale”.
În mod deosebit, este de menţionat contribuţia următoarelor cadre didactice: Rodica Covali –
temele „Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor” şi „Taxa pe Valoarea Adăugată”;
Marina Dandara – temele „Impozitul pe venit. Particularităţile impozitării veniturilor persoanelor
fizice” şi „Particularităţile calculării impozitului pe venitul persoanelor ce practică activitate de
întreprinzător”; Lilia Băcioi – tema „Accizele”; Rodica Hîncu, Tatiana Moraru – tema „Impozitul pe
bunurile imobiliare”; Nadejda Chicu – tema „Impactul impozitelor directe asupra proceselor social-
economice”; Olga Kuzmina – temele „Taxele Fondului Rutier” şi „Impactul impozitelor indirecte
asupra proceselor social-economice”. Temele „Sistemul fiscal al Republicii Moldova”, „Taxele
locale”, „Impozitul privat”, „Impozitul pentru utilizarea resurselor naturale”, „Taxele vamale” au fost
elaborate de coordonatorul ediţiei în cauză.
Fiecare membru al colectivului de autori poartă responsabilitate pentru materialele prezentate în
ediţia de faţă.
Materialele elaborate corespund legislaţiei în vigoare la data de 1.12.2004.
Pornind de la dinamismul prevederilor legislative ale sistemului fiscal, al politicii fiscale, al
mecanismului economic şi al fenomenelor economice, cursul dat va fi supus completării şi modificării
continue.
Sperăm ca această lucrare să-şi găsească cititorul, iar acesta din urmă să poată desprinde din ea
maximum de informaţii utile.
Coordonatorul ediţiei:
Rodica Hîncu, conf. univ., doctor habilitat
3
Tema 1: CONŢINUTUL SOCIAL-ECONOMIC AL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR
Cuvinte-cheie:
• impozit;
• taxă;
• legalitate;
• obligativitate;
• nonechivalenţă;
• nerambursabilitate.
4
Nonechivalenţa impozitelor poate fi înţeleasă, pe de o parte, ca o plată în schimbul căreia
contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate şi direct din partea statului, pe de altă parte, ca
o diferenţă între cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb în viitor.
Între impozite şi taxe există deosebiri:
Taxele reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate
acestora de instituţiile publice.
Prin urmare, taxele sînt reglementate ca obligaţii bugetare datorate de persoanele fizice sau
juridice, reprezentînd plata neechivalentă pentru servicii solicitate de acestea unor instituţii de stat
după principiul recompensei speciale.
Trăsăturile specifice ale taxelor sînt:
• Plata neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituţii care primesc,
întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii şi rezolvă alte interese legitime ale
persoanelor fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrărilor este neechivalentă, deoarece,
conform dispoziţiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai mică, comparativ cu valoarea
prestaţiilor efectuate de organele sau instituţiile de stat.
• Subiectul plătitor este precis determinat din momentul cînd acesta solicită efectuarea unei
activităţi din partea unei instituţii de stat.
• Taxele reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de
diferite persoane în mod direct şi imediat.
Astfel, între cuantumul serviciilor sau activităţilor prestate de către stat nu există un raport de
echivalenţă, fiind independente de costul, preţul sau valoarea serviciului prestat, caracteristic pentru
care taxele se deosebesc fundamental de preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor executate de
agenţii economici. Preţurile şi tarifele oglindesc toate cheltuielile de producţie şi circulaţie, pe cînd
taxele nu au decît o valoare simbolică.
Dreptul de a institui un impozit sau o taxă îl are statul, drept care este exercitat de autoritatea
publică – Parlamentul. Activitatea executivă în domeniul impozitelor revine guvernului, care o
exercită prin intermediul aparatului fiscal.
Deosebirea dintre impozite şi taxe este evidentă, dar necesită anumite concretizări. Trecerea la
economia de piaţă şi la autonomia economico-financiară a unităţilor administrativ-teritoriale impune,
tot mai mult, existenţa unei corelaţii depline între cheltuielile făcute de stat şi nivelul taxelor plătite de
contribuabili pentru serviciile de care beneficiază. Cuantumul impozitului se determină fie în funcţie
de volumul venitului impozabil, fie în funcţie de mărimea materiei impozabile pentru care statul
urmăreşte limitarea sau reducerea cît mai mult a acesteia. Astfel, în cazul impozitului, prestarea unui
serviciu direct şi imediat din partea statului lipseşte cu totul, în timp ce pentru taxe se prestează de
către stat anumite servicii direct şi, pe cît posibil, imediat.
În cazul impozitelor, termenele de plată se stabilesc în prealabil, în timp ce termenele de plată ale
taxelor se stabilesc, de regulă, în momentul solicitării sau chiar după prestarea serviciilor. Deci, taxele
reprezintă plăţile efectuate de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de
instituţiile de drept public.
5
Redistribuirea aplică principiul depersonalizării resurselor, înfăptuindu-se pe mai multe planuri
pentru satisfacerea tuturor trebuinţelor generale ale societăţii. Datorită faptului că redistribuirea
exagerată şi nerealistă are consecinţe grave asupra cointeresării şi responsabilităţii, practicarea
justificată a acesteia prin metode administrative şi gratuite va fi înlocuită cu redistribuirea prin metode
economice sau restituibile. În cazurile cînd redistribuirea se realizează pe baza principiului
mutualităţii, aceasta este nu numai inerentă, dar şi echitabilă.
c) Reglarea unor fenomene economice sau sociale (economică) acţionează în mod diferit în
cazul unităţilor economice sau a persoanelor fizice. La unităţile economice, prin impozite şi
taxe, se influenţează preţurile mărfurilor şi tarifelor executărilor de lucrări şi servicii publice,
rentabilitatea, eficienţa economico-financiară etc. La persoanele fizice, prin impozite şi taxe,
se stimulează utilizarea cît mai productivă a terenurilor agricole şi a altor bunuri, pe care le
au în patrimoniul personal, se limitează realizarea de venituri exagerate etc.
6
Teoria echivalenţei impozitelor a fost actualizată oficial în SUA de către Tribunalul Suprem
Federal, care şi-a motivat o decizie a sa dată într-un litigiu fiscal, în modul următor: „Puterea de a
impune, indispensabilă pentru existenţa oricărui guvern civilizat, se exercită în baza presupunerii unui
echivalent restituit contribuabilului prin protecţia persoanei şi a proprietăţii sale, prin crearea şi
menţinerea unor avantaje publice de care el profită. Această actualizare a teoriei echivalenţei
impozitelor cuprinde, mai mult decît formulările teoretice anterioare, caracterizarea echivalentului pe
care statul modern îl acordă contribuabilului de impozite şi care constă atît în protecţia persoanei şi
proprietăţii lor, cît şi în toate avantajele publice social-culturale. Deci statul stabileşte cota de
impunere a supuşilor în raport cu avantajele create, dînd în acelaşi timp şi măsura acestora în raport cu
mărimea serviciilor sau avantajelor – cu cît vor fi mai mari, cu atît impozitele vor fi mai ridicate.
Impozitul, aşa cum afirma Charles Louis Montesquieu, este „o porţiune pe care o dă fiecare cetăţean
din bunul său, pentru a avea siguranţa celeilalte părţi sau pentru a se folosi de ea„.
După această teorie, impozitele se confundă cu taxele, deci dacă impozitele ar fi, într-adevăr,
echivalente, ar trebui să măsoare în mod just stabilirea şi perceperea lor. Practic, este imposibil de
stabilit pentru fiecare cetăţean în parte, de ce anume avantaje sau serviciu se bucură în organizarea de
stat.
• Teoria siguranţei este inspirată din opera lui John Locke şi François Quesnay, influenţată de
concepţia filozofică şi de ideile liberalismului clasic, care atribuiau statului un rol de „paznic de
noapte„, de pază a dreptului şi asigurarea siguranţei publice.
Această teorie este asemănătoare cu teoria contractului social şi teoria echivalenţei, esenţa ei
constînd într-un contract între stat şi cetăţean. Conform acestei teorii, impozitele sînt considerate ca
prima de asigurare pe viaţă şi bunurile cetăţenilor. Statul, pe de o parte, asigură viaţa şi bunurile, iar
cetăţenii, pe de altă parte, plătesc un impozit, un fel de primă de asigurare. Teoria siguranţei oferă, în
acelaşi timp, şi măsura impozitelor, deoarece mărimea lor va fi dată de calitatea cetăţeanului şi
valoarea bunurilor pe care le posedă.
Teoria siguranţei a fost combătută pe motiv că statul nu îşi asumă vreun angajament formal de
asigurare faţă de cetăţeanul său. Dacă ar exista un asemenea angajament, s-ar impune o despăgubire
din partea statului, atunci cînd bunurile contribuabililor au fost distruse sau sustrase.
• Teoria sacrificiului. Conform acestei teorii, raţiunea impozitului este justificată de însăşi natura
statului, în sensul că statul este un produs necesar al dezvoltării istorice şi nicidecum o organizare
socială bazată pe voinţa declarată a cetăţenilor sau a unui grup de cetăţeni. Astfel, cei care vor
recunoaşte că viaţa socială, în complexitatea ei, nu poate exista decît sub forma organizării de stat,
trebuie să recunoască şi dreptul la impunere. Dreptul statului de a stabili şi percepe impozite este o
consecinţă directă a obligaţiei sale de a îndeplini funcţiile şi sarcinile de stat. Toţi cetăţenii provoacă o
serie de cheltuieli pe care statul este obligat să le onoreze şi, prin urmare, aceste cheltuieli trebuie
finanţate de cei care le cauzează. De aici, rezultată că impozitul nu este un contraserviciu special
pentru anumite servicii sau avantaje, ci o datorie a tuturor cetăţenilor pentru asigurarea existenţei şi a
condiţiilor de dezvoltare a întregului social căruia îi aparţine. În acest sens, datoria de contribuţie a
cetăţenilor este analogică cu datoria de cetăţean.
Independent de aceste teorii, toţi cetăţenii au obligaţia de a plăti impozitele, fără a se avea în
vedere interesele fiecărui contribuabil în parte, ci numai interesele colectivităţii luate ca un ansamblu
de entităţi independente.
Întrebări de recapitulare:
1. Ce reprezintă impozitul?
2. Care sînt trăsăturile specifice impozitului?
3. Care sînt funcţiile impozitului?
4. Ce reprezintă taxele ?
5. Care sînt trăsăturile specifice taxelor?
6. Care sînt deosebirile dintre impozite şi taxe?
7. Prin ce se caracterizează funcţia socială a impozitului?
8. Care sînt teoriile economice în reglementarea sistemului de impunere de către stat?
9. Care sînt maximele sau principiile fundamentale ale impunerii?
7
Bibliografie:
1. Brezeanu P. Fiscalitate: concepte, modele, teorii, mecanisme şi practici fiscale. Bucureşti, 1999.
2. Brezeanu P. Finanţele publice şi fiscalitatea: între teorie şi practică. Bucureşti, 1998.
3. Grigorie-Lăcriţă N. Conţinutul impozitelor. Impozite şi taxe, nr.4, 2002.
4. Popescu L. Redefinirea funcţiilor sistemului fiscal în literatura economică actuală. Finanţe,
credit, contabilitate, nr.10, 2001.
5. Popescu L., Budică I. Conţinutul economic al finanţelor publice şi al impozitului. Finanţe, credit,
contabilitate, nr.1, 2001.
Cuvinte-cheie:
• sistem fiscal;
• legislaţie fiscală;
• sistemul de impozite şi taxe generale de stat;
• sistemul de impozite şi taxe locale;
• administrare fiscală;
• organe fiscale.
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (în continuare, CF al R.M.) a fost adoptat prin Legea
Republicii Moldova, nr.1163-XIII din 24. 04. 97 şi publicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr.62/ 522 din 18.09.1997.
8
CF al R.M. a fost de multiple ori completat şi modificat. Actualmente, CF întruneşte 7 titluri:
– Titlul I – „DISPOZIŢII GENERALE” (articolele: 1-11);
– Titlul II – „IMPOZITUL PE VENIT” (capitolele: 1-15; articolele: 12-92);
– Titlul III – „TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ” (capitolele: 1-9; articolele: 93-118);
– Titlul IV – „ACCIZELE” (capitolele: 1-6; articolele: 119-128);
– Titlul V – „ADMINISTRAREA FISCALĂ” (capitolele: 1-18; articolele: 129-275);
– Titlul VI – „IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE” (capitolele: 1-6; articolele: 276-
287);
– Titlul VII – „TAXELE LOCALE” (capitolele: 1-5; articolele: 288-298).
Prin Codul Fiscal se stabilesc:
– principiile generale ale impozitării în Republica Moldova;
– statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile
reglementate de legislaţia fiscală;
– principiile de determinare a obiectului impunerii;
– principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse;
– modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale;
– modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere
ale acestora.
Codul Fiscal reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte
impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare şi
percepere a impozitelor şi taxelor locale.
Noţiunile şi prevederile CF al R.M. se aplică, în exclusivitate, în limitele relaţiilor fiscale şi ale
altor relaţii legate de acestea.
2. Conform alin.(2) din articolul 3 al CF al R.M., actele normative adoptate de către Guvern,
Ministerul de Finanţe, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe,
Departamentul Vamal, de alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi
de către autorităţile administraţiei publice locale, în temeiul şi pentru executarea CF, nu trebuie să
contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.
În cazul apariţiei unor discrepanţe între actele normative indicate la alin.(2) şi prevederile
Codului Fiscal, se aplică prevederile codului.
Impozitarea se efectuează în baza CF şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta,
publicate în mod oficial, şi care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi
taxelor.
Acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri completează legislaţia
fiscală.
Articolul 4 al CF „Acordurile (convenţiile) internaţionale privind evitarea dublei impuneri”
prevede următoarele:
(1) Dacă un acord (o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei impuneri, la care
Republica Moldova este parte şi care este ratificat(ă) în modul stabilit, stipulează alte reguli
şi prevederi decît cele fixate în Codul Fiscal sau în alte acte normative adoptate în
conformitate cu acesta, se aplică regulile şi prevederile acordului (convenţiei)
internaţional(e).
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazurile cînd rezidentul statului cu care a fost încheiat
acordul (convenţia) internaţional(ă) este folosit pentru obţinerea facilităţilor fiscale de către
o altă persoană care nu este rezident al statului cu care a fost încheiat acordul (convenţia) şi
care nu are dreptul la facilităţi fiscale.
(3) Sub incidenţa alin.(1) şi (2) se află şi alte acorduri (convenţii) internaţionale, ratificate în
modul stabilit, la care Republica Moldova este parte, în ce priveşte normele care
reglementează impozitarea.
Pentru interpretarea corectă a legislaţiei fiscale şi în scopul efectuării corecte a impozitării, Codul
Fiscal stabileşte anumite noţiuni generale, cum ar fi, spre exemplu, cele enunţate în anexa 2.2.1. (vezi
anexa 2.2.1):
9
2.3. Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova
Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova corespunde structurii
administraţiei publice din Republica Moldova, care este constituită din:
– administraţia publică centrală;
– administraţia publică locală, care, la rîndul său, este concepută pe două niveluri:
1.Nivelul II, întrunind 32 raioane, Gagauz Yeri, 5 municipii;
2.Nivelul I, întrunind 65 oraşe, 911 comune şi sate.
10
Relaţiile ce ţin de toate impozitele şi taxele enumerate mai sus se reglementează de Codul Fiscal şi
de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.
La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină:
a) subiecţii impunerii;
b) obiectele impunerii şi baza impozabilă;
c) cotele impozitelor şi taxelor;
d) modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor;
e) facilităţile (înlesnirile) privind impozitele şi taxele sub formă de scutire parţială sau totală ori
de cote reduse.
Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu Codul Fiscal în vigoare şi cu alte acte normative
adoptate în conformitate cu acesta, reprezintă una din sursele de venit ale bugetului consolidat.
În conformitate cu articolul 7 al CF „Stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor şi taxelor
generale de stat şi locale”:
(1) Impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează, exclusiv
prin modificarea şi completarea Codului Fiscal.
(2) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe generale de stat şi
locale, în afară de cele prevăzute de CF al R.M., sau anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în
vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi
aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului
de stat.
(3) Impozitele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de către Parlament.
(4) Deciziile autorităţilor administraţiei publice – ale municipiilor, oraşelor, satelor (comunelor),
precum şi ale altor unităţi administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei – cu privire la
punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, a modului şi termenelor de
achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal, concomitent cu modificările
corespunzătoare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
(5) Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au filiale şi/sau subdiviziuni în afara unităţii
administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază plătesc impozite şi taxe (cu excepţia taxei pe
valoarea adăugată, a accizelor şi a taxelor destinate transferării în fondul rutier) la bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale de la reşedinţa filialelor şi/sau subdiviziunilor.
11
b) activează în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al CF şi al altor legi, al hotărîrilor
Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor şi ordonanţelor
Guvernului, al deciziilor în problemele fiscale adoptate de autorităţile administraţiei publice
locale în limitele competenţei.
Ministerul de Finanţe exercită dirijarea metodologică a activităţii Inspectoratului Fiscal Principal
de Stat fără ingerinţe în activitatea lui şi a inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.
Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra:
– respectării legislaţiei fiscale;
– calculării corecte;
– vărsării depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale.
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (Conform Legii cu privire la
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, „Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei este un organ de ocrotire a normelor de drept, specializat în contracararea
infracţiunilor economico-financiare şi fiscale, precum şi a corupţiei.
Centrul reprezintă un organ unitar centralizat, constituit dintr-un aparat central şi subdiviziuni
teritoriale”);
organele vamale (Autoritatea centrală de specialitate, care exercită conducerea efectivă a
activităţii vamale în Republica Moldova este Departamentul Controlului Vamal. Conform articolului
(9) al Codului Vamal, ”Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format
din Departamentul Controlului Vamal, birouri vamale şi posturi vamale. Statutul, funcţiile şi
competenţa Departamentului Controlului Vamal sînt determinate de Guvern”);
serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe
abilitate conform legislaţiei.
Întrebări de recapitulare:
Bibliografie:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (Titlurile I-VII). Legea Republicii Moldova, nr.1163-XIII din
24.04.97, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62/522 din 18.09.1997 (modificat şi
republicat), pag.3-8.
2. Legea R.M. „Cu privire la serviciul fiscal al RM”, nr.876-XII din 22.01.1992.
3. Codul Vamal. Legea Republicii Moldova, nr.1149-XIV din 20 iulie 2000/Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 23 decembrie 2000, nr.160-162, p.I, art.1201.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei, nr.1104-XV din 6.06.2002, Monitorul Oficial al R.Moldova, nr.91-94 din 27.07.2002.
12
Anexa 2.2.1
Noţiuni generale aplicate în scopul impozitării fără modificarea statutului juridic al persoanelor
juridice şi fizice prevăzut de legislaţia în vigoare
13
b) corespunde cerinţelor repartizării proporţionale a veniturilor şi pierderilor între proprietarii
capitalului.
10) Acţionar – orice persoană proprietar al unei sau mai multor acţiuni ale unei societăţi pe
acţiuni.
11) Asociat – orice persoană care posedă o cotă-parte în capitalul unei persoane juridice.
12) Persoană interdependentă – membru al familiei contribuabilului sau agentul economic care
controlează contribuabilul, este controlat de contribuabil sau se află împreună cu acesta sub controlul
unui terţ. În sensul prezentului punct:
a) familia contribuabilului include: soţia (soţul) contribuabilului; părinţii contribuabilului;
copiii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; bunicii contribuabilului; nepoţii (nepoatele)
contribuabilului şi soţiile (soţii)lor; fraţii şi surorile contribuabilului şi soţiile (soţii) lor;
străbunicii contribuabilului; strănepoţii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; fraţii şi surorile
părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; nepoţii (nepoatele) contribuabilului de pe frate
(soră) şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile bunicilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor;
copiii fraţilor şi surorilor părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii nepoţilor
(nepoatelor) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţii (soţiile) lor; precum şi persoanele
enumerate din partea soţiei (soţului) contribuabilului;
b) prin control se înţelege posesia (directă sau prin una ori mai multe persoane interdependente)
a cel puţin 50% din capitalul sau din drepturile de vot ale unui agent economic. În acest caz,
persoana fizică este considerată posesor al tuturor cotelor de participare la capital, cote ce
aparţin, în mod direct sau indirect, membrilor familiei sale.
13) Agent economic – orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător.
14) Organizaţie necomercială – persoană juridică a cărei activitate nu are drept scop obţinerea
venitului şi care nu foloseşte vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al
organizaţiei, ale unui fondator sau ale unei persoane particulare.
15) Reprezentanţă permanentă a nerezidentului în Republica Moldova – filială sau reprezentanţă a
întreprinderii unui stat străin, înregistrată în Republica Moldova conform legislaţiei.
16) Activitate de întreprinzător, afacere (business) – orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia
muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept
scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit.
17) Servicii – servicii materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea
proprietăţii în arendă, transmiterea drepturilor, inclusiv pe bază de leasing, privind folosirea oricăror
mărfuri; lucrări de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii
experimentale şi alte lucrări.
18) Prezenţă economică – desfăşurarea activităţii de întreprinzător de către nerezident în urma
căreia se obţine un venit ce depăşeşte 13.000 lei lunar.
19) Piaţă – sistem de relaţii economice ce se formează în procesul producţiei, circulaţiei şi
distribuirii mărfurilor, prestării serviciilor, precum şi circulaţiei mijloacelor băneşti, care se
caracterizează prin libertatea subiecţilor la alegerea cumpărătorilor şi vînzătorilor, determinarea
preţurilor, formarea şi folosirea resurselor.
20) Piaţa comerţului cu ridicata (angro) – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile, de
regulă, se comercializează de către unele persoane altor persoane ce desfăşoară activitate de
întreprinzător, care, ulterior, utilizează mărfurile, serviciile în procesul de producţie sau le
comercializează pe piaţa comerţului cu amănuntul.
21) Piaţa comerţului cu amănuntul – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile se
comercializează populaţiei pentru consum final.
22) Piaţă cu reducere – tip de piaţă în cadrul căreia oferta depăşeşte cererea ori se
comercializează mărfuri, servicii ce nu corespund standardelor de calitate sau sînt deteriorate în urma
calamităţilor naturale, a catastrofelor, a altor evenimente excepţionale care au avut loc ori vînzătorul
are dificultăţi financiare condiţionate de insolvabilitate temporară, de lichidare sau de faliment, ori
există alte situaţii similare cînd mărfurile, serviciile se oferă spre vînzare la un preţ mai mic decît cel
stabilit pe piaţă.
14
23) Piaţă închisă – tip de piaţă în cadrul căreia comercializarea mărfurilor, serviciilor se
efectuează între coproprietari sau persoane interdependente. Preţurile de pe piaţa închisă nu constituie
o dovadă a preţurilor de piaţă.
24) Preţ de piaţă, valoare de piaţă – preţul mărfii, serviciului, format prin interacţiunea cererii şi
ofertei pe piaţa comerţului cu ridicata a mărfurilor, serviciilor identice, iar în cazul lipsei mărfurilor,
serviciilor identice – în urma tranzacţiilor încheiate între persoanele ce nu sînt coproprietari sau persoane
interdependente pe piaţa respectivă a comerţului cu ridicata. Tranzacţiile între coproprietari sau persoanele
interdependente pot fi luate în considerare numai cu condiţia că interdependenţa acestor persoane nu a
influenţat rezultatul tranzacţiei.
Drept surse de informaţie despre preţurile de piaţă, în momentul încheierii tranzacţiei, servesc:
a) informaţia organelor de stat de statistică şi a organelor care reglementează formarea
preţurilor; iar în cazul lipsei acesteia;
b) informaţia despre preţurile de piaţă, publicată în presă sau adusă la cunoştinţa opiniei publice
prin intermediul mijloacelor de informare în masă; iar în cazul lipsei acesteia;
c) informaţia oficială şi/sau dată publicităţii despre cotările bursiere (tranzacţiile care au avut
loc) la bursa cea mai apropiată de sediul (domiciliul) vînzătorului (cumpărătorului), iar în
cazul lipsei tranzacţiilor la bursa menţionată ori comercializării (procurării) la o altă bursă -
informaţia despre cotările bursiere ce au avut loc la această altă bursă, precum şi informaţia
despre cotările hîrtiilor de valoare de stat şi ale obligaţiunilor de stat.
Contribuabilul are dreptul să prezinte organelor fiscale informaţia, din alte surse, despre preţurile
de piaţă în momentul transmiterii mărfurilor, serviciilor, iar organele fiscale au dreptul să folosească
informaţia prezentată, dacă există motive de a o considera veridică.
25) Discont – reducere din preţul mărfii, serviciului, valutei şi al altor active financiare.
26) Cod Fiscal – număr personal de identificare al contribuabilului, atribuit în modul stabilit de
Codul Fiscal.
16
Din datele tabelului se observă că din 648 primării (informaţie valabilă pentru anul 2000), numai 81% au
pus în aplicare în localităţile lor taxa pentru amenajarea teritoriului, iar aplicarea taxei balneare este
caracteristică doar pentru două primării, constituind 0,31% din totalul taxelor aplicate.
3.3. Subiecţii impunerii, baza impozabilă, termenele de plată şi de virare a taxelor în buget
În conformitate cu art.290 al CF al R.M., subiecţi ai impunerii în cazul taxelor locale sînt considerate
persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzători.
Baza impozabilă şi cotele maxime ale taxelor locale diferă de la un caz la altul, după cum urmează:
1. Taxa pentru amenajarea teritoriului
Baza impozabilă a obiectului impunerii o constituie numărul mediu scriptic anual al salariaţilor.
Cota maximă a taxei constituie 40 lei anual pentru fiecare salariat.
Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici –
trimestrial, pînă la ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului gestionar.
2. Taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale
Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea bunurilor declarate la licitaţie sau
valoarea biletelor de loterie emise.
Cota maximă a taxei este de 0,1% din valoarea bunurilor declarate la licitaţie sau valoarea biletelor de
loterie emise.
17
Termenele de virare a taxei şi de prezentare a dării de seamă fiscale de către perceptorul de
impozite şi taxe locale din cadrul primăriei – lunar, către data de 3 a lunii următoare.
3. Taxa de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei amplasate total în zona de protecţie a
drumurilor)
Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă:
– valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin
intermediul TV, radioului, presei periodice, serviciilor cinematografice, video, prin reţele
telefonice, telegrafice, telex, prin mijloace de transport, prin alte mijloace;
– valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii
exterioare.
Cota maximă a taxei – 5% din baza impozabilă.
Termenele de plată în cazul cînd baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără
T.V.A.) a serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul TV, radioului,
presei periodice, serviciilor cinematografice, video, prin reţele telefonice, telegrafice, telex, prin mijloace
de transport, prin alte mijloace – trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de
gestiune.
Termenele de virare a taxei şi de prezentare a dării de seamă fiscale de către perceptorul de
impozite şi taxe locale din cadrul primăriei în cazul cînd baza impozabilă a obiectului impunerii o
reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare –
lunar, către data de 3 a lunii următoare.
18
8. Taxa balneară
Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea (fără T.V.A.) a biletelor de odihnă şi
tratament.
Cota maximă a taxei balneare este de 1% din baza impozabilă.
Termenele de plată a taxei şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale de către agenţii economici –
trimestrial, pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.
19
serviciilor de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul TV, radioului,
presei periodice, serviciilor cinematografice, video, prin reţele telefonice, telegrafice, telex,
prin mijloace de transport, prin alte mijloace;
– taxa de aplicare a simbolicii locale;
– taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
– taxa pentru cazare;
– taxa balneară;
– taxa pentru prestarea serviciilor auto de călători;
– taxa pentru parcare.
2. Conform celui de-al doilea model se efectuează calculul următoarelor taxe:
– taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
– taxa de piaţă (în cazul cînd primăria administrează nemijlocit piaţa);
– taxa de la posesorii de cîini;
– taxa de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei plasate total în zona de protecţie a
drumurilor), cînd baza impozabilă o constituie valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de
confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare.
3. În cazul în care obiectul:
– taxei de amplasare a publicităţii (cu excepţia celei plasate total în zona de protecţie a
drumurilor), cînd baza impozabilă o constituie valoarea (fără T.V.A.) a serviciilor de
confecţionare şi/sau amplasare a publicităţii exterioare;
– taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială (cu excepţia
celor care se află total în zon de protecţie a drumurilor)
este amplasat parţial în zona de protecţie a drumurilor (ZPD*), taxa se calculează proporţional suprafeţei
aflate pe teritoriul administraţiei publice locale.
* Zona de protecţie a drumurilor – în scopul protecţiei, creării posibilităţilor de dezvoltare, asigurării
condiţiilor de întreţinere a drumurilor şi circulaţiei pe ele, în funcţie de destinaţia şi funcţionalitatea lor,
pe terenurile adiacente drumurilor se creează o zonă de protecţie, în ale cărei limite se stabilesc, prin
hotărîrea Guvernului, cerinţe deosebite faţă de proprietarii şi utilizatorii de terenuri.
Lăţimea ZPD de stat se stabileşte în dependenţă de destinaţia şi amplasarea lor, dar nu mai mică de
20 m pe ambele părţi ale axei drumului.
Notă: pentru drumurile private lăţimea ZPD se stabileşte de către autorităţile locale.
Subiecţii impunerii achită taxele locale la contul trezorerial de venituri al bugetului unităţii
administrativ-teritoriale.
Taxele achitate se includ în componenţa cheltuielilor ce vor fi deduse.
20
În afară de aceste scutiri, concomitent cu modificările corespunzătoare în bugetul unităţii
administrativ-teritoriale, autorităţile administraţiei publice locale pot:
– să acorde subiecţilor impunerii scutiri în plus faţă de cele enunţate mai sus;
– să admită amînări la plata taxelor pentru categoriile social-vulnerabile ale populaţiei.
Problemă-tip:
Enunţ: Numărul mediu scriptic al salariaţilor S.A. ”Floare”, pentru primul trimestru al anului
2005, a constituit 100 persoane. Administraţia unităţii administrativ-teritoriale, pe teritoriul căreia îşi
desfăşoară activitatea S.A. „Floare”, a stabilit cota concretă, care corespunde cotei maxime.
Să se determine obligaţia fiscală a S.A. ”Floare” privind taxa pentru amenajarea teritoriului pentru
primul trimestru al anului 2005.
Rezolvare: Ţinînd cont de faptul că numărul mediu scriptic al salariaţilor S.A.” Floare” pentru
primul trimestru al anului 2005 a constituit 100 de persoane, iar cota privind taxa pentru amenajarea
teritoriului este de 40 de lei anual pentru fiecare salariat şi perioada de timp analizată constituie 3/12
luni (un trimestru), prin înmulţirea variabilelor respective obţinem 1000 de lei (100 pers. × 40 lei/pers. ×
3/12 ).
Răspuns: Obligaţia fiscală privind taxa pentru amenajarea teritoriului a S.A. pentru primul
trimestru al anului 2005 constituie 1000 de lei şi trebuie achitată pînă la 30.04.2005.
Întrebări de recapitulare:
1. Care sînt taxele locale?
2. Ce reprezintă valoarea maximă a taxelor locale?
3. Care sînt cotele maxime ale taxei pentru amenajarea teritoriului?
4. Care sînt modurile de calcul al taxelor locale?
5. Care taxe sînt aplicate în majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (Titlul VII) / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.80-82
din 21 mai 2004 (vezi baza de date MoldInfoLex).
2. Legea Republicii Moldova privind taxele locale (Nr. 186-XIII din 19.07.94. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova Nr. 8/68 din 06.10.1994) cu modificările ulterioare (vezi baza de date
MoldInfoLex).
3. Impozite şi taxe locale (partea I şi II). The Fiscal Decentralization Initiative for Central and Eastern
Europe (suport în ajutorul funcţionarului public şi alesului local).
4. Legea Republicii Moldova privind administraţia publică locală Nr. 123-XV din 18.03.2003 /
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 49 din 19.03.2003.
5. Legea Republicii Moldova privind finanţele publice locale Nr.397-XV din 16.10.2003 / Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Nr. 248-253/996 din 19.12.2003).
Cuvinte-cheie:
• bunuri imobiliare;
• cota maximă a impozitului;
• cota concretă a impozitului.
21
4.1. Caracteristica generală a impozitului pe bunurile imobiliare
Impozitul pe bunurile imobiliare reprezintă un impozit local şi o plată obligatorie la buget din
valoarea bunurilor imobiliare.
Impozitul pe bunurile imobiliare este reglementat de Titlul VI al Codului Fiscal. Acest Titlu a
intrat în vigoare de la 1.01.04. Pînă la 1.01.06, prin derogare de la prevederile Codului Fiscal,
aplicarea impozitului pe bunurile imobiliare se reglementează conform prevederilor Legii Republicii
Moldova Nr. 1056-XIV din 16.06.2000 (cu modificări ulterioare) pentru punerea în aplicare a Titlului
VI al CF.
Subiecţii impunerii sînt:
– proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;
– deţinătorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor de pe teritoriul R.M. ce se află în
proprietatea publică a statului sau în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale ori
privată, inclusiv arendaşii, în cazul cînd obiectul impunerii e arendat pe un termen mai
mare de 3 ani şi contractul de arendă nu prevede altfel (dacă bunurile imobiliare se află în
proprietate comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al impunerii este
considerată fiecare din aceste persoane, în cota-parte care îi revine).
Obiecte ale impunerii sînt:
– bunurile imobiliare;
– inclusiv terenurile (terenuri cu destinaţie agricolă, terenuri destinate industriei,
transporturilor, telecomunicaţiilor şi terenuri cu alte destinaţii) din intravilan (zonă care
cuprinde întreaga suprafaţă construită a unui oraş sau a unui sat) sau din extravilan
(teritoriu aflat în afara spaţiului construit sau pe cale de construire a unei localităţi) şi/sau
îmbunătăţirile de pe ele:
• clădiri;
• construcţii;
• apartamente;
• alte încăperi izolate, inclusiv îmbunătăţirile aflate la o etapă de finisare a construcţiei
de 80% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 5 ani după începutul lucrărilor de
construcţie.
Conform CF, baza impozabilă constituie 50% din valoarea estimată a acestor bunuri.
Valoarea estimată este valoarea bunurilor imobiliare, calculată la o dată anumită cu utilizarea
metodelor de evaluare prevăzute de legislaţie.
Evaluarea bunurilor imobiliare impozabile se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în
baza unei metodologii unice pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul şi în termenele
stabilite de legislaţie.
La evaluarea bunurilor imobiliare, în dependenţă de destinaţia acestora, se aplică următoarele
metode de determinare a valorii de piaţă:
– metoda analizei comparative;
– metoda veniturilor;
– metoda cheltuielilor.
Reevaluarea se efectuează de organele cadastrale o dată la 3 ani în modul stabilit de Guvern).
Finanţarea lucrărilor de evaluarea a BI se efectuează de la bugetul de stat.
Cota maximă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor
imobiliare, care poate să difere de cota concretă a impozitului.
Conform art. 280 al CF, cota maximă a impozitului constituie 0,5% din baza impozabilă a
bunurilor imobiliare (intrarea în vigoare s-a reportat de la 1.01.04 la 1.01.06).
Cota concretă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor
imobiliare, stabilită anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale la
adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective în limitele (inclusiv limitele maxime)
specificate în anexele 1 şi 2 la Legea cu privire la punerea în aplicare a Titlului VI al CF.
Conform CF cota concretă a impozitului nu poate fi mai joasă de 50% din cota maximă.
22
4.2. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice
Persoanele juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător calculează de sine stătător suma
anuală a impozitului pe bunurile imobiliare şi achită impozitul în bugetul unităţii administrativ-
teritoriale trimestrial, în părţi egale, cel tîrziu la data de 20 a lunii imediat următoare trimestrului
gestionar al anului fiscal în curs. În acelaşi termen, persoanele menţionate prezintă organelor fiscale
teritoriale calculul impozitului.
Impozitul pe bunurile imobiliare (BI) se determină prin înmulţirea valorii bunurilor imobiliare
impozabile la cota concretă a impozitului.
Întreprinderile producătoare de materie primă agricolă se scutesc de impozitul pe bunurile
imobiliare pentru bunurile imobiliare folosite la obţinerea producţiei agricole.
Conform CF, pentru persoanele juridice costul bunurilor imobiliare impozabile se determină în
modul stabilit de Guvern prin:
– evaluarea;
– şi/sau reevaluarea acestor bunuri
în baza documentelor de evidenţă contabilă.
Actualmente, impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice (cu excepţia cooperativelor
de construcţie a locuinţelor şi a cooperativelor de construcţie a garajelor) se stabileşte în proporţie de
pînă la 0,1% din valoarea de bilanţ a clădirilor şi construcţiilor, iar aceasta din urmă se determină ca
valoarea medie cronologică, conform sumelor soldurilor la începutul fiecărei luni a perioadei de
gestionare.
Soldurile la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune (1 trimestru, primul semestru, 9 luni şi un
an) se iau în calcul în proporţie de 1/2.
Suma obţinută se împarte la numărul de luni ale perioadei gestionare.
Exemplu:
SRL ”Lumina” dispune de următoarele bunuri imobiliare impozabile (clădiri şi construcţii), a
căror valoare de bilanţ la data de 1 a fiecărei luni a primului semestru constituie:
Astfel, valoarea medie a bunurilor imobiliare impozabile, în primul trimestru, constituie 192083
lei
((134798/2)+133653+250968+(248458/2))/3.
Valoarea medie a bunurilor imobiliare impozabile, în al doilea trimestru, constituie 111,7 lei
((134798/2)+133653+250968+248458+246028+263448+ +
260759/2)/6=(67399+133653+250968+248458+246028+ +
263448+130379,5)/6=1340333,5/6=223388,92
Valorii medii a bunurilor imobiliare i se aplică un coeficient respectiv, şi anume, în cazul
trimestrelor:
I – 0,25; II – 0,5; III – 0,75; IV – 1.
Conform datelor de mai sus, suma impozitul pe bunurile imobiliare în trimestrul I va constitui
48,02 lei (192083 lei × 0,1% × 0,25).
În trimestrul II, suma impozitului pe bunurile imobiliare va constitui 111,7 lei
(223388,92 lei × 0,1% × 0,5).
23
Persoanele juridice prezintă calculul impozitului pe bunurile imobiliare, îndeplinesc forma BIJ.
Conform exemplului de mai sus, pentru semestrul I, forma BIJ va fi îndeplinită în felul următor:
Forma BIJ
Nr. crt. Indicatori Suma, lei
1 2 3
1 Costul mediu de bilanţ al clădirilor şi construcţiilor pe perioada
gestionară 223388,92
2 Cota impozitului, % 0,1
3 Coeficientul trimestrial 0,5
4 Suma impozitului reieşind din cotele aprobate (rîndul 1 × rîndul 2 ×
rîndul 3)/100
111,7
5 Suma înlesnirilor acordate, conform anexei – total -
6 Suma impozitului calculată pentru perioada precedentă
48,02
7 Suma impozitului către plată (rîndul 4 – rîndul 5 – rîndul 6)
63,67
Exemplu:
Obligaţia fiscală (suma calculată) a persoanei fizice „X” la impozitul funciar pentru anul 2003
constituie 4240 lei. Restanţă sau supraplată pentru anii precedenţi la acest impozit, contribuabilul nu
are. Persoana „X” intenţionează să achite acest impozit pînă la 30 iunie a anului curent.
Soluţia: beneficiind de o reducere în mărime de 15%, care constituie 636 lei (4240 lei x 0,15),
contribuabilul va achita pînă la data menţionată doar 3604 (4240-636) lei.
Pentru persoanele fizice costul bunurilor imobiliare impozabile se determină în modul stabilit de
Guvern în baza:
– documentelor care se păstrează în arhivele organelor cadastrale;
– sau în baza rezultatelor examinării obiectelor.
24
Impozitul pe bunurile imobiliare (locuinţe privatizate, proprietăţi imobiliare, construcţii şi
instalaţii pe sectoarele pentru vile, garaje) ale persoanelor fizice, inclusiv pe bunurile imobiliare ale
membrilor cooperativelor de construcţie a locuinţelor, ai cooperativelor de construcţie a garajelor şi ai
întovărăşirilor pomicole, se stabileşte în proporţie de:
– în localităţile rurale – pînă la 0,1% din costul bunurilor imobiliare;
– în oraşe şi municipii, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi – pînă la 0,2% din costul
bunurilor imobiliare;
– în municipiile Chişinău şi Bălţi – pînă la 0,3% din costul bunurilor imobiliare.
În cazurile în care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale, ale persoanelor fizice
care nu desfăşoară activitate de întreprinzător înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m2,
inclusiv cotele concrete stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare, se majorează în funcţie de
suprafaţa totală, după cum urmează:
– de la 100 la 150 m2 inclusiv – de 1,5 ori;
– de la 150 la 200 m2 inclusiv – de 2 ori;
– de la 200 la 300 m2 inclusiv – de 10 ori;
– peste 300 m2 – de 15 ori.
Exemplu:
Costul total al bunurilor imobiliare ale cetăţeanului Ion Bivol, care locuieşte în localitatea
rurală, constituie 18000 lei. Conform datelor prezentate de organul cadastral teritorial suprafaţa
totală a casei de locuit (construcţia principală) constituie 420 m2. Costul casei de locuit constituie
17000 lei .
Autoritatea publică locală a adoptat cotele concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare în
mărimea cotei maxime stabilite de legislaţie.
Să se determine impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanei fizice-cetăţean.
Soluţia:
1) Se determină valoarea bunurilor imobiliare –construcţii secundare:
18000 – 17000 = 1000 lei
2) Se determină suma impozitului pe bunurile imobiliare-construcţii secundare:
1000 × 0,1% = 1 leu
3) Se determină preţul 1m2 al suprafeţei casei de locuit:
17000/420 m2 = 40,47 lei/m2
4) Se calculează suma impozitului pe bunurile imobiliare (casa de locuit) conform normativelor
în vigoare:
Persoanele fizice care au bunuri imobiliare, inclusiv terenuri, amplasate în afara unităţii
administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază, transferă impozitul pe bunurile imobiliare
impozitul funciar, calculat pentru aceste bunuri şi terenuri, integral la bugetele satelor (comunelor),
oraşelor sau municipiilor, la locul de amplasare a bunurilor imobiliare şi a terenurilor.
25
4.4. Înlesnirile la plata impozitului pe bunurile imobiliare
Conform prevederilor Codului Fiscal, autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale sînt
în drept să acorde persoanelor fizice şi juridice scutiri sau amînări la plata impozitului pe bunurile
imobiliare pe anul fiscal respectiv, în caz de:
calamitate naturală sau incendiu, în urma cărora bunurile imobiliare au fost distruse sau au fost
deteriorate considerabil;
atribuire a terenurilor pentru evacuarea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului
înconjurător. În acest caz, pot fi acordate scutiri de impozit pe durata normativă a lucrărilor de
construcţie;
boală îndelungată sau deces al proprietarului bunurilor imobiliare confirmate prin certificatele
respective.
26
Cotele impozitului funciar se stabilesc de Parlamentul Republicii Moldova pentru o unitate de teren în
dependenţă de calitatea şi destinaţia acestora sub formă de plăţi stabile pe un termen de trei ani,
precizîndu-se anual, odată cu adoptarea Bugetului de Stat pe anul respectiv.
Cotele concrete ale impozitului funciar se stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale
administraţiei publice locale la aprobarea bugetelor respective, în limitele specificate:
Evaluare cadastrală
Tipuri de terenuri
Cu indici Fără indici cadastrali, 1
cadastrali,(1gr/ha) ha
Toate terenurile, cu excepţia păşunilor şi
fîneţelor 1,5 lei 110 lei
Păşuni şi fîneţe 0,75 lei 55 1ei
Localitatea
Impozitul funciar se calculează separat pe fiecare tip de teren ca produs dintre cota concretă a
impozitului şi:
a) suprafaţa terenurilor ce aparţine persoanei fizice sau persoanei juridice sau
b) valoarea cadastrală în grad-ha sau hectare.
Însumînd toate impozitele astfel calculate, se obţine suma anuală a impozitului funciar, care se
eşalonează în mărimi egale pe termene de plată.
Persoanele juridice şi fizice, care sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, cu excepţia
27
gospodăriilor ţărăneşti, calculează de sine stătător suma anuală a impozitului funciar şi prezintă
organelor inspectoratelor fiscale teritoriale calculul impozitului funciar pînă la data de 1 iulie a
anului fiscal.
Pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, precum şi pentru
gospodăriile ţărăneşti, calcularea impozitului şi întocmirea avizelor se efectuează conform
instrucţiunii Ministerului de Finanţe, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale
primăriilor cu participarea inspectoratelor fiscale teritoriale.
Avizele de plată a impozitului funciar se înmînează subiecţilor impunerii cel tîrziu cu 60 de zile
pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului, adică pînă la data de 15 iunie.
În conformitate cu prevederile legale, persoanele juridice şi fizice care practică activitatea de
întreprinzător urmează să achite impozitul funciar în bugetul unităţii administrativ-teritoriale
respective, în părţi egale, nu mai tîrziu de 15 august şi 15 octombrie a anului fiscal în curs, iar în
cazul achitării sumei integrale a impozitului funciar pentru anul fiscal în curs pînă la data de 30 iunie
a anului respectiv, aceste persoane beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului
ce urmează a fi achitat.
Modul de calculare a impozitului funciar pentru terenurile utilizate în scopuri agricole se
reprezintă în următoarele tabele:
Pentru terenurile cu destinaţie agricolă
care au indici cadastrali
Cota impozitului pentru Indicii cadas- Suma impozi-
Supra-faţa
un grad-hectar, Categoria terenurilor trali, (grad- tului,
(ha)
(lei) hectar) (lei)
1 2 3 4 5
1,5 Teren agricol 20 68 2040
0,75 Păşune 15 57 641,25
x Total 35 x 2681,25
Suma impozitului funciar (col.5) pe categorii de terenuri se determină ca produs al indicilor din
coloanele 1, 3, 4.
Pentru terenurile cu destinaţie agricolă, care nu au indici cadastrali
Cota impozitului
Suprafaţa,
pentru un hectar, Categoria terenurilor Suma impozitului, (lei)
(ha)
(lei)
1 2 3 5
110 Teren agricol 25 2750
55 Păşune 10 550
x Total 35 3300
Calculul se efectuează ca şi în cazul precedent, cu excepţia indicilor cadastrali.
28
f) sînt atribuite permanent căilor ferate, drumurilor auto publice, porturilor fluviale şi pistelor
de decolare;
g) sînt atribuite zonelor frontierei de stat;
h) sînt de uz public în localităţi;
i) sînt atribuite pentru scopuri agricole, în momentul atribuirii fiind recunoscute distruse, dar
ulterior restabilite – pe o perioadă de 5 ani.
Este de remarcat faptul că persoanele fizice contribuie în proporţii mai mari faţă de persoanele
juridice la formarea veniturilor bugetare prin sumele impozitului pe bunurile imobiliare prelevate.
Pentru bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, aceste impozite sînt o sursă importantă de
formare a veniturilor proprii, alcătuind circa 70% din totalul acestor venituri.
Întrebări de recapitulare:
1. Care este modalitatea de calcul al impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice?
2. Care este modalitatea de calcul al impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice?
3. Care este modalitatea de calcul al impozitului pe bunurile imobiliare (loturi, terenuri de pămînt)?
4. Care sînt termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice?
5. Care sînt termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice?
6. Care sînt termenele de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt)?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova (Titlul VI). Legea Republicii Moldova, Nr.1055-XIV din
16.06.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-129 din 12.10.2000 (modificat şi
republicat; vezi baza de date MoldInfoLex), pag. 134-138.
2. Legea Republicii Moldova privind taxele locale (nr.186-XIII din 19.07.94. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 8/68 din 06.10.1994) cu modificările ulterioare (vezi baza de date
MoldInfoLex).
3. Legea Republicii Moldova pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, Nr.1056-XIV
din 16.06.2000, Monitorul Oficial, nr.127-129/886 din 12.10.2000 (inclusiv anexele 1 şi 2).
29
5.1. Resursele naturale: caracteristică generală
Resursele naturale sînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut,
prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea
de bunuri materiale şi spirituale.
Resursele naturale se folosesc ca mijloace de muncă, surse de energie, de materie primă şi de
materiale, nemijlocit ca obiecte de consum şi recreare, ca bancă a fondului genetic sau sursă de
informaţii despre lumea înconjurătoare.
Resursele naturale care se regenerează în circuitul substanţelor din biosferă sau pot fi întregite
artificial într-o perioadă de timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate
economică a omului) sînt resurse naturale renovabile, ca, de exemplu: pămînturile, pădurile, apele
freatice şi subterane, apele rîurilor, lacurilor, acumulărilor, canalelor, flora şi fauna.
Resursele naturale care nu se regenerează în circuitul substanţelor din biosferă într-o perioadă de
timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului) sînt
resurse naturale nerenovabile, ca, de exemplu: petrolul, gazele naturale, gazul comprimat, substanţele
minerale utile solide.
Resursele naturale care au o importanţă pentru întreaga populaţie a ţării (condiţionează direcţiile
strategice ale dezvoltării ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale: pămînturile, pădurile,
apele de suprafaţă, subterane (de mare adîncime), petrolul, gazele naturale, gazul comprimat,
substanţele minerale utile solide (cu excepţia celor larg răspîndite).
Resursele naturale care au o importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai limitat sînt resurse
naturale locale: apele freatice (pînza de apă care se află pe primul strat impermeabil de la suprafaţa
pămîntului), substanţele minerale utile solide larg răspîndite.
Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele naţionale sau la resursele locale sînt:
• Valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea municipiului, raionului sau ţării;
• Constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale;
• Răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane;
• Folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de transport şi altor sisteme
de stat, obiectelor de telecomunicaţie şi ale serviciului meteo;
• Valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală.
Resursele naturale atrase (folosite) în circuitul economic sînt resursele naturale destinate
exploatării.
Resursele naturale destinate exploatării (resursele utilizabile), dar neatrase în procesul de
activitate economică sînt resursele naturale de rezervă.
Resursele naturale care prezintă o valoare deosebită pentru menţinerea echilibrului ecologic şi
care nu pot fi atrase în procesul de activitate economică sînt resurse naturale protejate.
Raportarea resurselor naturale la categoria resurselor destinate exploatării, resurselor de rezervă
sau resurselor protejate se efectuează de Guvern, la propunerea organului de stat abilitat cu gestiunea
resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, cu concursul Academiei de Ştiinţe a
Moldovei şi al altor instituţii ştiinţifice.
Obiectele şi condiţiile naturale care pot fi folosite în scopuri curative şi de profilaxie a bolilor se
raportează la resursele naturale curative: apele subterane minerale curative şi de masă, nămolurile
curative.
Resursele naturale care marchează, traversează frontierele dintre două sau mai multe ţări ori îşi au
amplasamentul la frontieră, sînt resursele naturale transfrontaliere: fluviul Nistru şi rîul Prut, lacurile
Cahul şi Ialpug, zăcămintele de petrol şi de gaze naturale a căror exploatare influenţează cantitatea şi
calitatea minereurilor statului vecin, fauna (inclusiv ihtiofauna).
Plătitorii pentru folosirea resurselor naturale sînt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străinii,
indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, care în activitatea lor folosesc resurse
naturale cu extragerea sau neextragerea acestora din mediul natural.
Obiectele folosirii contra plată sînt: pămîntul, apele subterane şi de suprafaţă, zăcămintele
minerale, pădurile, diferitele resurse biologice (inclusiv regnul animal şi resursele piscicole), aerul (în
scopuri tehnologice).
30
Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale depinde de starea şi de valoarea lor de
consum, de posibilitatea înlocuirii în procesul de producţie a resurselor naturale respective prin altele
sau prin materie primă, de cheltuielile pentru restabilirea sau menţinerea lor în stare utilizabilă.
Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale (atît în cazul respectării limitei, cît şi al
supralimitei) se stabileşte, la propunerea Guvernului, prin Legea bugetului de stat pe anul respectiv.
Pentru arenda sau concesiunea resurselor naturale se percep anumite plăţi al căror cuantum se
stabileşte de către proprietar în funcţie de preţul resurselor naturale.
Preţul resurselor naturale este expresia valorii lor economice reflectată în evaluarea economică şi
extraeconomică, ce diferă în funcţie de poziţia geografică şi calitatea resurselor.
Pentru unele categorii de beneficiari, pot fi stabilite facilităţi provizorii la plata pentru folosirea
resurselor naturale.
Nomenclatorul unor astfel de beneficiari, facilităţile, precum şi termenul lor de valabilitate, se
stabileşte, la propunerea Guvernului, prin Legea bugetului de stat pe anul respectiv.
31
– apelor subterane extrase din subsol concomitent cu minereuri sau extrase pentru prevenirea
(lichidarea) acţiunilor dăunătoare ale acestor ape;
– apei folosite la stingerea incendiilor;
– apelor consumate de întreprinderile Societăţii Orbilor, Societăţii Surzilor, Societăţii
Invalizilor, de instituţiile medico-sanitare publice.
Cuantumul exact al taxei se calculează separat pentru fiecare zăcămînt şi se indică la eliberarea
licenţei. La calcularea taxei se iau în considerare volumul extracţiei mineralului util şi pierderile
suportate în procesul de extracţie a acestuia.
32
Suma taxelor periodice stabilite pentru mineralele utile extrase, împreună cu pierderile normative
aferente, se include în costul producţiei.
Taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane pentru construcţii subterane, altele decît cele
destinate extracţiei mineralelor utile, se încasează o singură dată, iar cuantumul ei se stabileşte în
limita a 1–3% din costul de deviz al obiectivului în cauză.
Taxa pentru dreptul de a folosi spaţii subterane în alte scopuri decît cele destinate extracţiei
mineralelor utile, se încasează anual, iar cuantumul ei se stabileşte în limita de 0,1% din costul de
deviz al construcţiei subterane.
33
din cele subterane, cu excepţia apei din izvoarele de suprafaţă şi cele subterane destinate îmbutelierii
în sticle şi în alte recipiente, folosite în scopuri curative şi în calitate de apă potabilă.
Să se determine obligaţia fiscală a persoanei juridice privind taxa pentru apă în perioada de gestiune
dată, dacă Concernul Republican pentru Gospodăria Apelor „Apele Moldovei” a stabilit limitele
consumului de apă în volum de 80 m3.
Rezolvare:
1) Determinăm taxa pentru apa captată în limita stabilită de 80 m3
80 m3/10 m3 × 5 lei = 40 lei;
2) Determinăm taxa pentru apa captată supralimita stabilită de 80 m3
(95-80) m3/10 m3 × 5 lei × 3 = 22,5 lei;
3) Determinăm taxa pentru toată apa
40 lei + 22,5 lei = 62,5 lei
Răspuns: Obligaţia fiscală a persoanei juridice „Alunelul” pentru perioada de gestiune – iunie
2004 – constituie 62,5 lei.
Întrebări de recapitulare:
Bibliografie:
6. Legea cu privire la Resursele naturale, Nr.1102-XIII din 06.02.97, Monitorul Oficial, nr.40/337
din 19.06.97.
7. Legea bugetului de stat al Republicii Moldova pe anul 2004 Nr. 474-XV din 23 noiembrie 2003.
Cuvinte-cheie:
• livrare de mărfuri;
• livrare (prestare) de servicii;
• importul de mărfuri;
• importul de servicii
• exportul mărfurilor şi serviciilor;
34
• cota-standard;
• cota redusă;
• scutiri;
• taxă pe valoarea adăugată colectată;
• T.V.A. deductibilă;
• limita posibilă pentru restituire.
35
către întreprinderile producătoare şi reţelele de distribuţie, întreprinderile de termoficare
locale, cazangerii, staţii termice şi staţii-grup;
• mărfurile şi serviciile destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni
asimilate lor în R.M., precum şi a uzului sau consumului personal al membrilor personalului
diplomatic şi administrativ-tehnic al acestor misiuni şi al membrilor familiei care locuiesc
împreună cu ei, pe bază de reciprocitate, în modul stabilit de Guvern;
• mărfurile şi serviciile organizaţiilor internaţionale în limitele acordurilor la care R.M. este
parte. Lista organizaţiilor internaţionale se stabileşte în Legea bugetului pe anul fiscal
respectiv;
• lucrările de construcţie a locuinţelor efectuate prin metoda ipotecară;
• mărfurile (serviciile) livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al
Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al R.M.,
livrate în interiorul zonei economice libere, precum şi cele livrate între rezidenţii diferitelor
zone economice libere ale R.M. Mărfurile livrate din zona economică liberă pe restul
teritoriului vamal al R.M. se impun cu T.V.A. conform legislaţiei fiscale.
Cota redusă de 8% se aplică la:
• pîine, produse de panificaţie;
• lapte şi produsele lactate, livrate pe teritoriul R.M., cu excepţia produselor alimentare pentru
copii care sînt scutite de T.V.A.
Cota redusă de 5% se aplică la: gazele naturale şi gazele lichefiate, atît la cele importate, cît şi la
cele livrate pe teritoriul R.M.
36
7. Serviciile legate de operaţiunile de acordare de licenţe şi eliberarea de brevete (cu excepţia
celor ce se efectuează pe bază de intermediere), referitoare la obiectele proprietăţii
industriale, precum şi obţinerea dreptului de autor;
8. Vînzarea proprietăţii confiscate şi fără stăpîn, bunurile trecute în proprietatea statului cu
drept de succesiune, proprietatea întreprinderilor declarate falimentare; comorile;
9. Serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrînilor, precum şi mărfurile din contul
organizaţiilor de binefacere, destinate pregătirii pachetelor pentru bătrînii nevoiaşi şi
distribuite gratuit;
10. Serviciile medicale, cu excepţia celor cosmetice; medicamentele atît indicate în
Nomenclatorul de stat de medicamente, cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii, precum şi
materia primă medicamentoasă, materialele, articolele, ambalajul primar şi secundar utilizate
la prepararea şi producerea medicamentelor, autorizate de Ministerul Sănătăţii, cu excepţia
alcoolului etilic, mijloacelor cosmetice, articole de uz medical, articole ortopedice şi de
protejare şi tehnică medicală, biletele de tratament (inclusiv cele fără cazare) şi de odihnă în
staţiunile balneoclimaterice, biletele turistice şi de excursie, fără costul serviciilor de
intermediere legate de procurarea acestora; mijloacele tehnice, inclusiv transportul auto,
folosit exclusiv în scopuri legate de profilaxia invalidităţii şi reabilitarea invalizilor;
11. Serviciile şi produsele organizaţiilor sferei alimentaţiei publice din sfera social-culturală
finanţată din buget, precum şi ale cantinelor specializate în alimentarea bătrînilor nevoiaşi
din contul organizaţiilor de binefacere;
12. Serviciile financiare: acordarea sau transmiterea creditelor, garanţiilor de credit, inclusiv
gestionarea împrumuturilor, creditelor sau garanţiilor de credit din partea creditorilor;
operaţiile legate de circulaţia valutei, operaţiile legate de emiterea acţiunilor, obligaţiunilor,
cambiilor şi altor hîrtii de valoare; serviciile legate de gestionarea fondurilor investiţionale şi
fondurilor nestatale de pensii; operaţiile de asigurare şi reasigurare, cu excepţia serviciilor
prestate de agenţii de asigurare.
13. Serviciile poştale, inclusiv distribuirea pensiilor, subvenţiilor şi indemnizaţiilor;
14. Serviciile legate de jocurile de noroc, cu excepţia serviciilor a căror valoare, totală sau
parţială, a fost inclusă în plata pentru intrare şi a altor servicii prestate spectatorilor şi
participanţilor;
15. Loteriile;
16. Lucrările de cercetări ştiinţifice şi de construcţie experimentale, efectuate din contul
mijloacelor bugetare;
17. Serviciile rituale, prestate de întreprinderile de pompe funebre, de cimitire şi crematorii;
ritualurile şi ceremoniile efectuate de organizaţiile religioase;
18. Cazarea în cămine, serviciile comunale acordate populaţiei; închirierea spaţiului locativ,
deservirea tehnică a blocurilor de locuinţe, alimentarea cu apă, canalizarea, salubrizarea,
folosirea ascensoarelor;
19. Serviciile prestate de transportul în comun urban, transportul de pasageri suburban şi
interurban auto, feroviar şi fluvial;
20. Energia electrică importată şi livrată către reţelele de distribuţie, cu excepţia serviciilor de
transport al energiei electrice importate;
21. Metalele preţioase şi pietrele preţioase, în orice formă şi în orice stare, inclusiv deşeurile
care conţin metale preţioase, procurate de Vistieria de Stat;
22. Serviciile ce ţin de autentificarea drepturilor deţinătorilor de teren;
23. Producţia de carte şi publicaţiile periodice, precum şi serviciile de editare a producţiei de
carte şi publicaţiilor periodice, cu excepţia celor cu caracter publicitar şi erotic;
24. Timbrele de acciz importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor;
25. Mijloacele fixe depuse în capitalul social al agenţilor economici.
37
II)
T.V.A. nu se aplică:
a) mărfurilor, la introducerea pe teritoriul vamal şi plasarea în regimurile vamale de tranzit,
depozit vamal, transformare sub supraveghere vamală, depozit vamal liber, nimicire,
renunţare în folosul statului;
b) mărfurilor autohtone, plasate în regimul vamal de reimport sau perfecţionare pasivă la
introducerea pe teritoriul vamal;
c) mărfurilor plasate în regimul vamal de admitere temporară.
III)
Mărfurilor străine li se aplică T.V.A. la introducerea acestora pe teritoriul vamal şi plasarea lor în
regimul vamal perfecţionare activă, cu restituirea ulterioară a sumei T.V.A. achitate la scoaterea de pe
teritoriul vamal a produselor rezultate din prelucrare. T.V.A. se restituie în conformitate cu
instrucţiunile IFPS de pe lîngă MF, într-un termen ce nu depăşeşte 45 zile.
IV)
La scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport, se restituie
suma T.V.A. achitată la introducerea acestor mărfuri pe teritoriul vamal. T.V.A. se restituie în
conformitate cu instrucţiunile IFPS de pe lîngă MF, într-un termen ce nu depăşeşte 45 de zile.
V)
T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor destinate magazinelor ce deservesc în
exclusivitate misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate lor în R.M. şi personalul acestora.
VI)
T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor destinate acordării de asistenţă în caz de
calamitate naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale, precum şi pentru livrările de
mărfuri, servicii definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.
VII)
T.V.A. nu se aplică materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare
procesului de producţie, importate de întreprinderile Societăţii Orbilor, Societăţii Surzilor şi Societăţii
Invalizilor.
VIII)
T.V.A. nu se aplică producţiei atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lîngă spitalele de
psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, în care muncesc persoane handicapate.
38
În cazul în care subiectul impozabil nu va efectua livrări impozabile şi nu va dori să rămînă
înregistrat, el este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat precum că, în ultimele 12 luni,
volumul livrărilor nu a depăşit plafonul stabilit pentru înregistrare. Dacă subiectul impozabil doreşte
să anuleze actul de înregistrare şi înştiinţează despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat, el trebuie să
dovedească că, în viitor, volumul livrărilor impozabile nu va depăşi plafonul stabilit pentru
înregistrare. În acest caz, Serviciul Fiscal de Stat anulează înregistrarea.
Anularea înregistrării intră în vigoare de la data încetării livrărilor impozabile de către subiectul
impozabil sau după expirarea lunii în care au fost primite înştiinţarea şi dovezile prevăzute mai sus.
Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să anuleze înregistrarea, dacă contribuabilul nu-şi onorează
obligaţiunile (declararea şi achitarea T.V.A.).
În momentul anulării înregistrării contribuabilului la T.V.A., el se consideră ca subiect care a
efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri şi a mijloacelor fixe şi trebuie să achite
datoria la T.V.A. pe această livrare, cu excepţia transmiterii dreptului de desfăşurare a activităţii de
întreprinzător. Valoarea impozabilă a livrării respective se consideră valoarea ei de piaţă.
39
6.5. Modul de calculare a obligaţiei fiscale a T.V.A.
Pentru determinarea T.V.A., ce trebuie achitată la buget pentru fiecare perioadă fiscală, este
necesar de calculat:
1. T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată de către consumatori pentru mărfurile,
serviciile livrate lor – T.V.A. colectată;
2. T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor la procurarea bunurilor materiale
şi la prestarea serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale importate) – T.V.A.
deductibilă.
Obligaţia fiscală a T.V.A. (T.V.A. ce trebuie achitată la buget) se determină în modul următor:
T.V.A. buget = T.V.A. colectată – T.V.A. deductibilă.
T.V.A. colectată şi T.V.A. deductibilă se calculează în baza Registrului de evidenţă a livrărilor şi
Registrului de evidenţă a procurărilor (care sînt completate în baza facturilor fiscale.
Dacă suma T.V.A .achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor
materiale, serviciilor depăşeşte T.V.A. primită sau care urmează să fie primită de la consumatori
pentru mărfurile, serviciile livrate în această perioadă, adică T.V.A. deductibilă > T.V.A. colectată, atunci
diferenţa se reportează în următoarea perioadă fiscală şi devine o parte a sumei T.V.A. ce urmează a fi
achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în această perioadă.
Exemplu: în luna martie agentul economic a efectuat următoarele operaţiuni:
a) a realizat pe teritoriul R.M. produse în valoare de 60000 lei;
b) a primit de la furnizori materie primă şi materiale în sumă de 180000 lei (inclusiv T.V.A.);
c) a importat marfă în sumă de 9000 lei (inclusiv T.V.A.).
Determinaţi T.V.A. ce trebuie achitată la buget pentru luna martie.
Rezolvare:
1) T.V.A. col. = 60000 × 20%/100% = 12000 lei
2) T.V.A. ded. = (180000+9000) × 20%/120% = 31500 lei
3) T.V.A. bug. = 12000 – 31500 = - 19500 lei (se trece în cont pentru perioada următoare –
luna aprilie)
Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi la serviciile procurate de către întreprinderile ce produc
pîine şi produse de panificaţie şi întreprinderile ce prelucrează lapte şi produse lactate depăşeşte suma
T.V.A. la livrările de pîine şi produse de panificaţie, lapte şi produse lactate, diferenţa se restituie din
buget în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulţită cu valoarea livrării ce se impozitează la cota
redusă. T.V.A. se restituie în conformitate cu instrucţiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de
pe lîngă Ministerul de Finanţe, Nr.10 din 23.07.2001 (M.O., Nr.100-101 din 18.08.2001), într-un
termen ce nu va depăşi 45 de zile.
Exemplul A: admitem că suma T.V.A. aferentă valorilor materiale procurate (T.V.A. ded.) în luna
februarie 2004 a constituit 125300 lei. Valoarea livrărilor impozabile la cota redusă – 937500 lei.
T.V.A. aferentă acestor livrări (T.V.A. col.) constituie:
T.V.A. col = 937500 × 8%/100% = 75000 lei.
Astfel, suma T.V.A. care urmează a fi restituită din buget va constitui:
937500 × 20%/100% = 187500 lei (limita posibilă pentru restituire). Însă, datorită faptului că
depăşirea sumei T.V.A. aferentă livrărilor efectuate impozabile la cota redusă constituie (-50300 lei)
= 75000 – 125300, ceea ce este mai mic decît 187500 lei, spre restituire se va solicita suma de 50300
lei şi nu 187500 lei.
Exemplul B: admitem că suma T.V.A. pentru valorile materiale procurate în luna noiembrie 2002
a constituit 225800 lei. Valoarea livrărilor impozabile la cota redusă este de 800000 lei. T.V.A.
pentru aceste livrări constituie:
T.V.A. col. = 800000 × 8%/100% = 64000 lei.
T.V.A. ded. = 225800 lei.
T.V.A. bug. = 64000 lei – 225800 lei = -161800 lei.
Limita posibilă pentru restituire = 800000 × 20%/100% = = 160000 lei
T.V.A. spre restituire = 160000 lei, deoarece această sumă este mai mică de 161800 lei.
Subiecţii impozabili care importă servicii pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită
T.V.A. în momentul achitării plăţii pentru serviciul importat. T.V.A. se restituie în conformitate cu
40
instrucţiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe Nr.10 din
23.07.2001 (M.O., Nr.100-101 din 18.08.2001), într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.
Dacă depăşirea sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că
subiectul impozabil a efectuat o livrare ce se impozitează la cota „zero”, acesta are dreptul la
restituirea sumei cu care a fost depăşită T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate achitată prin
intermediul contului de decontare, în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulţită cu valoarea livrării, ce
se impozitează la cota zero. T.V.A. se restituie în conformitate cu instrucţiunile Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat de pe lîngă Ministerul de Finanţe, într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.
Exemplu: în luna august, S.A. „Cristina” a efectuat livrări de mărfuri: pe piaţa internă de
108000 lei, la export – 160000 lei. Achiziţiile de materii prime şi materiale au constituit 189000 lei
(fără T.V.A.). Deci:
T.V.A. col. = 108000 × 20%/100% + 160000 × 0% = = 21600 lei
T.V.A. ded. = 189000 × 20%/100% = 37800 lei
T.V.A. bug. = 21600 – 37800 = -16200 lei.
Calculăm limita posibilă pentru restituire: 160000 × 20% = = 32000 lei. În acest caz, bugetul va
restitui agentului suma T.V.A. = 16200 lei, deoarece ea nu depăşeşte limita calculată.
Astfel, determinarea sumelor spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală, iar
restituirea sumelor T.V.A. se permite numai în urma unui control tematic, organizat în baza cererii
contribuabilului depuse la serviciul fiscal.
Trecerea în cont a T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate. În cazul achitării T.V.A.
la buget, subiecţilor impozabili înregistraţi li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate
furnizorilor pe valorile materiale şi serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în
procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător, cu excepţia serviciilor importate. Suma T.V.A.
pentru serviciile importate se reportează la cheltuieli.
Suma T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată pentru valorile materiale şi serviciile
procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. nu se trece în cont şi se
reportează la cheltuieli.
Suma T.V.A. achitată pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea
livrărilor atît impozabile, cît şi neimpozabile se trece în cont numai dacă se duce o evidenţă aparte a
achitării plăţilor pentru ele şi dacă valoarea impozabilă a livrărilor impozabile depăşeşte 50% din
valoarea tuturor livrărilor efectuate de către subiectul impozabil şi se reportează la cheltuieli, dacă
valoarea impozabilă a livrărilor impozabile nu depăşeşte 50% din valoarea tuturor livrărilor efectuate
de către subiectul impozabil.
Suma T.V.A. achitată pe valorile materiale, serviciile procurate de către subiectul impozabil în
scopul organizării de activităţi distractive ce nu ţin de domeniul activităţii de întreprinzător nu se trece
în cont, ci se reportează la cheltuieli. Subiecţii impozabili a căror activitate de întreprinzător constă în
organizarea distracţiilor şi timpului liber, iar valorile materiale, serviciile procurate sînt folosite
nemijlocit pentru desfăşurarea acestei activităţi, au dreptul la trecerea în cont a T.V.A. pe valorile
materiale, serviciile procurate.
Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată
pe valorile materiale, serviciile procurate, dacă dispune:
• De factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată T.V.A.;
• De documentul eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea T.V.A. pe mărfurile
importate.
Factura fiscală. Factura fiscală reprezintă un document care, după indicatorii pe care-i conţine,
îndeplineşte funcţiile facturii de expediţie şi ale facturii T.V.A. în ansamblu.
Astfel, factura fiscală este eliberată pentru livrările impozabile efectuate nemijlocit de către agenţii
economici înregistraţi în calitate de subiecţi impozabili cu T.V.A., care anterior eliberau facturi
T.V.A. sau se vor înregistra conform cerinţelor Codului Fiscal (Titlul III) în calitate de plătitori de
T.V.A. şi vor efectua livrări de mărfuri şi servicii impozitate cu T.V.A. la cotele standard, reduse sau
zero.
Facturile fiscale nu se eliberează în cazurile în care:
• Se efectuează livrări de mărfuri şi servicii scutite de T.V.A.;
41
• Se efectuează livrări de mărfuri şi servicii de către un agent economic neînregistrat în
calitate de plătitor de T.V.A.;
• Lipseşte trecerea dreptului de proprietate asupra valorilor materiale de la un agent economic
la altul (de exemplu, în cazul transmiterii mărfurilor la păstrare de către un subiect impozabil
cu T.V.A. – proprietarul mărfii);
• Transportarea mărfurilor se efectuează în cadrul unei unităţi economice, adică are loc
circulaţia internă a acestora.
În toate aceste cazuri, agentul economic completează şi eliberează doar facturile de expediţie.
Facturile fiscale nu se eliberează şi în cazurile prevăzute anterior pentru facturile T.V.A., adică la:
• Importul serviciilor;
• Primirea avansului pentru livrările de mărfuri şi servicii ce urmează a fi efectuate, cu
excepţia vînzării ediţiilor periodice impozabile cu T.V.A. prin abonarea la acestea şi prestării
serviciilor de publicitate;
• Livrarea mărfurilor, serviciilor populaţiei cu plată în numerar, inclusiv la decontările cu
populaţia prin intermediul serviciului instituţiilor financiare, I.S. „Poşta Moldovei” şi altor
persoane autorizate.
Trebuie menţionat că, la cererea consumatorului, factura fiscală urmează a fi eliberată.
Facturile fiscale vor fi eliberate subiecţilor impozabili cu T.V.A. nemijlocit de către subdiviziunile
teritoriale ale IFPS, contraplată şi contrasemnăturii persoanelor autorizate, la prezentarea delegaţiei,
certificatului de atribuire a codului fiscal şi certificatului ce autentifică înregistrarea în calitate de
subiect impozabil cu T.V.A..
Pentru livrările de mărfuri, factura fiscală este completată în 3 sau 5 exemplare (după caz), iar
pentru livrările de servicii – în 2 exemplare, şi anume:
1) pentru livrările de mărfuri, în cazul cînd se perfectează 3 exemplare, primul exemplar rămîne
la furnizor, exemplarul 2 se transmite cumpărătorului, exemplarul 3 – transportatorului;
2) pentru livrările de mărfuri, cînd se perfectează 5 exemplare, primul exemplar rămîne la
furnizor şi serveşte la scoaterea din gestiune a valorilor materiale; exemplarele 2,3,4 – se
transmit şoferului, care transmite exemplarul 2 cumpărătorului, iar celelalte exemplare rămîn
la dispoziţia transportatorului şi se anexează la factura pentru transportul efectuat şi foaia de
parcurs; exemplarul 5 îl completează furnizorul, servind drept autorizaţie de ieşire a
autovehiculului de la locul de încărcare.
3) Pentru livrările de servicii, primul exemplar rămîne la prestatorul de servicii, iar exemplarul
2 se eliberează beneficiarului de servicii.
Factura fiscală trebuie să includă următoarele informaţii:
1) numărul curent al facturii;
2) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului;
3) data eliberării facturii;
4) data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii;
5) denumirea (numele) şi adresa cumpărătorului;
6) tipul livrării;
7) pentru fiecare tip de livrare de mărfuri, servicii:
a) cantitatea mărfii;
b) preţul unui articol de marfă fără T.V.A.;
c) cota T.V.A.;
d) suma T.V.A. pe un articol de marfă;
e) suma totală a livrării de mărfuri, servicii care trebuie achitată;
f) suma totală a T.V.A.
În factura fiscală, la livrările de export, trebuie să fie indicat că bunurile sînt destinate exportului,
precum şi ţara de destinaţie. Facturile fiscale se numerotează în ordine succesivă şi se păstrează la
furnizor în aceeaşi ordine.
Pentru vînzarea cu amănuntul în locurile special amenajate, cu plată în numerar, eliberarea facturii
fiscale nu este obligatorie, dacă sînt respectate următoarele condiţii:
42
a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar la fiecare punct
comercial şi de prestări servicii în conformitate cu legislaţia privind efectuarea decontărilor
băneşti pentru operaţiile comerciale sau serviciile prestate. Înscrierea se efectuează în
momentul primirii sau achitării sumei în numerar. La sfîrşitul fiecărei zile de lucru se face
bilanţul.
b) la sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în documentaţia de evidenţă, este înscrisă suma totală a
T.V.A. pe livrările efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor materiale procurate se
introduc datele din facturile fiscale care au fost achitate în numerar.
În cazul livrării serviciilor contraplată în numerar, factura fiscală se eliberează în momentul
primirii banilor sau pînă în acest moment.
Factura fiscală conţine 25 de rubrici care, convenţional, pot fi structurate în 4 părţi:
• Partea introductivă;
• Partea calitativă;
• Partea cantitativă;
• Partea însoţitoare.
Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător
achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale, adică pînă în momentul
introducerii mărfurilor pe teritoriul R.M. Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum
personal, a căror valoare depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv, achită T.V.A.
în momentul controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care valoarea depăşeşte limita
stabilită.
Pentru importator, valoarea mărfurilor pe baza căreia se calculează T.V.A. este costul mărfurilor
la momentul intrării în R.M., inclusiv toate taxele legate de import, taxele vamale, impozitele,
asigurarea, fraht (document comercial care însoţeşte încărcătura sau marfa transportată pe calea ferată
şi în care se menţionează mărfurile, expeditorul şi destinatarul, staţia de destinaţie şi taxele
respective), cheltuielile de transport, royalty şi alte plăţi care urmează a fi achitate de către importator.
Importatorii sînt obligaţi să prezinte documentele, care confirmă valoarea mărfurilor importate,
cum ar fi: factura fiscală, contractele sau alte documente stabilite de legislaţie.
43
Achitarea T.V.A. pentru mărfurile importate de către subiecţii impozabili se efectuează pînă la sau
în momentul prezentării declaraţiilor vamale necesare sau a declaraţiei verbale, în cazul în care
persoana fizică efectuează importul mărfurilor pentru folosinţă proprie. T.V.A. va fi impusă la cota
20% de la valoarea mărfurilor calculată, cu excepţia mărfurilor, a căror cotă este 0%. Importatorii de
mărfuri sînt obligaţi să indice codul lor fiscal în declaraţia vamală cu excepţia cazurilor cînd mărfurile
nu sînt destinate revînzării sau altei activităţi de întreprinzător.
Subiecţii impozabili, care importă mărfuri în scopuri de întreprinzător, au dreptul de a trece în
cont T.V.A. achitată la import, luînd în consideraţie restricţiile privind trecerea în cont a T.V.A.
pentru subiecţii impozabili care efectuează livrări scutite de impozit.
Importul serviciilor. Serviciile importate în R.M. sînt obiecte ale impozitării şi sînt definite în
conformitate cu art. 93 al CF.
Valoarea serviciilor importate se consideră preţul achitat sau care urmează a fi achitat furnizorului
de către persoana juridică sau fizică – beneficiarul serviciilor prestate. Valoarea va include plăţile
efectuate în R.M. sau plăţile efectuate în afara teritoriului ei.
Persoanele juridice sau fizice, care sînt înregistrate în calitate de contribuabili ai T.V.A. sau care
sînt obligate să se înregistreze conform prevederilor CF, sînt obligate să considere aceste servicii
importate ca livrări efectuate de ei înşişi.
Exporturile. Cota zero şi documentele care confirmă exportul.
Subiecţii impozabili care exportă mărfuri sau servicii din R.M. se impozitează la cota zero.
Pentru a obţine dreptul de restituire a T.V.A. pe mărfurile, serviciile exportate, subiectul impozabil
trebuie să prezinte următoarele documente:
• documentul de confirmare a sosirii mărfurilor în ţara de destinaţie se consideră declaraţia
vamală a ţării destinatare, ce confirmă perfectarea mărfurilor importate în regimul vamal,
punerea în circulaţie liberă (în original sau copie, inclusiv traducerea lor oficială);
Totodată, în lipsa declaraţiei vamale, ce serveşte ca document de confirmare, pot servi şi
documentele comerciale de dispoziţie, care, în dependenţă de tipul transportului, sînt:
• la transportarea de către transportul auto – CMR;
• la transportarea de către transportul feroviar – Railway Bill (foaie de trăsură feroviară);
• la transportarea de toate tipurile de transport naval (inclusiv pe mare şi rîu) - Conosament;
• la transportarea de către transportul avia – Airway Bill (foaie de trăsură avia).
Documentele menţionate sînt necesare în calitate de document de însoţire la transportul
internaţional. În aceste documente, se notează despre traversarea hotarelor statelor prin care trece
marfa, cît şi menţiunea despre sosire a mărfii în punctul de destinaţie.
La transportarea internaţională a pasagerilor, la documentele ce confirmă efectuarea livrărilor de
export se referă următoarele:
• la transportarea cu transportul auto: la efectuarea transportărilor regulate – foaia de parcurs;
fişa de evidenţă a biletelor; la efectuarea transportărilor unice - foaia de parcurs, borderourile
de control;
• la transportarea cu transportul feroviar – fişa de evidenţă a biletelor;
• la transportarea cu transportul avia – însărcinarea de navigaţie.
La prestarea altor servicii de export, este necesar un document ce confirmă efectuarea serviciilor
sau documentul de decontare a subiectului impozabil care prestează servicii şi confirmarea în scris a
nerezidentului – consumatorului de servicii. Confirmarea prestării în scris a serviciilor este necesar să
fie prezentată în limba de stat ( întocmită prin traducere oficială).
În cazul lipsei documentelor care confirmă exportul, subiectul impozabil nu are dreptul să pretindă
restituirea T.V.A. în mărime de 0%. Totodată, în asemenea caz T.V.A. se calculează indiferent de
faptul dacă subiectul impozabil percepe sau nu T.V.A. de la consumator.
Valoarea tuturor livrărilor, mărfurilor sau serviciilor exportate într-o perioadă fiscală se indică în
declaraţia T.V.A. în coloana respectivă. În acest caz, T.V.A. pe aceste livrări nu se indică, cu condiţia
prezentării confirmărilor documentare despre efectuarea exportului.
În cazul transportării pasagerilor cu toate tipurile de transport pe rutele internaţionale T.V.A. nu se
include în costul tichetului, deoarece astfel de servicii sînt impozitate la cota zero.
Mărfurile şi serviciile care însoţesc prestarea serviciilor de transportare internaţională de toate
44
tipurile de transport, incluse în costul tichetelor, sînt considerate ca parte a serviciului impozabil la
cota zero. Transportarea pasagerilor pe rute internaţionale tur-retur se consideră ca o singură
transportare.
Exemplul 1: Domnul Croitoru, arhitect, rezident în R.M., proiectează clădiri în România. O parte
din lucrul preliminar îl efectuează în R.M., iar lucrul de bază – pe teritoriul României, domnului
Madan, care se află în România. Serviciul în cauză este consumat în afara R.M. şi se impozitează la
cota zero.
Exemplul 2: Domnul Mocanu, rezident în R.M., prestează servicii de consulting domnului Capiţa
– rezident în Ucraina, care vizitează R.M. pentru a beneficia de acest serviciu. Astfel de serviciu ce se
consumă în R.M. nu este serviciu de export şi se impozitează la cota-standard a R.M.
45
atribuiţi la categoria Contribuabili mari depun cererea la IFPS (DUCCM). Toate documentele de
restituire întocmite de DUCCM, în vederea emiterii deciziei de restituire, se prezintă Comisiei
republicane privind restituirea.
Comisiile teritoriale privind restituirea se formează la fiecare IFS teritorial şi au următoarea
componenţă: şeful inspectoratului, şefii direcţiilor competente şi alţi colaboratori.
Determinarea şi reflectarea sumelor T.V.A. spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă
fiscală separat, dar poate fi solicitată:
• o dată pe trimestru – în cazul sumelor spre restituire ce depăşesc 500 000 lei;
• o dată pe semestru – în cazul sumelor spre restituire de la 100000 lei pînă la 500000 lei;
• o dată pe an – în cazul sumelor spre restituire de pînă la 100000 lei.
La determinarea sumelor T.V.A. spre restituire se verifică corectitudinea trecerii în cont a sumelor
T.V.A., respectarea prevederilor Codului Fiscal cu privire la provenienţa facturilor fiscale, modul de
completare a lor etc. În caz de necesitate, se solicită controale de contrapunere la furnizorii mărfii
exportate pe principiu pînă la producătorul sau importatorul ei.
Determinarea sumei T.V.A. spre restituire în cazul efectuării exporturilor se face în modul următor:
a) suma T.V.A. trecută în cont în fiecare perioadă fiscală rezultată cu eventualele diferenţe,
determinate în urma verificării prevăzute mai sus, formează T.V.A. aferentă facturilor fiscale
acceptate la deduceri(trecere în cont);
b) se determină cota-parte a T.V.A. aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul
conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat pînă în momentul controlului fără
dreptul la recalculările ulterioare;
c) se determină suma T.V.A. aferentă valorii mărfurilor (serviciilor) livrate la cota zero, prin
aplicarea cotei T.V.A. standard la valoarea acestei livrări;
d) se va accepta spre restituire numai suma T.V.A. determinată ca diferenţa dintre suma T.V.A.
atribuită la deduceri, inclusiv trecută în cont din perioada precedentă şi suma T.V.A. calculată
pentru livrările efectuate, înmulţită la cota-parte a T.V.A. aferentă facturilor achitate
furnizorilor prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat, dar nu
mai mare decît suma determinată la punctul c).
Cu derogare la prevederile punctului b) şi d), se acceptă determinarea sumelor T.V.A. spre restituire,
dar nu mai mare decît suma stabilită la punctul c), numai în cazurile cînd pentru aceasta este Hotărîrea
Consiliului Coordonator al IFPS.
Modul de restituire a sumelor T.V.A. din buget este aplicat faţă de contribuabilii înregistraţi ca
plătitori de T.V.A., în funcţie de grupa de credibilitate la care au fost atribuiţi. Restituirea sumelor
T.V.A. mai mici de 200000 lei, solicitate pentru o perioadă fiscală, se face prin decizia Comisiei
teritoriale privind restituirea T.V.A. cu excepţia agenţilor economici atribuiţi categoriei „Contribuabili
mari”.
Pentru toate grupele de credibilitate, precum şi agenţii economici atribuiţi la categoria
„Contribuabili mari” (indiferent de suma T.V.A. confirmată spre restituire), restituirea sumelor T.V.A.
mai mari de 200000 lei solicitate pentru o perioadă fiscală se face prin decizia Comisiei republicane. În
acest caz, IFS teritorial, care a asigurat controlul sau DUCCM, întocmeşte Aviz despre posibilitatea
acceptării restituirii care se emite pe adresa Comisiei republicane.
Modul de restituire pentru grupa I. Restituirea sumelor T.V.A. determinate de sine stătător de
contribuabil spre restituire, cu respectarea criteriilor stabilite, se efectuează fără verificarea
documentaţiei necesare. Controlul documentaţiei necesare nu se efectuează mai rar decît o dată pe an de
la data efectuării ultimului control tematic privind restituirea sumei T.V.A. din buget în cadrul
controlului documentar sau tematic.
Modul de restituire pentru grupa a II-a. Restituirea sumelor T.V.A. determinate de sine stătător
de contribuabil spre restituire, cu respectarea criteriilor stabilite, în proporţie de 80% se efectuează fără
verificarea documentaţiei necesare. Controlul documentaţiei necesare nu se efectuează mai rar decît o
dată în 6 luni de la data efectuării ultimului control tematic privind restituirea sumei T.V.A. din buget în
cadrul controlului documentar sau tematic. Adică, aceşti contribuabili determină şi declară suma T.V.A.
respectivă în modul general, iar restituirea sumelor care prezintă diferenţa între 100%-80% din suma
T.V.A. care, de facto, urmează a fi restituită se efectuează în momentul expirării a 6 luni, adică după
46
terminarea controlului.
Modul de restituire pentru grupa a III-a. Contribuabililor cu un grad mic de credibilitate,
restituirea sumelor T.V.A., solicitată pentru o perioadă fiscală, se efectuează numai în urma unui control
tematic, organizat pe baza cererii depuse la serviciul fiscal de stat teritorial. Determinarea sumei T.V.A.
spre restituire în cazurile scoaterii mărfurilor străine de pe teritoriul vamal, plasate în regim vamal de
reexport, se face în cazul în care, anterior, T.V.A. aferentă acestui import a fost achitată la buget.
În cazul în care organele de control propun, în urma verificării, aprobarea restituirii parţiale a T.V.A.
sau respingerea cererii, în actul de control întocmit se vor specifica motivele şi cauzele care determină
situaţia respectivă. Răspunderea pentru modul de determinare a sumelor T.V.A. spre restituire, precum
şi corectitudinea perfectării materialelor de restituire, o poartă colaboratorul serviciului fiscal care a
efectuat controlul.
Termenul de restituire, stabilit de Codul Fiscal, se determină din ultima zi a lunii care urmează după
încheierea perioadei fiscale pentru care se solicită restituirea pe baza cererii şi declaraţiei T.V.A.
prezentate. Dacă se solicită restituirea pentru perioade anterioare, dar nu pentru ultima perioadă fiscală,
pentru care au fost prezentate declaraţiile T.V.A., termenul de restituire este de 45 de zile de la data
depunerii cererii.
Plătitorii T.V.A., care solicită restituirea acesteia, la data efectuării controlului, trebuie să depună la
dispoziţia colaboratorilor, în vederea verificării, analizării şi aprobării, rambursării următoarele
documente:
• cererea de restituire;
• declaraţiile T.V.A. din care rezultă suma de restituire;
• registrele de evidenţă a livrărilor şi procurărilor, în care sînt înregistrate operaţiunile de livrare
sau procurare;
• documentele care atestă efectuarea exportului: declaraţia vamală de export, vizată de organele
vamale, confirmarea Departamentului Vamal privind veridicitatea operaţiunilor de export
efectuate de subiectul impozabil, declaraţia de repatriere a mijloacelor băneşti ş.a.
Restituirea sumelor T.V.A. sau transferarea sumelor pentru stingerea altor plăţi datorate la buget se
efectuează din contul stabilit de trezorerie. Trezoreria de Stat, primind documentele cu privire la
restituirea sumelor T.V.A., în măsura disponibilităţii la cont, asigură îndeplinirea lor.
Departamentul Vamal, la primirea extrasului Trezoreriei de Stat privind efectuarea restituirii în
contul plăţilor la import, este obligat să pună la dispoziţie informaţia din extrasul Trezoreriei de Stat
organelor vamale corespunzătoare, nu mai tîrziu decît ziua următoare celei cînd a fost primită
informaţia, iar acestea din urmă se obligă să înştiinţeze subiectul impunerii despre operaţia înfăptuită.
Reflectarea în fişa contului personal a sumelor T.V.A., acceptate spre restituire, se efectuează în
conformitate cu modul stabilit de IFPS.
47
Dacă subiectul impozabil se eschivează de la prezentarea declaraţiei fiscale şi de la plata T.V.A.,
IFS este împuternicit să determine suma obligaţiunilor fiscale şi să ceară achitarea impozitului. Cerinţa
privind achitarea plăţii include următoarea informaţie:
1. Denumirea (Numele) subiectului impozabil,
2. Codul fiscal al contribuabilului,
3. Data eliberării cerinţei,
4. Perioada pentru care a fost calculată obligaţia fiscală,
5. Suma T.V.A spre plată,
6. Suma sancţiunilor spre plată,
7. Suma penalităţii spre plată,
8. Motivarea eliberării cererii de plată,
9. Date privind trecerile în cont nerestituite,
10. Termenul şi modul de plată,
11. Descrierea procedurii de contestare,
12. Adresa IFS teritorial care a eliberat cerinţa.
După eliberarea cerinţei de plată a T.V.A., IFS teritorial are dreptul să efectueze calculul sumei
T.V.A. spre plată. Suma T.V.A. trebuie reflectată în documentele contabile respective ale subiectului
impozabil. Calculul T.V.A. are loc în următoarele circumstanţe:
• în cazul efectuării controlului fiscal în rezultatul căruia se ajustează suma T.V.A spre plată;
• în cazul calculării sumei T.V.A. de către IFS teritorial din motivul neprezentării declaraţiei de
către subiectul impozabil.
Există cazuri în care apare restanţă la achitarea T.V.A. subiectului impozabil. La ele se referă:
• Subiectul impozabil prezintă declaraţia T.V.A., dar nu efectuează plata în buget a sumei
T.V.A. spre plată în termenele stabilite;
• Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei T.V.A. indicată în cerinţa de plată
eliberată de către IFS;
• Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei taxate şi nemodificate în urma contestării
de către contribuabil a sumei T.V.A.;
• Subiectul impozabil se eschivează de la plata penalităţii calculate sau a altor sancţiuni, a căror
sumă a rămas nemodificată în urma contestării lor de către contribuabil;
• Subiectul impozabil nu achită o parte din suma obligaţiunii fiscale după expirarea termenului
stabilit pentru plata T.V.A., indicat în cerinţa de plată.
48
serviciile importate utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul onorării obligaţiei
fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data efectuării plăţii pentru serviciul importat.
Pentru mărfurile exportate, data efectuării livrării se consideră data cînd mărfurile trec frontiera
R.M.
Problema 1
Enunţ: Agentul economic a vîndut, în luna septembrie şi octombrie, 5430 şi 3250 de unităţi de
produse. Preţul pentru o unitate de produs este de 890 lei (fără T.V.A.). Din vînzările efectuate în luna
octombrie, 3000 de unităţi de produse au fost exportate. În luna octombrie, au fost procurate de la
furnizori materie primă şi materiale în sumă de 556230 lei (inclusiv T.V.A.). Determinaţi T.V.A. de
plată la buget pentru fiecare perioadă fiscală. Indicaţi termenele de plată.
Rezolvare:
1. Se determină T.V.A. col. pentru luna septembrie:
T.V.A. col. = (5430 × 890) ×0% = 966540 lei.
2. T.V.A. ded. = 0 lei (deoarece nu s-au efectuat achiziţionări).
3. T.V.A. bug. = 966540 lei
4. Se determină T.V.A. col. pentru luna octombrie:
T.V.A. col. = (250 × 890) × 20% + (3000 × 890) × 0% = 44500 lei
5. T.V.A. ded. = 546230 × 20% / 120% = 91038,33 lei
6. T.V.A. bug. = 44500 – 91038,33 = -46538,33 lei.
7. Se determină limita posibilă pentru restituire:
(3000 × 890) × 20% = 534000 lei
8. Agentului economic i se va restitui suma de 46538,33 lei, deoarece această sumă se încadrează
în limita calculată.
Problema 2
Enunţ: Agentul economic „Varniţa” în lunile martie, aprilie şi mai a vîndut marfă în valoare de 34567
lei, 26543 lei, respectiv 53427 lei (fără T.V.A.). Au fost procurate de la furnizori materie primă în martie
în sumă de 42219 lei, aprilie – 13456 lei, mai – 2345 lei (inclusiv T.V.A.). Determinaţi obligaţia fiscală
pentru perioada necesară. Indicaţi termenele de plată.
Rezolvare:
1. Se determină obligaţia fiscală pentru luna martie:
T.V.A. col. = 34567 × 20% = 6913,4 lei
T.V.A. ded. = 42219 / 6 = 7036,5 lei.
T.V.A. bug. = 6913,4 – 7036,5 = -121,1 lei (se trec în cont pentru luna aprilie)
2. Se determină obligaţia fiscală pentru luna aprilie:
T.V.A. col. = 26543 × 20% = 5308,6 lei
T.V.A. ded. = 13456 / 6 = 2242,67 lei
T.V.A. bug. = 5308,6 – 2242,67 – 121,1 = 2944,83 lei (se achită pînă la sfîrşitul lunii mai).
3. Se determină obligaţia fiscală pentru luna mai:
T.V.A. col. = 53427 × 20% = 1068,54 lei
T.V.A. ded. = 2345 / 6 = 390,83 lei
T.V.A. bug. = 1086,54 – 390,83 = 695,71 lei (se achită pînă la sfîrşitul lunii iunie).
Întrebări de recapitulare:
1. Cine sînt plătitorii T.V.A.?
2. Ce reprezintă valoarea livrărilor impozabile?
3. Care sînt cotele T.V.A.?
4. Care sînt condiţiile înregistrării subiecţilor impozabili cu T.V.A.?
5. Cum se determină valoarea livrărilor impozabile importate?
6. Care este modul de calcul al T.V.A. necesară achitării la buget?
7. În ce cazuri agenţii economici au dreptul la restituirea sumei T.V.A. din buget?
49
8. Ce reprezintă factura fiscală?
9. Care sînt termenele de achitare a T.V.A. în cazul importurilor, exporturilor şi livrărilor efectuate pe
teritoriul ţării?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal (Titlul III).
2. Legea pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului Fiscal, Nr.1417-XIII din 17.12.97.
3. Legea bugetului de stat pe anul 2004.
4. Regulamentul Ministerului de Finanţe cu privire la aplicarea T.V.A. din 01.11.1999.
5. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat privind restituirea sumelor T.V.A. nr.19 din 23.07.2001.
6. Alexandru Felicia. Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă.
7. Ionescu Luminiţa. Controlul şi implicaţiile economice, financiare şi fiscale ale impozitelor indirecte.
Bucureşti, 2001.
Tema 7. ACCIZELE
50
Certificat de acciz privind înregistrarea agentului economic ca subiect impozabil cu acciz
Aprobat în conformitate cu Titlul IV al Codului Fiscal (art.126 (1))
Numărul de înregistrare __________ Data eliberării ________
Subiectul impunerii înregistrat:
Denumirea (numele, prenumele) ________________________
Cod fiscal __________________________________________
Adresa juridică (domiciliu) deplină a locului principal de desfăşurare a activităţii economice
___________________________________________________
___________________________________________________
Genul de activitate conform licenţei _____________________
Încăperea accizată:
1.________________ _________________________________
(locul) (proprietarul) (adresa deplină)
2.________________ _________________________________
(locul) (proprietarul) (adresa deplină)
3.________________ _________________________________
(locul) (proprietarul) (adresa deplină)
4.________________ _________________________________
(locul) (proprietarul) (adresa deplină)
5.________________ _________________________________
(locul) (proprietarul) (adresa deplină)
( )
2. De la ___________pînă la __________ loc pentru semnătura
şeful IFS ______________ ştampilă
( )
3. De la ___________pînă la __________ loc pentru semnătura
şeful IFS ______________ ştampilă
Certificatul de acciz reprezintă un document eliberat de organul Serviciului Fiscal de Stat subiectului
impunerii, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii cu mărfurile supuse
accizelor şi de a desfăşura activitate în domeniul jocurilor de noroc.
Pentru obţinerea certificatului de acciz, agenţii economici care sînt obligaţi a se înregistra ca subiecţi
impozabili se adresează la Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial în raza căruia activează cu o cerere de
solicitare a certificatului de acciz. În cererea de solicitare se indică denumirea (numele, prenumele), adresa
juridică (domiciliu) a locului principal de desfăşurare a activităţii economice şi datele cu privire la licenţa
eliberată de organele de resort.
51
Agenţii economici care urmează a fi înregistraţi în calitate de subiecţi impozabili declară încăperea de
acciz.
Încăperea de acciz reprezintă totalitatea locurilor ce aparţin subiectului impunerii, inclusiv clădirile,
încăperile, teritoriile, terenurile, oricare alte locuri, care sînt situate separat, determinate în certificatul de
acciz, unde mărfurile supuse accizelor se prelucrează şi/sau se fabrică, se expediază (se transportă) de către
subiecţii impunerii şi unde se desfăşoară jocurile de noroc.
Subiectul impozabil cu accize poate avea doar o singură încăpere de acciz.
Exemplu: Fabrica de producere a băuturilor alcoolice „X” dispune de linii de prelucrare arendate în
municipiul „A”, secţii de producere proprii în municipiul „B”, depozitul nr.1 în localitatea „C” a
municipiului „B”, depozitul nr.2 în localitatea „D” a municipiului „A”. Toate aceste locuri, în ansamblul
lor, vor forma încăperea de acciz propriu-zisă a agentului economic, înregistrat sau care urmează a fi
înregistrat ca plătitor de acciz, precum şi vor fi incluse de ultimul în schema (planul) de amplasare a lor
împreună cu blocul administrativ care se anexează la cerere.
În cazul în care cererea de solicitare a certificatului de acciz conţine informaţii verificabile şi autentice,
IFS eliberează persoanei, care a înaintat cererea, certificatul de acciz al agentului economic înregistrat ca
subiect impozabil cu acciz. Certificatul de acciz se eliberează în termen maxim de 2 zile din momentul
depunerii cererii de solicitare a acestuia.
În cazul apariţiei unor modificări sau completări în documentele de constituire (cu excepţia schimbării
codului fiscal), condiţionate de:
– reorganizarea formei organizatorico-juridice;
– schimbarea adresei juridice (inclusiv transferarea la un alt IFS teritorial sau oficiu fiscal);
– modificarea denumirii agentului economic;
– modificarea informaţiei cu privire la locul încăperii de acciz etc.
certificatul de acciz se înlocuieşte.
52
a) Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal
a căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;
b) Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri:
– definite ca ajutor umanitar, stabilite de Guvern;
– destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către
organizaţiile internaţionale în limita acordurilor la care aceasta este parte;
– destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în Republica
Moldova;
c) Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în
mod independent sau în baza contractului de comision;
d) Accizele nu se achită la introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea
acestora în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, nimicire sau renunţare în folosul statului,
precum şi magazin duty free, cu excepţia ţigărilor cu filtru de import etc.
7.3. Marcarea cu timbre de acciz
Timbrul de acciz este un marcaj tipărit de unitatea specializată, autorizată de Ministerul de Finanţe.
Mărfurile supuse accizelor, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile, divinurile
(coniacurile) şi alte băuturi spirtoase, articolele de tutun comercializate, transportate sau depozitate pe
teritoriul Republicii Moldova, precum şi importate, sînt pasibile marcării obligatorii cu timbre de acciz.
Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, pînă la importarea acestora, iar în
cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă în momentul expedierii (transportării)
acestora din încăperea de acciz.
Nu sînt marcate obligatoriu cu timbru de acciz vinurile spumoase şi spumante, divinurile (coniacurile)
în sticle de suvenire cu capacitatea de pînă la 0,25 litri, de 1.5, 3 şi 6 litri, mărfurile supuse accizelor
plasate în regimurile vamale de tranzit, depozit vamal, admitere temporară, magazin duty free, precum şi
mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi destinate exportului.
Pentru mărfurile supuse marcării cu timbru de acciz, sînt prevăzute următoarele marcaje:
1. Şampanie, vinuri spumante şi vinuri spumoase;
2. Vinuri;
3. Băuturi alcoolice;
4. Divinuri (coniacuri);
5. Articole de tutun;
6. Articole de tutun provenite din import.
Valoarea timbrelor de acciz nu include accizele datorate bugetului de stat, achiziţionarea lor de către
agenţii economici producători şi importatori făcîndu-se la un preţ ce reprezintă costul şi profitul aferent
tipăririi. Timbrele de acciz procurate nu se vînd, nu se transmit altor persoane şi nu se înstrăinează în alt
mod, cu excepţia restituirii lor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS).
7.4. Modul de calcul şi termenele de achitare
Suma accizelor ce urmează a fi vărsată la buget se stabileşte în conformitate cu volumul impozabil.
Pentru aceasta se calculează produsul dintre volumul sau valoarea mărfurilor supuse accizelor, în expresie
naturală sau valorică şi cotele accizelor la care acestea se impun.
Dacă volumul impozabil este stabilit în unităţi de măsură, ce nu corespund cotelor stabilite ale
accizului, impozitarea se efectuează în baza cotelor aprobate recalculîndu-se volumele în unitatea de
măsură dată.
Exemplu: Întreprinderea producătoare a expediat din încăperea de acciz 100 sticle de vin sec
„Fetească”, cu capacitatea de 0,7 litri. Cota accizului pentru 1 litru de vin de acest tip este de 1 leu. Deci,
suma accizelor datorate va fi de 70 lei (100 sticle × 0,7 litri = 70 litri; 70 litri × 1 leu).
Persoanele fizice şi juridice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor, înregistrate ca
subiecţi ai impunerii, au dreptul la trecerea în cont a accizelor achitate la mărfurile supuse accizelor,
utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor.
Trecerea în cont se permite numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor, folosite la
prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor, expediate ulterior din încăperea de acciz, în cazul prezenţei
documentelor confirmative cu privire la achitarea accizelor la buget pentru materia primă utilizată.
53
Suma trecerii în cont a accizelor se determină de subiectul impunerii de sine stătător, în momentul
expedierii mărfurilor din încăperea de acciz.
Suma trecerii în cont a accizelor este formată din sumele accizelor achitate de subiectul impunerii:
– pentru materia primă accizată, utilizată pentru producerea mărfurilor supuse accizelor;
– la importul materiei prime accizate, utilizate la producerea mărfurilor supuse accizului.
Exemplu: În perioada fiscală ianuarie 2002, au fost primiţi 1000 dal de vin materie primă „Fetească”,
pentru care accizul achitat şi confirmat documentar reprezintă 2000 lei (cota – 0,2 lei/litru). În aceeaşi
perioadă fiscală (ianuarie 2002), din vinul materie primă respectiv au fost produşi şi transportaţi 990 dal de
vin „Fetească”, pentru care s-au calculat accize în sumă de 9900 lei.
Conform normelor aplicate la producerea a 990 dal de vin „Fetească” au fost utilizaţi 1000 dal de vin
materie primă „Fetească”. În acest caz, întreprinderea trece în cont accizele aferente vinului materie primă
„Fetească” primit în limita cantităţii utilizate pentru producerea vinului „Fetească” expediat din încăperea
de acciz, în mărime de 2000 lei.
Respectiv, suma accizelor transferate la buget, în perioada fiscală ianuarie 2002, va constitui 7900 lei
(9900 – 2000 lei).
Pentru persoanele fizice şi juridice, subiecţi ai impunerii cu accize, obligaţia fiscală cu privire la
calcularea şi achitarea accizelor la buget apare în momentul expedierii (transportării) mărfurilor supuse
accizelor din încăperea de acciz.
Expediere (transportare) – deplasarea, transmiterea mărfurilor supuse accizelor din încăperea de
acciz.
Obligaţia de achitare la buget a accizelor nu apare în cazul cînd întreprinderea efectuează mişcarea
internă de mărfuri supuse accizelor, adică cînd mărfurile se deplasează dintr-un loc al încăperii de acciz în
altul (din secţia de producere în depozit).
Pentru persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri supuse accizelor, obligaţia fiscală apare
concomitent cu termenul stabilit de legislaţie pentru achitarea taxelor vamale.
Pentru persoanele juridice care activează în domeniul jocurilor de noroc, obligaţia fiscală apare
concomitent cu achitarea taxei de licenţă pentru activitatea din domeniul jocurilor de noroc.
Livrările de mărfuri supuse accizelor la export, efectuate de subiecţii impunerii, sînt nişte livrări scutite
de acciz.
Obligaţia de a prezenta IFS teritoriale Declaraţia privind accizele este pusă în sarcina plătitorilor de
accize, cu excepţia persoanelor fizice şi juridice care efectuează import de mărfuri.
Declaraţia privind accizele este alcătuită dintr-un singur compartiment, numit „Volumul impozabil” şi
se completează pe un formular oficial, aprobat de Ministerul de Finanţe.
Declaraţia privind accizele se semnează de către conducătorul şi contabilul-şef ai subiectului
impozabil şi se prezintă la IFS într-un exemplar unic.
54
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat
Declaraţia privind accizele
Pentru luna _________________ anul _______
Denumirea (numele, prenumele) subiectului impunerii ______
__________________________________________________
Adresa juridică (domiciliu) deplină a locului principal de
desfăşurare a activităţii economice ______________________
__________________________________________________
Codul fiscal ________________ Nr. de înregistrare a
Certificatului de acciz _____
II. Volumul impozabil
Baza impozabilă Cota accizului
Codul contului conform clasifica-
ţiei bugetare a veniturilor de stat
Nr. crt.
Suma absolută
Ad valorem %
Costul licenţei
(col.11-col.12)
Grad alcool
accize
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Eu, __________________________________________
________________ ____________ ______________
funcţia data semnătura
________________ ____________ ______________
funcţia data semnătura
declar că informaţia prezentată în această declaraţie este
completă şi veridică.__________________________________
se îndeplineşte de Inspectoratul Fiscal de Stat
IFS pe mun. (jud.) _________________
Data primirii _________________________
Semnătura inspectorului ________________
Probleme-tip:
Problema 1
Enunţ: Agentul economic a comercializat în luna septembrie următoarele mărfuri:
Parfum – 560 bucăţi, a cîte 340 lei bucata.
Articole de giuvaiergerie – 330 bucăţi a cîte 970 lei bucata.
Preţurile indicate nu includ accize. Determinaţi impozitele calculate la realizarea acestor mărfuri.
Rezolvare:
Determinăm valoarea mărfurilor:
Parfum: 560 × 340=190400 lei
Articole de giuvaiergerie: 330 × 970=320100 lei
Calculăm accizul:
Parfum: 190400 × 10% / 100% = 19040 lei
Articole de giuvaiergerie: 320100 × 10% / 100% = 32010 lei
Calculăm T.V.A.:
Parfum: (190400 + 19040) × 20% / 100% = 41888 lei
Articole de giuvaergerie:
(320100 + 32010) × 20% / 100% = 70422 lei
55
Problema 2
Enunţ: Agentul economic a vîndut în luna august următoarele mărfuri:
Motorină – 660 litri.
Aparate video de înregistrat – 30 bucăţi.
Determinaţi accizul care trebuie achitat.
Rezolvare:
Calculăm accizul:
Motorină: 660 litri /1000 × 500 lei = 330000 lei
Aparate video de înregistrat:
30 buc. × 10 Euro × 13,5 lei/Euro = 4050 lei
Întrebări de recapitulare:
1. Ce este accizul?
2. Care sînt subiecţii accizului?
3. Ce reprezintă certificatul de acciz?
4. Ce puteţi spune despre încăperea de acciz?
5. Ce mărfuri pot apărea ca obiecte ale impunerii cu acciz?
6. Cîte tipuri de cote se aplică la calcularea accizului?
7. Care sînt înlesnirile la plata accizului?
8. Cum are loc trecerea în cont a accizelor achitate?
9. Ce produse se supun marcării cu timbre de acciz?
10. Cînd are loc restituirea accizelor?
11. Care este momentul apariţiei obligaţiei fiscale la accize?
Bibliografie:
56
Anexa 7.1
57
Tema 8. TAXELE VAMALE
Cuvinte-cheie:
• Taxa vamală;
• Tarif vamal;
• Valoarea în vamă a mărfurilor;
• Mod de determinare a valorii în vamă a mărfurilor;
• Procedură vamală;
• Facilitate tarifară.
58
8.2. Aplicarea taxelor vamale
Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către Parlament.
Cotele taxei vamale se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale, la care
R.M. este parte.
Cotele taxei vamale sînt unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie
şi de acordurile internaţionale, la care R.M. este parte.
Taxele vamale se aplică conform anexei 1 a Legii Republicii Moldova „Cu privire la tariful
vamal”. Spre exemplu, în conformitate cu prevederile tarifului vamal, sînt prevăzute următoarele taxe
vamale:
1) pentru peşte –10%;
2) pentru suc de portocale – 5%;
3) pentru bere – 0,25 euro/litru;
4) pentru parfumuri şi apă de colonie – 6,5%;
5) pentru haine din piele – 15%;
6) pentru caiete şcolare – 11% etc.
În afară de taxa vamală, determinată în baza valorii în vamă a mărfurilor şi taxei vamale prevăzute
de tariful vamal, organele vamale calculează şi taxele pentru efectuarea procedurilor vamale (anexa
2 la Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, Nr. 1380-XIII din 20.11.97).
Sînt prevăzute următoarele tipuri de proceduri vamale şi taxe pentru efectuarea acestora:
1) înregistrarea mărfurilor în vamă: 5 euro în cazul cînd valoarea în vamă a mărfurilor
constituie 50-1000 euro; 0,20% din valoarea în vamă a mărfurilor, dar nu mai mult de 900
euro, în cazul cînd valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte 1000 euro;
2) înregistrarea importului şi exportului temporar de bunuri: 30 euro;
3) păstrarea mărfurilor în depozitele vamale: în primele 10 zile – cîte 0,1 euro pentru fiecare kg
şi fiecare zi de păstrare; în următoarele zile calendaristice – cîte 0,5 euro pentru fiecare kg şi
fiecare zi de păstrare.
59
• cheltuielile aferente asigurării;
• costul transportului;
• costul încărcării, descărcării şi transportării mărfii.
2) cheltuielile suportate de cumpărător:
• comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea
mărfii;
• costul conteinerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere cu
Nomenclatorul de mărfuri, acestea nu sînt considerate un tot întreg cu marfa;
• costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare;
3) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct
sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea
ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul
efectiv plătit sau de plătit:
• materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;
• instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;
• materiale cheltuite la producerea mărfii;
• lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în
afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii;
4) redevenţele (redevenţe – plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi
drepturi de autor) şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct
sau indirect, drept condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi
taxe pentru licenţe nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia
redevenţelor şi taxelor pentru licenţe plătite de către cumpărător pentru dreptul de
reproducere şi distribuire a producţiei cinematografice.
5) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar
reveni , direct sau indirect, vînzătorului.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică. La
utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică. Se consideră identice
mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce priveşte:
a) caracteristicile fizice;
b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă;
c) ţara de origine;
d) producătorul.
Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în categoria
celor neidentice, dacă, în celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor de mai sus.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară. La
utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară. Se consideră similare
mărfurile care, deşi nu sînt identice, au caracteristici asemănătoare şi se constituie din componente
asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa evaluată şi să fie
interschimbabile din punct de vedere comercial.
La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele caracteristici:
a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă;
b) ţara de origine;
c) producătorul.
Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată, dacă:
1) nu a fost produsă în aceeaşi ţară cu marfa evaluată;
2) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare estetică,
designul, schiţele şi desenele tehnice au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau
similară se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:
a) este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;
b) este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care
urmează a fi evaluată;
60
c) este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale.
În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea uneia
din cîteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a tranzacţiei.
Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar. Dacă marfa introdusă pe
teritoriul vamal este vîndută în ţara de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a
acestei mărfi, conform prevederilor legii, se va baza pe preţul unitar corespunzător vînzării acestei
mărfi ori vînzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau
aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sînt în relaţii de
interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia deducerii:
a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit,
beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de
acelaşi tip;
b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate
pe teritoriul R.M.;
c) cheltuielilor pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe
teritoriul vamal:
• cheltuielilor aferente asigurării;
• costul transportului;
• costul încărcării, descărcării şi transportării mărfii.
d) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate. Valoarea în vamă se va
baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzînd:
a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru
producerea mărfii;
b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus, de obicei, în cuantumul
vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de
producători, cu destinaţia ţării de import;
c) orice cheltuieli de tipul cheltuielilor pentru transportul mărfurilor la aeroport sau în alt loc de
introducere a mărfii pe teritoriul vamal:
• cheltuieli aferente asigurării;
• costul transportului;
• costul încărcării, descărcării şi transportării mărfii.
Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre
verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea
calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării
valorii în vamă a acesteia poate fi verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul
producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor.
Metoda de rezervă. În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către
declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate anterior, sau autoritatea vamală consideră
cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea se determină prin metoda de rezervă, prin
mijloace rezonabile compatibile cu legea cu privire la tarifele vamale, cu principiile generale ale
acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.
La determinarea valorii în vamă a mărfii prin această metodă, drept bază nu pot fi luate:
a) preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova;
b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţării exportatoare;
c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;
d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două
posibile;
e) costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare;
f) valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decît ţara importatoare;
g) valoarea minimală a mărfii în vamă.
Valoarea în vamă a mărfurilor de export se determină în baza valorii lor contractuale, luînd în
considerare condiţiile D.A.F. („Delivered at frontier” – livrarea pînă la frontieră).
61
8.4. Facilităţi tarifare
Prin facilităţi tarifare se subînţeleg facilităţile acordate de către ţară, în condiţii de reciprocitate
sau unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei ţări sub formă de:
– stabilire a unor cote tarifare pentru importul sau exportul preferenţial de mărfuri;
– reducere a taxei vamale;
– scutire de taxă;
– restituire a taxei plătite anterior.
Sînt scutite de taxa vamală:
– mijloacele de transport folosite la transporturi internaţionale de pasageri şi de bagaje, de
mărfuri, precum şi obiectele de aprovizionare tehnico-materială, echipamentul,
combustibilul, alimentele, necesare pentru exploatarea acestor mijloace de transport în cursul
deplasării sau procurate în străinătate în legătură cu lichidarea defecţiunilor, în suma stabilită
de actele legislative corespunzătoare;
– mărfurile de uz oficial introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal de către cetăţenii
străini, în conformitate cu legislaţia, precum şi cu acordurile internaţionale, la care R.M. este
parte;
– valuta naţională, valuta străină (cu excepţia celei folosite în scopuri numismatice), precum şi
hîrtiile de valoare, în conformitate cu legislaţia;
– mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar,
destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;
– mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor cu titlu gratuit
(donaţii), destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;
– mărfurile introduse provizoriu pe sau scoase provizoriu de pe teritoriul vamal sub
supraveghere vamală în cadrul regimurilor vamale respective;
– mărfurile destinate terţelor ţări, trecute prin teritoriul vamal sub supraveghere vamală în
regim de tranzit;
– mărfurile care se importă provizoriu în zonele liberei iniţiative pentru a fi prelucrate şi,
ulterior, exportate;
– publicaţiile periodice, cărţile ce ţin de domeniul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii,
materialele didactice pentru instituţiile preşcolare, de învăţămînt şi curative;
– mărfurile importate pentru comercializarea lor în regimul vamal în magazinele duty free;
– mărfurile (serviciile) introduse în zona economică liberă de pe restul teritoriului vamal al
Republicii Moldova, din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, de pe teritoriul altor
ZEL, precum şi mărfurile (serviciile), inclusiv cele originare din ZEL, exportate în afara
teritoriului vamal al R.M. şi în alte ZEL;
– mărfurile importate în R.M. în contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau
acordate cu garanţia statului, din contul împrumuturilor acordate de organizaţiile financiare
internaţionale, destinate realizării proiectelor respective, precum şi din contul granturilor
acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform listei aprobate de Guvern;
– timbrele de acciz importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor;
– mărfurile de uz sau consum personal, importate de către persoanele fizice, a căror valoare
sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare.
La o singură introducere pe teritoriul vamal de către o persoană fizică se scutesc de plata taxei
vamale următoarele mărfuri:
– bere – 5 litri;
– vinuri şi băuturi alcoolice – 2 litri;
– ţigări – 50 bucăţi;
– haine – cîte 3 unităţi;
– blănuri naturale şi mărfuri fabricate din blănuri – 1 unitate;
– încălţăminte - 2 perechi;
– maşini de calcul -1 unitate;
– camere video – 1 unitate etc.
62
Probleme-tip:
Problema 1
Enunţ: Un agent economic a importat mărfuri (parfum, cota – 6.5%) în valoare de 700000 lei. Să
se determine taxa vamală la importul acestei mărfuri.
Rezolvare:
În cazul taxei „Ad valorem”, care se calculează în cote procentuale faţă de valoarea în vamă a
mărfii, taxa vamală va constitui:
Tv = Vm × Cp;
unde: Tv reprezintă taxa vamală;
Vm reprezintă valoarea în vamă a mărfii;
Cp – cota procentuală (taxa vamală).
Tv = 700000 × 0.065 = 45500 lei
Răspuns: 45500 lei.
Problema 2
Enunţ: SRL „Ozon” a importat produse alimentare (unt, cota – 15%) în valoare de 2500000 lei.
Să se determine taxa vamală la importul acestor mărfuri şi perfectarea documentelor vamale ale
mărfurilor.
Rezolvare:
Taxa vamală (care se calculează în cote procentuale faţă de valoarea în vamă a mărfii) va
constitui:
Tv = Vm × Cp;
Tv = 2500000 × 0.15 = 37500 lei
Taxa pentru procedurile vamale (ţinînd cont de faptul că valoarea mărfurilor depăşeşte 1000 euro):
Tpm = Vm × 0.002
Tpm = 2500000 × 0.002 = 5000 lei
Suma totală (St):
St = 37500 + 5000 = 42500 lei
Răspuns: 42500 lei.
Întrebări de recapitulare:
Bibliografie:
63
Tema 9. TAXELE FONDULUI RUTIER
Cuvinte-cheie:
• fondul rutier;
• amenzile pentru neresoectarea regulilor;
• masa brută a vehiculului;
• sarcina masică pe osie.
64
Felul lucrărilor aferente întreţinerii, reparaţiei şi reconstrucţiei drumurilor se stabileşte prin
Instrucţiunile cu privire la clasificarea lucrărilor, aprobate de organul abilitat al administraţiei publice
centrale de comun acord cu Ministerul de Finanţe, în baza prescripţiilor tehnice de întreţinere şi de
reparaţie a drumurilor.
Necesarul de mijloace pentru anul planificat se determină ţinîndu-se cont de necesitatea asigurării
integrităţii drumurilor, menţinerii lor într-o stare corespunzătoare desfăşurării în siguranţă a circulaţiei
rutiere.
Probleme-tip:
Problema 1
Enunţ: Persoana juridică, a utilizat două vehicule pentru deplasare, a căror masă totală, sarcină
masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise. Masa brută a primului vehicul este de 38 tone,
distanţa de transportare constituie 250 km, masa brută a vehiculului 2 este de 40 tone, distanţa de
transportare constituie 300 km. Eliberarea avizului preliminar şi autorizaţiei speciale a fost făcută la
cererea persoanei juridice. Calculaţi taxa de eliberare a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor ale
căror masă totală, sarcină masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise.
65
Rezolvare:
Taxa se calculează conform cotelor indicate la poziţia „Vehicule ale căror masă totală, sarcină
masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise” din anexa 1 a Legii Fondului Rutier, utilizîndu-se
formula:
M = 45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S,
în care: M indică taxa plătită;
P – masa brută a vehiculului;
S – distanţa de transport.
1. Taxa pentru vehiculul 1
45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S =
= 45 + 15 × (38 – 36) × 0,05 × 250 = 420 lei
Eliberarea avizului preliminar şi a autorizaţiei speciale pentru vehiculul 1 este 36 lei
2. Taxa pentru vehiculul 2
45 + 15 × (P – 36) × 0,05 × S= 45 + 15 ×
× (40 – 36) × 0,05 × 300 = 945 lei
Eliberarea avizului preliminar şi a autorizaţiei speciale pentru vehiculul 2 este 36 de lei.
420 + 36 + 945 + 36 = 1437 lei
Problema 2
Enunţ: Persoana juridică a comercializat un volum de gaze naturale destinate utilizării în calitate
de carburanţi pentru unităţile de transport auto, propan – 2 tone, butan – 5 tone. Calculaţi care este
mărimea taxei pentru comercializarea gazelor naturale ce trebuie să fie vărsată la buget.
Rezolvare:
Suma taxei pentru comercializarea gazelor naturale, destinate utilizării în calitate de carburanţi
pentru unităţile de transport auto, care trebuie vărsată la buget, se calculează de către plătitorii taxei de
sine stătător, la fiecare 24 de ore, conform datelor contorului de
St = (V1 – V2) × C,
în care:
St reprezintă suma taxei care trebuie vărsată la buget;
V1 – datele contorului la sfîrşitul celor 24 de ore (la predarea schimbului);
V2 – datele contorului la începutul celor 24 de ore (la începutul schimbului);
C – cota taxei.
Întrebări de recapitulare:
1. Pentru realizarea căror programe speciale sînt direcţionate resursele fondului rutier?
2. Care sînt sursele de formare a fondului rutier, reglementate de legea cu privire la fondul rutier?
3. Care este specificul de calculare a taxelor de trecere pe drumurile Republicii Moldova a
vehiculelor neînmatriculate în ţară?
4. Care este specificul de calculare a taxelor de folosire a drumurilor percepută de la posesorii de
vehicule înmatriculate în Republica Moldova?
5. Care este specificul de calculare a taxelor de eliberare a autorizaţiilor pentru circulaţia vehiculelor
a căror masă totală, sarcină masică pe osie şi gabarite depăşesc limitele admise?
66
Bibliografie:
67
1) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte
activităţi similare;
2) venitul provenit din activitatea societăţilor obţinut de către membrii societăţilor şi venitul
obţinut de către acţionarii fondurilor de investiţii;
3) plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate (inclusiv salariile), facilităţile acordate de
patron, onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuţii similare;
4) venitul din chirie (arendă);
5) creşterea de capital;
6) creşterea de capital peste pierderile de capital, neluată în consideraţie în alte tipuri de venit;
7) venitul obţinut sub formă de dobîndă;
8) royalty;
9) anuităţile, cu excepţia prestaţiilor de asigurări sociale şi a prestaţiilor (indemnizaţiilor) –
pensii, compensaţii etc., primite în baza acordurilor interstatale;
10) venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepţia cazurilor cînd
formarea acestei datorii este o urmare a insolvabilităţii contribuabilului;
11) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin
care se stabilesc aceste plăţi;
12) sumele obţinute în urma acordului de neangajare în activitatea de concurenţă;
13) dividendele obţinute de la un agent economic nerezident;
14) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă primite de către persoana fizică de la
bugetul asigurărilor sociale de stat;
15) alte venituri care nu au fost specificate mai sus.
68
Trebuie menţionat că primele de asigurare sînt considerate ca deduceri, deci venitul obţinut de
către angajat se micşorează, pînă la impozitarea la sursa de plată, cu suma primelor calculate.
Modalitatea de calculare a primelor date va fi prezentată în p.10.3 al temei date.
69
Tabelul 10.1
Modul de determinare a categoriei scutirilor acordate
10.3. Impozitarea veniturilor din salariu şi alte plăţi efectuate în folosul angajatului
În categoria veniturilor obţinute de către angajat se includ:
1) salariile;
2) sporurile la salariu;
3) primele (inclusiv cele acordate cu ocazia jubileelor, sărbătorilor etc.);
4) recompensele;
5) indemnizaţiile;
6) ajutoarele materiale;
7) onorariile;
8) comisioanele;
9) anuităţile, care reprezintă plăţi regulate ale sumelor de asigurare, ale pensiilor sau
indemnizaţiilor.
10) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile;
11) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă primite din bugetul asigurărilor
sociale de stat;
12) facilităţile acordate de către patron;
13) alte achitări în folosul angajatului, cu excepţia celor specificate ca neimpozabile.
Reforma fiscală din Republica Moldova a modificat esenţial modul de impozitare al persoanelor
fizice. Astfel, în categoria de venituri impozabile au nimerit, practic, toate veniturile obţinute de
salariat la locul de muncă.
În acest context, este necesar de menţionat ce reprezintă o facilitate acordată de patron.
Patron se consideră orice persoană juridică, întreprindere individuală, gospodărie ţărănească (de
fermier), precum şi persoană fizică care foloseşte forţa de muncă salariată.
Drept facilitate acordată de patron se consideră valoarea bunurilor materiale şi nemateriale acordate de
către patron salariaţilor săi, precum şi efectuarea în favoarea acestora a altor plăţi, ce nu ţin de îndeplinirea
obligaţiunilor de serviciu ale angajatului.
În componenţa facilităţilor acordate angajatului de către patron se includ:
70
1. Plăţile acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi
plăţile în favoarea lucrătorului, efectuate altor persoane cu excepţia plăţilor în bugetul
asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat.
Ca plăţi acordate angajatului de către patron pentru recuperarea cheltuielilor personale sînt considerate
plăţile pentru achitarea din contul patronului a plăţii pentru învăţătură, tratamentul salariatului sau a unei
rude a lui, întreţinerea copiilor salariatului într-o instituţie preşcolară ( sau şcolară), compensarea
cheltuielilor pentru procurarea sau întreţinerea de către lucrător a locuinţei, automobilului, altor bunuri.
Exemplul 2: În anul 2004, întreprinderea a transferat Academiei de Studii Economice pentru studiile
angajatului său în baza contractului 3900 lei: în luna august – 2000 lei şi în luna decembrie – 1900 lei.
Astfel, aceste plăţi se includ de către patron în componenţa venitului brut al angajatului, respectiv în
lunile august şi decembrie ale anului 2004.
2. Suma anulată a datoriei salariatului faţă de patron. La aceste venituri, se atribuie anularea sumelor
nerambursate ale creditelor sau împrumuturilor rambursabile, a procentelor pentru credite şi
împrumuturi, altor datorii ale lucrătorului sub formă materială sau bănească;
3. Suma plătită suplimentar de patron la orice plată a salariatului pentru locuinţa acordată de către
patron;
4. Suma dobînzii, obţinută ca rezultat al depăşirii ratei de bază (majorată sau diminuată cu o marjă)
stabilită de BNM în luna noiembrie a anului ce precede anului fiscal de gestiune la creditele pe
termen scurt, mediu şi lung, faţă de rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de
către patron salariatului, în funcţie de termenul lor de acordare.
5. Cheltuielile patronului pentru darea proprietăţii în folosinţă salariatului în scopuri personale. Aici
pot apărea două cazuri:
În cazul în care bunurile sînt proprietatea patronului, în calcul se iau cheltuielile acestuia,
determinate în procente din baza valorică, pentru fiecare bun dat în folosinţă, în funcţie de
categoria de proprietate: categoria I – 0,0082%, a II-a – 0,0137%, a III-a – 0,0274%, a IV-a –
0,0548% şi categoria a V-a – 0,0822%, pentru fiecare zi de folosinţă.
Exemplul 3: În baza cererii lucrătorului, patronul a pus la dispoziţia lui pe o perioadă de 10 zile,
autoturismul propriu, valoarea căruia la începutul anului fiscal, este de 25 000 lei. Autoturismul este
raportat la categoria a IV-a de proprietate.
Suma facilităţii, care se include în venitul salariatului, constituie 137 lei:
[(25 000 × 10 zile × 0,0548%) / 100%];
În cazul în care bunurile nu sînt proprietatea patronului, facilitatea se va calcula reieşind din
cheltuielile acestuia pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra bunurilor, pentru fiecare zi
de folosinţă.
6. Cheltuielile patronului pentru achitarea primelor de asigurare benevolă a lucrătorului.
7. Sumele altor cheltuieli ale patronului, ce constituie venituri directe sau indirecte ale lucrătorului.
La astfel de venituri se atribuie sumele achitate din contul patronului pentru biletele de călătorie,
care se utilizează de către angajat în scopuri personale, hrană, abonamente la ziare, reviste şi
cărţi, transportul pînă la locul de muncă, compensaţia costului examenului medical,
tratamentului în staţionar, procurarea medicamentelor, biletelor de tratament balneo-sanatorial,
inclusiv la bazele de odihnă, care se află la bilanţul patronului.
8. Vărsămintele în fondurile de pensii, cu excepţia celor efectuate în fondurile calificate.
Aprecierea venitului impozabil şi calcularea impozitului pe venit, ce urmează a fi reţinut la sursa de
plată, se efectuează prin metoda calculului cumulativ de la începutul anului fiscal sau în cazurile cînd
lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal curent – de la data angajării.
Aprecierea scutirilor acordate lucrătorului, de asemenea, se efectuează prin metoda calculului
cumulativ din luna următoare după luna în care a fost depusă cererea privind acordarea scutirilor.
Numărul de luni în anul fiscal, pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat, în scopul
impozitării, se determină:
– în cazurile cînd lucrătorul este angajat din anul fiscal precedent începînd cu luna ianuarie;
– în cazurile cînd lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal începînd cu luna următoare după
luna în care el s-a angajat.
71
Luna pe parcursul căreia lucrătorul se eliberează se ia în considerare la determinarea numărului de luni
în anul fiscal pe parcursul cărora lucrătorul este angajat.
Scutirile la impozitul pe venit, reţinut din salariu (inclusiv prime şi facilităţi), se acordă la locul de
muncă de bază lucrătorilor rezidenţi ai Republicii Moldova.
Locul de muncă de bază se consideră întreprinderea (inclusiv întreprinderea individuală şi
gospodăria ţărănească (de fermier)), instituţia, organizaţia la care, conform legislaţiei în vigoare, se ţine
evidenţa carnetului de muncă al lucrătorului.
În scopul determinării venitului impozabil, a sumei scutirilor şi numărului de luni de la începutul
perioadei de cînd lucrătorul se consideră angajat, precum şi calculării impozitului pe venit ce urmează a fi
reţinut la sursă din plăţile salariale (inclusiv prime, facilităţi etc.), patronul deschide, pentru fiecare lucrător
angajat al său, Fişa personală de evidenţă a veniturilor sub formă de salariu şi alte plăţi efectuate de către
patron în folosul angajatului pe anul gestionar, precum şi a impozitului pe venit reţinut din aceste plăţi (în
continuare – Fişa personală) (anexa 10.2).
Fişa personală se completează de către patron anual de la începutul fiecărui an fiscal sau, în cazul în
care lucrătorul s-a angajat la serviciu pe parcursul anului fiscal, – de la data angajării.
La calcularea impozitului pe venit din plăţile salariale, se utilizează metoda de impunere în cote progresive
compuse. În procesul de calcul al impozitului pe venit, în Fişa personală se ţine cont de suma scutirilor şi de
numărul de luni, pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat, de aceea, în vederea simplificării calculului
impozitului pe venit din salariu, se utilizează tabelul 10.2.
Tabelul 10.2
Tabel ajutător pentru calculul impozitului pe venit din salariu
Impozitul pe venit, calculat din venitul
Suma venitului impozabil
impozabil
Pînă la (1 350 lei × N*, inclusiv) 10% din venitul impozabil
Mai mult de (1 350 lei × N) şi pînă la 135 lei × N + 15% din venitul impozabil, ce
(1 750 lei × N, inclusiv) depăşeşte
(1 350 lei × N )
Mai mult de (1 750 lei × N) 195 lei × N + 22% din venitul impozabil ce
depăşeşte
(1 750 lei × N)
73
Operaţiunile legate de activele de capital se referă la vînzarea, schimbul sau alte forme de
înstrăinare a activelor de capital.
Creştere de capital se consideră excedentul sumei încasate care urmare a vînzării, schimbului sau
altei forme de înstrăinare (scoatere din uz) a activelor de capital în raport cu baza valorică a acestor
active.
Pierdere de capital suportată în urma vînzării, schimbului sau altei forme de înstrăinare (scoatere
din uz) a activelor de capital se consideră excedentul bazei valorice a acestor active în raport cu
venitul obţinut.
Baza valorică a activului de capital este suma achitată de cetăţean pentru procurarea lui (este
identică cu suma încasată de proprietarul precedent al activului de capital ca urmare a vînzării,
schimbului sau altui mod de înstrăinare a lui) sau suma cheltuielilor suportate de cetăţean pentru
crearea acestui activ de capital.
În toate cazurile, baza valorică a activelor de capital se reduce cu mărimea uzurii, epuizării sau
altor modificări fizice ale activelor de capital, care reduc preţul lor de piaţă şi se majorează cu
mărimea recondiţionărilor sau altor modificări fizice, care majorează preţul lor de piaţă. Baza valorică
redusă sau majorată în acest mod se numeşte baza valorică ajustată.
Suma creşterii de capital în scopul impozitării este egală cu 50% din suma excedentului creşterii
de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul anului fiscal de
gestiune.
Acest tip de venit, în Republica Moldova, se întîlneşte mai des la vînzarea imobilului şi a
terenurilor. Posibilitatea privatizării imobilului şi a terenurilor a creat premise pentru dezvoltarea
pieţei imobilului. Astfel, o bună parte a populaţiei efectuează tranzacţii de vînzare-cumpărare a
imobilului, obţinînd venit sub formă de creşteri de capital.
Pentru persoanele fizice sînt prevăzute facilităţi la vînzarea locuinţei de bază, deoarece în cazul
privatizării locuinţei preţul ei este stabilit de către Biroul de inventariere tehnică. Deseori, preţul
imobilului se subevaluează şi, în acest caz, persoana fizică, la vînzarea locuinţei, ar obţine o creştere
de capital destul de mare, deoarece preţul de piaţă al imobilului depăşeşte cu mult preţul stabilit de
BIT.
Conform articolului 41, Titlul II al Codului Fiscal, mărimea creşterii de capital, supusă impunerii,
pentru orice locuinţă se micşorează cu suma de 10 000 lei pentru fiecare din anii ce se succed după
anul 1997, pe parcursul cărora contribuabilul a fost posesorul acestei proprietăţi şi a folosit-o ca
locuinţă de bază. Dar, totodată, nu se permite deducerea pierderilor de pe urma vînzării sau a
schimbului proprietăţii care a servit drept locuinţă de bază.
Exemplul 6: Cetăţeanul A, în anul 2004, a efectuat o tranzacţie cu cetăţeanul B, în urma căreia i-
a oferit un apartament cu 2 camere (baza valorică ajustată este de 65 000 lei, iar preţul de piaţă este
de 95 000 lei) în schimbul unui apartament cu o cameră (baza valorică ajustată este de 40 000 lei, iar
preţul de piaţă – 67 000 lei) şi o sumă de 30 000 lei.
În acest caz, creşterea, de capital se determină în felul următor:
Pentru cetăţeanul A:
suma încasată = 97 000 lei (67 000 + 30 000)
Baza valorică ajustată a activului transmis = 65 000 lei
Creşterea de capital = 32 000 lei (97 000 – 65 000)
Pornind de la faptul că activul transmis constituie pentru cetăţeanul A locuinţă de bază din anul
2001, atunci utilizînd facilitatea, avem creşterea de capital 2 000 lei (32 000 – 10 000 pentru anul
2001 – 10 000, pentru anul 2002 – 10 000, pentru anul 2003).
Pentru cetăţeanul B: suma încasată = 95 000 lei
Baza valorică ajustată a activului transmis = 40 000 lei
Creşterea de capital = 25 000 lei (95 000 – 40 000 – 30 000)
Deci, în urma tranzacţiei, persoana A a obţinut o creştere de capital în mărime de 2 000 lei, dintre
care numai 1 000 lei (50%) constituie venit impozabil. Persoana B a obţinut o creştere de capital în
mărime de 25 000 lei, dintre care numai 12 500 lei (50%) constituie venit impozabil.
74
Venitul impozabil obţinut din operaţiunile cu activele de capital se include în venitul total la finele
anului de gestiune pentru a se calcula obligaţia fiscală a contribuabilului în Declaraţia persoanei fizice
privind impozitul pe venit.
75
10.5. Modalitatea de declarare a veniturilor de către persoanele fizice
Metoda declarării veniturilor este practicată în majoritatea ţărilor, unde se aplică metoda de
globalizare a veniturilor. Obligaţiunea de declarare a veniturilor apare din cauză că există mai multe
surse de venit, iar pentru fiecare tip de venit se aplică diferite cote. În aceste condiţii, globalizînd
veniturile la finele anului de gestiune şi aplicînd cotele impozitului pe venit stabilite de legislaţie,
obţinem situaţia în care contribuabilul trebuie să mai achite suplimentar impozit pe venit, sau a
efectuat o supraplată a impozitului.
În Republica Moldova, prezentarea Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit se efectuează în
baza articolului 83 al Codului Fiscal începînd din 1.01.1998. Prin prevederile Codului Fiscal, s-a
stabilit modalitatea impozitării anuale a veniturilor cetăţenilor, păstrînd la sursa de plată impozitarea
preventivă lunară a salariului şi a altor venituri obţinute de cetăţeni.
În prezent, reglementarea prevederilor privind declararea veniturilor de către persoanele fizice se
efectuează, pe lîngă articolul 83 al Codului Fiscal, titlul II „Impozitul pe venit”, şi de Instrucţiunea cu
privire la prezentarea de către persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.
Conform Codului Fiscal, dreptul de a prezenta Declaraţia pe venit o au toţi contribuabilii, dar sînt
obligate numai următoarele categorii de cetăţeni:
1) persoanele fizice rezidente (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv
membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii), care au obligaţii privind achitarea
impozitului;
2) persoanele fizice rezidente (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii,
inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de investiţii), care nu au obligaţiunea de
a achita impozitul pe venit, dar care pe parcursul anului fiscal:
a) au obţinut din surse impozabile, altele decît salariul, un venit ce depăşeşte suma scutirii
personale de 3 600 lei pe an;
b) au obţinut venit sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 16 200 lei pe an, cu
excepţia persoanelor fizice care au obţinut un astfel de venit la un singur loc de muncă;
c) au obţinut un venit din salariu, cît şi din surse, altele decît salariul, dacă acest venit
depăşeşte 16 200 lei pe an;
d) intenţionează să-şi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară.
În acest caz, contribuabilul prezintă Declaraţia pe întreaga perioadă a anului de
gestiune cît a fost rezident;
e) administrează succesiunea proprietarului decedat.
Exemplul 8: Cetăţeanul Bogdan Petru a obţinut, pe parcursul anului fiscal 2003 următoarele
venituri:
Venitul din plăţile salariale la locul de muncă de bază =
=10 750 lei, impozitul reţinut la sursa de plată, reieşind din scutirea personală, constituie 723 lei;
Venitul din darea în arendă a spaţiului locativ = 6590 lei, impozitul reţinut la sursa de plată
constituind 329,5 lei (6590 × 5%);
Venit sub formă de dividende = 350 lei.
Venitul total al cetăţeanului dat constituie 17 340 lei
(8 750 + 6 590), deci el are obligaţia de a prezenta Declaraţia pe venit, deoarece cade sub incidenţa
punctului c). Venitul din dividende nu se include în venitul total anual, deoarece dividendele obţinute
de la un agent economic rezident sînt venituri neimpozabile. Bogdan Petru beneficiază de scutire
personală în sumă de 3600 lei pe an, iar cheltuielile legate de darea în arendă a spaţiului constituie
360 lei.
Impozitul pe venit va fi calculat în modul următor:
Venitul impozabil va constitui 13 380 lei
(17 340 – 3 600 – 360)
Impozitul pe venit = 12 180 lei × 10% + (13 380 – 12 180) × × 15% = 1 398 lei
Deoarece, pe parcursul anului fiscal, contribuabilului i-a fost reţinut la sursa de plată impozit în
sumă de 1052,5 lei
(723 + 32,5), atunci obligaţia de plată, la 31 martie 2004, va constitui 345,5 lei (1398 –1052,5).
Calculul obligaţiei fiscale a cetăţeanului Bogdan Petru pentru anul 2003 privind impozitul pe
76
venit este reflectat în Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (anexa 10.3).
Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit se prezintă pînă la data de 31 martie a
anului următor după anul de gestiune (în exemplul de mai sus, pînă la 31 martie 2004).
Legislaţia fiscală prevede o procedură de restituire a impozitului pe venit constatat ca supraplată,
dar în cazul în care contribuabilul a îndreptat suma impozitului reţinut şi achitat în plus spre achitarea
datoriilor la alte impozite sau în contul achitării impozitului pe venit pe perioada următoare, suma
impozitului spre rambursare se micşorează cu sumele menţionate, iar spre restituire se îndreaptă
numai diferenţa pozitivă dintre sumele respective.
Întrebări de recapitulare:
1. Care este locul impozitului pe venit în cadrul sistemului de impozite şi taxe al Republicii Moldova?
2. Care sînt veniturile impozabile şi neimpozabile ale tuturor categoriilor de contribuabili?
3. Care sînt cotele impozitului pe venit pentru persoanele fizice şi juridice?
4. Numiţi tipurile de scutiri de care poate beneficia o persoană fizică.
5. Ce document trebuie să prezinte lucrătorul patronului pentru a obţine dreptul la scutiri?
6. Care sînt veniturile impozabile obţinute de către lucrător la locul de muncă?
7. Ce reprezintă o facilitate acordată de către patron?
8. Cum are loc evidenţa şi calculul impozitului pe venit din plăţile salariale?
9. Care este esenţa metodei calculului cumulativ?
10. Cum se determină numărul de luni pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat şi care este
semnificaţia lor?
11. Care sînt veniturile impozabile obţinute de către o persoană fizică în afară de plăţile salariale?
12. Care sînt particularităţile impozitării venitului sub formă de creştere de capital?
13. Cum se impozitează veniturile sub formă de royalty şi dobînzi?
14. În ce cazuri o persoană fizică este obligată să declare veniturile sale?
15. Care este modul de calcul al impozitului pe venit în declaraţie?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal: Titlul I „Noţiuni generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”.
2. Legea „Cu privire la punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal”.
3. Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.1463-XV din 15 noiembrie 2003.
4. Instrucţiunea cu privire la modul de prezentare de către persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la
impozitul pe venit, nr.4 din 29.01.2001, / Monitorul Oficial, nr.21-24 din 27 februarie 2001.
5. Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, nr.14 din 19.12.2001, /
Monitorul Oficial nr.5-8 din 10 ianuarie 2002.
6. Manole Tatiana. Finanţele publice locale: teorie şi aplicaţii, Editura Cartier, Chişinău, 2000, pag.57-
68.
7. „Impozite şi taxe în bugetul local”, proiect al Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale din
Republica Moldova, ediţia a II-a, vol.2, Chişinău, 2001.
77
78
79
80
81
Tema 11: PARTICULARITĂŢILE CALCULĂRII IMPOZITULUI PE VENIT PENTRU
PERSOANELE CE PRACTICĂ ACTIVITATE DE ÎNTREPRINZĂTOR
Cuvinte-cheie:
• venit brut;
• deducere;
• uzura mijloacelor fixe;
• ajustare, reportare, perioadă fiscală;
• trecere în cont;
• termen de plată;
• înlesnire fiscală.
82
acordul de a limita activitatea de întreprinzător sau de a lichida întreprinderea conform
contractului (acordului), încheiat cu concurenţii (partenerii).
9. Dividendele obţinute de la un agent economic nerezident.
Dividendele se consideră orice plată efectuată de o persoană juridică în folosul acţionarului
acestei persoane juridice, în conformitate cu cota sa de participare, cu excepţia dividendelor sub formă
de acţiuni şi a plăţilor efectuate în cazul lichidării complete a întreprinderii.
Recunoaşterea plăţii drept dividend are loc indiferent de faptul dacă persoana juridică a avut sau
nu venit în anul fiscal în curs sau în anii fiscali precedenţi.
10. Alte tipuri de venit care nu sînt specificate ca neimpozabile. Spre exemplu, la aceste tipuri
de venit se referă cîştigurile obţinute de către contribuabil (cu excepţia cîştigurilor de la
loterii şi a premiilor obţinute la competiţiile sportive internaţionale).
Cîştigurile reprezintă orice tipuri de venit, obţinute de contribuabil la concursuri, competiţii,
festivaluri.
83
Cheltuielile suportate sînt cheltuielile ordinare şi necesare, plata cărora nu s-a efectuat, dar au
fost determinate obligaţiuni privind plata lor.
b. Cota cheltuielilor din cheltuielile mixte (cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii de
întreprinzător şi personale) aferente activităţii de întreprinzător, cu condiţia ca cheltuielile
realizate în scopuri de afaceri să predomine asupra cheltuielilor personale (mai mult de
50%).
c. Cheltuielile de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a persoanelor juridice în limita
normelor şi normativelor stabilite de Guvern.
d. Uzura mijloacelor fixe.
e. Cheltuielile pentru reparaţia proprietăţii în mărime de 10% din baza valorică a categoriei
respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune. Excepţie fac cheltuielile pentru
reparaţia drumurilor. Se permite deducerea cheltuielilor pentru reparaţia drumurilor ca
cheltuieli curente în mărimea efectivă suportată.
f. Cheltuielile legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice, cu excepţia cheltuielilor analogice
legate de procurarea terenului sau altor bunuri supuse uzurii, precum şi faţă de orice alte
cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de amplasare a
resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor.
g. Amortizarea activelor nemateriale.
h. Cheltuielile legate de extracţia resurselor naturale.
i. Defalcări de reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc).
j. Defalcări în fondul de asigurări.
k. Cheltuielile de investiţii.
l. Diferenţele negative de curs.
m. Donaţii în scopuri filantropice, cu condiţia ca acestea să nu fie mai mari de 10 la sută din
venitul impozabil.
n. Cheltuielile neconfirmate documentar, cu condiţia ca acestea să nu depăşească 0,1 la sută din
venitul impozabil.
o. Toate impozitele cu excepţia impozitului pe venit.
p. Alte cheltuieli specificate în art. 62 al Instrucţiunii cu privire la modul de calculare şi
achitare a impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitate de antreprenoriat.
Nu se permite deducerea:
a) cheltuielilor personale şi familiale;
b) sumelor plătite la procurarea terenurilor;
c) sumelor plătite la procurarea proprietăţii la care se calculează uzura;
d) sumelor pentru compensaţii, remuneraţii, dobînzi, plăţi pentru închirieri de bunuri şi altor
cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu
funcţii de răspundere sau al unui conducător de agent economic, dacă nu există justificarea
plăţii unei astfel de sume;
e) cheltuielile legate de procurarea, administrarea sau întreţinerea oricărei proprietăţi, venitul
obţinut fiind scutit de impozit;
f) impozitului pe venit, penalităţilor şi amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi
penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget;
g) alte cheltuieli specificate în art. 63 al Instrucţiunii menţionate mai sus.
Cheltuielile de reprezentanţă
Deducerea cheltuielilor de reprezentanţă se efectuează în conformitate cu Regulamentul cu privire
la limitarea cheltuielilor de reprezentanţă permise spre deducere din venitul brut.
La aceste cheltuieli se atribuie:
• Cheltuielile de primire a delegaţiilor;
• Cheltuielile de încheiere a contractelor etc.
Suma limită a cheltuielilor de reprezentanţă permise spre deducere din venitul brut reprezintă:
– 0,5% din venitul brut obţinut în urma realizării mărfurilor;
– 1% din alte tipuri de venit brut fără T.V.A. şi accize.
85
Cheltuielile neconfirmate documentar
Deducerea cheltuielilor neconfirmate documentar se efectuează conform Hotărîrii Guvernului
Republicii Moldova „Cu privire la modul şi cuantumul de deducere a cheltuielilor neconfirmate de
contribuabil documentar”.
Se permite a deduce nu mai mult de 0,1% din venitul după efectuarea ajustărilor.
86
3. Cheltuielile privind uzura mijloacelor fixe. Din cauza divergenţelor apărute în cazul calculării
uzurii în scopuri de impozitare şi a uzurii calculate în contabilitatea financiară, este nevoie de a
corecta venitul impozabil;
4. Penalităţile, amenzile şi alte sancţiuni, aferente tuturor impozitelor, taxelor şi altor plăţi
obligatorii la buget. Legislaţia nu permite deducerea acestor cheltuieli din venitul impozabil, dar
ele sînt reflectate în contabilitatea financiară. În cazul existenţei acestor cheltuieli, ele vor fi
adunate la venitul impozabil;
5. Alte cheltuieli specificate în Anexa 2D din Declaraţie.
Pentru a ajusta venitul în scopuri fiscale, la profitul pînă la impozitare, se adună ajustarea
veniturilor şi se scade ajustarea cheltuielilor.
Dacă ajustarea totală a veniturilor este o sumă pozitivă, atunci această sumă va majora venitul
impozabil. Dacă ajustarea totală a veniturilor este o sumă negativă, atunci această sumă se va scade
din venitul impozabil.
O situaţie inversă se obţine în cazul ajustării cheltuielilor: suma pozitivă a ajustării cheltuielilor va
diminua venitul impozabil, iar suma negativă va majora venitul impozabil.
87
Mărimea trecerii în cont a impozitului pe venit, plătit în orice ţară pentru un oarecare an fiscal, nu
trebuie să depăşească obligaţiile fiscale ale contribuabilului în raport cu venitul său din investiţii şi
venitul financiar din surse în altă ţară pe aceeaşi perioadă.
Conform art. 82 din Codul Fiscal, suma impozitului achitată în străinătate din venitul din investiţii
şi financiar se trece în cont cu condiţia că acest venit este impozitat în Republica Moldova.
Anexa 6D se completează de către contribuabil în cazul cînd pe parcursul anului fiscal, la achitarea
prealabilă a dividendelor, s-a reţinut impozitul pe venit din suma preconizată pentru achitarea
dividendelor.
Suma impozitului pe venit reţinută la achitarea prealabilă a dividendelor, ce nu poate fi trecută în
cont în anul fiscal curent, adică depăşeşte suma obligaţiunilor fiscale, se reportează în anul fiscal
următor celui în care a apărut acest excedent. Totodată, suma excedentului dat nu se consideră ca
supraplată.
Anexa 7D se completează de către contribuabilul căruia, pe parcursul anului fiscal la acordarea
serviciilor conform art. 90 al Codului Fiscal şi la primirea venitului sub formă de royalty conform art.
89 al Codului, i s-a reţinut impozitul pe venit la sursa de plată. Suma impozitului pe venit reţinut în
acest mod urmează a fi trecută în cont în mărime totală, iar în cazul cînd suma obligaţiunilor fiscale
este mai mică decît suma impozitului pe venit reţinut la sursa de plată, suma excedentului se consideră
ca supraplată şi urmează a fi restituită contribuabilului la dorinţa acestuia.
În anexa 8D, se reflectă suma impozitului pe venit ce urmează a fi achitată în rate în decursul
anului fiscal conform art. 84 al Codului Fiscal.
Exemplul 1. Rezultatul financiar al SRL „Avcor”, în anul 2003, constituie 653 000 lei. Ajustarea
veniturilor este de + 10 000.
Unele cheltuieli ale perioadei de gestiune constituie:
1) cheltuieli de reprezentanţă:
efective = 7 500 lei, permise spre deducere în scopuri fiscale = 7 000 lei;
2) cheltuieli privind uzura mijloacelor fixe:
efective = 140 000 lei, permise spre deducere în scopuri fiscale = 145 000 lei;
3) cheltuieli de delegaţii:
efective = 55 000 lei, permise spre deducere în scopuri fiscale = 52 000 lei.
4) cheltuieli în scopuri filantropice: efective = 20 000 lei.
În anul 2003, întreprinderea a dat în arendă o încăpere şi a obţinut un venit de 150 000 lei din
activitatea dată.
În anul 2001, întreprinderea a înregistrat un rezultat financiar sub formă de pierderi în sumă de 3
000 lei.
Impozitul achitat în rate pe parcursul anului fiscal 2003 constituie 10 000 lei.
Calculul obligaţiei fiscale a SRL „Avcor” pentru anul 2003 se efectuează în Declaraţia cu privire la
impozitul pe venit al persoanei ce practică activitate de întreprinzător (anexa 11.1).
În continuare, vom reflecta modul de calcul al obligaţiei fiscale pentru SRL „Avcor”.
Ajustarea cheltuielilor se calculează în anexa 2D din Declaraţie.
Tabelul 11.1
Extras din anexa 2D din Declaraţie ”Ajustarea cheltuielilor conform prevederilor legislaţiei
fiscale”
Constatat în
Diferenţa
Corectările Cod contabilitatea scopuri
col 3-col 2
financiară fiscale
A 1 2 3 4
Cheltuieli de delegaţii (CF, art.24(3)) 0302 55 000 52 000 - 3 000
Cheltuieli de reprezentanţă (CF, art.24(3)) 0304 7 500 7 000 - 500
Suma uzurii mijloacelor fixe (CF,art.26) 0312 140 000 145 000 + 5 000
Total 030 x X + 1 500
Calcularea limitei cheltuielilor în scopuri filantropice permise spre deducere
88
Venitul ajustat × 10%
Suma permisă spre deducere =
110%
venitul ajustat = rezultatul financiar + ajustarea veniturilor – ajustarea cheltuielilor =
= 653 000 lei + 10 000 lei – 1 500 lei = 661 500 lei
suma cheltuielilor
661 500 × 10%
în scopuri filantropice = = 60 136 lei
110%
permise spre deducere
Observăm că suma cheltuielilor în scopuri filantropice efective nu depăşeşte limita permisă de
legislaţie, astfel, se permite deducerea întregii sume de 20 000 lei.
Calcularea impozitului pe venit reţinut la sursa de plată din venitul din arendă
Calculul se efectuează în anexa 7D din Declaraţie şi va fi reflectat mai jos în tabelul 11. 2.
Tabelul 11.2
Extras din anexa 7D din Declaraţie ”Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată”
Calculul impozitului pe venit spre plată la buget este reflectat în anexa 11.1.
89
Impozitul pe venit = 12 180 × 10% + (16 200 – 12 180) ×
× 15% + (18 400 – 16 200) × 25% = 2371 lei
II „Fuior Vasile” este obligată să prezinte Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a persoanei,
ce practică activitate de întreprinzător pînă la data de 31 martie 2004.
Concomitent cu aceasta, Fuior Vasile este obligat să prezinte Declaraţia persoanei fizice cu
privire la impozitul pe venit pentru anul 2003, deoarece venitul lui anual din alte surse decît salariul
depăşeşte suma scutirii personale anuale. În acest caz, persoana dată nu are obligaţia de achita
impozitul pe venit în sumă de 2371 lei, întrucît el o achită ca fondator al II.
11.6. Modalitatea de plată a impozitului pe venit pentru persoanele care practică activitate
de întreprinzător
Conform articolului 84 al Codului Fiscal, contribuabilii care nu obţin venit din munca salariată sau
de la care nu se reţine la sursa de plată impozitul pe venit din dobînzi şi royalty, şi obligaţiunile fiscale
ale cărora depăşeau în anul fiscal precedent suma de 500 lei sînt obligaţi să achite, nu mai tîrziu de 31
martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu ¼ din:
1. Suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit pentru anul respectiv; sau
2. Impozitul ce urma să fie plătit pentru anul precedent.
Întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), care sînt obligate să achite impozitul
pe venit în rate, dispun de dreptul de a achita impozitul respectiv în două etape: ¼ din suma
impozitului pe venit – pînă la 31 martie şi ¾ din această sumă – pînă la 31 decembrie ale anului fiscal.
Dacă contribuabilul planifică:
• Să presteze servicii, din care se va reţine impozitul pe venit la sursa de plată, sau
• Achitarea prealabilă a dividendelor, din care urmează a se reţine impozitul pe venit, sau
• Obţinerea venitului din investiţii şi financiar de peste hotare, din care se va reţine impozitul
pe venit la sursa de plată, atunci, la determinarea sumei impozitului pe venit ce urmează a fi
achitată în rate pornind de la indicatorii prognozaţi, trebuie luată în considerare suma
impozitului pe venit aferentă reţinerii la sursa de plată pe parcursul anului fiscal.
11.7. Înlesnirile fiscale privind impozitul pe venit pentru persoanele care practică activitate
de întreprinzător
Prin acordarea înlesnirilor fiscale, se urmăreşte scopul de a crea condiţii privilegiate de activitate
pentru unele categorii de contribuabili. În acest mod, statul susţine agricultura, micul business,
cercetările ştiinţifice şi alte ramuri strategice ale economiei naţionale.
În categoria întreprinzătorilor ce beneficiază de înlesniri fiscale putem menţiona:
a) întreprinderile micului business;
91
b) gospodăriile ţărăneşti (de fermier);
c) cooperativele agricole de prestări servicii;
d) rezidenţii zonelor economice libere;
e) autorităţile şi instituţiile publice;
f) organizaţiile necomerciale.
În continuare, vom expune unele din înlesnirile fiscale acordate categoriilor de contribuabili
menţionaţi mai sus.
Înlesnirile fiscale pentru categoriile de contribuabili specificate în punctele a), b), c) şi d) sînt
acordate în baza articolului 49 al Codului Fiscal, articolului 24 al Legii pentru punerea în aplicare a
Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal şi a altor acte normative.
Agenţii micului business sînt scutiţi de plata impozitului pe venit pe un termen de 3 ani, în cazul
cînd îndeplinesc următoarele condiţii:
• Dacă încheie un acord cu Serviciul Fiscal de Stat;
• Dacă dispun de un număr mediu anual de salariaţi de la 1 la 19 persoane;
• Dacă suma vînzărilor nete anuale nu depăşeşte
3 000 000 lei;
• Dacă cel puţin 80% din suma scutirii se repartizează pentru dezvoltarea producţiei proprii şi
crearea locurilor de muncă.
La expirarea termenului de 3 ani din momentul acordării scutirii, agenţii micului business, care
obţin venit din comercializarea producţiei / serviciilor proprii, au dreptul la o reducere cu 35% a
cotelor impozitului pe venit în decurs de 2 ani, cu condiţia asigurării creşterii numărului mediu
scriptic anual al salariaţilor cu cel puţin 20% faţă de anul precedent.
Gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) li se acordă scutire la plata impozitului pe venit pe 3 ani şi,
ulterior, au dreptul la reducere cu 35% a cotelor impozitului pe venit pe un termen de 2 ani în
condiţiile:
• Dacă încheie un acord cu Serviciul Fiscal de Stat;
• Dacă nu au sau au stins toate restanţele la impozitul funciar;
• Dacă au achitat impozitul funciar în termenele stabilite de legislaţia fiscală.
Această facilitate este acordată gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) fără a se ţine cont de:
– numărul salariaţilor;
– volumul producţiei / serviciilor prestate;
– alte condiţii şi limitări prevăzute pentru agenţii micului business.
Cooperativele agricole de prestări servicii, înfiinţate în conformitate cu art. 87 din Legea
73/2001 Privind cooperativele de întreprinzător, sînt scutite de impozite cu condiţia că cel puţin 75%
din valoarea totală a livrărilor cooperativei constituie valoarea mărfurilor şi serviciilor livrate
membrilor acestei cooperative şi valoarea mărfurilor livrate cooperativei de către membrii acesteia
(art. 49 alin. 10 al Codului Fiscal).
Întreprinderile cu investiţii străine au dreptul la reducerea cu 50% a impozitului pe venit pe
parcursul a 5 ani după constituirea capitalului social şi declararea primului venit. Această facilitate se
obţine cu respectarea următoarelor condiţii:
• În capitalul social, investiţiile străine depăşesc 250 mii dolari SUA;
• Mai mult de 50% din venitul brut se constituie din comercializarea produselor (lucrărilor,
serviciilor) de fabricaţie proprie.
Toţi agenţii economici sînt scutiţi de plata impozitului pe venit prin reducerea venitului
impozabil cu suma ce conţine 50% din investiţiile efectuate pentru procurarea mijloacelor fixe sau
pentru investiţii în construcţii. Excepţie constituie procurarea autovehiculelor personale şi a mobilei
pentru oficiu. Facilitatea nominalizată este utilizată în mărimea ce nu depăşeşte venitul impozabil, cu
condiţia respectării următoarelor restricţii:
• Pe parcursul următorilor 3 ani de la acordarea scutirii:
– să nu repartizeze dividende (venituri);
– să nu comercializeze activele procurate;
• Să nu fie date în arendă (leasing) mijloacele fixe procurate pentru care s-a obţinut facilitatea
respectivă.
92
Rezidenţii zonei economice libere beneficiază de următoarele facilităţi privind impozitul pe
venit:
• Impozitul pe venit obţinut de la vinderea mărfurilor (serviciilor) originare din zona economică
liberă prin exportul lor în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova se percepe în proporţie
de 50 la sută din cota stabilită;
• Impozitul pe venit de la activitatea rezidenţilor în zona economică liberă cu excepţia rezultatelor
obţinute de la realizarea mărfurilor (serviciilor) exportate în afara teritoriului vamal al Republicii
Moldova se percepe în proporţie de 75 la sută din cota stabilită;
• Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor lor un capital echivalent cu
cel puţin 1 000 000 dolari SUA sînt scutiţi de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 3
ani. Această facilitate se utilizează doar la exportul mărfurilor (serviciilor) originare din zona
economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.
Conform art.51 al Codului Fiscal, sînt scutite de impozitul pe venit autorităţile şi instituţiile
publice finanţate din:
• Bugetul de stat;
• Bugetul unităţilor administrativ-teritoriale;
• Bugetul asigurărilor sociale de stat.
Conform art.52 al Codului Fiscal, organizaţiile necomerciale sînt scutite de impozitul pe venit în
cazul cînd activitatea lor corespunde următoarelor cerinţe:
• Sînt înregistrate în conformitate cu legislaţia;
• În documentele de constituire sînt indicate genurile de activitate concrete, desfăşurate de
această organizaţie necomercială;
• În documentele de constituire este indicată interdicţia privind distribuirea venitului sau
proprietăţii între membrii organizaţiei, între fondatori sau persoane particulare;
• Întregul venit din activitatea prevăzută se foloseşte în scopul prevăzut de documentele de
constituire;
• Nu foloseşte vreo parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al
organizaţiei, fondator sau persoane particulare;
• Nu susţin propaganda politică şi nu folosesc vreo parte din venit pentru finanţarea acesteia.
În categoria organizaţiilor necomerciale scutite de impozit pe venit se includ:
Instituţiile care activează în sfera ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului, ştiinţei şi culturii;
Organizaţiile sindicale, religioase, asociaţiile de economii şi împrumuturi ale cetăţenilor;
Societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor, precum şi întreprinderile create pentru realizarea
scopurilor statutare ale acestor societăţi, societăţile veteranilor şi alte asociaţii obşteşti;
Barourile şi uniunile avocaţilor, uniunile şi asociaţiile notarilor şi camerele notariale;
Partidele şi alte organizaţii social-politice.
Întrebări de recapitulare:
1. Numiţi veniturile impozabile, care se includ în venitul brut al persoanei care practică activitate de
întreprinzător.
2. Numiţi veniturile neimpozabile, care nu se includ în venitul brut al persoanei care practică
activitate de întreprinzător.
3. Ce reprezintă o deducere?
4. Ce cheltuieli se includ în componenţa deducerilor?
5. Din ce cauză unele cheltuieli se reglementează în scopul impozitării?
6. Cum se clasifică mijloacele fixe în scopul impozitării?
7. Care este metoda de calcul al uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale?
8. Cu ce scop se efectuează ajustările veniturilor şi cheltuielilor?
9. În ce caz obţinem trecerea în cont a impozitului pe venit?
10. Cum se reportează pierderile din perioadele fiscale precedente?
11. Cum are loc trecerea în cont a impozitului pe venit achitat în străinătate pentru rezidenţii
Republicii Moldova?
12. Descrieţi etapele de calcul al obligaţiei fiscale în Declaraţia cu privire la impozitul pe venit al
93
persoanei, ce practică activitate de întreprinzător.
13. Care sînt particularităţile impozitării veniturilor întreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de
fermieri)?
14. Care este specificul impozitării veniturilor notarilor privaţi?
15. Care sînt modalităţile de plată a impozitului pe venit pentru persoanele ce practică activitate de
întreprinzător?
16. Ce scop se urmăreşte prin acordarea înlesnirilor fiscale?
17. Numiţi categoriile de întreprinzători care beneficiază de înlesniri fiscale.
18. Care este baza legislativă a sistemului de înlesniri fiscale?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal. Titlul I „Noţiuni generale” şi Titlul II „Impozitul pe venit”.
2. Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a Titlurilor I şi
II ale Codului Fiscal.
3. Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr.1463-XV din 15 noiembrie 2002.
4. Instrucţiunea cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe venit de către persoanele
ce practică activitate de antreprenoriat (publicată în Monitorul Oficial, nr.21-24 din 27 februarie
2001).
5. Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, nr.14 din 19.12.2001,
publicată în Monitorul Oficial nr. 5-8 din 10 ianuarie 2001.
6. Ordinul IFPS, nr.147 din 22.07.2003 „Cu privire la aprobarea Formularului-tip al Calculului
impozitului pe venit al notarului privat şi a modului de completare a Calculului dat” (publicat în
Monitorul Oficial, nr.177-181 din 15.08.2003).
7. „Impozite şi taxe în bugetul local”, proiect al Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale din
Republica Moldova, ediţia a II-a, vol.2, Chişinău 2001.
8. Şarcov P., Ipati Gh. „Impozitarea şi facilităţile fiscale pentru micul business din Republica
Moldova: ghid pentru întreprinzători”, Chişinău 2003, pag.17-30, 64-75.
94
Anexa 11.1
Suma pierderilor fiscale reportate din perioadele fiscale precedente permise 080 1 000
spre deducere în perioada fiscală
Suma venitului impozabil (r.070-r.080) 090 640 500
Suma pierderilor fiscale (rezultatul negativ din r.070) 100
Cota impozitului pe venit, % 110 22%
Suma impozitului pe venit (r.090 × r.110) 120 140 910
Suma facilităţilor la impozitului pe venit (anexa 3D) 130
Suma impozitului pe beneficiu, calculat din suma corectărilor depistate în 140
perioada fiscală curentă, dar care se atribuie perioadei de pînă în 1998
(anexa 4D)
Suma impozitului pe venit în perioada fiscală curentă, exceptînd facilităţile 1501 140 910
(r.120-r.130)
Total spre calcul (r.140+r.1501) 150 140 910
Suma trecerilor în cont – total, inclusiv 160 7 500
Impozitul pe venit achitat în străinătate (anexa 5D) 1601
Impozitul pe venit reţinut, în prealabil, la plata dividendelor (anexa 6D) 1602
Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată (anexa 6D) 1603 7 500
Impozitul pe venit achitat în rate pe parcursul anului fiscal 170 10 000
Total impozitul pe venit spre plată (r.150-r.160-r.170) 180 123 410
Suma plăţii în plus a impozitului pe venit (r.160+r.170-r.150) 190
95
Anexa 11.2
Forma C NOTAR Anexa 1
La ordinul IFPS nr.147 din 22.07.2003
Inspectoratul Fiscal de Stat_______________
Data prezentării ________________
Calculul impozitului pe venit al notarului privat
pentru perioada fiscală august 2004
Numele şi prenumele notarului Ion Rusu codul fiscal 2000045128849
Adresa: m. Chişinău, str. Armeană 32 codul localităţii (CUTAM)______
INDICATORII cod Suma (lei)
Venitul obţinut în perioada gestionară din activitatea notarială 010 159 000
Suma cheltuielilor efective de la activitatea notarială, inclusiv 020 109 000
(r.0201+r0202+r0203+r0204+r0205)
Cheltuieli aferente exercitării activităţii notariale 0201 100 000
Cheltuieli privind asigurarea tehnico-materială a activităţii notariale 0202
Cheltuieli de arendă a biroului notarial 0203 2 000
Cheltuieli privind întreţinerea biroului notarial 0204
Plăţile pentru serviciile personalului tehnic angajat 0205 7 000
Suma venitului impozabil (suma pierderilor) (r010-r020) 030 50 000
Suma scutirilor conform art.33, 34 şi 35 din CF 040 300
Suma venitului impozabil fără suma scutirilor (r030-r040) 050 49 700
Cota impozitului pe venit, % 060 22%
Total impozit pe venit spre calcul (r050 x r060) 070 10 934
96
Tema 12. IMPOZITUL PRIVAT
Cuvinte-cheie:
• patrimoniu public;
• contract de vînzare-cumpărare;
• privatizare;
• buget de stat;
• cumpărătorul patrimoniului.
97
Întrebări de recapitulare:
1. În care din cele două sisteme (sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat sau impozitelor şi
taxelor locale) este inclus impozitul privat?
2. Care este obiectul calculării impozitului privat?
3. Cine poate fi subiect al impozitului privat ce poate achiziţiona bunuri publice?
4. Care este mărimea impozitului privat?
5. Cui îi aparţine responsabilitatea pentru corectitudinea calculării impozitului şi plata acestuia la
timp?
6. Care sînt termenele de prezentare a dării de seamă pe impozitul privat?
7. Cine sînt apatrizii?
Bibliografie:
98
2 1 ,9 2 %
25% 2 0 ,5 7 % 2 1 ,1 4 %
1 9 ,9 1 % 1 7 ,7 2 %
20%
15%
10%
5%
0%
1999 2000 2001 2002 2003
Ponderile impozitelor pe venitul persoanelor fizice şi celor provenite din activitatea de întreprinzător
în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova, practic, coincid, în timp ce în ţările OCDE,
componenta structurală a primelor este mult mai importantă, decît acea ce corespunde impozitelor pe
profitul corporaţiilor, ceea ce este confirmat prin datele tabelului 13.1.3.
99
Tabelul 13.1.3
Sursa [9]
Tabelul 13.1.4
Dinamica impozitelor directe în veniturile bugetelor locale în Republica Moldova în anii 1999–
2003 (mln. lei)
100
în figura 13.1.2, demonstrează importanţa pe care o au impozitele pe venit în asigurarea statului cu
resurse financiare necesare, în timp ce impozitele pe bunurile imobiliare ocupă un loc secundar în
această ierarhie.
12% 2%
45%
41%
Conform Direcţiilor principale ale politicii bugetar-fiscale şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu
(2003-2005), ponderea impozitelor directe în veniturile bugetului consolidat o să scadă pînă la
20,50% în anul 2005 [6]. Cu toate acestea, va creşte semnificativ suma colectărilor în baza
impozitului pe bunurile imobiliare, ceea ce îi va permite acestuia să devină o sursă importantă a
mijloacelor financiare a bugetelor locale.
Una din problemele economice de bază în Republica Moldova este nivelul insuficient al
resurselor investiţionale alocate în economia ţării. Investiţiile se referă la principalii factori de
contribuţie ai creşterii economice, de aceea majorarea alocării acestora în economie este apreciată
drept sarcină prioritară a statului. În tabelul 13.2.1. sînt prezentate datele cu privire la volumul
investiţiilor în raport cu PIB în Republica Moldova în comparaţie cu alte state.
Tabelul 13.2.1
Ponderea investiţiilor în PIB, (%)
În Republica Moldova, cota investiţiilor în capitalul fix, pe parcursul ultimilor ani, nu a depăşit
15,83%, ceea ce a condus la: insuficienţa lărgirii procesului de reproducţie; insuficienţa investiţională
cronică; degradarea potenţialului economic al statului etc.
101
Printre pîrghiile statale de influenţă asupra procesului investiţional, în scopul reglării acestuia, un
loc important îl ocupă politica fiscală. Practica mondială, în reglarea proceselor de investire capitală,
demonstrează elocvent că unul din impozitele directe – impozitul pe profitul corporaţiilor (în
Republica Moldova, acesta fiind reprezentat de impozitul pe venitul persoanelor juridice) – a devenit
o pîrghie foarte eficientă.
Surse de bază ale investiţiilor pot fi: sumele uzurii fondurilor fixe; beneficiile întreprinderilor;
mijloacele populaţiei; resursele bugetare; investiţiile străine şi alte surse.
Structura investiţiilor în capitalul fix, în Republica Moldova, prezentată în figura 13.2.1., relevă
faptul că printre toate sursele de investire ponderea cea mai însemnată o deţin sursele proprii ale
întreprinderilor.
7%
4%
6%
12%
71%
m ijlo a c e le p r o p r ii a le în tr e p r in d e r ilo r
mijloacele investitorilor străini
m ijlo a c e le b u g e tu lu i
mijloacele populaţiei
a lte s u r s e
Figura 13.2.1. Structura investiţiilor
în capitalul fix în Republica Moldova
102
Din anul 2000, se aplică următoarea scutire: „Agenţii economici, inclusiv întreprinderile cu
investiţii străine, sînt scutiţi de plata impozitului prin reducerea venitului impozabil cu suma ce
constituie 50% din investiţiile alocate în vederea procurării mijloacelor fixe sau a efectuării
construcţiilor (cu excepţia autovehiculelor personale şi mobilierului pentru oficiu), inclusiv pentru
procurarea mijloacelor fixe în regim de leasing, dar mai mult de venitul impozabil, cu condiţia
respectării următoarelor restricţii:
a) pe parcursul a 3 ani, imediat următori anului în care a fost acordată scutirea, să nu fie
repartizate dividende acţionarilor, venituri membrilor societăţii, să nu fie comercializate
activele procurate;
b) să nu fie date în arendă (leasing) aceste mijloacele fixe” [4].
Prin intermediul impozitelor directe, statul poate stimula procesele de atragere a investiţiilor
străine ca a una dintre surse importante pentru investiţiile capitale din economia Republicii Moldova.
După cum arată practica mondială, atragerea investiţiilor străine influenţează pozitiv asupra
economiei şi contribuie la:
– lărgirea bazei impozabile, devenind sursă suplimentară pentru completarea veniturilor
bugetare;
– dezvoltarea procesului de producţie;
– transferarea noilor tehnologii;
– creşterea competitivităţii întreprinderilor şi a producţiei acestora;
– dezvoltarea anumitor regiuni ale ţării;
– apariţia posibilităţilor de ieşire pe pieţele mondiale etc.
Deşi există un număr mare de momente pozitive în atragerea investiţiilor străine, practica
mondială de colaborare investiţională a statelor cu niveluri diferite de dezvoltare social-economică
atestă faptul că pătrunderea capitalului străin din statele dezvoltate în cele mai puţin dezvoltate din
punct de vedere economic şi social poate deveni o serioasă piedică pentru întărirea integrităţii
teritoriale şi independenţei statului primitor de investiţii.
Printre factorii ce influenţează afluxul de investiţii străine, un factor nu mai puţin important este
climatul fiscal. În condiţiile actuale, importanţa acestuia a slăbit întru cîtva, oferind locul altor factori,
cum ar fi: stabilitatea politică şi economică; garanţiile în sfera investiţiilor etc. Însă întrebările ce
vizează existenţa unui climat fiscal favorabil continuă să intereseze investitorii. Existenţa unui climat
fiscal favorabil nu înseamnă, pentru ei, doar prezenţa regimurilor fiscale lejere, ci şi asigurarea
stabilităţii şi posibilităţii de a prevedea evoluţia sistemului de impozitare, ceea ce ar permite
investitorilor să elaboreze planuri pe perioade de lungă durată pentru activitatea sa antreprenorială.
Crearea, în Republica Moldova, a sistemului de impozitare a companiilor străine a avut loc
concomitent cu acordarea diferitelor scutiri şi preferinţe investitorilor străini. În legislaţia
Republicii Moldova, sînt stabilite anumite înlesniri fiscale pentru investitorii străini, printre care:
– scutirea de plata taxelor vamale pentru valorile materiale, importate în Moldova în calitate
de aport material la formarea şi majorarea capitalului statutar al întreprinderilor cu investiţii
străine;
– scutirea de plata taxelor vamale a mărfurilor, materiei prime, semifabricatelor etc., importate
în Moldova pentru fabricarea produselor pentru exportul ulterior;
– reducerea cu 50% a impozitului pe venit pe o perioadă de 5 ani, acordată întreprinderilor cu
investiţii străine, după constituirea capitalului social şi declararea primului venit. Facilitatea
menţionată se extinde asupra întreprinderilor în al căror capital social investiţiile străine
depăşesc suma echivalentă cu 250 mii dolari S.U.A. şi peste 50% din venitul brut al cărora
se constituie din comercializarea produselor (lucrărilor, serviciilor) de fabricaţie proprie;
– scutirea de plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani de la data încheierii acordului cu
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat întreprinderilor în al căror capital social investiţiile
străine depăşesc suma echivalentă cu 1 mln dolari SUA cu condiţia ca cel puţin 80% din
suma impozitului pe venit, calculată şi nevărsată la buget, se investesc în dezvoltarea
producţiei proprii ori în programe de stat sau ramurale de dezvoltare a economiei naţionale.
Facilitatea menţionată se extinde asupra investitorilor care au efectuat investiţii pînă la 1
ianuarie 2000 [3; 4].
103
De rînd cu aceste scutiri speciale, investitorii străini pot beneficia de toate scutirile fiscale acordate
antreprenorilor autohtoni, doar dacă în legislaţie nu este stipulat altceva.
Impozitele directe au o influenţă nemijlocită asupra volumului unei astfel de surse, cum ar fi,
economiile populaţiei. Unele forme de economii ale cetăţenilor nu conduc nemijlocit la formarea
investiţiilor productive. Doar după transpunerea acestor mijloace băneşti în canalele finanţării directe
(cumpărarea hîrtiilor de valoare, spre exemplu) sau finanţării indirecte (prin intermediul depozitelor
bancare sau fondurilor de pensii), ele devin surse investiţionale.
În Republica Moldova, drept metodă de stimulare a economiilor populaţiei poate fi considerat
procesul diminuării continue a cotei maximale a impozitului pe venit al persoanelor fizice, evoluţie
prezentată în tabelul 13.2.2.
Tabelul 13.2.2
Evoluţia cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice în Republica Moldova
Anii Cotele impozitului pe venitul persoanelor fizice
1997 10%; 20%; 30%; 40%
1998 15%; 20%; 32%
1999-2001 10%; 15%; 28%
2002-2003 10%; 15%; 25%
2004 10%; 15%; 22%
2005 9%; 14%; 20%
104
veniturilor publice este asigurată prin sporirea presiunii fiscale. O parte din impozite se majorează
simultan cu creşterea preţurilor, întrucît numeroase impozite, reieşind din metodele de determinare a
acestora, sînt legate de preţuri sau de anumite elemente ale lor.
Însă, o influenţă şi mai sesizabilă o exercită impozitele asupra sistemului de formare a
preţurilor şi nivelului acestora. În primul rînd, aceasta se efectuează prin majorarea preţurilor cu
mărimea impozitelor indirecte, care reprezintă un adaos direct la formarea preţurilor. Cea mai mare
influenţă asupra nivelului preţurilor o exercită T.V.A. asupra mărfurilor care sînt supuse accizelor,
întrucît cota T.V.A. se aplică asupra preţului care include, deja, accizele, ceea ce majorează
considerabil impunerea indirectă a mărfurilor, fapt ce duce, implicit, la creşterea preţurilor.
Practica fiscală dovedeşte că majoritatea impozitelor are un impact direct asupra procesului de
formare a preţurilor şi asupra nivelului acestora prin faptul că impozitele sînt incluse în componenţa
cheltuielilor. În Republica Moldova în componenţa cheltuielilor operaţionale, se includ impozitele
directe, cum sînt, spre exemplu, impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar. Astfel,
impozitele pot fi caracterizate drept factori de contribuţie la formarea preţurilor.
Este necesar de menţionat că atît în practica mondială, cît şi în cea a Republicii Moldova, drept
metode indirecte de reglare a proceselor de formare a preţurilor, prin intermediul impozitelor, pot
fi considerate următoarele:
– reglementarea unor anumite tipuri de cheltuieli în scopul impozitării;
– aplicarea impozitului asupra supraprofitului;
– introducerea gradaţiei progresive a impozitării veniturilor de la comercializarea mărfurilor
ale căror preţuri depăşesc nivelul maxim stabilit etc.
105
Tabelul 13.4.1
Sistemul de înlesniri
la impozitul pe venit al persoanelor fizice
O problemă socială cu valenţe importante pentru Republica Moldova şi alte state este ”erodarea”
veniturilor unei importante părţi a populaţiei (în primul rînd, a păturii mijlocii) din contul
caracterului inflaţionist al creşterii plăţilor fiscale. Erodarea veniturilor nominale în urma inflaţiei,
dacă nu sînt luate măsuri în vederea compensării acesteia, conduce, concomitent cu inflaţia, la
majorarea cotei efective a impozitelor, precum şi la creşterea numărului de plătitori care achită
obligaţiunile lor fiscale în baza cotelor majorate. Astfel, are loc apariţia unui fenomen negativ pentru
societate – dispariţia treptată a păturii mijlocii. Multe state au reuşit să depăşească acest obstacol în
baza indexării veniturilor supuse impozitării. Pentru soluţionarea acestei probleme, în Moldova se
aplică indexarea parţială a gradaţiei impozitului pe venit al persoanelor fizice şi a sumelor scutirilor
(vezi tabelul 13.4.2).
Tabelul 13.4.2
Evoluţia sumelor scutirilor, a tranşelor de venit şi a cotelor impozitului pe venitul persoanelor
fizice în Republica Moldova în perioada 1999-2004
Anii Tranşele de venit şi cotele impozitului pe venit al persoanelor fizice 1 2
1999 Pînă la 6000 lei –10%; 6000–10800 –15%, ce depăşeşte 10800 – 28% 2100 120
2000 Pînă la 10800 lei –10%; 10800–15000 –15%; ce depăşeşte 15000 –28% 2520 120
2001 Pînă la 12180 lei –10%; 12180–16200 –15%; ce depăşeşte 16200 –28% 2520 120
2002 Pînă la 12180 lei –10%; 12180–16200 –15%; ce depăşeşte 16200 –25% 2520 120
2003 Pînă la 12180 lei –10%; 12180–16200 –15%; ce depăşeşte 16200 –25% 3600 240
2004 Pînă la 16200 lei –10%; 16200–21000 –15%; ce depăşeşte 21000 –22% 3600 240
Prin intermediul impozitelor, statul poate influenţa creşterea ocupării forţei de muncă, fapt ce are
valenţe pozitive asupra situaţiei social-economice din ţară. În acelaşi timp, extinderea ocupării forţei
de muncă este convenabilă, din punct de vedere al reducerii cheltuielilor la plata indemnizaţiilor de
şomer, şi statului. Începînd cu anul 2001, conform legislaţiei fiscale, la calcularea impozitului pe
venit, agenţii economici, a căror producţie a activităţilor de bază se determină conform subsecţiunilor
14-21, 24-36, 45 şi 60 din Clasificatorul activităţilor economice din Republica Moldova, au dreptul la
reducerea venitului impozabil cu o sumă calculată prin înmulţirea salariului mediu anual pe ţară din
anul precedent anului fiscal de gestiune cu creşterea numărului scriptic mediu al salariaţilor în anul
fiscal de gestiune faţă de anul precedent, dar nu mai mare decît venitul impozabil [4].
Impozitul pentru bunurile imobiliare pentru persoanele fizice se achită de către majoritatea
cetăţenilor statului, de aceea factorul echităţii în repartizarea poverii fiscale a acestui impozit are o
importanţă deosebită. Impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice are posibilitatea să
regleze nivelul diferenţierii venitului net al păturilor sociale diferite, adică nu poate fi tratat doar ca
instrument fiscal, ci şi ca instrument al politicii sociale. Însă, în Republica Moldova, impozitul
pentru bunurile imobiliare ale persoanelor fizice, practic, nu se utilizează în calitate de mecanism de
106
redistribuire a veniturilor populaţiei din cauza mărimii nesemnificative a sumelor impozitului datorat
statului. Trecerea la determinarea valorii de piaţă, în cadrul evaluării bunurilor imobiliare ale
persoanelor fizice, în scopul impozitării acestora este una din metodele eficiente de asigurare a
realizării funcţiei sociale a impozitului dat. Reforma impozitării bunurilor imobiliare, ce se
desfăşoară în Republica Moldova în perioada actuală, prevede trecerea la determinarea valorii de
piaţă, în cadrul evaluării bunurilor imobiliare, în scopul impozitării acestora, fapt prevăzut de către
Titlul VI al Codului Fiscal al Republicii Moldova.
Se preconizează semnarea acordurilor internaţionale privind evitarea dublei impuneri fiscale între
Republica Moldova şi Austria, Franţa, Grecia, Slovacia şi alte ţări.
Întrebări de recapitulare:
1. Ce pondere în veniturile bugetului consolidat al Republicii Moldova le constituie impozitele
directe?
2. Ce rol joacă impozitele directe în completarea veniturilor bugetare ale unităţilor administrativ-
teritoriale?
3. Cum se calculează uzura mijloacelor fixe în scopul impozitării în Republica Moldova?
4. Ce înlesniri fiscale sînt prevăzute de către legislaţia fiscală din Republica Moldova pentru
investitorii străini?
107
5. Ce metode fiscale de stimulare a economiilor populaţiei sînt prevăzute în legislaţia fiscală în
Republica Moldova?
6. Ce interdependenţă există între procesul de impozitare şi procesul de formare a preţurilor?
7. Ce metode indirecte de reglare a procesului de formare a preţurilor prin intermediul impozitelor
directe cunoaşteţi?
8. Care sînt cele mai răspîndite înlesniri fiscale cu caracter social?
9. Cum poate fi soluţionată problema ”erodării” veniturilor populaţiei din contul caracterului
inflaţionist al creşterii plăţilor fiscale?
10. Cum poate fi utilizat impozitul pe bunurile imobiliare în funcţia de instrument al politicii sociale?
11. Cum poate fi evitată dubla impunere fiscală?
Bibliografie:
1. Codul Fiscal. Titlul II. Impozitul pe venit. Legea Republicii Moldova, nr.1163-XIII din
24.04.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.102-103.
2. Codul Fiscal. Titlul VI. Impozitul pe bunurile imobiliare. Legea Republicii Moldova nr.1055-XIV
din 16.06.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.127-129.
3. Legea privind investiţiile străine, nr.998-XII din 01.04.1992 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2000, nr.5-7.
4. Legea Republicii Moldova pentru punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului Fiscal,
nr.1164-XIII din 24.04.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.102-103.
5. Legea Republicii Moldova pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal, nr.1056-XIV
din 16.06.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.127-129.
6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Direcţiile principale ale politicii bugetar-
fiscale şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005), nr.693 din 3.06.2002 // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.96-99.
7. Manole T. Finanţele publice locale: rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale. Chişinău, 2003, 240 p.
8. Moldova în cifre. 2003. Chişinău. 2003. 300 p.
9. Вовченко Н.Г. Налоги на потребление стран – членов ЕС: проблемы гармонизации //
Финансы и кредит, 2003, № 6, с.63-67.
10. Караваева И.В. Налоговое регулирование рыночной экономики: Учебное пособие для вузов.
Москва, 2000, 215 с.
11. Коваленко И. Экономически обоснованная несвобода // Экономическое обозрение, 2001, №
30, с.13.
12. Муравский А. Удержание у источника выплаты с нерезидентов // Бухгалтерские и
налоговые консультации, 1999, № 11, с.11-19.
13. Стародубровский В. Кривая дорога прямых инвестиций // Вопросы экономики, 2003, №1,
с.73-95.
14. Среднесрочный прогноз расходов (2005-2007 гг.). Постановление Правительства
Республики Молдова, № 639 от 8.06.2004 г.
108
• Structura impozitelor indirecte;
• Încasările bugetare;
• Fluctuaţiile impozitelor;
• Evaziunea fiscală;
• Efectele impunerii.
14.1. Rolul impozitelor indirecte în formarea veniturilor bugetare ale statului
În majoritatea statelor lumii, impozitele indirecte ocupă un loc predominant în totalul resurselor
fiscale. Principalele impozite indirecte sînt taxa pe valoarea adăugată, accizele şi taxele vamale. În
unele ţări, sistemul impunerii indirecte include, de asemenea, impozitul pe bunuri imobiliare, taxele
pentru utilizarea resurselor naturale, taxele rutiere şi altele, instituite în funcţie de politica fiscală
promovată de către stat.
Evoluţia impozitelor indirecte poate fi caracterizată prin anumite tendinţe generale:
1) de la impunerea obiectelor de strictă necesitate – la impunerea celor mai puţin importante;
2) după impunerea unui număr mare de bunuri, atenţia se concentrează asupra unor mărfuri
specifice;
3) trecerea de la impunerea unei cantităţi estimative, stabilite în funcţie de caracteristicile
exterioare la impozitarea produselor finite obţinute.
Sistemele fiscale ale ţărilor dezvoltate s-au creat sub influenţa multitudinii de factori economici,
politici şi sociali. Interdependenţa dintre dezvoltarea economică şi impozitele aplicate pentru anumite
tipuri de venituri diferă de la o ţara la alta şi este susceptibilă de fluctuaţii. Unele ţări s-au dezvoltat în
condiţiile predominării impunerii indirecte, alte ţări au preferat impunerea directă, atingînd acelaşi
nivel al dezvoltării. Astfel, este dificilă asocierea unuia dintre sistemele de impunere cu gradul de
dezvoltare economică al unei ţări, ceea ce poate fi confirmată prin urmărirea structurii şi a tendinţelor
din evoluţia impozitelor din tabelul 14.1.1.:
Tabelul 14.1.1
Structura impozitelor directe şi indirecte în ţările dezvoltate
Tendinţele din Tendinţele din creşterea
Predomină Predomină Structura
creşterea ponderii ponderii
impozitele directe impozite indirecte echilibrată
impozitelor directe impozitelor indirecte
Olanda Norvegia Finlanda Marea Britanie Australia
Danemarca Franţa Suedia Germania Italia
Luxemburg Australia Finlanda Suedia
Canada Italia Canada
Noua Zeelandă Irlanda Japonia
Elveţia Grecia SUA
Austria Spania
SUA
Sursa: И.Г.Русакова. Налоги и Налогообложение
În ceea ce priveşte R. Moldova, schimbările din structura sistemului fiscal sînt prezentate în
tabelul 14.1.2.
Tabelul 14.1.2
Structura sistemului fiscal al Republicii Moldova în anii 1995-2002
Tipurile impozitelor 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Impozitele directe, mln. lei. 1 180,6 1 170,1 1 457,2 1 113,7 1 484,5 1 871,0 1 911,1 2 058,8
Ponderea impozitelor directe în
totalul veniturilor bugetare (%) 59% 56% 50% 41% 48% 46% 44% 40%
Impozitele indirecte, mln. lei. 821,4 904,1 1 484,5 1 608,2 1 615,8 2 232,0 2 411,9 3 025,2
Ponderea impozitelor indirecte în
totalul veniturilor bugetare (%) 41% 44% 50% 59% 52% 54% 56% 60%
Total veniturile bugetare, mln.
lei. 2 002,0 2 074,2 2 941,7 2 721,9 3 100,3 4 103,0 4 323,0 5 084,0
Tabelul 14.1.3
Ponderea impozitelor indirecte în totalul încasărilor bugetare în Republica Moldova în perioada
1998-2002
Astfel, T.V.A. deţine cea mai mare pondere în totalul încasărilor bugetare şi, în medie, constituie
36,5%. O pondere semnificativă în totalul veniturilor bugetare o deţin accizele, care, în perioada
analizată, prezintă unele fluctuaţii de la 13,76% în 1998 la 16,05% în 2000, iar odată cu intrarea în
vigoare a Titlului IV „Accize” din Codul Fiscal şi revizuirea cotelor din 02.11.2000, se înregistrează
evoluţia descrescătoare a încasărilor pînă la 12,94% în 2002.
Taxele vamale prezintă o dublă accepţiune: pe de o parte, ca venituri fiscale ce stau la dispoziţia
statului, iar pe de altă parte, prin intermediul acestora se poate influenţa politica economică externă.
Privite în dinamică, veniturile din activitatea economică externă nu au înregistrat modificări
semnificative. Astfel, se observă creşterea ponderii lor la începutul perioadei analizate 1998-1999, de
la 4,02% la 7,45%, urmînd micşorarea şi o anumită stabilizare în jurul nivelului de 5,7%, în perioada
imediat următoare.
În baza datelor analizate în tabelele 14.1.2. şi 14.1.3. şi a corelaţiilor determinate, poate fi
confirmată influenţa impozitelor indirecte asupra proceselor economico-sociale, specificul căreia va fi
examinat în continuare.
14.2. Efectele impunerii indirecte asupra activităţii social-economice
Impunerea indirectă şi oportunitatea acesteia sînt cauza unor dispute implacabile. Evaluarea
istorică a acestei forme de impunere se reduce la faptul că această modalitate de formare a veniturilor
bugetare nu este echitabilă din punct de vedere social. Însă, din cauza simplităţii în utilizare şi a
independenţei faţă de rezultatele activităţii financiare, impunerea indirectă este răspîndită şi
preponderentă în sistemele fiscale ale mai multor ţări. Modalitatea formării impozitelor indirecte
limitează posibilităţile de falsificare şi acţiunile ilicite ce contribuie la eschivări de la plata
impozitelor. În condiţiile în care remunerarea muncii se află la un nivel ridicat, impunerea indirectă
poate constitui baza sistemului fiscal al oricărei ţări. Expansiunea, de exemplu, a T.V.A. în condiţiile
unor salarii înalte nu implică efecte sociale negative, chiar dacă acest impozit este cel mai retransmis.
110
Lipsa unor schimbări structurale în toate ramurile de activitate, problemele din sfera economică şi
socială justifică necesitatea existenţei multiplelor procese de redistribuire în stat. Soluţionarea acestor
probleme se efectuează, în general, prin intermediul reglementărilor fiscale, în cadrul cărora impozitele
indirecte joacă un rol important.
Efectele pozitive ale impunerii indirecte se referă la următoarele aspecte:
1. Contribuie la creşterea veniturilor bugetare odată cu sporirea numărului populaţiei sau a
prosperităţii şi, de aceea, sînt mai avantajoase pentru ţările economic dezvoltate. Aceasta este şi
cauza ponderii înalte a încasărilor din impozite indirecte, comparativ cu cele directe;
2. Oferă statului posibilitatea modificării consumului agregat, de exemplu, se poate reduce
consumul produselor nocive sănătăţii prin scumpirea lor;
3. În comparaţie cu impozitele directe care din punctul de vedere al cetăţeanului, se plătesc cu titlu
gratuit, în cazul impunerii indirecte, deseori, taxele sînt considerate ca plată pentru bunurile
procurate. Chiar dacă unii plătitori înţeleg că preţul este mărit din cauza impozitelor, totuşi, se
consideră compensaţi prin obţinerea bunurilor necesare;
4. Pentru plătitorii impozitelor indirecte avantajele constau în următoarele considerente:
– sumele de plată nesemnificative;
– comoditatea în ceea ce priveşte timpul;
– lipsa caracterului obligatoriu;
– inexistenţa pierderilor de timp pentru achitarea impozitelor;
– nu este necesară acumularea unor sume speciale;
– nu implică amenzi şi penalităţi.
5. Pentru stat, introducerea deliberată a impozitelor indirecte, precum şi utilizarea lor eficientă,
conduce la îmbunătăţirea balanţei de plăţi şi ridică flexibilitatea întregului sistem financiar.
În ceea ce priveşte efectele negative ale impunerii indirecte, printre acestea pot fi enumerate
următoarele:
1. Pentru unele categorii de persoane incidenţa impozitelor indirecte nu este proporţională cu
capitalul sau venitul obţinut, iar povara lor este excesivă pentru păturile sociale defavorizate;
2. Din suma totală a impozitelor indirecte, cea mai mare parte este colectată de la populaţia cu
venituri medii şi mici;
3. În categoria bunurilor supuse impunerii indirecte sînt cuprinse nu numai cele de larg consum, ci şi
unele individuale, care au incidenţă asupra unor consumuri specifice;
4. Distorsiunea modului de realizare a producţiei.
Dintre toate impozite indirecte T.V.A. exercită o incidenţă semnificativă asupra proceselor social-
economice. De aceea, este necesară sublinierea particularităţilor acestui impozit.
T.V.A. reprezintă un exemplu demonstrativ al combinaţiei optime între funcţia fiscală a impozitelor şi
cea de stimulare. Indiferent de faptul că cea mai mare parte a veniturilor bugetare este formată din
încasările T.V.A., acest impozit rămîne unul dintre principalele stimulente ale activităţii de producţie.
Utilizarea pe scară largă a acestui impozit este determinată de o serie de efecte pozitive ale T.V.A., printre
care:
1. T.V.A. este „neutră” faţă de întreprinderile producătoare, întrucît din veniturile obţinute din
vînzarea produselor se scad cheltuielile de producţie sau comerciale.
2. Mărimea şi nivelul T.V.A. sînt diferenţiate (cote de la 0 pînă la 38%), determinînd direcţiile de
perspectivă ale activităţii.
3. Utilizarea T.V.A. se efectuează concomitent cu aplicarea altor pîrghii financiare, precum taxele
vamale, compensările etc.
4. T.V.A. se ia în calcul la achitarea impozitului pe venit. Astfel, la completarea declaraţiei pe venitul
persoanelor fizice suma impozitului pe venit se micşorează în cazul prezentării documentelor
justificative pentru bunurile achiziţionate, în preţul cărora este inclusă T.V.A.. În unele cazuri,
mărimea acestor facilităţi poate constitui 100% din suma transferată (Afirmaţia vizează unele
categorii de contribuabili).
5. Contribuabililor care activează în anumite ramuri şi contribuie la dezvoltarea lor, statul le oferă
posibilitatea alegerii între plata T.V.A. şi a impozitului pe profit.
111
6. Obiectul direct al impunerii cu T.V.A. reprezintă cheltuielile şi, deci, creşte interesul pentru
obţinerea veniturilor mai mari.
7. Eschivarea de la plata T.V.A. este dificilă şi, implicit, sînt mai puţine încălcări.
Efectele negative ale T.V.A. Fiind unul dintre impozitele pe consumul final care este suportat de către
populaţie şi sfera bugetară, T.V.A., în cazul aplicării cotelor mari şi în condiţiile unei inflaţii galopante, se
transformă într-un factor principal al restrîngerii dezvoltării activităţii de producţie. Aceasta poate fi
rezultatul creşterii preţurilor şi a sumelor T.V.A. incluse şi, prin urmare, limitează capacitatea de
cumpărare a populaţiei.
Accentuarea funcţiei de reglare a fenomenelor economico-sociale şi nu a celei fiscale, poate avea ca
efecte restrîngerea crizei supraproducţiei şi excluderea rapidă de pe piaţă a producătorilor mici. În
asemenea condiţii, aplicarea cotelor T.V.A. la nivelul 20%-28% intensifică procesele inflaţioniste, cît şi
exercită influenţă negativă asupra procesului de producţie în sfera tehnologiilor înalte, cercetărilor
ştiinţifice etc.
O altă sursă de natură indirectă, cu o pondere importantă în totalul încasărilor bugetare, o constituie
accizele. Prin natura instituirii lor, accizele îndeplinesc funcţia de reglare, corectînd cererea şi oferta prin
majorarea sau micşorarea preţului bunurilor supuse impozitării. Mecanismul colectării accizelor este
comun cu cel al T.V.A.. Astfel, aceste impozite indirecte sînt incluse în preţul mărfurilor şi sînt plătite de
către consumatori. Cu toate acestea, diferenţele existente dintre T.V.A. şi accize constau în următoarele
momente principiale:
a. În timp ce cota T.V.A. se aplică asupra unei părţi din valoarea bunului, în cazul accizelor este
supusă întreaga valoare a bunului;
b. În general, T.V.A. este aplicată tuturor mărfurilor livrate şi serviciilor prestate, în timp ce
accizele sînt stabilite pentru unele mărfuri de consum şi servicii specificate de legislaţia ţării;
c. Accizele sînt strîns legate de politica financiară promovată de către stat şi, deseori, mărfurile
importate sînt supuse impozitării atît cu accize, cît şi cu taxe vamale.
O altă categorie a impozitelor indirecte este reprezentată de taxele vamale, care exercită influenţă atît
asupra activităţii economice interne, cît şi asupra celei externe, determinînd poziţia ţării pe plan mondial.
Taxele vamale au devenit o categorie economică în etapa apariţiei schimbului de mărfuri între primele
formări statale, adică mai tîrziu decît preţurile şi impozitele. Iniţial, taxele vamale au constituit un
instrument fiscal aflat la dispoziţia statului pentru completarea veniturilor, deşi au exercitat o influenţă
importantă asupra proceselor economice prin intermediul preţurilor.
Teoretic, taxele vamale nu pot influenţa nivelul preţurilor, deoarece reprezintă diferenţa dintre nivelul
preţurilor interne şi celor externe. Însă, în realitate, tendinţa statului de acumulare în buget a unei părţi cît
mai mari din valoarea nou-creată conduce la creşterea impozitelor şi corespunzător la creşterea nivelului
general al preţurilor şi, în final, la reducerea puterii de cumpărare a monedei. Aceasta, la rîndul său,
măreşte diferenţa dintre preţurile interne şi externe, şi determină necesitatea creşterii taxelor vamale.
Concluzia generală poate fi formulată astfel: în condiţiile crizei economice, ţările cu nivelul scăzut al
taxelor vamale pot beneficia de situaţie, realizînd politica vamală eficientă în cadrul negocierilor
internaţionale.
O influenţă importantă asupra nivelului taxelor vamale o exercită determinarea preţurilor care stau la
baza calculului taxelor. Aceasta depinde, în primul rînd, de politica financiară promovată de către stat, în
perioada dată.
112
postul de disponibilităţi sau se diminuează postul de datorii bancare, în schimb, dacă T.V.A. deductibilă
este superioară T.V.A. de plătit, se manifestă un efect negativ asupra structurii bilanţului.
Nevoia de fond de rulment reprezintă partea din nevoile sau utilizările ciclice, care este finanţată prin
resurse permanente şi care rămîne în sarcina întreprinderii. Nevoile de exploatare rezultă, în principal, din
stocuri şi din credite acordate clienţilor, iar resursele de exploatare provin, în principal, din creditele
furnizorilor şi termenele de plată, acordate de diverse organisme (administraţie fiscală, securitate socială).
Ca tratament contabil, aplicat în acest domeniu, este de remarcat timpul, care intervine în calculul
fondului de rulment necesar. Fiecare element se exprimă într-un număr de zile: durata medie a stocurilor
este exprimată în zile de cumpărare, iar termenele acordate furnizorilor sau clienţilor sînt exprimate în zile
de cumpărare sau vînzare. Diferenţele între T.V.A. de plată şi T.V.A. deductibilă sînt abordate în acelaşi
mod. Prin urmare, totalitatea elementelor de fond de rulment: stocuri de materii prime, stocuri de produse
finite, clienţi, furnizori, T.V.A. deductibilă, alte taxe şi disponiblităţi afectează structura bilanţului, şi
demonstrează că activele curente trebuie să facă faţă datoriilor pe termen scurt, pentru a se evita situaţia de
încetare a plăţilor.
Schematic, incidenţa T.V.A. asupra structurii bilanţului poate fi ilustrată astfel:
a) T.V.A. de plată > T.V.A. deductibilă:
Utilizări permanente Resurse permanente
T.V.A. deductibilă
T.V.A. de plată
T.V.A. deductibilă
T.V.A. de plată
113
Motivul unei asemenea diferenţe între nivelurile T.V.A. este următorul: în industrie, în general, se
creează o valoare adăugată mai puternică, în timp ce, în comerţ, crearea valorii adăugate este mai
redusă, iar constituirea unor stocuri importante face să crească T.V.A. deductibilă.
114
Cheltuieli de producţie
Profit Accize
şi circulaţie
T.V.A. pentru T.V.A.
Valoarea nou-creată obţinută în urma
materiale produselor
Materiale prelucrării, supusă impozitării
achiziţionate finite
Baza impozabilă
Schema 14.4.3. Formarea preţurilor şi tarifelor reglementate de către stat, destinate vînzării cu
amănuntul
Sumele T.V.A. achitate furnizorilor pentru materiile prime, materiale, combustibil, piese, active
materiale şi nemateriale, lucrările executate şi serviciile prestate nu se includ în cheltuielile de
producţie sau de circulaţie, cu excepţia cazurilor de utilizare a acestora pentru producerea mărfurilor
scutite de T.V.A. (sumele impozitelor plătite furnizorilor nu se deduc).
Privite prin prisma impactului asupra proceselor social-economice, cele două impozite indirecte
aflate în componenţa preţurilor contribuie la creşterea acestora, şi prin urmare, mărfurile devin, în cele
mai multe cazuri, inaccesibile familiilor cu venituri modeste. Astfel, mijloacele băneşti, sub forma
impozitelor indirecte, sînt transferate din veniturile consumatorilor în bugetul de stat, reducînd cererea
globală. Pe de altă parte, impozitele indirecte incluse în preţul materiilor prime, materialelor, pieselor
de schimb etc. conduc la creşterea costurilor de producţie şi, prin urmare, la restrîngerea activităţii de
producţie.
Ţinînd cont de cele expuse, este evidentă importanţa elaborării mecanismului de colectare a
acestor impozite, pornind de la stabilirea nivelului acceptabil al cotelor, care reprezintă, în acelaşi
timp, un instrument de reglare şi control al activităţii economice aflat la dispoziţia statului. Însă,
deseori, statul determină volumul resurselor financiare necesar pentru îndeplinirea funcţiilor sale,
după care se stabilesc cotele impozitelor.
Analizînd efectele impunerii indirecte în condiţiile creşterii nivelului general al preţurilor, se poate
constata că T.V.A. şi accizele, fiind elementele componente ale preţurilor, se indexează automat cu
rata inflaţiei, în timp ce impozitele directe se depreciază. În situaţia reducerii volumului de producţie,
115
T.V.A. contribuie nu numai la intensificarea procesului inflaţionist, ci şi are o influenţă directă asupra
creşterii preţurilor.
Urmărirea impactului impunerii indirecte asupra proceselor social-economice scoate în evidenţă o
întrebare firească şi anume: poate fi evitat deficitul bugetar în condiţiile reducerii cotelor impozitelor
indirecte?
Mulţi economişti răspund afirmativ, considerînd că reducerea cotelor (de exemplu, a T.V.A.) va
avea următoarele efecte:
1. Creşterea activităţii de producţie;
2. Acoperirea pierderilor legate de reducerea cotelor de către volumul încasărilor determinat de
creşterea activităţii de producţie.
Însă, în multe cazuri, practica economică arată că creşterea volumului încasărilor din impozite (în
cazul reducerii cotelor) este posibilă doar în anumite condiţii şi, în special, atunci cînd sectorul
productiv al economiei poate reacţiona rapid şi eficient la schimbările intervenite în cererea agregată.
116
Tabelul 14.5.1
Lista acordurilor privind cooperarea economică
şi comercială
Denumirea Acordului Data semnării Ratificare
Azerbaidjan
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. 26-05-1995 Hotărîrea Guvernului R.M.
Azerbaidjan privind comerţul liber Nr. 576-XII din 20-09-1995
Belarus
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. 16-06-1993
Belarus privind comerţul liber
Kazahstan
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. 26-05-1995 Hotărîrea Guvernului R.M.
Kazahstan privind comerţul liber Nr. 714-XIII din 01-02-1996
Cipru
Acordul comercial dintre Guvernul R. Moldova şi 18-02-2000
Guvernul R. Cipru
Kîrgîzstan
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. 26-05-1995 Hotărîrea Guvernului R.M.
Kîrgîzstan privind comerţul liber Nr. 863-XIII din 05-06-1996
Rusia
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul Rusiei 09-02-1993
privind comerţul liber
România
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul 15-02-1994 Hotărîrea Guvernului R.M.
României privind comerţul liber Nr. 221-XIII din 22-09-1994
Turkmenistan
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul 24-12-1993 Hotărîrea Guvernului R.M.
Turkmenistan privind comerţul liber Nr. 538-XIII din 19-07-1995
Uzbekistan
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul 30-03-1995 Hotărîrea Guvernului R.M.
R.Uzbekistan privind comerţul liber Nr. 539-XIII din 19-07-1995
Ucraina
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul Ucrainei 29-08-1995 Hotărîrea Guvernului R.M.
privind comerţul liber Nr. 715-XIII din 01-02-1996
CSI
Acordul privind crearea zonei libere de comerţ 15-04-1994 Hotărîrea Guvernului R.M.
Nr. 220-XIII din 29-09-1994
Bulgaria
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. 16-06-1993
Bulgaria privind colaborarea economico-comercială
Vietnam
Acordul dintre Guvernul R. Moldova şi Guvernul R. 21-09-2000
Vietnam privind colaborarea economico-comercială
Sursa: Culegerea actelor legislative şi normative privind reglementarea vamală şi fiscală a operaţiunilor de import-
export în R.M.
Dezvoltarea comerţului exterior al R. Moldova, pe grupe de ţări, în perioada 2000-2002, este
redată în tabelul 14.5.2
117
Tabelul 14.5.2
Comerţul exterior al Republicii Moldova pe grupe de ţări (milioane dolari SUA)
Din datele celor două tabele, se pot determina corelaţia dintre acordurile semnate şi modificările
intervenite în liberul schimb dintre ţările participante. Astfel, în perioada analizată, se observă o
creştere a volumului operaţiilor de import-export legată de crearea regimului vamal favorabil între R.
Moldova şi Rusia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, România, Ucraina.
118
Evaluarea volumului evaziunilor fiscale pe categorii de obligaţii fiscale prezintă o importanţă
deosebită în vederea perfecţionării legislaţiei fiscale, precum şi pentru derularea corectă şi eficientă a
operaţiunilor de control. În figura 14.6.1 se observă că cele mai multe cazuri de evaziune fiscală au
loc în domeniul taxei pe valoarea adăugată, a impozitului pe venit, accizelor.
Sursa: Raportul privind rezultatele activităţii de control în anul 2001, efectuate de către Direcţia Control
Fiscal şi Contestări a IFPS.
6% 9%
31%
3%
22%
29%
119
În ce priveşte accizele, faptele evaziunii fiscale se referă la:
• Neincluderea în baza impozabilă a tuturor sumelor supuse impunerii;
• Utilizarea unor cote inferioare celor legale;
• Încadrarea incorectă în termenele legale privind scutirile fiscale;
• Necalcularea accizelor la modificarea concentraţiei alcoolice;
• Producerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare, cu plata contravalorii sub
formă de comision reţinut din producţia realizată;
• Neincluderea accizelor în preţul de vînzare al produselor supuse impozitării (bijuterii
vîndute în consignaţii, băuturi alcoolice cumpărate de la particulari etc.);
• Neînregistrarea în contabilitate a obligaţiilor de plată a accizelor;
• Eschivarea de la plata accizelor prin schimbarea dimensiunii produselor alcoolice în facturile
de import.
Întrebări de recapitulare:
Bibliografie:
120
Bibliografie selectivă
1. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul I. Noţiuni generale. Titlul II. Impozitul pe venit. Legea
Republicii Moldova Nr.1163 – XIII din 24.04.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62 din
18.09.1997
2. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul III. Taxa pe valoarea adăugată. Legea Republicii Moldova
Nr.1415 – XIII din 17.12.1997 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 din 7.05.1998
3. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul IV. Accizele. Legea Republicii Moldova Nr.1053 – XIV din
16.06.2000 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.139-140 din 2.11.2000
4. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul V. Administrarea fiscală. Legea Republicii Moldova Nr.407 –
XV din 26.07.2001 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-3 din 3.01.2002
5. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul VI. Impozitul pe bunurile imobiliare. Legea Republicii
Moldova Nr.1055 – XIV din 16.06.2000 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.127-129 din
12.10.2000
6. Codul fiscal al Republicii Moldova. Titlul VII. Taxele locale. Legea Republicii Moldova Nr.93 – XV din
1.04.2004 / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.80-82 din 21.05.2004
7. Legea Republicii Moldova Nr.1164 – XIII din 24.04.1997 „Cu privire la punerea în aplicare a titlurilor I
şi II ale Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62 din 18.09.1997
8. Legea Republicii Moldova Nr.1417 – XIII din 17.12.1997 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului III
al Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 din 7.05.1998
9. Legea Republicii Moldova Nr.1054 – XIV din 16.06.2000 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului IV
al Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.139-140 din 2.11.2000
10. Legea Republicii Moldova Nr.408 – XV din 26.07.2001 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului V al
Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-3 din 3.01.2002
11. Legea Republicii Moldova Nr.1056 – XIV din 16.06.2000 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului VI
al Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.127-129 din 12.10.2000
12. Legea Republicii Moldova Nr.94 – XV din 1.04.2004 „Cu privire la punerea în aplicare a titlului VII al
Codului fiscal” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.80-82 din 21.05.2004
13. Legea Republicii Moldova Nr.1198–XII din 17.11.1992 “Cu privire la bazele sistemului fiscal al
Republicii Moldova” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.11, 1992
14. Codul vamal. Legea Republicii Moldova Nr.1149 – XIV din 20.07.2000 / Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 160-162 din 23.12.2000
15. Legea Republicii Moldova Nr.1380 – XIII din 20.11.1997 „Cu privire la tariful vamal” / Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.40-41 din 7.05.1998
16. Legea Republicii Moldova Nr.1104 – XV din 6.06.2002 “Cu privire la Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Coruptiei” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 91-94 din 27.07.2002
17. Legea Republicii Moldova Nr.123 – XV din 18.03.2003 „Cu privire la administraţia publică locală” /
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.49 din 19.03.2003
18. Legea Republicii Moldova Nr.397 – XV din 16.10.2003 „Cu privire la finanţele publice locale” /
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 248-253 din 19.12.2003
19. Legea Republicii Moldova Nr.1102 – XIII din 06.02.1997 „Cu privire la Resursele naturale” / Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.40 din 19.06.1997
20. Legea Republicii Moldova Nr.474 – XV din 27.11.2003 „Cu privire la bugetul de stat pe anul 2004” /
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.243 din 11.12. 2003
21. Legea Republicii Moldova Nr.186 – XIII din 19.07.1994 „Cu privire la taxele locale” / Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.8 din 06.10.1994
22. Legea Republicii Moldova Nr.720 – XIII din 2.02.1996 „Cu privire la fondul rutier” / Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.14-15, 1996
23. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat nr.06 din 30.12.2002 „Cu privire la restituirea sumelor
TVA” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.190-197 din 31.12.2002
24. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat nr.14 din 19.12.2001 „Cu privire la reţinerea impozitului pe
venit la sursa de plată” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 5-8 din 10.01.2002
121
25. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 4 din 29.01.2001 „Cu privire la modul de prezentare de
către persoanele fizice a Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit” / Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 21-24 din 27.02.2001
26. Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal de Stat „Cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe
venit de către persoanele ce practică activitatea de antreprenoriat” / Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 21-24 din 27.02.2001
27. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la Direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale
şi cadrul cheltuielilor pe termen mediu (2003-2005)” / Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.96-
99, 2002
28. Alexandru F. Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă. Bucureşti 2002.
29. Brezeanu P. Fiscalitate: concepte, modele, teorii, mecanisme şi practici fiscale”. Bucureşti, 1999.
30. Manole T. Finanţele publice locale: rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale. – Chişinău, 2003.
31. Hîncu R., Chicu N. Impactul impozitelor directe asupra proceselor social-economice. Analele ASEM.
Chişinău, 2004.
32. Şarcov P., Ipati Gh. Impozitarea şi facilităţile fiscale pentru micul business din Republica Moldova: ghid
pentru întreprinzători. Chişinău, 2003.
122